Adrian Pãunescu

## Domnilor deputaþi,

Faþã de ceea ce meritã în fond oamenii la care ne referim, aproape cã ajungem la concluzia cã le oferim mai degrabã un sprijin moral decât material. Nici unul dintre ei nu se va îmbogãþi prin acest fapt, dar a invocat aici colegul Bãlãeþ un lucru absolut exact, ºi anume cã orice academie din lume are un numãr limitat de oameni, chiar dacã în vremea respectivã trãiesc de douã ori mai mulþi posibili academicieni.

Guvernul a propus acest 1.500, pentru cã acestea sunt puterile Guvernului. Vã reamintesc faptul cã eu am propus cuantumul foarte înalt, negândindu-mã la un numãr atât de mare, poate ar fi cazul sã adãugãm acolo, am trecut cu vederea, ”culturii, ºtiinþei ºi sportuluiÒ. Mi se pare cã nu este prins în text cuvântul ”sportÒ. Guvernul a venit cu aceastã idee profund social-democratã, cu bazã mai largã ºi cu cuantum mai mic. În aceste condiþii am fost de acord ºi mi-am susþinut în continuare propunerea legislativã. Dacã umblãm prea mult la ea ºi nu-i dãm nici caracterul de masã, sã zicem cã 1.500 este o cifrã totuºi bogatã, ºi luãm ºi din cuantum, atunci nu am fãcut nimic. Mai degrabã facem o lege, punem energie lângã energie ºi facem o lege în care-i amendãm pe ãºtia care au depãºit vârsta standard de pensionare, sã dea ei, de ce sã dãm noi, sã dea statul. Vã rog mult sã fiþi de acord cu aceastã formulã, 1.500, care este, într-adevãr, constrângãtoare, dar este, în acelaºi timp, ºi generoasã ºi, o datã cu vârsta, în fiecare an, ea se poate împrospãta. Este mult 1.500, nu trebuie sã ne temem cã vor scãpa prea mulþi din oamenii valoroºi de aceastã reglementare. Vã propun, domnule preºedinte de ºedinþã, sã fiþi de acord cu aceastã formulã dumneavoastrã ºi dumneavoastrã, domnilor deputati.