Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·22 februarie 2003
other · adoptat
Verest—y Attila
Discurs
Domnilor preºedinþi, Doamnelor ºi domnilor,
Sigur cã se poate pune întrebarea: pe ce bazã legalã putem lua o decizie de acest gen?
Eu sunt convins cã dumneavoastrã ºtiþi, sunteþi conºtienþi cã þara noastrã are un parteneriat special cu Statele Unite ale Americii. Acest parteneriat special se reflectã ºi în domeniul militar. Iatã care este baza juridicã, pe lângã baza politicã cu care cu toþii suntem de acord, pentru ca astãzi Camerele reunite sã ia o decizie prin vot pentru a susþine solicitarea domnului preºedinte.
Þara noastrã a devenit cunoscutã în lume pentru respectarea obligaþiilor asumate ca þarã angajatã într-un proces de integrare în cadrul þãrilor NATO. Nu cred cã este bine sã punem la îndoialã acest statut câºtigat al României ºi nu cred cã este bine sã existe cea mai vagã îndoialã privind seriozitatea ºi consecvenþa þãrii noastre la a fi pe momentul critic în locurile unde nu ne va fi uºor. Pentru cã nimeni nu crede cã soluþia primã este rãzboiul. Rãzboiul este ultima soluþie, ultima raþiune, este continuarea diplomaþiei cu alte mijloace, aºa cum definea Klausevritz. ªi nu este de dorit, nimeni nu doreºte sã se ajungã acolo. Lumea civilizatã, statele democratice cred încã în posibilitatea succesului diplomaþiei, cred încã cã existã posibilitatea ca, înainte de arme, sã fie mai puternicã raþiunea.
Noi ºtim cã în lumea de dupã septembrie, acum doi ani, îndoiala ºi teama unor oameni care n-au nimic de-a face cu terorismul sau cu arme de distrugere în masã au devenit o prezenþã. Aceastã prezenþã trebuie eliminatã. Acest sentiment de teamã pe care îl au oamenii raþionali în þãrile democratice atunci când aud sau când iau cunoºtinþã, iau act cã se întâmplã în lume ca oameni nevinovaþi sã fie victime ale unor atacuri teroriste, care pot sã fie oricând ºi aproape de noi, este baza pe care eu cred cã oamenii din þara asta susþin acel demers, susþin acel vot pe care am încrederea cã marea majoritate a Camerelor reunite îl va da astãzi.
Noi trebuie sã subliniem un lucru. Nu trimitem armata românã la luptã. Nu suntem parte într-un rãzboi. Nici nu s-a cerut aºa ceva. S-a cerut sprijin, s-a cerut protecþie, s-a cerut asigurarea terenului, teritoriului ºi eliminarea pe cât se poate a unor distrugeri eventuale, care, încã o datã precizãm, încã o datã subliniem, nu dorim a se întâmpla.
Eu sunt convins cã, în eventualitatea cã aceastã coaliþie împotriva Irakului va trebui sã recurgã la forþã, va trebui sã dezarmeze Irakul cu ajutorul forþelor armate ale S.U.A., în special. Cei din partea României care vor contribui la diminuarea efectelor distructive care iminent se vor produce îºi vor face datoria. ªi sunt convins cã în acelaºi timp noi, cei din þarã, cei care sunt responsabili, vom face tot posibilul ca sã diminuãm sau sã eliminãm, dacã se poate, riscurile noi care în asemenea situaþii indiscutabil existã.
În consecinþã, U.D.M.R. va vota pentru aprobarea participãrii României alãturi de Statele Unite ale Americii la acest efort de dezarmare a Irakului.