Sergiu Nicolaescu

## Domnilor colegi,

Mã simt obligat sã fac unele precizãri ºi sã dau unele explicaþii. Domnul senator Sãndulescu, cu care am fost coleg timp de o legislaþie în Comisia pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, este singurul senator din opoziþia de atunci care a recunoscut Ñ chiar ºi în cartea pe care a scris-o Ñ faptul cã în decembrie 1989 am avut o revoluþie.

Domnia sa a recunoscut ºi diversiunea radioelectronicã, rãzboiul radioelectronic care a existat în România în perioada respectivã.

În faþa Domniilor voastre sunt obligat sã spun câteva cuvinte. Domnilor, faptul cã nu am reuºit sã punem punct dupã faptul cã în România, în 1989, a început printr-o revoltã popularã ºi s-a terminat printr-o revoluþie care a schimbat regimul, deci revolta popularã care era împotriva lui Ceauºescu s-a terminat într-o revoluþie a poporului român împotriva regimului comunist, acest lucru, dacã-l înglobãm în ceea ce s-a petrecut în Europa ºi constatãm toate observaþiile istoricilor, specialiºtilor de toate genurile ºi de toate neamurile, care vorbesc de Revoluþia din Estul Europei, toate aceste lucruri nu fac decât sã arunce o ruºine pentru cei care nu recunosc Revoluþia Românã din anumite motive politice, din anumite lupte electorale, din anumite porniri împotriva unor oameni politici.

Recunoaºterea Revoluþiei Române, care este unul dintre marile elemente ale istoriei românilor, în care poporul nostru a demonstrat cã ºtie ºi are o demnitate proprie, ºtie sã lupte pentru ea ºi sã se sacrifice pentru libertate ºi demnitate, este unul din puþinele momente ale secolului ºi aº putea spune ale secolelor, în care întregul popor s-a ridicat la înãlþimea istoriei cu care noi vrem sã ne mândrim. În aceastã situaþie, a pune sub îndoialã, sub semnul întrebãrii, ºi drama este cã acest lucru a fost fãcut de multe ori de mari personalitãþi politice, o spun cu pãrere de rãu, o spun cu pãrere de rãu ºi adresându-mã domnului Gherman, care era preºedintele Senatului atunci când, în 1996, în ultima ºedinþã a Senatului României din legislatura, respectiv, 1992Ð1996, în finalul acestei ºedinþe, deºi raportul... la raportul ºi raporturile, pentru cã, de fapt, au fost douã, unul, care era cel principal, era semnat de 7 senatori, el trebuia sã fie supus votului, ºi dacã acest fapt exista, nimeni nu mai avea dreptul, dupã o hotãrâre ºi un vot al Senatului României... De comentat, poate comenta oricine, este libertate, dar sã mai nege ceea ce timp de mai mult de 6 ani de zile aceste douã comisii ale Senatului au cercetat ºi au dovedit...

Faþã de domnul senator Sãndulescu, care a prezentat un al doilea material ºi care recunoºtea ºi Domnia sa revoluþia românã pornitã de la o revoltã explodatã întâi la Timiºoara, mã mirã cã acum pune sub semnul întrebãrii drepturile în care trebuie sã-i punem pe cei care au declanºat aceastã revoluþie. Mãrturisesc cã am fost ºi am dat întotdeauna rãspunsuri atunci când chiar Preºedintele þãrii, domnul Emil Constantinescu, la Craiova, declara cã în 21 decembrie la Bucureºti a fost o revoltã popularã care a dãrâmat regimul Ceauºescu, trebuie sã fac o menþiune elementarã de culturã generalã, cã un regim, un sistem nu poate fi dãrâmat decât printr-o revoluþie ºi cã o revoltã înseamnã cu totul altceva.