Valeriu Stoica

## Domnilor preºedinþi,

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Am ascultat astãzi Declaraþia ºi Programul de acþiuni politice privind mãsurile de aderare la NATO, prezentate de premierul Adrian Nãstase.

Aceastã Declaraþie politicã trebuia sã fie ceva mai mult decât o simplã apariþie mediaticã, având în vedere cã aderarea la NATO este o problemã de interes naþional, de care depinde viitorul României.

Ea trebuia sã fie dovada clarã cã partidul de guvernãmânt împãrtãºeºte cu adevãrat valorile ºi principiile care stau la baza Alianþei Nord-Atlantice.

Conþinutul documentului prezentat astãzi în faþa Parlamentului relevã tendinþa premierului ºi a Partidului Social Democrat de a transforma acest gest, politic ca semnificaþie, într-un spectacol cu un singur actor Ð partidul de guvernãmânt.

Decizia P.S.D. de a redacta de o manierã unilateralã un plan de mãsuri în vederea aderãrii la NATO dovedeºte faptul cã preocuparea principalã a partidului de guvernãmânt este de a monopoliza previzibilul succes de la Praga, ca ºi cum realizãrile politice ale României s-ar datora exclusiv actualului Guvern.

Redactarea unui proiect comun, prin consultarea tuturor partidelor parlamentare, ar fi fost nu atât o chestiune de onestitate faþã de acestea, cât o obligaþie faþã de cetãþenii României, impusã de normele democratice.

Poziþia Guvernului în probleme importante pentru viitorul României trebuie sã reflecte, în egalã mãsurã, atât viziunea partidelor ce au reprezentanþi aleºi în Parlament de cãtre cetãþenii României, cât ºi a întregii societãþi civile.

Astfel, Partidul Naþional Liberal considerã cã iniþierea unor consultãri pe marginea acestui subiect nu este numai un imperativ moral de care ar fi trebuit sã þinã cont reprezentanþii P.S.D., ci ºi o regulã elementarã a democraþiei. Iatã cum, la numai câteva zile dupã declaraþiile stranii ale preºedintelui Ion Iliescu, prin care se amendau în termeni duri cerinþele ºi standardele organismelor internaþionale, Guvernul României supune astãzi, prin vocea premierului, spre dezbatere în Parlament un document în care se reflectã o viziune unilateralã, ce nu reprezintã rezultatul unor consultãri cu partidele politice sau societatea civilã.

Oricât de multe eforturi ar face pentru a-ºi însuºi acum merite exclusive pentru aderarea României la NATO, P.S.D. nu va putea ºterge amintirea încã vie a poziþiei pe care a adoptat-o faþã de Alianþa Nord-Atlanticã în legislatura trecutã, cel mai bun exemplu fiind atitudinea faþã de conflictul din Kosovo. Atunci P.S.D. nu pãrea sã înþeleagã necesitatea asumãrii, fãrã jumãtãþi de mãsurã, a principiilor ce guverneazã aceastã organizaþie internaþionalã. Antecedentele P.S.D. nu-i dau legitimitatea de a se transforma în unic diriguitor al relaþiei României cu Alianþa, ca ºi cum invitaþia de aderare ar fi adresatã P.S.D., ºi nu României. Trebuie sã avem permanent în vedere faptul cã un previzibil succes al României la Praga este rezultatul eforturilor a 12 ani de guvernare democraticã în România, ºi mai ales a cetãþenilor acestei þãri. Mai mult decât atât, rãspunsul Alianþei va fi decis, cum bine se ºtie, de orientarea strategicã a acesteia, care a apãrut în primul rând dupã 11 septembrie anul trecut, de a apãra interesul de securitate colectivã ºi de luptã împotriva terorismului.