Gheorghe Barbu

Domnilor preºedinþi, Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

La art. 1 punctul 1 din aceste texte aflate în divergenþã existã o prevedere a Senatului cu care Partidul Democrat este de acord, ºi anume aceea prin care organizaþiile sindicale sunt denumite ”organizaþii ale lucrãtorilor, fãrã caracter politic.Ò

Aº vrea sã vã citesc din expunerea de motive la aceastã lege, semnatã de domnul Adrian Nãstase, primul-ministru al României: ”Conform prevederilor Organizaþiei Internaþionale a Muncii nr. 87 din 1948, la care România este parte ºi care prevede cã lucrãtorii fãrã nici un fel de discriminare au dreptul de a constitui organizaþii la alegerea lor sau de a se afilia acestora, singura condiþie fiind aceea de a respecta statutele organizaþiilorÒ.

Biroul Internaþional al Muncii s-a pronunþat în mod constant în aceastã privinþã, precizând: ”În virtutea principiilor libertãþilor sindicale toþi lucrãtorii, cu excepþia forþelor armate ºi poliþiei, trebuie sã aibã dreptul de a constitui organizaþii la alegerea lor ºi sã se afilieze la acesta. Criteriul de reþinut pentru definirea persoanelor nu este, deci, relaþia de muncã cu un angajator. Aceastã relaþie este, în fapt, deseori absentã, ca în cazul lucrãtorilor din agriculturã, lucrãtorilor independenþi, în general, sau pentru persoanele care exercitã profesii liberale, care totuºi trebuie sã beneficieze de dreptul sindicalÒ.

Aceste cuvinte se gãsesc în expunerea de motive la textul Legii sindicatelor care ne-a fost înaintat.

În legãturã cu caracterul politic aº vrea sã remarc urmãtorul lucru: în situaþia în care sindicatele ar putea sã constituie partide politice, în absenþa acestei prevederi, cred cã România s-ar afla într-o situaþie absolut unicã la nivel mondial.

De altfel, aº vrea sã ºtiþi cã se face o discriminare absolutã între organizaþiile sindicale ºi cele patronale...