Stenogramă plen

Dacã vrea cineva sã explic în continuare ºi alte lucruri, dar care consider cã deja nu-ºi mai au rostul, vreau sã vã spun cã declaraþia care va fi prezentatã de primul-ministru nu se înscrie în ceea ce spunea aici domnul deputat Emil Boc. Declaraþia de la art. 113 se referã la o declaraþie de politicã generalã a Guvernului. Aici Guvernul vine ºi abordeazã un segment pe o anumitã problemã, pe o anumitã perioadã de timp.

De altfel, vreau sã vã spun, referitor la documente, cã primul-ministru poate sã prezinte declaraþia ºi oral. Nimic nu-l împiedicã. Sau, dacã citeºte, nimic nu-l împiedicã sã iasã din text ºi sã accentueze, prin anumite intervenþii, anumite probleme din cuprinsul declaraþiei.

Deci, din punctul acesta de vedere, domnule preºedinte, consider cã atât problemele de procedurã, cât ºi problema de fond care au fost ridicate aici nu îndeplinesc condiþiile pentru a opri desfãºurarea acestei ºedinþe.

Aº vrea sã mai spun un lucru: a nu se face confuzie între procedura de legiferare ºi procedura de informare a Parlamentului, de prezentare a unor declaraþii. Declaraþiile pe care le prezintã primul-ministru în baza art. 106 ºi care se dezbat cu prioritate nu se

Vã mulþumesc.

Finanþarea participãrii la misiune sã se realizeze prin hotãrâre a Guvernului.Ò

Semneazã Preºedintele României, Ion Iliescu. Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Participarea cu personal militar în cadrul acestor comandamente va constitui încã un argument în sprijinul angajãrii ireversibile a României în rândul naþiunilor democratice, iar pentru ofiþerii noºtri va fi o experienþã ce va asigura o mai bunã integrare în structurile de planificare ºi comandã din cadrul coaliþiei internaþionale, structuri care aplicã standarde ºi proceduri de operare similare NATO.

Finanþarea participãrii la aceste misiuni a celor 16 ofiþeri se va asigura din resursele bugetare ce se vor aproba prin hotãrâre a Guvernului României.

Comisiile pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului au analizat solicitarea Preºedintelui României ºi au constatat cã aceasta respectã prevederile art. 5 din Legea nr. 45 din 1994 privind apãrarea naþionalã a României, modificatã prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 13 din 2000, aprobatã ºi modificatã prin Legea nr. 398 din 2001.

Cu unanimitate de voturi pentru, comisiile au avizat favorabil solicitarea Preºedintelui României ºi au hotãrât sã supunã spre dezbatere ºi adoptare plenului Parlamentului proiectul de hotãrâre anexat.Ò

Cu 23 de voturi pentru ºi 3 abþineri, comisiile au avizat favorabil solicitarea Preºedintelui României ºi au hotãrât sã supunã spre dezbatere ºi adoptare plenului Parlamentului proiectul de hotãrâre anexat.Ò

Vã mulþumesc.

Aceastã atitudine duplicitarã a autoritãþilor române în criza irakianã inevitabil va aduce mari prejudicii poporului român.

În primul rând, o vom simþi în sfera politicului ºi, bineînþeles, în cea economicã, din partea þãrilor vesteuropene, þãri care, dupã cum cunoaºteþi, ne sunt apropiate ºi care fac cele mai mari investiþii financiare în economia românã.

Mã întreb de ce s-a ajuns pânã la situaþia în care puterea este gata sã sfideze impardonabil regulile democraþiei mondiale, autoritãþile O.N.U., în schimbul unei coaliþii militare neclare cu Statele Unite ale Americii, þarã care a declarat deschis ºi ferm cã va ataca Irakul cu sau fãrã consimþãmântul Consiliului de Securitate al O.N.U. Dupã pãrerea mea, rãspunsul poate fi doar unul singur: puterea actualã nu este capabilã sã redreseze situaþia socialã, economicã gravã a þãrii ºi atunci s-a cãutat ºi s-a gãsit o scuzã, o justificare a sãrãciei ºi nivelului scãzut de trai al populaþiei române. ªi se va justifica prin marile cheltuieli de ducere a unui rãzboi.

## Domnilor,

Democraþia ºi chiar viaþa în România au devenit un lux. Presa, de câteva zile, ne avertizeazã cã România se aflã de acum în rãzboi. Televiziunea prezintã chiar ºi unele mãsuri de apãrare civilã. Cât de puþin cunosc acei ce ne impun azi un rãzboi în Irak ce este de fapt ºi cât costã un aºa rãzboi? Vã asigur cã eu cunosc aceste costuri. Nu-ºi meritã România ºi poporul român soarta de azi de a-ºi trimite feciorii pe alte continente sã verse sânge pentru niºte interese strãine, pentru petrol. Trist ºi de neînþeles le este astãzi îndeosebi românilor din Basarabia, români care la 1992 s-au ridicat în apãrarea pãmânturilor româneºti ºi care aºteptau zilnic vreo decizie a autoritãþilor române de atunci care, apropo, sunt ºi azi aceleaºi, de a le veni în ajutor ca fraþii, în acel rãzboi transnistrean nedrept.

Pentru apãrarea cetãþii voievodale de la Tighina România nu a avut nici surse, nici dorinþe, dorinþã patrioticã, nici interes. Uite cã pentru niºte interese strãine, aflate pe teritoriul unui alt continent, România a gãsit brusc ºi surse, ºi dorinþe de a se angaja într-un rãzboi. Istoria Ñ a câta oarã? Ñ se va rãzbuna pe români.

Partidul România Mare, în numele cãruia eu vorbesc aici, atâta timp cât nu existã o decizie legalã a Consiliului de Securitate O.N.U., se va abþine de la vot. Vom fi împotriva unei intervenþii militare în Irak, cu atât mai mult a militarilor români.

Vã mulþumesc.

România ºi-a asumat niºte angajamente pe care trebuie sã le respecte din perspectiva realizãrii unor obiective majore de politicã externã. Crede cineva cã securitatea þãrii ne poate fi asiguratã ºi garantatã fãrã a avea ºi obligaþii? De aceea, Grupul social-democrat ºi umanist din Parlamentul României susþine solicitãrile Preºedintelui României, ca urmare a deciziei Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii.

Þara noastrã trebuie sã rãspundã pozitiv solicitãrii Statelor Unite ale Americii, asumându-ºi responsabilitãþile ce-i revin pentru promovarea stabilitãþii ºi securitãþii în lume.

ªtim din proprie experienþã câte suferinþe ºi distrugeri, câte drame umane poate provoca un conflict armat. Dar ºtim, de asemenea, cã duplicitatea sau derogarea de rãspundere în declaraþii, precum ºi în fapte nu este deloc onorabilã, iar mai devreme sau mai târziu acestea se plãtesc. Duplicitatea nu se referã în nici un caz la autoritãþile statului sau la diplomaþia românã.

Stimaþi colegi,

Îngãduiþi-mi sã evoc ºi un alt diplomat, Bruce Lockard, care spunea: ”În afacerile externe, doar marile puteri îºi pot permite luxul sã facã greºeli.Ò Noi nu suntem o mare putere, decât poate în dimensiunea sa culturalã. Prin urmare, nu ne putem permite sã greºim în momente de mare încãrcãturã emoþionalã în plan politico-diplomatic ºi de uriaºã rãspundere faþã de paºii pe care-i avem de fãcut într-un asemenea context de crizã.

Astfel, nu vrem, aºa cum arãta recent premierul Adrian Nãstase, sã fim puºi în situaþia de a alege între Statele Unite ale Americii ºi Uniunea Europeanã, între aºa-zisele Europa veche ºi cea nouã, între diferite þãri din cadrul Alianþei Nord-Atlantice. Este convingerea noastrã cã numai o Europã unitã, aflatã în relaþii transatlantice de strânsã colaborare, numai acþiunea lor solidarã poatã contribui la combaterea terorismului ºi a proliferãrii armelor de distrugere în masã, la promovarea pãcii ºi stabilitãþii în lume. Interesele de lungã duratã ale Statelor Unite ºi ale Europei le cer sã colaboreze cât mai strâns ºi România poate, prin poziþia sa, sã contribuie la aceasta.

Valorile comune ale democraþiei, libertãþii, ca ºi dorinþa de dezvoltare în securitate, sunt factori care trebuie sã uneascã statele democratice.

Sã nu omitem ºi faptul, la fel de important, cã în cazul respectãrii angajamentelor internaþionale asumate România va putea avea un cuvânt de spus ºi în perioada postconflict, inclusiv în privinþa recuperãrii sumelor blocate de cãtre regimul irakian de la începutul anilor Õ90.

În încheiere, vã rog sã-mi îngãduiþi, stimaþi colegi, sã vã supun atenþiei douã considerente: primul se referã la o anumitã panicã, o psihozã pe cale sã se instaleze în rândul opiniei publice, contraproductivã pentru societatea româneascã, pentru liniºtea cetãþenilor.

Aºa cum sublinia domnul preºedinte Ion Iliescu dupã ºedinþa C.S.A.T., România nu se aflã în rãzboi. Þãrii noastre i s-au cerut lucruri pe care le-a acordat deja pentru Bosnia ºi Herþegovina, pentru Kosovo sau pentru participarea la coaliþia internaþionalã antiteroristã, prin hotãrârea Parlamentului de la sfârºitul anului 2001, dupã atacurile din 11 septembrie. Aºadar, nu vom trimite în Golf, dacã va fi rãzboi, nici aviaþia, nici tancurile ºi nici navele noastre militare, pe care de fapt nu prea le avem.

În acelaºi timp, considerãm important faptul cã Guvernul ºi C.S.A.T. au stabilit mãsuri de naturã sã asigure sãnãtatea ºi liniºtea cetãþenilor noºtri, ca ºi funcþionarea normalã a vieþii economice ºi sociale.

În al doilea rând, ne pãstrãm speranþa cã soluþia politicã va avea în final câºtig de cauzã, pentru cã un eventual rãzboi nu va aduce fericirea nimãnui. Mijloacele de distrugere proprii unui rãzboi modern sunt mai cumplite ºi mai ucigãtoare ca niciodatã. Dar este limpede cã rãspunderea pentru un eventual rãzboi în Golf revine în întregime regimului de la Bagdad.

De aceea, stimaþi colegi, Grupul social-democrat ºi umanist din Parlament, þinând seama de interesul naþional pe termen lung al þãrii, va vota în favoarea solicitãrilor Preºedintelui României, adresate, în virtutea atribuþiilor sale constituþionale, Parlamentului.

Sperãm, totodatã, cã ºi celelalte grupuri parlamentare vor susþine solicitarea Preºedintelui României. Vã mulþumesc pentru atenþie.

În afara acestor chestiuni, care þin mai mult de politica externã a României, noi, liberalii, considerãm cã principala problemã la care autoritãþile publice trebuie sã rãspundã se referã la un rãspuns detaliat în faþa opiniei publice vizavi de protecþia populaþiei în cazul în care se declanºeazã o intervenþie militarã în Irak. Aici aºteptãm rãspunsul atât al Preºedinþiei, cât ºi al Guvernului, cât ºi al serviciilor de informaþii care se ocupã cu siguranþa naþionalã.

Declaraþiile, din pãcate, fãcute pânã acum de reprezentanþii puterii ni se par neconvingãtoare ºi insuficiente pentru asigurarea unui climat de siguranþã cetãþenilor României. Faptul cã nu avem un rãspuns la aceastã problemã demonstreazã cã Guvernul Nãstase, din pãcate, în continuare desconsiderã opinia publicã ºi nesocoteºte pe ceilalþi actori politici din România.

Partidul Naþional Liberal solicitã Preºedintelui României sã demareze cât mai repede posibil o serie de consultãri cu partidele democratice, în cadrul cãrora sã fie dezbãtute toate problemele ridicate de implicarea României în criza din Irak.

Doamnelor ºi domnilor,

Preºedintele american John F. Kennedy spunea odatã cã preþul libertãþii este ridicat, dar americanii l-au plãtit întotdeauna cu greu.

Privind înapoi cu mândrie la Revoluþia din 1989, putem spune cã noi, românii, am plãtit cel mai scump preþ pentru a ne cuceri libertatea ºi democraþia, am plãtit acest preþ cu sângele tinerilor uciºi pe strãzile Timiºoarei, ale Bucureºtiului, Clujului, Sibiului ºi ale altor oraºe.

Iatã de ce astãzi, dupã ce am vãzut ce înseamnã dictatura ºi totalitarismul, noi, românii, astãzi nu mai putem sã fim decât de partea celor care iubesc, preþuiesc ºi apãrã libertatea ºi democraþia. Vã mulþumesc.

Eu sunt convins cã, în eventualitatea cã aceastã coaliþie împotriva Irakului va trebui sã recurgã la forþã, va trebui sã dezarmeze Irakul cu ajutorul forþelor armate ale S.U.A., în special. Cei din partea României care vor contribui la diminuarea efectelor distructive care iminent se vor produce îºi vor face datoria. ªi sunt convins cã în acelaºi timp noi, cei din þarã, cei care sunt responsabili, vom face tot posibilul ca sã diminuãm sau sã eliminãm, dacã se poate, riscurile noi care în asemenea situaþii indiscutabil existã.

În consecinþã, U.D.M.R. va vota pentru aprobarea participãrii României alãturi de Statele Unite ale Americii la acest efort de dezarmare a Irakului.

Vã mulþumesc.

de S.U.A. care a avut ca scop, e foarte rãu cã nu amintim acest lucru, înfrângerea agresiunii irakiene a lui Saddam Hussein împotriva Kuweitului. Acelaºi Saddam Hussein care utilizase în rãzboiul din Iran arme de distrugere în masã, chimice ºi biologice, ºi nu numai împotriva duºmanului, zicem, extern, ci ºi împotriva propriului popor. Faptele acestea cetãþenii români, compatrioþii noºtri, trebuie sã le ºtie, nu le ocoliþi.

Ne-am alãturat atunci coaliþiei internaþionale conduse tot de S.U.A. Am fãcut un lucru similar în 1999, când prin hotãrârea noastrã, a Parlamentului, ºi atunci trebuie sã reamintesc cã a fost înþelepciune inclusiv pe bãncile opoziþiei, conduse de P.D.S.R., ne-am alãturat NATO în intervenþia din Iugoslavia. De fiecare datã raþiunea politicã a fost aceeaºi: ne-a adus aceastã alãturare a noastrã în 1991 ºi 1999, ne-a adus beneficii politice în planul asigurãrii securitãþii noastre naþionale? Evident cã da, masiv, din plin. S-a ºtiut de atunci, din 1991 ºi ulterior, s-a ºtiut fãrã putinþã de tãgadã, fãrã umbrã de îndoialã unde se poziþioneazã România, cu cine merge alãturi, împreunã cu cine este. Cu lumea occidentalã, cu lumea democraticã, acolo suntem ºi cãtre deplina noastrã integrare ne îndreptãm.

De aceea, gestul de astãzi nu este un gest întâmplãtor, este un gest într-o continuitate, este un gest care înseamnã, atât în plan instituþional, cât ºi în planul politicii esenþiale, înseamnã asigurarea securitãþii noastre naþionale. Orice fel de discursuri care ne plaseazã în zona, sã spunem, emoþionalã sunt discursuri care nu au ce cãuta atunci când este vorba de asigurarea securitãþii noastre naþionale. Noi discutãm aici în deplinã cunoºtinþã de cauzã ºi în acest fel trebuie sã ne recepteze ºi compatrioþii noºtri, în deplinã cunoºtinþã de cauzã.

Toatã comunitatea internaþionalã ºi în primul rând comunitatea democraticã considerã cã regimul Saddam Hussein trebuie înlãturat. Problema este una singurã: dacã intervenþia pentru a se ajunge la acest obiectiv este neapãrat militarã. Ea poate fi ºi militarã, dar eu cred cã încã mai poate fi vorba ºi de o intervenþie masivã a comunitãþii internaþionale, condusã tot de S.U.A., care sã determine acelaºi rezultat, înlãturarea acestui regim periculos.

