Ioan Chelaru

Domnilor colegi, revenim la lege, deoarece este extrem de importantă, și v-aș ruga să-mi dați atenție zece secunde.

Esența acestei legi este posibilitatea acordată unui organism nou-înființat să propună instanței de judecată confiscarea averii. Asta este esența legii, nimeni nu a spus-o până acum. Rețineți: posibilitatea unui organism înființat de noi prin lege să propună instanței de judecată confiscarea averii pentru anumite categorii. În nicio legislație din lume, nici în România, confiscarea nu reprezintă o sancțiune de sine stătătoare, nicăieri. Am căutat și, vă rog să mă credeți, am făcut și un studiu de drept comparat pe această problemă. Noi facem o licență juridică, și o facem dacă Senatul o agreează. Întrebarea este: avem acoperire constituțională să facem această licență juridică? Răspunsul meu este: nu avem, pentru că textul din Constituție care ne ține legați este următorul: art. 44 alin. (8) spune așa: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.” Acesta este textul de Constituție de care, ne place, nu ne place, suntem în acest moment legați. Când vom modifica Constituția, avem altceva.

În forma inițială a legii, după ce am dezbătut la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități pe îndelete problema, pentru că ea a venit în forma propusă de Guvern într-un text special, noi am stabilit că textul de la art. 4 alin. 3 se referă la propunerea de confiscare a averii, făcută de către inspectorul respectiv în caz de avere ilicită, nu avere nejustificată. Vine domnul ministru, în ordonanță, iar, după aceea, și în media și în alte locuri, și spune că termenul introdus de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și adoptat de Senat, de „avere ilicită”, face legea inaplicabilă. Am întrebat și am să continui să întreb, și sper că voi primi un răspuns, să mi se spună de ce. Pentru că dacă mergem cu textul propus de ordonanță vom observa că „averea nejustificată se constată de către inspector”, sesizează instanța, care constată ce? Tot o avere nejustificată. Poate dispune confiscarea ei, iar textul ne obligă să ne referim la averea ilicită, l-am citat un pic mai devreme. Ajungem în postura aproape imposibilă ca o avere, chiar dacă este licită – deci să rețineți, chiar dacă este licită –, fiind declarată nejustificată, poate fi confiscată, iar măsura confiscării în legislația actuală nu poate fi luată decât în caz de avere ilicită, adică faptă penală sau faptă contravențională.

De asta am spus și la comisie, și la dezbaterile asupra ordonanței cu care Guvernul a venit, putem discuta de avere nejustificată pe care să o constate inspectorul, deci organul A.N.I. poate constata o avere nejustificată, dar, când propune aceasta instanței, instanța nu poate constata decât o avere ilicită și să dispună confiscarea, pentru că, altfel, suntem în situația unui text neconstituțional. Nu ne place unora, sigur că putem inventa și argumente, dar juridic nu — nu politic, că politic se pune altfel problema —, juridic nu vom avea niciodată acoperire la această licență juridică. Mi s-a atras atenția să nu reintru în fondul problemei, deși, după părerea mea, reglementarea este necesară, pentru că anumite măsuri de siguranță, cum ar fi această confiscare specială, care nu mai este, așa cum bine știți, pedeapsă complementară, nu poate fi dispusă fără acoperire în