Emil Tocaci

## Domnilor colegi,

Este important sã se înþeleagã de ce existã acest articol.

În primul rând, într-adevãr, aºa cum domnul preºedinte a menþionat, ºi la celelalte legi s-a fãcut simþit acest articol, a existat acest articol. Dar de ce? Pentru cã prin aceastã mãsurã noi vrem sã evitãm un gest care nu ar avea nimic de-a face cu procesul de învãþãmânt. Gândiþi-vã cã, dupã câþiva ani de funcþionare, o astfel de universitate care a ajuns la o dotare serioasã prin taxele studenþilor, dominant vorbind, chiar dacã au mai avut ºi alte sponsorizãri, ar putea sã se autodesfiinþeze ºi sã valorifice patrimoniul, clãdiri foarte mari, cãmine, º.a.m.d., ar putea sã valorifice acest patrimoniu altfel decât utilizându-l în învãþãmânt.

Sã luãm universitatea ”AÒ, de pildã, care are sãli de curs, are cãmine, are tot ce-i trebuie unei universitãþi... Toate fãcute din taxele studenþilor...

Dupã 5Ð7 ani de funcþionare sau mai puþin, aceastã... da... ºi... vorba unui coleg, domnul Fuior... fãrã impozite... Aceastã universitate poate intra în dizolvare pentru cã aºa gãseºte ea de cuviinþã, dupã care vinde la preþuri fabuloase acele clãdiri care mai sunt ºi în zone importante, centrale, ale oraºului.

Pentru a evita un asemenea gest care ar sugera cã nu este vorba de învãþãmânt, ci de cu totul alte intenþii, am intervenit cu acest articol de lege ºi noi credem cã mãsura este absolut obligatorie.