Îmi pare rãu sã spun colegului ºi prietenului Ilie Ilaºcu cã nu trãim într-o democraþie mondialã, nu existã încã. Dimpotrivã, lumea în care trãim e crudã, instabilã ºi plinã de incertitudini ºi din acest motiv Guvernul României, Parlamentul României ºi orice om responsabil ºi patriot din România trebuie sã ºtie clar unde se plaseazã ºi de ce.

De aceea, cererea Preºedintelui României este justificatã ºi eu vã rog sã o aprobãm.

Vã mulþumesc.

Un alt subiect ridicat de domnul Drãgãnescu, pe care aº vrea sã-l asigur de faptul cã am avut consultãri extrem de strânse cu partenerii noºtri europeni, inclusiv ºi în special cu cei care au încã rezerve faþã de modalitatea acþiunii propuse de americani, am avut consultãri cu germanii, inclusiv la Consiliul de Securitate, la New York. Eu am fost în contact cu partea germanã, am avut contacte cu Franþa ºi am avut contacte extrem de strânse, aproape zilnice cu Preºedinþia greacã a Uniunii Europene. ªtim sã ne protejãm interesele ºi ºtim cã locul României este în Uniunea Europeanã ºi în NATO, ºi un aliat al Americii în egalã mãsurã.

Inclusiv momentul în care venim în faþa dumneavoastrã pentru aprobare, pentru aceastã participare, dupã ce multe alte þãri central-europene deja au aprobat în Parlamentele naþionale contribuþii similare, denotã o anumitã prudenþã ºi un anumit echilibru pe care dorim sã-l imprimãm acþiunii noastre internaþionale, pentru cã interesul României este sã vedem o Uniune Europeanã care are o poziþie coerentã, dorim sã vedem o Alianþã NordAtlanticã care rãmâne cu aceeaºi coeziune ºi cu aceleaºi garanþii de securitate care funcþioneazã ºi pentru noii veniþi, ca ºi România, ºi dorim în egalã mãsurã sã vedem un Consiliu de Securitate ºi o Organizaþie a Naþiunilor Unite care îºi pãstreazã întreaga lor relevanþã.

La Consiliul Europei, domnule senator Ilaºcu, s-a votat participarea la o eventualã acþiune militarã numai pe baza unei rezoluþii a Consiliului de Securitate. Nu s-a votat împotriva unei acþiuni militare, s-a exprimat o preferinþã pentru Consiliul de Securitate, ceea ce este un lucru valabil ºi cred cã delegaþia noastrã a votat aºa cum este firesc sã fi votat.

Pe scurt, vreau sã vã spun cã pentru noi ceea ce sperãm cã va fi un vot favorabil reprezintã o dovadã în plus de maturitate ºi solidaritate în jurul interesului naþional românesc. ªi pentru acest lucru dorim sã vã mulþumim.

De asemenea, astãzi, o altã idee, sã fim cu S.U.A., dar sã þinem seama de Europa. Foarte bine, este perfect, sã vedem ºi noi cum s-ar putea face aceastã chestiune ºi practic.

Domnul Stoica vine ºi, dupã ce rupe protocolul cu P.S.D.-ul, ne imputã nerespectarea protocolului cu P.S.D.ul. Altã instanþãÉ

Vreau sã vã spun, cu tot respectul pe care îl port oamenilor mari de stat ai României, inclusiv celor liberali, cum sunt Brãtianu ºi ceilalþi care au fãcut þara aºa cum au fãcut-o ºi au un merit incontestabil, dar îmi aduc aminte, când eram mic, cineva spunea cã o vorbã care

circula în popor era urmãtoarea. Carol îi mai spunea din când în când lui Brãtianu: ”Brãtiene, iarãºi umbli cu o parte a corpului tãu în douã luntri!Ò Sã fie o continuitate de tradiþie?

Vã mulþumesc.

Sigur, vom fi la dispoziþia dumneavoastrã pentru a rãspunde la eventuale întrebãri sau pentru a comenta unele probleme pe care le veþi ridica.

Domnilor preºedinþi, Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi, Stimaþi invitaþi,

Aº vrea sã vã rog sã-mi permiteþi sã vã mulþumesc în numele Executivului pentru aceastã ocazie de a prezenta în faþa celor douã Camere ale Parlamentului Declaraþia cu privire la politica Guvernului în perioada 2001Ñ2002 ºi la principalele prioritãþi economice ºi sociale în anii 2003Ñ2004.

Dezbaterea de cãtre Parlament a rezultatelor politicii guvernamentale reprezintã un demers deosebit de important pentru sistemul nostru politic ºi pentru sistemul instituþional din România. Doresc sã vã prezint, pe de o parte, aspectele pozitive, dar, evident, ºi anumite neîmpliniri din anii 2001Ñ2002 în vederea identificãrii soluþiilor, a prioritãþilor pentru desfãºurarea cu mai multã eficienþã a procesului de guvernare.

Primii doi ani ai guvernãrii noastre au reprezentat o perioadã de realizãri certe ºi notabile în multe domenii. Succesele obþinute atât pe plan intern, cât ºi extern confirmã teza noastrã potrivit cãreia viziunea social-democratã de guvernare a þãrii este cea mai potrivitã pentru România în acest moment.

Folosesc acest prilej pentru a mulþumi încã o datã tuturor cetãþenilor care ne-au votat, care au avut încredere în programul politic ºi în oferta electoralã a P.S.D. În acest fel, avem posibilitatea confirmãrii viabilitãþii programului social-democrat de guvernare în þara noastrã.

La sfârºitul anului 2000 Partidul Social Democrat s-a angajat în faþa Parlamentului cã va realiza o guvernare mai bunã. Trebuie reamintit faptul cã în acel moment þara se afla într-o situaþie de crizã dupã guvernarea de dreapta care, din incapacitate de gestionare a þãrii ºi a reformei, a aplicat politica regresului economic programat. Au fost afectate astfel nu numai bazele dezvoltãrii economice a României, ci, în mod grav, nivelul de trai al populaþiei ºi credibilitatea þãrii în relaþiile externe.

Deteriorarea situaþiei economice ºi instabilitatea ce se manifestau în plan social au creat pe plan extern o imagine nefavorabilã þãrii noastre. Instituþiile financiare internaþionale, agenþiile de rating ºi Comisia Europeanã erau neîncrezãtoare în capacitatea de reformare a economiei româneºti. Aceastã percepþie negativã a realitãþilor din þara noastrã a reprezentat unul din cele mai grele obstacole pe care a trebuit sã le depãºim. Într-o asemenea situaþie, Executivul a pus pe un plan prioritar redobândirea încrederii ºi revigorarea relaþiilor politice externe, îndeosebi a celor cu Uniunea Europeanã ºi cu instituþiile financiare internaþionale.

Astfel, am acþionat concomitent pentru a putea realiza principalele obiective de politicã externã ºi pentru a dobândi sprijin în susþinerea ºi desfãºurarea procesului

de reformã economicã, în condiþii de suportabilitate socialã. Aceasta explicã modul în care am reuºit sã asigurãm realizarea unor obiective de politicã externã, vitale pentru România, ºi anume: recunoaºterea dreptului de liberã circulaþie a cetãþenilor români în spaþiul Schengen; invitarea României la Praga de a deveni membru NATO; obþinerea la Copenhaga a unui calendar precis pentru ca România sã devinã membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007; încheierea de acorduri cu Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã; rezolvarea unor litigii existente de ani de zile în relaþii externe bilaterale. Dau un singur exemplu: rezolvarea unei situaþii vechi, delicate, în relaþiile României cu Suedia. Nu numai cã am soluþionat acel diferend, dar în aceºti doi ani am ºi plãtit cele 120 de milioane de dolari în patru tranºe, astfel încât aceastã chestiune, care ne-a venit din urmã ºi care a grevat relaþiile noastre cu þãrile nordice, a putut fi rezolvatã, dar, iatã, ºi cu un preþ suplimentar care a însemnat adãugarea unei sume considerabile în bugetul de cheltuieli al Guvernului.

Extinderea cooperãrii cu þãri ºi regiuni ale lumii în care prezenþa României devenise nesemnificativã ºi progresele economico-sociale obþinute pe plan intern demonstreazã ºi ele realismul programului guvernamental. Astfel, am realizat relansarea economicã în ritmuri care au plasat România pe unul dintre primele locuri între þãrile central ºi est-europene.

Aici aº face o parantezã. Colegii noºtri care tocmai au pãrãsit sala, dupã doi ani de guvernare dacã s-ar fi prezentat în Parlament pentru a prezenta rezultatele lor, ar fi trebuit sã arate cã produsul intern brut al þãrii scãzuse cu aproximativ 10%. A fost o pierdere de aproximativ 4 miliarde de dolari la produsul, la avuþia þãrii, în timp ce noi, în aceºti doi ani, practic, am adus 4 miliarde de dolari în plus la avuþia þãrii.

Cei care toatã ziua stau cu corupþia în gurã ºi care discutã despre acest subiect, cei care vorbesc despre hoþie ºi despre diminuarea bogãþiilor þãrii trebuie sã þinã seama cã acest Guvern, în doi ani, indiferent de problemele care poate or mai fi apãrut la diferite niveluri, a reuºit sã aducã la avuþia þãrii 4 miliarde de dolari, în timp ce cei care acum ne criticã au luat de la avuþia þãrii 4 miliarde de dolari.

Bilanþul ultimului an aratã o continuare a evoluþiilor favorabile din 2001. Anul 2002, din punct de vedere economico-social, a fost un an al performanþelor ridicate, ºi mã refer aici, îndeosebi, la creºterea economicã, la majorarea substanþialã a exporturilor, la reducerea semnificativã a inflaþiei, la sporirea volumului investiþiilor, la creºterea salariului real ºi a pensiei reale, precum ºi la un grad mai bun de protecþie socialã a categoriilor defavorizate.

ªtim cã sunt în continuare foarte multe probleme. În doi ani nu am putut sã rezolvãm toate dificultãþile care existã în societatea româneascã, nici nu ne-am propus acest lucru ºi nici nu ne-ar fi crezut cineva dacã ne-am fi propus un astfel de obiectiv. Dar s-au întâmplat foarte multe lucruri pozitive. Sigur cã existã în continuare polarizare socialã, existã foarte multã sãrãcie ºi, de aceea, problematica nivelului de trai, a creºterii nivelului de trai, trebuie sã ne preocupe în mai mare mãsurã în perioada urmãtoare.

Politica pe care am promovat-o a demonstrat cã teoriile potrivit cãrora reforma nu face casã bunã cu progresul economic ºi, mai ales, cu cel social, nu-ºi au justificare decât în explicaþii privind ineficienþa actului de guvernare a celor care susþin asemenea concepte.

Ne aflãm astãzi, stimaþi colegi, în faþa dumneavoastrã, în situaþia în care România beneficiazã de condiþii favorabile pentru ca obiectivele de dezvoltare economicã, îmbunãtãþirea nivelului de trai, aderarea la NATO ºi integrarea þãrii în Uniunea Europeanã sã devinã certitudini pentru anii urmãtori. Suntem pregãtiþi sã continuãm aplicarea cu fermitate a programului nostru, inclusiv prin reconsiderarea prioritãþilor de la o etapã la alta, în scopul respectãrii angajamentelor asumate la învestire.

Chiar dacã, prin prisma rezultatelor prezentate, perioada primilor doi ani de guvernare reprezintã cu adevãrat o schimbare în bine, vrem sã vã asigurãm cã nu am intrat în nici un fel într-o zonã a automulþumirii. Sunt încã domenii care nu au evoluat cum am fi dorit. Cunoaºtem dificultãþile ºi neajunsurile din þarã. De altfel, cred cã am convins cã permanent cãutãm soluþii ºi acþionãm operativ pentru rezolvarea problemelor care apar pe parcurs.

Dupã cum aþi observat, atât în planul de acþiune al Guvernului pentru perioada trecutã, cât ºi în cel pe anii 2003Ñ2004, pe care-l aveþi acum printre volumele primite, acþiunile nerealizate sunt evidenþiate ºi reprogramate. Deºi numãrul lor este mic, în virtutea probitãþii

profesionale ºi a transparenþei pe care le-am instituit ca principii ale activitãþii noastre, nu le ascundem, ci le recunoaºtem deschis.

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Nivelurile cantitative, dar mai ales schimbãrile calitative din economie, ca rezultat direct al procesului de reformã, ilustreazã faptul cã s-au înregistrat progrese evidente pe linia creãrii unei economii de piaþã funcþionale. Rezultatele sunt cu atât mai apreciabile într-un context internaþional caracterizat prin încetinirea ritmurilor de creºtere în þãrile dezvoltate. Evoluþia din ultimii doi ani, precum ºi tendinþele proiectate conferã, cred, certitudinea îndeplinirii în orizontul de timp programat a criteriilor de aderare la Uniunea Europeanã. Deºi cifrele ºi comparaþiile pot plictisi pe unii, mai ales pe cei care doresc sã fie uitate cât mai repede datele statistice negative din trecutul apropiat, mã simt totuºi nevoit sã apelez la acestea pentru cã numai astfel putem avea mãsura corectã a progresului realizat.

În anul 2002, produsul intern brut a crescut cu 4,9% comparativ cu 4,5% cât am prevãzut în programul nostru guvernamental. Am reuºit ca, în perioada 2001Ñ2002, creºterea produsului intern brut sã fie de cica 11% faþã de anul 2000, susþinutã de sporirea cu 16% a valorii adãugate în industrie, cu peste 21% în agriculturã ºi aproape 13% în activitatea de construcþii. Reamintesc cã în primii doi ani ai guvernãrii anterioare produsul intern brut, aºa cum spuneam mai devreme, a scãzut cu 10%.

Anii 2001Ñ2002 au reprezentat un plus de produs intern brut de 4 miliarde de dolari, comparativ cu pierderea de aproximativ 4 miliarde de dolari înregistratã de economia româneascã în perioada 1997Ñ1998. Cu toate acestea, în prezent, produsul intern brut este numai la nivelul anului 1996, respectiv cu circa 12% mai mic decât în 1989.

Cu alte cuvinte, noi am lucrat doi ani de zile ca sã acoperim gãurile care s-au fãcut în economia noastrã timp de patru ani de zile pe timpul guvernãrii anterioare ºi pornim acum de la nivelul anului 1996, în loc sã fi avut un proces de dezvoltare, de creºtere, care sã ne ducã mai aproape de nivelul þãrilor din Uniunea Europeanã.

Aceasta este situaþia pe care ne-au lãsat-o colegii noºtri de la P.D. ºi P.N.L. prin guvernarea lor ºi de aceea îi înþeleg cã o astfel de prezentare cum facem noi astãzi, aici, îi deranjeazã, îi jeneazã.

Doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori,

Din perspectiva relansãrii economiei ºi a creºterii competitivitãþii acesteia, orientarea politicii financiare a contribuit la stimularea muncii, economisirii ºi investiþiilor. În acest sens, s-a reuºit, în limitele resurselor disponibile, relaxarea gradului de fiscalitate de la 29,5% din produsul intern brut, cât se înregistra în anul 2000, la 28,7% în 2002 ºi 27,9% proiectat pentru acest an.

Este de remarcat faptul cã aceastã evoluþie favorabilã pentru dezvoltarea afacerilor s-a obþinut cu deosebire prin diminuarea presiunii fiscale asupra muncii. Astfel, am asigurat scãderea contribuþiilor de asigurãri sociale cu trei puncte procentuale în 2002 ºi cu alte cinci puncte procentuale în acest an.

O preocupare constantã a Guvernului a constituit-o accelerarea reformei în domeniul financiar, astfel încât politicile fiscale ºi bugetare sã asigure scãderea drasticã a ratei inflaþiei, dar ºi reducerea plãþilor restante ºi a blocajului financiar din economie. Doresc sã reamintesc cã pentru limitarea efectelor acestor fenomene negative, care în fapt reprezentau la începutul anului 2001 cele mai grave probleme ale economiei româneºti, Guvernul a pus în aplicare programul antiinflaþie ºi programul antiblocaj financiar.

