Adrian Pãunescu

## Domnilor deputaþi,

M-a determinat sã fac propunerea legislativã despre care este vorba situaþia nemeritat de grea a unei categorii importante a oamenilor în vârstã din România de azi,

ºi anume oamenii excepþionali care s-au remarcat de-a lungul întregii lor vieþi prin activitãþi specifice, profund reprezentative pentru întreaga comunitate româneascã.

Sigur cã ideal ar fi fost ca propunerea legislativã sã-i cuprindã pe toþi bãtrânii þãrii. M-am oprit însã la categoria oamenilor de culturã, sport ºi de ºtiinþã, pentru cã ei au purtat în deceniile subînþelese prin acordarea acestei indemnizaþii de merit coeficientul cel mai înalt de reprezentativitate. Ei ne-au adus cele mai înalte bucurii comunitare, ei au fãcut sã se vorbeascã nu numai despre persoanele lor, ci ºi despre þara din care veneau în atâtea ocazii internaþionale. Este vorba de marii creatori, de oamenii de ºtiinþã excepþionali ºi de sportivii care au fãcut glorie þãrii. De aceea, nu cred cã mai este nevoie de atâtea argumente câte aº putea furniza pentru cooperarea celor douã Camere ale Parlamentului în încercarea de a micºora limitele dezastrului pe care l-au cunoscut o datã cu vârsta ºi întâlnirea nefericitã cu sãrãcia generalã.

În propunerea mea legislativã, termenii erau mai drastici, dar, printr-o înþelegere cu colegii din Comisia de muncã ºi prin însuºirea unora dintre punctele de vedere ale Guvernului, am înþeles cã este mai bine ca baza sã fie mai largã ºi cuantumul sã fie mai mic. Eu propusesem iniþial un cuantum egal cu cel al secretarilor de stat, dar, dupã toate aceste consultãri ºi dialoguri, am venit cu propunerea pe care o cunoaºteþi ºi vã rog sã stãm de vorbã asupra ei spre a-i putea bucura mai degrabã pe cei la care se referã aceastã propunere, mai degrabã, iar, uneori, spre a-i putea bucura, pur ºi simplu, pentru cã nu se ºtie cât vor trãi toþi cei la care ne gândim prin aceastã indemnizaþie de merit.