Adrian Pãunescu

## Domnilor colegi,

## Domnule preºedinte de ºedinþã,

Sunt marcat profund de evenimentul de o sãptãmânã la care am participat, ºi anume vizita unei delegaþii senatoriale româneºti în China, unde mã întorceam dupã ºapte ani ºi ceva de la momentul în care luasem pentru prima oarã contact cu aceastã þarã, cãreia, personal, în

ciuda tuturor necazurilor pe care mi le-a adus momentan declaraþia, i-am declarat iubire pentru cã îi cunoscusem cultura, aºa cum îmi plãcuse, mai mult decât orice exhibare a unor energii exterioare, parada energiilor ei subtile.

De la emoþia întâlnirii cu o mare þarã, în 1994, iatã, am avut ocazia, în 2002, sã mã întâlnesc cu o mare þarã care ºi-a depãºit condiþia ºi care contribuie hotãrâtor, dupã opinia mea, la echilibrul de astãzi al planetei.

Vreau sã spun cã multe dintre cele rele s-ar putea întâmpla dacã n-ar exista þãri ca Statele Unite ale Americii ºi China, chiar dacã, în aparenþã, punând în termeni ideologici problema, aceste þãri ar pãrea cã se exclud. Ele sunt, însã, dupã pãrerea mea, complementare. ªi, ca dovadã, prezenþa masivã a americanilor în China, altoiul fecund de capitalism pragmatic pe care ºi l-a asumat Marea Chinã comunistã care, dupã pãrerea mea, aratã o cu totul altã faþã decât cea din legendele deshidratate care circulã despre ea.

China este o þarã extraordinarã, cu chef de muncã ºi cu chef de dezvoltare, cu dovezi de propãºire ºi de aºezare a viitorului în aceeaºi ordine a respectului, în care este aºezat ºi trecutul. E o þarã cu disciplinã ºi cu esteticã. Poate cã e chiar curios ceea ce spun eu acum, dar în China am înþeles cã graba de a construi nu se opune esteticii.

Am fost ºi rãmân un proamerican, dar trebuie sã vã mãrturisesc cã mi se pare adevãratã opinia unei colege senator care a fost cu noi, cã la ora aceasta Beijingul este mai frumos ca New-York-ul. Sigur, New-York-ul e vechi. ªi el ar putea fi mai frumos, dacã s-ar construi azi, decât New-York-ul vechi. Dar ceea ce poate oricare dintre noi, care ajunge în China, sã observe, dupã ºapte ani de când ar fi fost ultima oarã acolo, este cã intrã într-o altã þarã, care îºi pãstreazã, sigur, reperele sale din trecutul tradiþional, palatele împãraþilor sãi, la care China comunistã revine fãrã revanºe ideologice stupide.

Am vãzut oraºele mari din sud, acele oraºe pe care chinezii au considerat cã trebuie sã le opunã dialectic ºi sã le opunã complementar marilor oraºe capitaliste, Hong-Kong ºi Macao. ªi la câteva sute de metri de Hong-Kong este Shenzhen-ul, ºi la câteva sute de metri de Macao este Zhuhai-ul. Chinezii nu s-au sfiit sã îºi declare dorinþa de a concura marile oraºe Hong-Kong ºi Macao, pe care, între timp, pentru cã au avut rãbdare ºi caracter, le-au ºi obþinut înapoi de la comunitatea internaþionalã ºi de la Dumnezeul popoarelor. Repet, pentru cã au fost încrezãtori în dreptatea lor ºi s-au comportat la înãlþimea istoriei, dar ºi pentru cã au devenit o putere semnificativã a lumii.