Am acordat o atenþie deosebitã întãririi disciplinei financiare, înãsprind legislaþia în domeniul recuperãrii datoriilor bugetare. Ca urmare a aplicãrii mãsurilor de diminuare a arieratelor, din aprilie 2002 ºi pânã la sfârºitul anului au fost încasate peste 5.000 de miliarde de lei de la un numãr de aproape 3.000 de agenþi economici.

Totodatã, pentru diminuarea arieratelor cãtre bugetul de stat ºi între partenerii de afaceri au fost luate o serie de mãsuri vizându-i pe marii datornici, printre care: corelarea salariilor managerilor întreprinderilor de stat cu indicatorii de performanþã; anularea obligaþiilor bugetare aferente minelor închise sau aflate în conservare; adoptarea Legii privind unele mãsuri pentru întãrirea disciplinei contractuale.

Acum, dupã mai bine de un an de la aplicarea acestor programe, progresele sunt semnificative chiar dacã în cazul arieratelor situaþia nu ne mulþumeºte încã. Ce am

obþinut? Cel mai scãzut nivel al inflaþiei de dupã 1989. La sfârºitul anului 2002 rata inflaþiei a fost de 17,8% faþã de decembrie 2001, mult sub þinta programatã de 22%. Începem acest an cu o inflaþie pe luna ianuarie de 1,3%. Comparaþi cu 4,3%, rata inflaþiei pe ianuarie 2000.

În condiþiile reducerii sensibile a inflaþiei, ratele dobânzii practicate de sistemul bancar s-au redus treptat, proces susþinut ºi de evoluþia descendentã a dobânzilor la titlurile de stat. Ca efect, creditul neguvernamental a crescut. ªi acest lucru s-a întâmplat în termeni reali la sfârºitul anului 2002 cu circa 30% faþã de anul 2001. Cu toate acestea, nivelul absolut al acestui indicator monetar este încã foarte scãzut ºi aceasta este încã una dintre problemele la care cãutãm soluþii.

Mã refer, în special, la creditul pentru investiþii pe termen mediu ºi pe termen lung, care este menþinut la valori foarte reduse comparativ cu necesarul impus de intensificarea ritmului de creºtere economicã. Prin bugetul general consolidat, aferent anilor 2001 ºi 2002, a fost promovatã o politicã fiscal-bugetarã orientatã cãtre susþinerea reformelor structurale.

Construcþia bugetelor a urmãrit, totodatã, îmbunãtãþirea condiþiilor sociale, prin promovarea politicilor în domeniul protecþiei sociale, sãnãtãþii, educaþiei ºi mediului.

România are în acest moment relaþii stabile cu instituþiile financiare internaþionale ºi este pentru prima datã când þara noastrã are premisele favorabile de a finaliza un acord stand-by cu Fondul Monetar Internaþional.

În perioada 2001Ñ2002, cele mai importante agenþii internaþionale de rating au îmbunãtãþit de trei ori cotaþia României. S-a ajuns la situaþia de evaluare de apreciere din anul 1996, sub aspectul aprecierilor legate de condiþiile de investire în România, respectiv la nivelul unor þãri în tranziþie avansate sub aspectul reformei.

Reamintesc cã în anul 1999 România era cotatã la fel cu Ecuadorul, Coasta de Fildeº ºi cu Zimbabwe. Aceasta era performanþa economicã în perioada în care colegii noºtri de la P.D. ºi de la P.N.L. erau la guvernare. ªi de aceea înþeleg de ce au preferat sã pãrãseascã aceastã salã ºi sã nu asculte elementele pe care noi le prezentãm în cadrul acestei dezbateri.

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Permiteþi-mi sã mã refer acum, pe scurt, la reforma din domeniul microeconomic. O prioritate majorã a activitãþii Guvernului, vizând restructurarea ºi modernizarea economiei reale, a constituit-o schimbarea concepþiei de privatizare. Prin ceea ce am realizat în anii 2001 ºi 2002 s-au creat condiþiile de finalizare în 2003 a privatizãrii capitalului social din portofoliul A.P.A.P.S., instituþie care, aºa cum am anunþat, îºi va înceta activitatea la sfârºitul acestui an.

În anii 2001Ñ2002 s-a vândut un capital social de 17.900 miliarde lei, însemnând de trei ori mai mult decât în perioada Õ97ÑÕ98, respectiv în primii doi ani ai fostei guvernãri, ceea ce a contribuit semnificativ la reducerea ponderii statului în economie.

Au fost trecute în proprietate privatã numeroase societãþi comerciale mari ºi foarte mari, între care ”SidexÒ Galaþi, ªantierul Naval Constanþa, Uzinele Sodice Govora, ”PromexÒ Brãila, COS Târgoviºte, ”AlroÒ ºi ”AltromÒ Slatina ºi altele. Au fost privatizate Banca Agricolã ºi Societatea ”AstraÒ Bucureºti, fiind vândut ºi pachetul minoritar de acþiuni pe care statul îl mai deþinea la ”Banc PostÒ. Pe acest fond, nu suntem mulþumiþi însã de faptul cã mãsura luatã la începutul anului 2001, de transfer al unor societãþi la ministere, în scopul urgentãrii privatizãrii acestora, nu a fost pe deplin valorificatã.

În acelaºi timp, nu trebuie uitat faptul cã am fost obligaþi sã consumãm mult timp cu problemele sociale apãrute în societãþile privatizate de Guvernul anterior, ca urmare a incompetenþei ºi superficialitãþii care au caracterizat acest proces în perioada 1997Ñ2000. Probabil cã am dat mai mult timp pentru a vedea felul ºi a rezolva probleme decurgând din privatizarea Combinatului de la Reºiþa decât am dat în ºedinþele de Guvern tuturor discuþiilor privind privatizarea în timpul guvernãrii noastre, tocmai pentru a încerca sã soluþionãm, sã rezolvãm problemele pe care le-a generat superficialitatea cu care a fost abordat acest proces de privatizare.

Realizarea obiectivelor din Programul de guvernare, cu privire la aplicarea Legilor fondului funciar ºi forestier, demonstreazã voinþã politicã ºi determinare. Aºa cum ne-am angajat, gradul de emitere a titlurilor de proprietate a depãºit 90% la sfârºitul anului 2002, ajungând la 91,4%.

Pentru anul 2003, avem în vedere încheierea emiterii ºi înmânãrii titlurilor de proprietate, excepþia constând doar în cazurile aflate pe rolul instanþelor judecãtoreºti.

În ceea ce priveºte aplicarea Legii nr. 10/2001, referitoare la proprietãþile imobiliare naþionalizate, anul 2003 va fi decisiv. Astfel, pânã la sfârºitul anului 2002 au fost 210.000 solicitãri, urmând sã înaintãm Parlamentului proiectul de Lege privind modalitãþile concrete de soluþionare ºi de acordare a despãgubirilor, în conformitate cu resursele þãrii ºi cu practica adoptatã în alte þãri, foste socialiste.

Sigur, ºi din punctul de vedere al consolidãrii statutului proprietãþii în România noi am realizat în doi ani mai mult decât au realizat colegii noºtri de la P.D. ºi P.N.L. în cei patru ani de guvernare, pe un program pe care îl anunþaserã foarte ambiþios, legat de garantarea proprietãþii. În afarã de ”trompetaÒ pe care au folosit-o pentru a introduce un alt cuvânt în Constituþie, ”garantarea proprietãþiiÒ în loc de ”ocrotirea proprietãþiiÒ, nu au reuºit sã facã nimic în mod concret, din punctul de vedere al legilor concrete, care sã punã în aplicare acordarea titlurilor de proprietate, o dinamicã mai rapidã în acest domeniu. Aºa cã înþeleg încã o datã raþiunile pentru care colegii de la P.D. ºi P.N.L. se simt jenaþi sã participe la o dezbatere de acest gen ºi au hotãrât sã pãrãseascã sala, pentru a se pregãti pentru runda urmãtoare, când, poate, vor proceda mai bine la guvernare.

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Aº vrea sã trec acum la un capitol extrem de important, care presupune mãsuri extrem de energice: este vorba de combaterea birocraþiei ºi a corupþiei. Acestea sunt domenii în care acþiunile noastre au întâmpinat multe dificultãþi. Este tot atât de adevãrat cã reforma prost gestionatã în guvernarea trecutã ºi nefinalizarea de cãtre aceasta a mãsurilor care se impuneau au constituit principalii factori generatori de corupþie.

Marile probleme generate de restituirea proprietãþilor nu au beneficiat pânã în anul 2001 de un cadru legislativ unitar ºi corespunzãtor. Aceasta a fãcut ca abuzurile bazate pe utilizarea documentelor falsificate, pe coruperea funcþionarilor, inclusiv a factorilor de decizie, sã creeze un adevãrat haos în economie. Prin urmare, la începutul anului 2001 ne gãseam la un asemenea nivel al corupþiei, într-un asemenea climat economic ºi social

distorsionat, încât rezultatele pozitive obþinute pânã în prezent nu au putut fi receptate de cãtre toate segmentele din societate ca fiind semnificative.

Partidele ai cãror reprezentanþi au fãcut parte din fosta putere nu au dovedit responsabilitatea de asumare a rãspunderii pentru faptele ilegale ale unora dintre propriii membri, indiferent dacã este vorba de adopþii internaþionale sau de privatizãri frauduloase.

Deºi vom aborda aceste aspecte pe larg într-o ºedinþã viitoare a Parlamentului, când vã vom prezenta un pachet de mãsuri legislative anticorupþie, vã rog sã-mi daþi voie, totuºi, sã vã prezint câteva acþiuni importante întreprinse pânã în prezent de Guvernul nostru, prin care s-a asigurat reducerea corupþiei ºi a criminalitãþii, ceea ce constituie bazele unei activitãþi viitoare mai intense ºi mai eficiente.

Executivul a elaborat, cu o largã consultare a reprezentanþilor principalelor partide ºi a sindicatelor, a organizaþiilor neguvernamentale ºi mass-media, o strategie naþionalã de luptã împotriva corupþiei, iar recent a adoptat un program detaliat privind accelerarea aplicãrii acestei strategii. În acelaºi timp, suntem convinºi cã lupta împotriva criminalitãþii trebuie purtatã cu respectarea deplinã a legii, fãrã conotaþii politice, consolidarea ordinii de drept, a prestigiului ºi integritãþii autoritãþilor judiciare, a credibilitãþii instituþiilor publice. Sunt demersuri vitale pentru limitarea fenomenului criminalitãþii ºi garantarea vieþii cetãþenilor.

În aceste domenii va trebui sã avem o înþelegere comunã, indiferent de poziþia politicã, în sensul cã ”vânãtoarea de vrãjitoareÒ sau ”tãierea de capeteÒ numai pentru a da sentimentul unei lupte hotãrâte împotriva corupþiei nu reprezintã soluþia pe termen lung a rezolvãrii acestui fenomen antisocial.

Important este ca la nivelul tuturor autoritãþilor centrale ºi locale sã se aplice cu fermitate ºi cu eficienþã, aºa cum de fapt am procedat în ultimii doi ani, mãsurile care sã elimine cauzele profunde ale corupþiei ºi birocraþiei, suspiciunile în legãturã cu astfel de fenomene.

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

Solidaritatea ºi protecþia socialã reprezintã principii fundamentale pentru Guvernul Partidului Social Democrat. Componenta socialã este cu atât mai importantã cu cât ignorarea acesteia în timpul guvernãrii din perioada 1997Ñ2000 a condus la prãbuºirea fãrã precedent a nivelului de trai al populaþiei.

Am sã încerc sã ilustrez efectele acþiunilor ºi mãsurilor luate în anii 2001Ñ2002 nu în general, ci pe categorii de populaþie. Sã-mi permiteþi, mai întâi, sã precizez principalele direcþii de acþiune în plan social, ºi anume:

Ñ crearea de locuri de muncã pentru diminuarea ºomajului ºi creºterea veniturilor din muncã;

Ñ dezvoltarea serviciilor de interes public ºi controlul fondurilor destinate acestora;

Ñ aplicarea de mãsuri suplimentare pentru protecþie socialã, în funcþie de situaþia specificã a fiecãrei categorii de cetãþeni.

Consecvent orientãrii social-democrate, Guvernul aplicã un amplu program social, menit sã amelioreze condiþiile de viaþã ale populaþiei, în concordanþã cu resursele pe care le are la dispoziþie.

Ca urmare a regresului economic din perioada 1997Ñ 2000, aceste fonduri, din pãcate, au scãzut foarte mult, nivelul de trai deteriorându-se în mod dramatic. Desigur, cu toate eforturile depuse în anii 2001 ºi 2002, aºteptãrile populaþiei rãmân în continuare foarte mari. Va trebui, însã, sã þinem seama cu toþii cã mãsurile pe care le luãm depind de nivelul resurselor. Nu vrem sã avansãm promisiuni fãrã acoperire, sã creãm aºteptãri care nu pot fi îndeplinite. În acelaºi timp, trebuie sã avem grijã ºi de viitor, sã nu neglijãm investiþiile care creeazã resurse suplimentare pentru creºterea nivelului de trai.

În mod concret, în cei doi ani s-au realizat urmãtoarele: au fost încadrate în muncã peste 1.000.000 de persoane, dintre care 678.000 de persoane au aparþinut grupurilor sociale cu acces mai dificil pe piaþa muncii: tineri, femei, ºomeri de lungã duratã, persoane cu handicap, absolvenþi cu vârsta de peste 18 ani, proveniþi din instituþiile de ocrotire socialã, persoane eliberate din detenþie, persoane de etnie romã. În cadrul acestor programe, în localitãþile în care s-a înregistrat o ratã ridicatã a ºomajului au fost încadrate peste 137.000 de persoane, iar în Valea Jiului peste 17.000 de persoane.

Rata ºomajului, la finele anului 2002, a fost de 8,1%, cel mai scãzut nivel din ultimii cinci ani. Numãrul ºomerilor înregistraþi a fost de 760.000 persoane, respectiv cu 246.000 de persoane mai mic decât în decembrie 2000. ªi în cazul femeilor, rata ºomajului a scãzut la 7,5%, la finele anului 2002, de la 10,3%, cât s-a înregistrat în luna decembrie 2000.

Faþã de anul 2000, când s-au alocat resurse financiare pentru mãsurile active de combatere a ºomajului doar în proporþie de 2,3% din totalul cheltuielilor prevãzute în buget, în anul 2001 pentru mãsurile active de creºtere a gradului de ocupare a forþei de muncã s-au destinat peste 12% din cheltuielile bugetare, iar în anul 2002 aceste alocaþii au reprezentat aproape 14%.

Politica salarialã a fost axatã, în principal, pe mãsuri de protecþie a veniturilor angajaþilor, comparativ cu evoluþia inflaþiei, precum ºi pe mãsuri de impunere a disciplinei financiare în întreprinderile publice.

În societãþile în care statul este acþionar majoritar au fost adoptate mãsuri restrictive ºi de condiþionare a creºterilor salariale în raport cu evoluþia productivitãþii muncii. Lunar, monitorizãm din acest punct de vedere aproximativ 80 de companii.

În anii 2001 ºi 2002 s-a acþionat pentru o mai mare stabilitate a salariului minim, care sã permitã agenþilor economici sã-ºi planifice pe o perioadã mai lungã costul forþei de muncã, politica de firmã ºi de produs.

Salariul minim brut pe þarã a fost majorat succesiv, începând cu 1 martie 2001, de la 1.000.000 lei la 1.400.000, apoi la 1.750.000 lei, iar de la 1 ianuarie 2003 a crescut cu 43%, ajungând la 2,5 milioane lei.

Ca urmare a ansamblului de mãsuri luate în acest domeniu s-a asigurat majorarea în termeni reali a câºtigurilor salariale. Astfel, în anul 2002 creºterea salariului real a fost de 4,5%, iar în perioada 2001Ñ2002, de circa 10%, comparativ cu scãderea salariului real, de 20%, în primii doi ani ai guvernãrii anterioare. De aceea, înþeleg de ce colegii noºtri de la Partidul Democrat ºi de la Partidul Naþional Liberal nu au dorit sã participe la aceastã discuþie, în care punem în oglindã ce s-a întâmplat în primii doi ani ai guvernãrii dânºilor ºi ce am realizat noi în aceºti doi ani de guvernare.

