Nicolae Paul Anton Pãcuraru

Domnilor preºedinþi ai celor douã Camere, Doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori, Stimaþi membri ai Guvernului,

În opinia mea, zilele, cu cât sunt mai importante, cu atât trebuie tratate mai atent, mai lucid, mai serios.

Dupã discursurile þinute pânã acum, sigur cã aº vrea sã mã refer la partea de comemorare a celor trei evenimente care converg strãlucit în ziua de astãzi, împreunã cu sosirea în Parlament a colegului nostru, domnul senator Ilie Ilaºcu. Ceea ce cred însã ºi doresc sã spun, în urmãtoarele cuvinte, cred cã va trebui sã ne concentrãm puþin asupra a ceea ce este posibil de fãcut sau a ceea ce cred cã noi, demnitarii, membrii Parlamentului, membrii Cabinetului, ºefii instituþiilor centrale ºi locale pot sã facã pentru ca visul nostru dintotdeauna, unificarea într-o singurã þarã sã devinã o realitate. ªi sigur cã acest vis devine posibil doar în mãsura în care noi toþi lucrãm, într-o formã sau alta, pentru ajutarea Moldovei.

Dificultãþile pe care Moldova le are în momentul de faþã, marile probleme economice cu care se confruntã, tensiunile sociale pe care le are, sigur cã toate pot fi ameliorate dacã avem ºi noi o contribuþie, acolo unde putem, acolo unde ne regãsim, în aºa fel încât o parte din ele sã fie rezolvate ºi, pe aceastã cale, sã facilitãm, cumva, posiblitatea, ºansa de reunificare.

Cred cã o primã misiune pe care o avem este sã contribuim ºi sã intervenim la toate instanþele internaþionale de mediere, pentru ca secesiunea _de facto_ a Transnistriei sã înceteze.

Voi dezvolta în câteva cuvinte acest aspect, dupã ce voi enumera a doua mare prioritate pe care cred cã noi o avem ºi ea þine, în primul rând, de ajutorul pe care noi toþi, în primul rând membrii Guvernului, ministerele, autoritãþile locale, zonele regionale de vecinãtate pot sã le acorde Moldovei, astfel încât sã contribuim cu adevãrat la reconstruirea, la diversificarea ºi la decolarea economiei Moldovei, fãrã de care, cu siguranþã, toate frumoasele noastre idealuri sunt îndepãrtate, singura ºansã fiind, evident, sã ridicãm puþin statutul ºi situaþia materialã a ceea ce, spre regretul nostru, al tuturor, a devenit aproape cea mai sãracã þarã din Europa.

În fine, a treia mare direcþie pe care cred cã va trebui s-o urmãm este cea de a susþine, prin toate mijloacele, de la cele materiale pânã la cele artistice ºi culturale, mai buna definire a identitãþii naþionale în Moldova.

În foarte puþine cuvinte, voi spune câteva cuvinte despre aceastã imensã ºi dificilã problemã a Transnistriei. Naºterea actualei probleme a Transnistriei o regãsim în 1924, când Guvernul sovietic a creat Republica Socialistã Moldova, special pentru a implementa programul de sovietizare a þinuturilor din zona Nistrului ºi zona Prutului.

Originea actualului conflict de pe Nistru o gãsim, evident, în 1924. Nu voi face trecerea în revistã a tuturor celorlalte evenimente care au urmat, este clar însã cã Moldova, Bucovina, Transnistria s-au confruntat din plin cu politica de dezmembrare ºi de rusificare pe care a început-o Stalin ºi pe care au continuat-o succesorii sãi. Sigur cã toatã aceastã politicã a fãcut ca zona sã devinã un focar de instabilitate, motiv pentru care obligaþia noastrã, a tuturor, este sã încercãm sã gãsim cãile prin care, prin intervenþiile pe care le putem face, la Uniunea Europeanã, la Consiliul Europei, la OSCE, sã reuºim sã readucem, în primul rând Transnistria, _de facto_ , în Moldova, astfel încât acest focar de instabilitate ºi de tensiune sã disparã.