Emil Tocaci

## Domnilor colegi,

Este evident cã trebuie sã rãmânã textul comisiei pentru cã, în definitiv, metoda de care vorbea colegul Caraman poate sã fie aplicatã, poate foarte bine sã nu fie aplicatã ºi nici nu e cea mai bunã.

În momentul în care cineva învaþã cuvintele unei limbi strãine, le învaþã dintr-o altã limbã. În momentul în care cineva învaþã vocabularul unei limbi, îl învaþã dintr-o altã limbã. Învaþã engleza punând în corespondenþã biunivocã un cuvânt englez cu unul român, dacã este vorba de limba românã. Acesta este un prim argument, dar existã ºi un al doilea argument. Îi întreb pe distinºii filologi din salã: toate materiile se fac în englezã dacã este vorba de limba englezã? Nu se mai fac cursuri de filologie generalã care se fac în limba de predare, care ar fi româna în cazul de faþã?

Oare din anul I de facultate ºi mai departe, chiar pânã la sfârºit, absolut toate lecþiile sunt în limba în care urmeazã sã se specializeze respectivul student? Nu!

Oriunde se înfiinþeazã o facultate de limbã strãinã, se pun în corespondenþã douã limbi: cea din care se învaþã ºi cea care se învaþã.

S-ar putea sã parã ciudat ºi s-ar putea ca exprimarea sã fie mai mult sau mai puþin nefericitã, cã engleza se face în limba românã sau franceza se face în limba românã, dar este vorba de limba de bazã de la care se pleacã ºi aceasta este intenþia legiuitorului.