Un alt obiectiv prioritar al Guvernului l-a constituit protejarea puterii de cumpãrare a pensionarilor, prin recorelãri ºi prin indexarea trimestrialã a pensiilor cu un procent care sã acopere rata inflaþiei. În urma aplicãrii

combinate a mãsurilor de indexare ºi recorelare, în intervalul decembrie 2000Ñdecembrie 2002 pensia medie de asigurãri sociale de stat a înregistrat o creºtere de 56%, ajungând la 1.800.000 lei, faþã de 1.155.000 lei, cât era în luna decembrie a anului 2000.

Referitor la aceastã problemã, aº vrea sã subliniez cã Executivul nostru trebuie sã gãseascã soluþii pentru deficienþele acumulate în acest domeniu timp de 12 ani. Vreau sã reamintesc faptul cã pânã în anul 2000, în momentul în care apãrea o problemã într-o ramurã industrialã ºi în acelaºi timp o problemã socialã, soluþia folositã era trecerea la pensie a segmentelor profesionale în cauzã, în loc sã se realizeze o restructurare autenticã. În felul acesta s-a ajuns la un numãr foarte mare de pensionari, care reprezintã astãzi aproape 6,2 milioane de persoane, faþã de 3,4 milioane pensionari, câþi existau în 1990. Deci, iatã, aproape o dublare a numãrului de pensionari în 12 ani. Astfel, dacã în 1990 la un pensionar corespundeau 2,4 salariaþi, în prezent pensia unei persoane este susþinutã nici mãcar de un angajat.

Sigur, putem sã gãsim explicaþii, justificãri câte dorim. Dar pânã la urmã avem o problemã în comun, aceea de a gestiona o dificultate care þine, pe de o parte, de restructurarea economiei, de scãderea numãrului de salariaþi datoritã unor procese specifice tranziþiei, unele imputabile unor guvernãri, altele, poate, obiective, iar, pe de altã parte, de aceste soluþii de comoditate din zona restructurãrii, care au dus, practic, la o dublare a numãrului de pensionari.

De aceea, aceastã problemã, care este una dintre cele mai sensibile din punct de vedere social ºi care atrage, fãrã îndoialã, foarte multe discursuri populiste ºi demagogice, este o problemã pe care va trebui sã cãutãm sã o soluþionãm pe termen mediu ºi pe termen lung, cu înþelepciune, împreunã.

Grija Guvernului nostru este sã cãutãm, în continuare, soluþiile cele mai potrivite pentru îmbunãtãþirea nivelului de trai al pensionarilor. Dintre acþiunile aplicate în ultimii doi ani pentru sprijinirea acestei categorii sociale sunt totuºi de menþionat câteva:

Ñ acordarea de medicamente gratuite pensionarilor cu venituri lunare de pânã la 1.400.000, prin suplimentarea listei medicamentelor gratuite cu circa 40 de medicamente esenþiale din producþia internã, necesare afecþiunilor cu incidenþã majorã asupra morbiditãþii la persoanele vârstnice;

Ñ înfiinþarea ºi extinderea reþelei de magazine de tip Economat, care oferã pensionarilor produse de bazã la preþuri cu circa 20% mai mici; la sfârºitul anului 2002 funcþionau 481 de astfel de magazine, de unde îºi pot efectua cumpãrãturile peste 1.000.000 de cetãþeni cu venituri modeste.

Ñ acordarea de ajutoare pentru încãlzire;

Ñ subvenþionarea de la buget a biletelor de tratament ºi menþinerea reducerii de 50% pentru transport.

În ceea ce priveºte alocaþia de stat pentru copii, aceasta a fost majoratã, în mai multe etape, de la 130.000 lei, în luna decembrie 2000, la 210.000 lei, cât este în prezent.

Atenþia acordatã familiilor cu venituri reduse s-a concretizat prin instituirea, de la 1 ianuarie 2002, a venitului minim garantat, concomitent cu creºterea substanþialã a fondurilor bugetare destinate acordãrii acestor ajutoare sociale. Prin alocarea acestor fonduri, în valoare de 3.600 miliarde lei, a fost posibil ca în 2002 sã beneficieze de ajutoare sociale 602.000 familii, faþã de 40.000 în anul 2000. Nivelul venitului minim garantat, în funcþie de care se calculeazã ajutorul social, a fost indexat cu 17%, cu începere de la 1 ianuarie 2003, respectiv într-un procent superior ratei inflaþiei.

Având în vedere criza spaþiilor de locuit, mai ales pentru categoriile de populaþie cu venituri mici, la începutul anului 2001 am pus în aplicare o nouã concepþie a unui program de construcþii de locuinþe, bazat pe intensificarea sprijinului bugetar ºi pe extinderea utilizãrii creditului ipotecar, îndeosebi pentru familiile tinere.

În acest mod, nu numai cã am reuºit sã dãm în funcþiune în anul 2002 cel mai mare numãr de locuinþe de dupã 1996, respectiv peste 3.500 de unitãþi, dar am asigurat, totodatã, front de lucru în fiecare judeþ, pentru ca în anii 2003 ºi 2004 numãrul locuinþelor noi sã creascã simþitor.

Activitatea de construcþii de locuinþe s-a materializat prin deschiderea a circa 180 de ºantiere de lucru, de locuinþe pentru tineri, locuinþe sociale, locuinþe individuale în proprietate, prin credit ipotecar. Faþã de anul 2000, când au fost date în folosinþã 1.300 de locuinþe, în perioada 2001Ð2002 au fost în execuþie circa 21.300 unitãþi locative, dintre care s-au dat ”la cheieÒ 5.500, respectiv 2.300 de locuinþe pentru tineri destinate închirierii; 2.400 de locuinþe sociale ºi 800 de locuinþe în proprietate individualã.

Un caz aparte îl reprezintã blocurile începute înainte de 1989 ºi neterminate. Am considerat cã finalizarea construcþiilor de locuinþe aflate în diverse stadii de execuþie reprezintã o prioritate. Chiar dacã timpul scurs de la Revoluþie le-a afectat ºi din aceastã cauzã sumele necesare pentru continuarea execuþiei devin tot mai mari, trebuie sã eliminãm din peisajul oraºelor imaginea construcþiilor pãrãsite.

La sfârºitul anului 2000 existau circa 7.600 de unitãþi locative neterminate, a cãror execuþie a fost sistatã sau fusese sistatã. Am stabilit un program clar de finalizare a acestora. Prin efortul conjugat al autoritãþilor centrale ºi locale, dar ºi prin implicarea sectorului privat, am reuºit sã reducem sensibil numãrul acestor blocuri. Acþiunea este deja încheiatã în 10 judeþe. Pe ansamblu am asigurat finanþare pentru aproape 4.200 de unitãþi locative, dintre care deja au fost puse în funcþiune 1.800 de apartamente.

Pe acelaºi plan am acþionat pentru dezafectarea macaralelor-turn abandonate ºi evacuarea din locurile publice a autovehiculelor pãrãsite. În felul acesta, imaginea de Beirut, dupã bombardamentele din rãzboaiele anterioare, a Bucureºtiului ºi a altor localitãþi probabil cã nu va mai exista. Dar ºi aceste mãsuri ar fi putut fi luate de cãtre guvernele anterioare ºi în felul acesta noi ar fi trebuit sã ne ocupãm de alte teme, de alte probleme, sã nu cheltuim banii pentru rezolvarea unor probleme care ar fi trebuit rezolvate înainte. În felul acesta, ºi de aceea înþeleg de ce colegii noºtri de la P.D. ºi de la P.N.L. au decis sã pãrãseascã aceastã salã, pentru a nu participa la o dezbatere despre perioada care s-a scurs dupã 1990.

Concomitent, stimaþi colegi, ne preocupãm pentru realizarea programului de construire a 400 sãli de sport, care, deºi înregistreazã unele întârzieri, va fi finalizat în aceºti doi ani.

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi, În anul ºcolar 2001Ñ2002 ºi în pregãtirea anului de învãþãmânt 2002Ñ2003 au fost aplicate mãsuri concrete, vizând implementarea programelor naþionale de dezvoltare a sistemului educaþional ºi de formare profesionalã.

Sintetizând cele mai importante rezultate, se cuvine precizat cã în cadrul Programului ”Reabilitare ºcoliÒ, cu termen de finalizare 2004, au fost reparate, modernizate ºi date în folosinþã 800 de ºcoli, în care învaþã peste 170.000 elevi. În scopul asigurãrii accesului echitabil la educaþie pentru copiii ºi tinerii din mediul rural au fost create 400 de ºcoli centre de zonã. Pentru transportul elevilor de la domiciliu la ºcoalã au fost achiziþionate ºi date în exploatare 454 de microbuze, fondurile totale alocate de la buget ridicându-se la circa 200 miliarde de lei.

Prin lansarea în anul ºcolar 2001Ñ2002 a Programului de acordare în regim de gratuitate a rechizitelor ºcolare elevilor proveniþi din familii cu venituri mici, au beneficiat de acest program, în valoare de 206 miliarde lei, 930.000 elevi, iar în anul ºcolar 2002Ñ2003 beneficiazã 950.000 elevi.

Începând cu anul ºcolar 2002Ð2003 s-a lansat Programul de asigurare gratuitã de produse lactate ºi de panificaþie, în care sunt cuprinºi peste 1.000.000 elevi din clasele IÐIV din învãþãmântul de stat. Programul va fi extins în acest an ºi la nivelul grãdiniþelor.

Prima etapã a Programului de informatizare a ºcolilor, pornit în anul ºcolar 2001Ð2002, s-a încheiat cu succes. Au fost dotate cu 120 de reþele de calculatoare un numãr de 113 licee ºi 7 centre naþionale de formare a profesorilor. În actualul an ºcolar, care are ca obiectiv încheierea informatizãrii liceelor, s-a continuat sã se achiziþioneze tehnicã de calcul pentru dotarea ºcolilor cu laboratoare informatice.

În vederea redresãrii ºi modernizãrii sistemului sanitar, în bugetele din 2001 ºi 2002 s-au alocat fonduri reprezentând anual 4,2% din produsul intern brut, comparativ cu 2,6 pânã la 3,8% în anii 1997Ð2000. Fondurile substanþiale alocate în aceºti doi ani au permis susþinerea în regim gratuit a 17 programe naþionale de sãnãtate, precum ºi acordarea gratuitã sau compensarea medicamentelor în valoare de peste 12.000 miliarde de lei. La acestea se adaugã facilitãþile acordate pentru accesul la asistenþã medicalã, inclusiv gratuit pentru populaþia din mediul rural, cu venituri mici sau fãrã venituri, din zonele defavorizate.

Cu toate acestea, trebuie sã vã spunem cã nu suntem mulþumiþi de modul în care se desfãºoarã reforma în sectorul medical, de performanþele obþinute practic la toate nivelurile sistemului de ocrotire a sãnãtãþii.

În legãturã cu problematica principalelor domenii sociale, aº dori sã asigur cetãþenii României ºi pe dumneavoastrã, stimaþi parlamentari, cã noi considerãm cã problemele legate de sectorul sãnãtãþii reprezintã în momentul de faþã poate cea mai importantã prioritate pentru Guvern. Încercãm sã revedem sistemul aºa cum a fost el construit în aceºti ani. Am efectuat câteva modificãri la nivelul conducerii ministerului. Vom continua cu aceste mãsuri. Dorim sã gãsim cele mai bune soluþii de utilizare a fondurilor pe care le avem la dispoziþie, astfel încât într-un termen cât mai scurt în domeniul sãnãtãþii sã putem observa schimbãri semnificative.

Nu am reuºit în aceºti doi ani decât sã atacãm problemele sectoriale prin care am oprit adâncirea sãrãciei ºi extinderea marginalizãrii sociale. Analizele specialiºtilor, inclusiv ale celor din organismele internaþionale, aratã chiar o diminuare a ponderii populaþiei aflate sub nivelul minim de trai. Dar, în mod evident, aceste aprecieri generale, datele statistice nu þin nici de foame, nu þin de cald. ªtim cã trebuie sã cãutãm mai departe resurse pentru a rezolva ºi probleme la nivelul infrastructurii localitãþilor, în special în domeniul rural, trebuie sã cãutãm ºi soluþiile de investiþii pentru a genera mai multe locuri de muncã pentru persoanele de vârstã activã.

Trebuie sã cãutãm ºi soluþiile de investiþii pentru a genera mai multe locuri de muncã pentru persoanele de vârstã activã, trebuie sã gãsim soluþii ºi pentru pensionari, probleme pentru a îmbunãtãþi sistemul de sãnãtate, pentru a îmbunãtãþi condiþiile din învãþãmânt ºi multe altele.

Problema este cã bugetul este cel pe care îl cunoaºteþi dumneavoastrã ºi pe care îl votaþi la sfârºitul fiecãrui an pentru anul urmãtor. Nu avem alte resurse pe care sã le utilizãm pentru a rezolva aceste probleme ºi încercãm sã utilizãm cât mai bine aceste sume pentru a rezolva cât mai multe dintre problemele pe care le cunoaºteþi.

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

Voi menþiona acum câteva aspecte legate de activitatea guvernamentalã în domeniul culturii ºi cultelor.

Am acordat o atenþie deosebitã patrimoniului naþional, astfel încât numãrul ºantierelor de restaurare ºi a monumentelor redate circuitului turistic ºi muzeal a crescut substanþial. S-a asigurat restaurarea integralã a Muzeului Satului din Bucureºti ºi darea în folosinþã a unui nou corp de clãdire a acestuia la care lucrãrile fuseserã abandonate din anul 1997.

Anul viitor vor fi încheiate lucrãrile de consolidare ºi de restaurare la Muzeul Colecþiilor de Artã, pe care îl vedeþi atât de des mergând pe Calea Victoriei ºi care, de ani de zile, este pãrãsit ºi este o ruinã la care se uitã probabil cu dispreþ mulþi dintre vizitatorii capitalei noastre.

Va intra în circuitul cultural Muzeul de Artã Contemporanã. În România, oricât de ciudat ar pãrea, þara marilor artiºti de avangardã din secolul trecut, noi nu am reuºit sã creãm un muzeu de artã contemporanã care sã valideze gradual lucrãrile, operele artiºtilor mai tineri, astfel încât sã participãm la un dialog intercultural în aceste domenii ºi în secolul XXI, nu sã ne hrãnim doar din ceea ce a însemnat avangarda româneascã pentru cultura europeanã ºi mondialã la începutul anilor 1900.

O semnificaþie deosebitã din acest punct de vedere a avut-o ºi achiziþionarea de opere de artã contemporanã. Dacã în perioada 1999Ð2000 nu au fost alocate deloc fonduri cu aceastã destinaþie, în anul 2001 ºi 2002 au fost utilizate 40 de miliarde de lei. Totodatã, s-a procedat la rãscumpãrarea unor terenuri pentru cercetãri arheologice în Transilvania ºi în Dobrogea ºi au fost achiziþionate opere de artã din perioada Renaºterii europene, a celei medievale ºi din avangarda româneascã.

Daþi-mi voie sã vã invit sã mergeþi sã vedeþi recent deschisa secþie medievalã de la Muzeul Naþional de Artã. Veþi vedea de ce trebuie sã fim mândri de ceea ce înseamnã, de fapt, trecutul românesc, arta româneascã, ºi cã putem oricând sã prezentãm oricãror vizitatori o carte de vizitã culturalã ºi istoricã la nivelul cel mai înalt.

În domeniul instituþiilor de spectacol considerãm un mare succes desfãºurarea Festivalului ”George EnescuÒ ºi a manifestãrilor artistice în ”Anul CaragialeÒ.

Doresc sã menþionez ºi faptul cã în curând vor începe lucrãrile la ”Orãºelul artiºtilorÒ. Este vorba de un ansamblu de peste 100 de locuinþe ºi de ateliere destinate în principal artiºtilor tineri.

Considerãm cã domeniul cultural trebuie sã reprezinte în continuare un interes special pentru Guvern ºi pentru toate instituþiile statului, inclusiv la nivel local.

Identitatea noastrã româneascã în spaþiul european este ºi va fi determinatã în mare mãsurã de specificul cultural.

Vreau sã subliniez ºi faptul cã încercãm sã tratãm cu respect istoria noastrã, chiar dacã putem sã avem pãreri diferite despre anumite segmente ale sale: felul în care am tratat segmentul perioadei monarhice din istoria româneascã; felul în care ne-am purtat cu regele Mihai, ca fost ºef al statului, în condiþiile în care guvernarea anterioarã, cu preocupãri pe care le cunoaºteþi în acest domeniu, nu a ºtiut sã asigure nici mãcar un loc decent de locuit pentru familia regalã în Bucureºti.

Au fost discuþii în ultima vreme ºi în legãturã cu o decizie a Guvernului de a aduce înapoi în þarã osemintele regelui Carol al II-lea.

Vreau sã vã informez cã aceastã decizie s-a bazat pe o intenþie pe care am exprimat-o în cursul anului 2001 într-o scrisoare pe care am trimis-o regelui Mihai ºi în care, dupã ce am vizitat locul în care erau depuse osemintele regelui Carol al II-lea ºi ale ultimei sale soþii, Elena Lupescu, într-o debara, într-o clãdire din Lisabona, am considerat atunci ºi l-am consultat pe regele Mihai, ca ºef al Casei regale, în legãturã cu aceastã intenþie. Acest schimb de scrisori a avut loc în anul 2001. Regele Mihai mi-a transmis rãspunsul sãu generos, aº spune, cunoscând bine istoria disputelor pe care le-a avut cu tatãl sãu ºi, pe aceastã bazã, am trecut la pregãtirea acestei acþiuni.

Aº vrea sã fie foarte clar: aceasta este o iniþiativã ºi o mãsurã pe care ni le asumãm.

Este adevãrat cã ºi domnul senator Adrian Pãunescu, anul trecut, în 2002, a susþinut aceastã mãsurã ºi vreau sã îi mulþumesc. Dar nu aº vrea sã parã cumva cã ne ascundem în spatele unei alte iniþiative. Pentru cã aceasta a fost o iniþiativã clarã pe care am discutat-o inclusiv la nivelul Guvernului ºi pe care am adoptat-o printr-o hotãrâre de guvern.

Nu punem în discuþie ce a fãcut Carol al II-lea. Nu este problema noastrã. Se vor scrie în continuare foarte multe cãrþi despre el ºi despre ceea ce s-a întâmplat în perioada interbelicã. Dar nu putem sã lãsãm ca zone ale istoriei noastre sã fie aruncate prin colþuri de clãdiri în alte pãrþi ale Europei.

Aceeaºi a fost filozofia cu care am lansat ideea unui institut de cercetare, de analizã pentru exilul românesc. Dacã ne-a interesat perioada de dinainte de rãzboi, cred cã trebuie sã ne intereseze ºi perioada de dupã rãzboi. Este inadmisibil ca în Paris, spre exemplu, în coºurile de gunoi sã se arunce documente importante ale perioadei postbelice, scrisori importante ale unor personalitãþi din România, în condiþiile în care cei care au fãcut parte din exilul românesc, datoritã vârstei, dispar, iar moºtenitorii lor, probabil, sunt mai puþin interesaþi sã pãstreze aceste documente. Repet: noi nu vrem sã facem judecãþi de valoare. Dar avem o responsabilitate de a ne raporta, aºa cum am fãcut-o în ceea ce îl priveºte pe Nicolae Titulescu, care, ºi el, era undeva într-un cimitir, departe, în sudul Franþei, la Cannes. Este datoria noastrã de a face aceste lucruri ºi de a continua aceste lucruri. Trebuie sã ne aducem înapoi istoria dacã vrem sã fim puternici atunci când ne raportãm la viitor.

Fiecare va face judecãþile sale în legãturã cu unul sau altul dintre personajele acestea. Luaþi orice studiu despre Nicolae Titulescu ºi veþi vedea cã, în perioada în care a trãit, erau mult mai mulþi cei care îl criticau decât cei care îl lãudau, dar, sigur, o datã cu timpul se decanteazã multe fapte. Poate putem sã vedem mai bine din perspectiva timpului.

## Stimaþi colegi,

În domeniul culturii minoritãþilor pregãtim deschiderea unui Centru de Culturã a Romilor, care va dispune de un ansamblu artistic, dans, teatru, muzicã, expoziþie de civilizaþie a acestei minoritãþi.

În legãturã cu sprijinul acordat cultelor religioase legal constituite, Guvernul nostru a tratat cu toatã responsabilitatea relaþia statÑbisericã. Sprijinim biserica prin acordarea de salarii personalului clerical ºi neclerical, precum ºi prin asigurarea pensiilor pentru clerul pensionat. Am transferat pentru bisericã, cu titlu gratuit, importante suprafeþe de teren agricol ºi forestier, precum ºi imobile.

Am acordat ºi vom acorda în continuare sprijin financiar pentru renovarea ºi punerea în valoare a unor lãcaºuri de cult ºi construirea unor noi biserici.

## Stimaþi parlamentari,

În domeniul administraþiei publice, prin programul de guvernare am stabilit o nouã abordare a reformei care sã asigure întãrirea capacitãþii administrative potrivit cerinþelor apropierii de cetãþean ºi creºterii calitãþii serviciilor publice, în concordanþã cu standardele europene.

Am þinut seama de faptul cã reforma în acest domeniu este un proces complex ºi de duratã.

Analizând rezultatele, apreciem cã 2001 a fost anul creãrii cadrului legislativ, iar 2002 anul consolidãrii sistemului instituþional. În acest context, sunt de menþionat în principal: creºterea responsabilitãþii ministeriale; întãrirea autonomiei locale administrative ºi financiare; descentralizarea ºi demilitarizarea unor servicii publice prin trecerea lor la comunitãþile locale; reglementarea funcþionãrii serviciilor publice de gospodãrie comunalã. În plus, prin bugetele de stat pe anii 2001 ºi 2002 am asigurat descentralizarea financiarã, trecând o importantã parte a fondurilor de la ministere cãtre autoritãþile locale.

## Stimaþi colegi,

Înainte de a trece la o prezentare chiar dacã succintã, însã necesarã, a activitãþilor de politicã externã, daþi-mi voie sã remarc cu admiraþie ce au reþinut unii dintre gazetarii români din ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Unul dintre cele douã-trei elemente notabile pe care le-au reþinut a fost gestionarea durabilã a ursului brun. Vreau sã îi felicit pentru capacitatea de a înþelege fenomenele importante care se produc în România, ceea ce s-a întâmplat în aceºti doi ani.

Dacã tot a venit vorba despre ursul brun, vreau sã vã spun cã România este singura þarã din Europa care mai are aproximativ 6.000 de urºi bruni, tocmai datoritã felului în care a fost ”gestionatãÒ aceastã specie în România. Conform regulilor internaþionale ºi regulilor de gestionare a speciilor protejate, în România pot fi vânaþi aproximativ

600 de urºi în fiecare an, astfel încât sã asigurãm un echilibru între numãrul urºilor ºi resursele de hranã.

Anul trecut nu au fost vânaþi decât 120 de urºi bruni datoritã unor condiþii distincte, datoritã unor preþuri practicate, datoritã condiþiilor de vreme. Vânãtorii cunosc bine aceste lucruri.

Îi rog pe cei care sunt interesaþi de acest subiect sã mã abordeze în calitate de preºedinte al Asociaþiei Generale a Vânãtorilor ºi Pescarilor; le voi da detaliile necesare, ca sã nu mai aibã îngrijorãri în legãturã cu acest domeniu. Îi asigur cã relaþiile noastre ºi activitatea noastrã în acest domeniu sunt exemplare, ceea ce demonstreazã ºi poziþia specialã pe care o avem în cadrul C.I.C., în cadrul Consiliului Internaþional al Vânãtorii din care facem parte, ºi domnul Schram, care este conducãtorul acestui mare consorþiu internaþional de vânãtoare, este unul dintre cei mai buni martori, care poate atesta aceste lucruri.

Revin însã la problemele de guvernare ºi, de data aceasta, la chestiunile de politicã externã.

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Activitatea de politicã externã a Guvernului României în cei doi ani a marcat decisiv noua identitate europeanã ºi euroatlanticã a þãrii noastre prin confirmarea unui traseu concret ºi previzibil al aderãrii la Uniunea Europeanã ºi obþinerea invitaþiei de aderare a României la NATO.

Rezultatele pozitive înregistrate au reflectat racordarea solidã a politicii externe la progresele economice ºi sociale obþinute în conformitate cu obiectivele stabilite prin programul de guvernare.

Perioada ultimilor doi ani a marcat redefinirea rolului strategic al României în noul context global ºi regional, precum ºi angajarea efectivã a þãrii noastre în procesele integrãrii ºi cooperãrii economice internaþionale, pe bazele competitivitãþii ºi performanþei.

La obþinerea deciziilor pozitive pentru destinul european ºi euroatlantic al României, luate la Praga ºi la Copenhaga la finele anului 2002, un rol esenþial l-a avut modul consecvent ºi coerent al acþiunii Guvernului în ansamblul sãu, implicarea responsabilã a tuturor ministerelor în îndeplinirea obiectivelor stabilite prin agenda pentru reformã ºi în planurile sectoriale de acþiune pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeanã ºi la NATO.

Se disting în mod deosebit progresele înregistrate în cooperarea cu partenerii europeni de care ne leagã relaþii cu semnificaþii speciale, cum sunt Franþa, Germania, Italia, Grecia, iniþierea unei noi etape în relaþiile cu Marea Britanie, Spania, Olanda, Belgia, Irlanda, Islanda, Danemarca ºi alte þãri membre ale Uniunii Europene, precum ºi deschiderea fãrã precedent în relaþiile politice ºi economice cu Suedia, aºa cum am arãtat, în urma soluþionãrii definitive a problemei datoriei României faþã de aceastã þarã, prin plata sumei de 120 de milioane de dolari în cele patru rate din 2001 ºi 2002.

În anii 2001 ºi 2002 au avut loc întâlniri oficiale ºi de lucru cu prim-miniºtrii din toate statele membre ale Uniunii Europene ºi ale NATO ºi au fost amplificate contactele externe la nivelul primului-ministru, ca ºi al celorlalþi membri ai Guvernului, pentru susþinerea relaþiilor pragmatice cu spaþiul estic ºi cu parteneri din alte zone geografice.

În sprijinul candidaturii þãrii noastre de a adera la NATO, Guvernul a acordat o atenþie specialã intensificãrii contactelor politice atât în plan bilateral, cu membrii Alianþei, cât ºi în relaþia cu Secretariatul Internaþional al NATO. Am realizat întâlniri cu ºefi de stat ºi de guverne din þãrile aliate ºi din þãri candidate, ocazii în care au fost întãrite parteneriate cu o dinamicã înnoitã, în special cu S.U.A., Franþa, Marea Britanie, Italia, Spania, Grecia, Turcia, Norvegia ºi alte þãri aliate.

România a dovedit, totodatã, cã este un aliat de nãdejde în confruntarea cu ameninþãrile neconvenþionale, în lupta împotriva terorismului internaþional.

Buna pregãtire a României pentru aderarea la NATO a fost confirmatã de preºedintele S.U.A. în cursul vizitei sale la Bucureºti în noiembrie 2002, când au fost apreciate eforturile depuse de poporul român pentru atingerea standardelor NATO, eforturi pe care le-a calificat drept o reuºitã, iar invitaþia privind admiterea în Alianþa NordAtlanticã drept un vot de încredere din partea þãrilor NATO.

O atenþie deosebitã a fost acordatã întãririi rolului ºi contribuþiei României la dezvoltarea cooperãrii regionale în Europa de Sud-Est, în primul rând prin intermediul Pactului de stabilitate ºi pe baza unei strategii de acþiune coerentã a României în plan regional.

România a avut o prezenþã activã ºi iniþiative de referinþã în cadrul cooperãrilor regionale la Marea Neagrã, în cadrul procesului de cooperare în sud-estul Europei ºi SECI, precum ºi în cadrul cooperãrilor trilaterale sau al euroregiunilor la care participãm.

România a promovat cu succes sau a contribuit la o serie de iniþiative regionale în plan politico-militar în sudestul Europei.

Guvernul a adoptat poziþii constructive ºi a propus o abordare pragmaticã a proiectelor ºi iniþiativelor de cooperare regionalã în cadrul Iniþiativei Central Europene ºi CEFTA.

Relaþiile cu þãrile vecine au fost amplificate pe baza unor parteneriate pragmatice care au consolidat eforturile comune pentru integrarea europeanã.

Este de remarcat puternicul impact pe care l-a avut iniþierea unei noi etape în relaþiile româno-ungare, prin propunerea Parteneriatului pentru secolul XXI, precum ºi prin întâlnirile frecvente între prim-miniºtrii celor douã þãri.

În ultimii doi ani relaþia cu Bulgaria a avut o amplitudine specialã care a confirmat viziunea comunã a Guvernului României ºi Guvernului bulgar privind parcursul cãtre aderarea þãrilor noastre în Uniunea Europeanã ºi NATO.

A fost amplificatã cooperarea cu Guvernul sârb ºi au fost lansate noi proiecte de cooperare în plan economic, în facilitarea comerþului ºi în domeniul transporturilor. De altfel, chiar astãzi se aflã la Bucureºti ministrul de externe al noii entitãþi statale Serbia ºi Muntenegru, tocmai pentru a discuta felul în care putem sã dezvoltãm, în noile condiþii, relaþiile bilaterale.

Au continuat eforturile pentru încurajarea unor relaþii constructive cu Republica Moldova, în spirit deschis, pragmatic, european, urmãrind relansarea cooperãrii economice bilaterale ºi consolidarea comuniunii culturale.

Sigur, acesta este un subiect mai delicat pe care va trebui sã îl vedem cu atenþie. Sunt diverse procese de aºezare la Chiºinãu pe care le urmãrim cu atenþie. Dialogul nostru cu Chiºinãul în nici un caz nu va porni de la precondiþii pe care cineva sã le impunã în legãturã cu felul în care noi putem sã abordãm anumite tipuri de probleme. Ne rezervãm dreptul de a face propriile noastre aprecieri în legãturã cu o realitate sau alta.

În ceea ce priveºte relaþiile pe care le avem între þãrile noastre vecine, cum menþioneazã tot mai des liderii de la Chiºinãu, ºi pe care noi le considerãm relaþii frãþeºti pentru diverse raþiuni de istorie, sigur, suntem deschiºi sã abordãm cu mai multã atenþie, cu mai multã amplitudine relaþiile economice ºi, bineînþeles, pe cele culturale.

Au fost puse bazele Parteneriatului româno-ucrainean pentru Europa.

Guvernul ºi-a propus relansarea ºi dezvoltarea legãturilor economice ºi comerciale ºi a raporturilor bilaterale de ansamblu cu Rusia. Dialogul politic cu Federaþia Rusã privind încheierea tratatului de bazã a fost productiv ºi este de aºteptat semnarea acestuia de cãtre preºedinþii celor douã state în cursul acestui an.

Convorbirile cu premierul Federaþiei Ruse au confirmat trecerea la noua etapã de cooperare, bazatã pe încredere reciprocã, pe interese comune privind lansarea unor proiecte economice pe termen lung. De altfel, la sfârºitul lunii martie îl aºteptãm la Bucureºti pe premierul Kasianov pentru a continua dialogul pe care l-am început cu ocazia vizitei efectuate anul trecut la Moscova.

În ultimii doi ani s-au revitalizat legãturile României cu partenerii din zonele geografice complementare. Astfel, au fost analizate cu regularitate demersurile necesare pentru valorificarea relaþiilor de cooperare ºi a oportunitãþilor de export în zona Asiei Centrale, în þãri arabe, în Africa ºi în America de Sud.

Una dintre acþiunile de referinþã pentru amplificarea relaþiilor þãrii noastre cu parteneri din afara spaþiului euroatlantic a constituit-o vizita oficialã întreprinsã în China în anul 2002.

Guvernul României a continuat sã promoveze consecvent dimensiunea esticã a cooperãrii.

Prin poziþia sa geostrategicã, România reprezintã puntea prin care Uniunea Europeanã poate sã-ºi proiecteze rolul ºi capacitatea sa de motor de dezvoltare a relaþiilor spre spaþiile în tranziþie de dincolo de Marea Neagrã, cãtre Marea Caspicã ºi Asia Centralã.

România s-a pronunþat activ pentru susþinerea eforturilor comunitãþii internaþionale privind combaterea ameninþãrilor neconvenþionale ºi pentru respectarea strictã a angajamentelor privind neproliferarea armelor de distrugere în masã. În acest sens, Guvernul nostru a adoptat poziþii ferme în legãturã cu problema irakianã, confirmând responsabilitatea þãrii ca viitoare membrã a NATO ºi a Uniunii Europene.

ªi din acest punct de vedere, ºi în calitate de vicepreºedinte al C.S.A.T. ºi de prim-ministru, doresc sã vã mulþumesc pentru votul pe care l-aþi exprimat astãzi ºi pentru sprijinul pe care l-aþi asigurat poziþiilor pe care Guvernul ºi, bineînþeles, C.S.A.T.-ul le-au formulat în legãturã cu criza irakianã.

Guvernul a urmãrit cu consecvenþã consolidarea relaþiilor cu comunitãþile româneºti din strãinãtate ºi, în special, cu cele din þãrile vecine.

În ceea ce priveºte promovarea valorilor culturii româneºti, a fost organizatã o suitã de evenimente în plan intern ºi internaþional la Geneva, Paris, Londra ºi în alte capitale, dedicate personalitãþii celui mai important diplomat român ºi ilustru reprezentant al Societãþii Naþiunilor, Nicolae Titulescu.

Un rol important în acþiunea de politicã externã a Guvernului României l-a avut dialogul substanþial cu societatea civilã, în special prin dinamizarea activitãþii unor prestigioase repere ale diplomaþiei româneºti, cum sunt: ADIRI, Fundaþia ”Nicolae TitulescuÒ, Institutul Român pentru Studii Internaþionale, precum ºi prin cooperarea cu o serie de organizaþii neguvernamentale ºi academice din þarã ºi din strãinãtate.

A fost inaugurat noul sediu al ambasadei României la Berlin, o realizare deosebitã, ºi este în curs de finalizare pregãtirea noului sediu al Misiunii României pe lângã Uniunea Europeanã la Bruxelles.

Sigur, ne-ar fi convenit ca cei care au fãcut contractul pentru sediul noii ambasade de la Berlin ºi care au semnat contractul înainte de 2000 sã ºi plãteascã banii pentru aceastã construcþie. Dânºii au preferat, pentru diverse raþiuni, doar sã semneze contractul, lãsându-ne pe noi sã plãtim realizarea investiþiei. Le mulþumim foarte mult ºi apreciem încã o datã felul în care au ºtiut sã transfere la guvernarea noastrã aceastã problemã.

Totuºi, vreau sã vã spun cã prin eforturi deosebite ale echipei de constructori acest nou sediu al României în Germania aratã cu totul remarcabil.

Am cumpãrat, aºa cum ºtiþi, cu aprobarea dumneavoastrã, un nou bloc la Bruxelles, pentru a permite un alt mod de lucru pentru echipele noastre, în perspectiva finalizãrii negocierilor ºi desfãºurãrii contactelor cu Uniunea Europeanã. Este un proiect pentru care, din nou, a trebuit sã dãm bani. Dacã ar fi fost alþii înaintea noastrã care sã dea aceºti bani, probabil cã noi am fi folosit banii pentru altceva.

În scurt timp, acest nou sediu din centrul Bruxellesului va fi funcþional ºi ne va fi extrem de util pentru eforturile viitoare.

De asemenea, a fost consolidat Serviciul consular cu mijloace de lucru performante, care sã fie compatibile în viitor sistemului Schengen, au fost deschise consulate generale la Barcelona, Shanghai ºi s-au fãcut pregãtiri pentru deschiderea în curând a consulatelor generale de la Sankt Petersburg ºi Hong Kong.

Doresc sã subliniez faptul cã în perioada 2001Ð2002, în întreaga activitate de politicã externã, Guvernul României a beneficiat de sprijinul constant al preºedintelui þãrii, domnul Ion Iliescu, ºi al Parlamentului României. Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

Trebuie sã vã mulþumesc în mod special pentru efortul pe care l-aþi depus în aceastã parte a mandatului dumneavoastrã în vederea susþinerii programului de guvernare prin adoptarea, în perioada 2001Ð2002, a 703 legi cu semnificaþii deosebite în procesul de accelerare a reformei politice, economice, sociale ºi instituþionale.

Vã mulþumesc, de asemenea, pentru atenþia pe care aþi acordat-o ºi pentru modul responsabil în care aþi tratat, în cadrul procedurilor parlamentare, proiectele de legi promovate de Guvern în perspectiva aderãrii României la Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord ºi a integrãrii þãrii noastre în Uniunea Europeanã.

Aº vrea, de asemenea, sã folosesc acest moment pentru a mulþumi colegilor noºtri, membri ai Partidului Umanist Român, ºi, de asemenea, colegilor din Grupurile parlamentare ale U.D.M.R., în cadrul unei colaborãri parlamentare pe care doresc sã o salut încã o datã ºi care consider cã a reprezentat unul din motoarele principale ale rezultatelor bune pe care le-am obþinut împreunã.

Doresc sã vã asigur, stimaþi membri ai Parlamentului, ºi prin dumneavoastrã, populaþia României, cã vom aplica integral prevederile programului nostru social, pentru care sunt alocate prin buget resursele financiare necesare pentru aceastã primã fazã. În primul rând, este vorba de reducerea ºomajului. Prin programul naþional de ocupare a forþei de muncã ne-am propus integrarea pe piaþa forþei de muncã, în anul 2003, a încã 300.000 de persoane. Vom da prioritate tinerilor pânã la 25 de ani, ºomerilor de lungã duratã, femeilor, persoanelor cu handicap ºi romilor. Un al doilea obiectiv îl reprezintã protejarea ºi îmbunãtãþirea în continuare a puterii de cumpãrare a pensionarilor. Soluþii imediate ºi spectaculoase ºtim cu toþii cã nu existã. Cãutãm în continuare cele mai potrivite modalitãþi de rezolvare a acestei probleme. În acest moment, avem stabilit ca obiectiv, pânã în iulie 2003, recorelarea pensiilor pentru 65% din persoanele eligibile ºi finalizarea acþiunii pânã la jumãtatea anului 2004. Dacã vor exista resurse suplimentare, repet, dacã vor exista sau vom reuºi sã obþinem resurse suplimentare, suntem deciºi sã devansãm acest termen.

Pensiile pentru agricultori vor fi majorate substanþial în cursul anului 2004. Aceste pensii, pentru aproximativ 1,7 milioane de persoane, sunt, nu îndrãznesc sã spun, aproape derizorii. Este important sã facem un efort în acest domeniu. Nu vreau sã dau cifre la acest moment, discutãm la nivelul resurselor pe care le avem, au avut loc mai multe consultãri între Ministerul Muncii ºi Ministerul Finanþelor în legãturã cu ceea ce se poate face pentru a pregãti astfel de mãsuri.

În domeniul asistenþei sociale, vom revizui sistemul de acordare a ajutoarelor pentru încãlzirea locuinþelor, urmãrind cu precãdere suplimentarea acestora pentru familiile cu venituri mici.

În ceea ce priveºte ocrotirea sãnãtãþii, vom aplica mãsuri pentru relansarea de fond a reformei sistemului medical, urmãrind normarea ºi funcþionarea eficientã a spitalelor, reabilitarea reþelei de maternitãþi, continuarea modernizãrii serviciilor de urgenþã atât la nivel urban, cât ºi rural, intensificarea acþiunilor întreprinse prin programele de sãnãtate a femeii, copilului ºi familiei, îmbunãtãþirea sistemului de asigurare a compensãrii ºi gratuitãþii medicamentelor, respectarea strictã a destinaþiei fondurilor alocate sãnãtãþii.

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

În anul 2003 eforturile ºi acþiunile Guvernului se vor concentra în direcþia îndeplinirii condiþiilor necesare pentru ca România sã obþinã calificativul de economie funcþionalã de piaþã. Unul dintre obiectivele imediate ale Guvernului este de a asigura premisele favorabile pentru ca în urmãtoarele 6 luni sã se realizeze progrese vizibile în domeniul economic ºi juridic, prin aplicarea de politici corecte, în conformitate cu principiile liberei iniþiative ºi concurenþei.

Pentru integrarea avantajoasã în structurile industriale europene, vom regândi concepþia, strategia ºi instrumentele de politicã industrialã, cu scopul sporirii semnificative a competitivitãþii întreprinderilor româneºti în raport cu cele similare din Uniunea Europeanã. Regândirea macrostructurii industriei va urmãri armonizarea cu evoluþiile ºi cu tendinþele existente pe plan mondial, prin stimularea dezvoltãrii industriilor cu piaþã în expansiune, bazate pe tehnologii de vârf, specifice noii economii. Sunt industrii care pot fi dezvoltate în cooperare cu firme strãine de prestigiu, inclusiv prin dezvoltarea unui program specific de atragere a tinerilor în domeniul cercetãrii ºtiinþifice ºi dezvoltãrii tehnologice ºi de reducere a fenomenului de emigraþie a inteligenþei româneºti.

De altfel, în perioada urmãtoare voi constitui la nivelul Guvernului un aºa-numit grup de înþelepþi format din reprezentanþi de marcã ai cercetãrii pe plan mondial, români de origine, care sã ne sfãtuiascã asupra celui mai bun model de ales la acest moment, deoarece este foarte clar cã cercetarea româneascã funcþioneazã, nu aº spune în derivã pentru cã aº exagera foarte mult, dar fãrã o viziune foarte clarã asupra a ceea ce poate sã fie util pentru stadiul actual al economiei româneºti, societãþii româneºti ºi, din pãcate, observãm cã în anumite situaþii mai curând pregãtim cadre pentru cercetarea fundamentalã din þãrile dezvoltate, ceea ce sigur nu este neapãrat obiectivul cel mai ambiþios pe care ni l-am propus. De

aceea avem nevoie de o regândire a modelului de cercetare în România ºi dorim sã atragem pe cei din strãinãtate, cu experienþe multiple, diverse, care ne pot da o mânã de ajutor în regândirea sistemului de cercetare.

Lucrãm la elaborarea unui program care sã asigure regenerarea industriei, respectiv refacerea sistemului industrial naþional, caracterizat acum printr-o diversificare exageratã, în neconcordanþã cu potenþialul tehnic, tehnologic ºi financiar ºi cu tendinþele existente pe plan mondial.

Dorim sã asigurãm transformarea industriei într-un sistem deschis ºi flexibil, care sã rãspundã creºterii presiunii concurenþiale, generatã de accentuarea diviziunii internaþionale a muncii ºi constituirea de reþele de producþie ºi distribuþie la nivel regional ºi global.

În domeniul politicii financiare vom aplica mãsuri pentru continuarea reformei sistemului fiscal, în sensul reducerii impozitelor, taxelor ºi contribuþiilor, precum ºi pentru o mai echitabilã aºezare a acestora pe categorii de contribuabili; îmbunãtãþirea colectãrii veniturilor bugetare, sporirea calitãþii managementului cheltuielilor administraþiei centrale ºi locale, creºterea transparenþei ºi a eficienþei utilizãrii fondurilor publice. Pentru descurajarea acumulãrii de preþuri restante atât cãtre bugetele publice, cât ºi cãtre agenþii economici, vom acþiona, între altele, pentru a aduce la cunoºtinþa opiniei publice lista contribuabililor care înregistreazã obligaþii restante, precum ºi cuantumul acestora.

Totodatã, vom asigura întãrirea disciplinei salariale în sectorul de stat. Urmãrim intensificarea procesului de privatizare a întreprinderilor de stat. În acelaºi timp, vom acþiona ºi pentru statornicirea unor relaþii cât mai bune cu investitorii români sau cu cei strãini. Postprivatizarea, ca activitate complementarã privatizãrii, a produs, din nefericire, în unele situaþii neînþelegeri în relaþia cu investitorii strãini. Prin intermediul reglementãrilor stabilite ºi al amendamentelor la care lucrãm în prezent, se creeazã temeiurile legale pentru a asigura un tratament egal ºi transparent tuturor investitorilor în ceea ce priveºte evaluarea modului în care aceºtia îºi realizeazã obligaþiile contractuale în perioada postprivatizare.

În sfârºit, vom acorda o mai mare atenþie componentei sociale a privatizãrii. Toate privatizãrile de mare anvergurã vor avea la bazã planuri de afaceri bine elaborate prin care sã se asigure funcþionarea în continuare a acestei societãþi. În acelaºi timp, se va urmãri stabilizarea unui numãr rezonabil de locuri de muncã în unitãþile privatizate. Vom continua sã realizãm toate acestea în dialog cu sindicatele ºi investitorii.

În altã ordine de idei, recent, am analizat strategia cu privire la construcþia de autostrãzi în România. Acest program reprezintã un proiect politic, economic ºi social major al Guvernului. Avem în vedere realizarea pânã în anul 2007, deci la momentul integrãrii noastre în Uniunea Europeanã, a unei autostrãzi care va lega România de þãrile membre ale Uniunii. Astfel, s-au luat decizii pentru înfiinþarea Societãþii Naþionale de Drumuri ºi de Autostrãzi ºi pentru finalizarea pânã în anul 2006, în prima etapã, a unor tronsoane de autostrãzi pe Culoarul 4 paneuropean, respectiv NãdlacÑAradÑBucureºtiÑConstanþa, urmând sã se aloce aproximativ 4 miliarde de euro. Studiem, de asemenea, ºi varianta construirii unei autostrãzi prin centrul Transilvaniei, pe ruta BraºovÑTârgu-MureºÑClujNapocaÑOradea. Pe de altã parte, am discutat ºi cu unii dintre colegii noºtri, ieri, un program pe care vrem sã-l lansãm, mult mai ambiþios: este programul de pietruire a drumurilor comunale. Este un obiectiv care ar trebui sã ne preocupe pe toþi în mai mare mãsurã. Studiem modalitatea prin care sã putem finanþa un astfel de proiect pentru anii urmãtori.

## Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

În domeniul administraþiei publice, în anul 2003 Guvernul va acorda o atenþie deosebitã accelerãrii reformei în administraþia centralã ºi localã, cu sprijinul Uniunii Europene ºi al Bãncii Mondiale.

Ne propunem sã asigurãm o modificare de fond a structurii ºi numãrului aparatului din ministere ºi celorlalte autoritãþi publice centrale ºi locale. O primã acþiune constã în reducerea cu 20% a numãrului secretarilor de stat. În cursul acestei luni se va diminua numãrul funcþiilor de conducere: directori generali, directori, ºefi de servicii, ºefi de birouri, astfel încât sã nu se depãºeascã 10Ñ12% din numãrul total al funcþionarilor, aceste categorii sã nu reprezinte mai mult de 10Ñ12%.

În acelaºi timp, se vor lua mãsuri de reducere a numãrului de personal de la agenþii, secretariate ºi oficii, inclusiv prin preluarea unor activitãþi la nivelul ministerelor.

Avem în vedere, totodatã, reorganizarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu, urmând ca la nivelul fiecãrui judeþ sã funcþioneze un singur serviciu al ministerului respectiv, strict specializat pentru controlul aplicãrii legilor þãrii.

În aceastã situaþie, vom transfera o parte din activitãþile serviciilor publice descentralizate fie la autoritãþile locale, fie la prefecturi ºi vom întãri direcþiile de integrare europeanã din fiecare prefecturã ºi consiliu judeþean.

În ceea ce priveºte reforma funcþiei publice, avem în vedere modificarea ºi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici, punând accent pe stabilirea clarã a categoriilor de funcþionari, ºi anume Corpul înalþilor funcþionari publici, funcþionari publici cu funcþii de conducere ºi funcþionari publici cu funcþii de execuþie. Vom adopta Codul de conduitã al funcþionarilor publici ºi vom stabili mecanisme pentru îmbunãtãþirea salarizãrii acestora, în raport cu performanþele obþinute.

Pentru întãrirea autonomiei locale aministrative ºi financiare la nivel local, Guvernul va acþiona în vederea creºterii semnificative a ponderii veniturilor proprii în structura ºi conþinutul bugetelor locale. În scopul realizãrii acestui obiectiv, vom introduce bugetele de funcþionare ºi de dezvoltare, iar elaborarea bugetelor locale se va efectua numai pe bazã de program. Un rol important îl va avea ºi continuarea procesului de informatizare a administraþiei publice ºi generalizarea ghiºeelor la nivelul autoritãþilor locale, în vederea apropierii administraþiei de cetãþean.

Urmãrim, de asemenea, asigurarea transparenþei actului public, consultarea cetãþenilor în problemele de interes local ºi dezvoltarea parteneriatului public privat. Vom exercita, potrivit reglementãrilor legale, un control exigent privind stabilirea tarifelor pentru serviciile publice de gospodãrie comunalã, prin efectuarea unei analize riguroase asupra fundamentãrii costurilor de producþie ºi a stabilirii tarifelor.

Pentru susþinerea procesului de reformã din administraþie vom avea în vedere, în continuare, îmbunãtãþirea managementului resurselor umane, punând accent pe formarea specialiºtilor ºi atragerea tinerilor în acest sector. Sectorul de resurse umane, de _head-hunting,_ cum ar spune domnul Pruteanu, are deja, în banca de date, peste 10.000 de CV-uri ale unor tineri care au fãcut studii în strãinãtate ºi care doresc sã lucreze pentru administraþie la nivel central sau la nivel local. Depinde de noi sã-i încurajãm pe aceºti tineri, sã-i aducem mai aproape de noi, sã-i obiºnuim cu dimensiunea europeanã a activitãþilor administraþiei.

Vã mulþumesc încã o datã pentru atenþie ºi vã asigur de dorinþa noastrã de a continua eforturile pe aceste linii de interes major, de interes naþional pe care vi le-am prezentat. Încã o datã vã mulþumesc.

Iatã, stimaþi colegi, cred, înþelesul profund ºi adevãrat al acestui gest al Guvernului, gest pe care Grupul socialdemocrat ºi umanist îl salutã ºi îl apreciazã la justa lui valoare.

În al doilea rând, stimaþi colegi, aº încerca o privire dincolo de cifrele acestui bilanþ, deºi cu greu poþi face abstracþie de ele, mai ales de cele la nivel macroeconomic. Este poate mai interesant pentru noi toþi ce ne spun însã faptele. Ele vorbesc despre o Românie în care se construieºte masiv, ele vorbesc despre o þarã ce ºi-a gãsit normalitatea, ce ºi-a gãsit drumul, coerenþa ºi ritmul de dezvoltare, în baza unei strategii urmãrite cu rigoare ºi profesionalism.

Realitatea din aceºti ani atestã o economie în plinã transformare ce încearcã sã-ºi atingã parametrii de eficienþã, un sistem practic nou de protecþie socialã, mai flexibil ºi mai eficient. Faptele vorbesc în egalã mãsurã despre un nou conþinut al relaþiilor de muncã dintre angajaþi ºi angajatori, consacrat recent într-un nou Cod al muncii, despre un nou conþinut al relaþiilor de familie, despre mentalitãþi noi în ceea ce priveºte comportamentul individual ºi colectiv, ca ºi încercarea de a stabili noi raporturi între cetãþean ºi stat. Toate acestea la un loc vorbesc practic despre o nouã Românie, ce trebuie ºi meritã a fi sprijinitã, despre o Românie ale cãrei realizãri ºi eforturi meritã sã le subliniezi cu obiectivitate, ele putând contribui la o corecþie atât de necesarã a percepþiei despre România, pe mãsura realitãþilor de azi. Toate acestea sunt schimbãri calitative de netãgãduit pentru un om de bunã-credinþã, iar efectul lor cumulat urmeazã sã-l reprezinte ridicarea nivelului de trai ºi a calitãþii vieþii din România, pe mãsura speranþelor fiecãruia dintre noi.

În al treilea rând, aº dori sã-mi permiteþi câteva comentarii cu privire tocmai la politica socialã a Guvernului, pentru cã sunt lucruri ce meritã a fi relevate atât la nivel legislativ, cât ºi în planul acþiunilor practice propriu-zise. Argumentele îmi stau la îndemânã ºi aº putea enumera câteva proiecte de largã respiraþie, menite sã reformeze protecþia socialã din România în elementele sale esenþiale: asigurãrile sociale ºi pensiile, respectiv asistenþa socialã. Vã reamintesc, în acest sens, Legea cu privire la venitul minim garantat, Legea asigurãrilor împotriva accidentelor de muncã ºi bolilor profesionale, Legea privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, Legea privind sistemul naþional de asistenþã socialã sau Legea privind combaterea marginalizãrii sociale. Iatã legi deosebit de importante dezbãtute în Parlamentul þãrii ºi care reformeazã, de o manierã esenþialã, sistemul de protecþie socialã din România.

Ele sunt expresia eforturilor conjugate pentru adaptabilitate ºi flexibilitate la schimbãrile economice ºi sociale din societatea româneascã, ele sunt rezultatul încercãrilor de a gãsi modalitãþi noi de exprimare a solidaritãþii, dar ºi a responsabilitãþii personale faþã de familie, comunitate ºi societate. Ele încearcã, în acelaºi timp, sã simplifice ºi sã diversifice sistemul de protecþie socialã, sã-l eficientizeze, stimulând, cu precãdere, interesul pentru muncã ºi pentru o protecþie socialã activã.

Este aici de subliniat o mutaþie deosebit de importantã, ºi anume încercarea de a trece de la ceea ce se numeºte un stat asistenþial la un stat ce protejeazã îndeosebi prin muncã. Dimensiunea acestui efort nu este uºor de cuantificat. Acest proces se va întinde, desigur, pe o perioadã de câþiva ani, dar el începe sã dea roade, pe de o parte, prin cele aproximativ 1 milion de persoane ce au gãsit de lucru în aceºti doi ani, prin diminuarea presiunii fiscale asupra muncii, concretizatã în scãderea contribuþiilor de asigurãri sociale cu trei puncte procentuale în 2002 ºi alte cinci în anul 2003 ºi nu în cele din urmã prin încercarea de aliniere la ceea ce se cheamã modelul social european.

În planul acþiunilor practice, concrete, aº putea invoca o altã premierã în activitatea acestui Guvern, ºi anume încheierea unui acord social cu principalele centrale sindicale, acord care a fost respectat în elementele lui esenþiale, ceea ce sigur a fost de naturã sã faciliteze lucrurile bune înfãptuite în aceastã perioadã.

Au fost reluate indexãrile trimestriale ale pensiilor ºi, mai mult decât atât, pentru prima oarã în bugetele din 2002 ºi 2003 au fost cuprinse ºi sumele necesare operaþiunii de recorelare a pensiilor. Cu toate acestea, suntem, aºa cum arãta domnul prim-ministru, conºtienþi de greutãþile prin care trec pensionarii în aceºti ani.

Iatã motivul pentru care îndrãznesc o propunere menitã sã conducã la sporirea fondurilor pentru pensionari, inspirat din realitãþile europene. Iatã, de pildã, în Irlanda, fondul de rezervã al pensiilor a fost finanþat, în parte, din vânzarea companiei de telefoane. În Belgia, fondul de pensii a fost suplimentat din fondurile obþinute prin vânzarea licenþei sistemului de telecomunicaþii mobile. La fel, în Franþa, fondul de rezervã pentru finanþarea pensiilor pentru urmãtorii 20 de ani este alimentat din vânzarea licenþelor de stat, este adevãrat ºi din excedentul la bugetul de securitate socialã. Iatã, deci, cã veniturile obþinute din vânzarea bunurilor sectorului public au constituit o sursã importantã pentru fondul de pensii în unele din þãrile Uniunii Europene.

Vã supun atenþiei, domnule prim-ministru, o asemenea propunere, desigur, în mãsura în care realitãþile din România permit o asemenea operaþiune în viitorul apropiat.

Depãºind aceastã parantezã ºi, reluând ºirul acþiunilor concrete din domeniu, aº aminti cã au fost, de asemenea, indexate salariile bugetarilor, s-au dat la cheie peste 5.500 de unitãþi locative, dintre care 2.300 locuinþe pentru tineri ºi 2.400 locuinþe sociale, au fost acordate în regim de gratuitate rechizite ºcolare pentru 930.000 de elevi, au fost cumpãrate 454 de microbuze, au fost informatizate 113 licee ºi 7 centre naþionale de formare a profesorilor, au fost susþinute în regim gratuit 17 programe naþionale de sãnãtate, s-au acordat gratuit sau compensat medicamente în valoare de peste 12.000 de miliarde de lei, s-a lansat programul de asigurare gratuitã de produse lactate ºi de panificaþie pentru aproximativ un milion de elevi ai claselor IÐIV din învãþãmântul de stat, a fost majoratã succesiv alocaþia de stat pentru copii, au fost subvenþionate biletele de tratament ºi odihnã. Toate acestea sunt fapte ce vorbesc de la sine.

Nimeni nu a negat însã cã existã încã zone, din pãcate largi, ale societãþii noastre care se confruntã cu o sãrãcie severã. Mai mult decât atât, Partidul Social Democrat este cel care a afirmat cã, ºi în condiþiile în care sãrãcia va fi contracaratã de o atât de necesarã relansare economicã, nivelul deja atins ºi caracteristicile sãrãciei existente în anul 2000 Ñ vã reamintesc, 43% din populaþia þãrii se afla sub pragul de sãrãcie Ñ vor genera replici ºi în viitor prin efecte propagate, greu reversibile, cãci sãrãcia extremã ºi de duratã genereazã o anumitã imunitate la creºterea economicã ºi poate deveni chiar un obstacol în calea dezvoltãrii.

Toate acestea sunt adevãruri pe care le ºtim, pe care le-am preluat, sunt fenomene pe care încercãm sã le ameliorãm, sã le reducem aria de manifestare, iar unele rezultate încep sã se ºi vadã.

Pentru resorbþia sãrãciei este însã nevoie, stimaþi colegi din opoziþie, de mult mai mult decât simpla lamentare, este nevoie de un pachet extrem de larg de politici în care componentele economice ºi sociale se intercondiþioneazã ºi se presupun cu necesitate. Dacã am învãþat cu toþii câte ceva în aceºti ani, unul dintre aceste lucruri este faptul cã reformele nefãcute la timp au costuri mult mai mari ºi sunt mult mai dureroase. Iatã de ce credem în continuare în necesitatea reformelor, înþelegând prin noþiunea de reformã acele schimbãri politice, economice, sociale, administrative, culturale, menite sã ofere oamenilor ºanse mai mari de integrare în societate ºi condiþii de viaþã mai bune.

Guvernul este hotãrât sã continue pe acest drum; o reflectã programul de guvernare, proiectele legislative, afirmaþiile primului-ministru fãcute astãzi, _hic et nunc._ Toate acestea sunt o condiþie necesarã, dar nu ºi suficientã pentru reuºitã. Este nevoie în plus de o acþiune constantã de sprijinire a acþiunii guvernamentale, a mãsurilor de reformã, a creãrii unui climat prielnic acestor reforme în cadrul opiniei publice din þarã, a unor dezbateri care sã ofere argumente ºi soluþii de reducere a decalajelor.

În sfârºit, este nevoie de un efort conjugat pentru atingerea obiectivelor propuse, fie cã suntem la putere, fie cã suntem în opoziþie, tocmai în ideea de coresponsabilizare pentru soarta acestei þãri ºi pentru destinul fiecãruia dintre cetãþenii ei.

Aº releva în încheierea acestor consideraþii o trãsãturã fundamentalã a Guvernului României, ºi anume pragmatismul. Mã grãbesc sã adaug cã aceasta nu înseamnã nicidecum abandonarea ideologiei sau a valorilor definitorii, ci, dimpotrivã, înseamnã a gãsi cãi ºi mijloace mai directe ºi mai eficiente de promovare a acestora.

Postura de partid aflat la putere o datorãm într-o mãsurã hotãrâtoare promisiunii fãcute electoratului român de a pune în practicã ºi de a da viaþã tocmai opþiunilor ºi valorilor social-democrate.

Cred cã promisiunile fãcute au fost în mare mãsurã onorate. Iatã de ce Grupul social-democrat ºi umanist din Senat îºi exprimã aprobarea pentru conþinutul activitãþii Guvernului ºi pentru rezultatele sale de pânã acum. În acelaºi timp, ne exprimãm sprijinul pentru obiectivele, prioritãþile ºi planul de acþiuni pentru anii 2003 ºi 2004, convinºi fiind de raþionalitatea acestora, de faptul cã ele exprimã interesul naþional ºi cã vor contribui în mod hotãrâtor la dezvoltarea democraþiei, a statului de drept, a unei economii de piaþã funcþionale, ca ºi la ridicarea nivelului de trai al cetãþenilor României.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Dezechilibrele dintre preþuri ºi venituri afecteazã direct viaþa oamenilor, adâncesc sãrãcia pentru o mare parte a populaþiei.

La solicitarea votului de învestiturã Guvernul actual se angaja în faþa Parlamentului: ”Politica fiscalã va urmãri accelerarea ºi aprofundarea în mod coerent a reformei în acest domeniu, ceea ce se va concretiza în reducerea gradului de fiscalitate, atât prin desfiinþarea contribuþiei la unele fonduri speciale, cât ºi prin reaºezarea sarcinii fiscale ºi a raportului dintre impozitele directe ºi cele indirecte în vederea stimulãrii muncii, investiþiilor întreprinderilor mici ºi mijlocii ºi a exporturilor.Ò

Analiza realã a politicii fiscale angajate de Guvern evidenþiazã însã cã aceste prevederi au rãmas în mare parte simple declaraþii de intenþii. Practic, în aceºti doi ani s-a adâncit prãpastia dintre bogaþi ºi sãraci, societatea româneascã s-a polarizat într-un nucleu de oameni foarte bogaþi, insensibili la problemele þãrii, ºi o masã covârºitoare de oameni ajunºi într-o sãrãcie extremã, care continuã sã alimenteze, prin sacrificii din ce în ce mai greu de suportat, cea mai mare parte a veniturilor statului.

Deºi unificarea legislaþiei ar fi îmbunãtãþit substanþial climatul de afaceri, Codul fiscal, ca instrument de gestionare a fiscalitãþii, se aflã tot în fazã de angajament al Guvernului. Reglementarea acestui important domeniu continuã sã fie realizatã cu prioritate prin ordonanþe ºi ordonanþe de urgenþã destinate cu precãdere favorizãrii fiscale ºi dirijãrii resurselor guvernamentale cãtre beneficiarii clientelari prin care se încurajeazã marea corupþie, prejudiciind grav economia naþionalã.

În aplicarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 40 din 2002, care reglementeazã felul în care se acordã înlesniri fiscale, prolifereazã, din pãcate, în continuare, arbitrarul ºi subiectivismul. Facilitãþile acordate, lipsite de transparenþã, sunt dirijate aproape în exclusivitate spre oameni de afaceri care graviteazã în jurul puterii. Pentru aceste înlesniri ºi favoruri, Guvernul ºi-a creat justificarea conform cãreia aceste societãþi trebuie ajutate pentru a se redresa ºi a putea sã-ºi achite datoriile.

Iatã câteva dintre cele mai scandaloase companii cãrora Partidul Social Democrat le-a acordat în perioada 2001Ð2002 scutiri ºi reeºalonãri: Rafinãria ”PetromidiaÒ are reeºalonãri în valoare de 6.700 miliarde lei, cu scutiri de 2.200 de miliarde; ”RafoÒ Oneºti, reeºalonãri de 2.000 de miliarde de lei; trustul de presã ”Media Pro TvÒ, reeºalonãri de 1.800 de miliarde de lei, cu scutiri de 1.000 de miliarde, de unde ºi politica slugarnicã a postului ”Pro TvÒ faþã de puterea actualã.

În Raportul de þarã pe anul 2002, Comisia Europeanã constatã: ”Postul de televiziune ÇPro TVÈ, cea mai mare companie privatã de televiziune, este puternic îndatoratã cãtre statul român ºi a solicitat organelor fiscale facilitãþi privind aceste datorii fiscale. Acest lucru face ca acest canal de televiziune sã continue sã opereze dupã bunul plac al autoritãþilor române.Ò ”Tutunul RomânescÒ a primit reeºalonãri de 1.675 de miliarde de lei cu ºtergerea totalã a majorãrilor; ”PetromÒ a primit reeºalonãri de 1.416 miliarde de lei, în timp ce are creanþe scadente la ”RafoÒ Oneºti de 1.500 de miliarde; ”FulgerulÒ Bragadiru a primit reeºalonãri de 240 de miliarde de lei cu scutiri de 78 de miliarde; ”LUKOIL Black SeeÒ România, scutit de 82 de miliarde de lei, o serie de furnizori de utilitãþi, cum sunt ”TermoelectricaÒ, ”ElectricaÒ, ”TransgazÒ, reeºalonãri de 12.626 de miliarde de lei ºi scutiri de 12.000 de miliarde de lei.

Subliniez cã majoritatea firmelor care au primit facilitãþi fiscale au capital privat provenit cu sprijin politic din patrimoniul naþional. Domnul prim-ministru Adrian Nãstase are dreptate când afirmã: ”Societãþile mari datornice rostogolesc datoriile, iar reeºalonãrile þin în viaþã imperii de carton.Ò

Filozofia gestionãrii avutului public cere spirit de rãspundere prin raportarea continuã la performanþã în orice domeniu, încât þara ºi cetãþenii ei sã se înscrie în normalitate, iar investitorii sã ºtie, sã vadã ºi sã simtã cã sunt bine veniþi ca parteneri loiali de afaceri, ºi nu ca aventurieri prãdalnici. În definitivarea procesului de privatizare nu poate fi scãpat din vedere scopul esenþial, care nu înseamnã nici privatizare de dragul privatizãrii, nici concesii inadecvate ori pãgubitoare.

Ar fi firesc ca, de fiecare datã, la o decizie de mare privatizare sã nu se uite cã acestea pot aduce ºi mari eºecuri, împovãrând economia ºi viaþa oamenilor, ca în cazul ”TeproÒ Iaºi, Combinatul Siderurgic Reºiþa ori al altora mai mici, dar, din pãcate, tot cu destin falimentar preconceput, transformat în povarã socialã ºi economicã naþionalã. Din pãcate, privatizãrile de succes sunt foarte puþine, calitatea ºi eficienþa privatizãrilor se oglindesc cu prisosinþã în miile de procese pe care statul român le are în instanþele de judecatã.

Pe bunã dreptate domnul prim-ministru Adrian Nãstase afirma: ”Din pãcate, la nivelul unor întreprinderi privatizate sunt folosite tot felul de inginerii ºi vin tot felul de tipi care se angajeazã sã dea sume imense pentru un anumit obiectiv, dar nu plãtesc decât o micã sumã la început ºi intrã în procese cu autoritatea pentru privatizare pentru câþiva ani, prãduind în timpul acesta tot ce gãsesc în activele întreprinderii.Ò

Aceastã constatare dureroasã ne aminteºte de privatizãri controversate, ca sã nu spun dubioase, cum sunt: preþul de vânzare al întregului pachet de acþiuni al giganticului ªantier Naval Constanþa a fost de numai 820.000 de dolari, în care o acþiune a valorat 5 cenþi; privatizarea operatorului naþional de telecomunicaþii ”RomtelecomÒ rãmâne, dupã 4 ani de la încheierea contractului, printre cele mai controversate privatizãri din România. Analiºtii susþin cã la începerea privatizãrii ”RomtelecomÒ valora 2,2 miliarde de dolari firma OTE Grecia a plãtit 337,5 milioane de dolari reprezentând preþul efectiv de vânzare a 35% din pachetul de acþiuni, primind în acelaºi timp ºi dreptul de uzufruct pentru un alt pachet de 16% din acþiuni, obþinând practic controlul atât în consiliul de administraþie, cât ºi în adunarea generalã a acþionarilor, astfel cã partea românã ”RomtelecomÒ, devenind acþionar minoritar, a rãmas simplu spectator.

Recent, Guvernul României, prin ordonanþã de urgenþã, transformatã cu mare grabã în lege, a consfinþit înstrãinarea irevocabilã a ”RomtelecomÒ. Nu pot în acest context sã nu remarc cã marile afaceri din România s-au fãcut cu binecuvântarea Parlamentului. Una este sã concepi privatizarea ca pe o sursã de reintroducere a structurilor industriale ºi economice etatizate în economia de piaþã pentru revitalizarea lor ºi despovãrarea statului ºi alta este sã concepi privatizarea ca o sursã de redistribuire arbitrarã a avuþiei înmagazinate în aceste structuri, în folosul mai multor beneficiari dintre care doar unul ºi cel mai dezavantajat în operaþia de vânzare este patrimoniul naþional. Se ajunge în ultimul caz la o privatizare pãguboasã pentru þarã ºi beneficã pentru interese particulare, care nu sunt numai cele ale cumpãrãtorului principal; este tot cerere ºi ofertã, dar paralelã economiei de piaþã.

”SidexÒ Galaþi, complex strategic de maximã importanþã pentru securitatea ºi dezvoltarea României, care furniza 10% din exportul României, a fost vândut cu aproximativ 80 de milioane de dolari, din care 25 de milioane valoarea activelor, iar diferenþa pentru datoriile cãtre stat convertite în acþiuni. Incredibil, dar adevãrat! Un complex industrial care a produs 7,8 milioane tone de oþel în anul 1989, cu o valoare realã de circa 1 miliard de dolari, a fost înstrãinat la un preþ de 10 ori mai mic. Dacã avem în vedere ºi facilitãþile financiare acordate de Guvernul României în aceastã privatizare, în sumã de 1,6 miliarde de dolari, avem imaginea dramaticã a economiei româneºti.

Noi, cei de la Partidul România Mare, suntem împotriva acestui sistem de privatizare ºi reiterãm cã experienþa nefericitã din acest domeniu impune ca o prioritate politicã schimbarea constructivã sau reconfigurarea concepþiei despre privatizare, intrarea în normalitate pe acest teren însemnând înlãturarea tentaþiilor, tendinþelor ºi apucãturilor care au þinut ºi þin de comision, fie ºi legalizat, de interesul de grup ºi bineînþeles de practicile corupþiei, adesea acoperite de funcþii mai mici sau mai mari de putere. Interferenþa nocivã a demnitãþilor publice oficiale în afaceri directe sau mascate a provocat mari daune ideii ºi practicii de redresare economicã naþionalã, ceea ce confirmã, încã o datã, cã deosebirile dintre politicã ºi economie constau în faptul cã prima câºtigã numai prin economie, iar cea de a doua pierde mai tot timpul prin politicã, depinde doar ce fel de politicã ori, mai pe ºleau, care politicã ºi ale cui interese le poartã. Vã mulþumesc.

Aceste evoluþii s-au bazat pe îmbunãtãþirea parametrilor economiei reale: iatã, producþia industrialã a crescut în aceºti doi ani, la care ne referim astãzi prin bilanþul prezentat de domnul prim-ministru, cu 15%, spre deosebire de un minus de producþie industrialã de 20% din guvernarea precedentã.

În ceea ce priveºte rata inflaþiei, 1997Ñ1998 au însemnat o inflaþie de 151% în 1997 ºi, respectiv, de 41% în 1998, spre deosebire de 30% în 2001 ºi, cea mai scãzutã ratã a inflaþiei de dupã 1990, 17,8% în anul 2002, cu o proiecþie de sub 14% pentru acest an, 2003.

Exporturile au însumat în 1997Ñ1998 8,4 ºi, respectiv, 8,3 miliarde de dolari, iar în ultimii doi ani 11,4 ºi, respectiv, nivel record, 13,9 miliarde de dolari în anul trecut. Este esenþial aici de remarcat îmbunãtãþirea structurii ºi a compoziþiei, a destinaþiilor exporturilor româneºti. Spre exemplu, acestea au crescut în anul trecut într-un ritm de 22% faþã de anul anterior, în timp ce importurile au crescut cu numai 14%, deci s-a redus dependenþa exporturilor României de importuri, ceea ce înseamnã cã industria prelucrãtoare, industriile orizontale în amonte au furnizat materii prime, subansamble pentru produsele exportate de România.

Pe acest fond a fost posibilã reducerea ratei ºomajului de la 10,5%, cât era în anul 2000, la 8,1% în luna decembrie a anului trecut. Desigur, ºi nivelul de trai, în aceste condiþii, a avut premise favorabile de a se îmbunãtãþi, astfel încât, spre deosebire de o scãdere a puterii de cumpãrare a populaþiei de 20% în 1997Ñ1998, în aceste perioade, în 2001 ºi în 2002, nivelul de trai a crescut cu circa 10%, deci într-un ritm mediu anual de circa 5 procente, ceea ce, desigur, este încã insuficient pentru a asigura un trai acceptabil pentru toate grupãrile sociale, dar este o premisã favorabilã pentru îmbunãtãþirea în continuare ºi pentru mai buna distribuþie a veniturilor în cadrul societãþii ºi, oricum, este mult mai bine decât o scãdere de 10% pe an care se înregistra în mod constant în timpul guvernãrii P.D.-P.N.L. din perioada 1997Ð2000.

Desigur, acestea fiind datele sintetice ale evoluþiei economice în ultimii doi ani, comparativ cu primii doi ani ai guvernãrii de dreapta, este explicabil, cum bine menþioneazã domnul prim-ministru Nãstase, de ce colegii de la P.N.L. ºi P.D. au pãrãsit þara... Þara nu cred cã au pãrãsit-o, au pãrãsit sala, pentru cã aceste date le erau nefavorabile.

Desigur, poate n-am greºit, dar sper sã nu fie aºa, cã noi îi dorim aici, pentru a avea un dialog colegial. Cred cã nu au pãrãsit sala spre a se îndrepta spre þãrile la nivelul cãrora ne aduseserã din punct de vedere al credibilitãþii externe în anul 1999, respectiv Coasta de Fildeº ºi Zimbabwe, deºi în generozitatea sa Guvernul le-a oferit ºi o geantã care, cunoscându-le spiritul pragmatic, poate fi folositã ºi pentru voiaj, dar ºi pentru micul trafic de frontierã.

Am auzit aici, în luãrile de cuvânt anterioare, de fapt într-una, cea precedentã, diferite critici referitoare la reeºalonãrile acordate cãtre bugetele publice, pe de o parte, ºi la procesul de privatizare.

Eu sunt foarte mulþumit pentru cã domnul senator a citit lucrarea pe care am scris-o despre guvernarea de dreapta de pânã în anul 2000, pentru cã în mod exclusiv toate exemplele prezentate acolo se referã la reeºalonãri, la privatizãri ineficiente, ca sã nu spunem frauduloase, pentru cã sunt alte instituþii în stat care vor califica aceste procese. Deci toate acele exemple se referã la fapte, la evenimente petrecute în perioada 1997Ð2000. Reeºalonãrile acum sunt acordate transparent, ca urmare a unei ordonanþe, Ordonanþa nr. 40 din 2002, emisã de Guvern, aprobatã de Parlament, aºa încât nu poate fi vorba de nici un fel de tratare preferenþialã a unor agenþi economici, ci, în limitele unor criterii precis ºi transparent stabilite, toþi agenþii economici, indiferent de culoarea politicã a proprietarului, pot beneficia de aceste facilitãþi.

Este mai bine, stimate domnule senator, sã acorzi o ºansã agentului economic, dacã dovedeºte seriozitate în plan al afacerilor în ceea ce priveºte disciplina financiarã, decât sã închizi întreprinderile ºi sã trimiþi oamenii acasã.

În doctrina social-democratã ºi umanistã a grupului nostru parlamentar nu intrã o asemenea abordare de a închide fabricile ºi a transforma salariaþii în ºomeri. Este mult mai costisitor pentru societate ºi descurajant din punct de vedere social ºi civic ºi trebuie sã dãm o ºansã acelora care se avântã în afaceri, care îºi iau riscul, responsabilitatea unui asemenea demers ºi care, sigur, în anumite perioade se pot confrunta cu niºte greutãþi conjuncturale.

Ritmul de creºtere economicã a fost limitat de resursele de care a dispus þara ºi de aceea ºi reflectarea în plan social a nivelului de trai, a condiþiilor de viaþã a fost la un nivel pe care noi îl dorim mai ridicat.

Tocmai de aceea mãsurile pe care Guvernul le prevede în continuare sunt de ordinul a consolida ºi a continua ritmul accelerat, creºterea economicã cu cel puþin 5 procente pe an, în condiþii de reducere rapidã a ratei inflaþiei pentru a putea ca locurile de muncã ºi veniturile create în aceste condiþii sã aibã o mai mare putere de cumpãrare pentru cetãþeni; pe de altã parte, se vor direcþiona mai bine ajutoarele sociale în ceea ce priveºte cele pentru încãlzire, venitul minim garantat, dar va avea loc ºi un proces accelerat de creºtere a pensiilor atât pentru pensionarii din sistemul de asigurãri sociale, ºi anume prin procesul de recorelare a pensiilor într-un ritm relativ rapid ºi prin indexarea acestora trimestrialã pentru a acoperi rata inflaþiei înregistratã în trimestrul respectiv, iar, pe de altã parte, începând cu anul 2004 va avea loc o creºtere substanþialã a pensiilor agricultorilor, pentru ca ºi aceºtia sã poatã beneficia, dincolo de sprijinul acordat atunci când cultivã pãmântul, beneficia de condiþii decente de trai.

Prin comportamentul celor care au pãrãsit sala, sigur, avem o dovadã nefericitã, aº spune eu, a lipsei de dorinþã pentru un dialog profesionist, pentru un dialog bazat pe realitãþi, pentru un dialog politic bazat pe principii ºi pe fapte, ºi nu pe acuze neîntemeiate. Este, de fapt, o confirmare, dacã vreþi, nefericitã pentru mesajul care se transmite opiniei publice, dar am vãzut din examinarea cifrelor, este ºi un fapt de insatisfacþie pentru dumnealor acela cã, vãzând realizãrile guvernãrii noastre puse vizavi de nerealizãrile guvernãrii dumnealor, sigur, încrederea în faþa populaþiei pentru dumnealor este tot mai scãzutã. Spuneam, este o dovadã cã nu suportã dialogul ºi dezbaterea publicã cu argumente solide, ceea ce confirmã, din pãcate, pentru cei care ne ascultã, care ne vãd, conþinutul unui aforism de adâncã înþelepciune al poetului naþional Mihai Eminescu, care afirma: ”Povara recunoaºterii este mai grea decât povara urii.Ò Este un lucru regretabil ºi, sigur, pe de altã parte, dânºii infirmã un alt aforism al marelui Iorga, care spunea: ”Recunoaºterea este, înainte de toate, o datorie cãtre tine, cãtre sine, respectiv.Ò

Eu îmi exprim speranþa cã cei care au procedat de maniera la care am fost martori astãzi, respectiv reprezentanþii P.D. ºi P.N.L., vor reflecta, dacã nu la conþinutul documentelor privind doi ani de guvernare P.S.D., care le-au fost înmânate, pentru cã, probabil, nu le fac plãcere cifrele favorabile ºi tendinþele pozitive de acolo, vor reflecta, spun, cel puþin la conþinutul, la înþelepciunea cuvintelor transmise peste timp de marii Eminescu ºi Iorga.

Vã mulþumesc.

Dacã suntem la capitolul de politicã externã, este, totodatã, bine venitã menþionarea importanþei relaþiei bilaterale cu Ungaria, inclusiv cea privind Legea facilitãþilor pentru maghiarii din afara graniþelor þãrii, care a putut fi discutatã pragmatic, cãutând rezolvarea aplicãrii legii.

Totodatã, aceastã perioadã a însemnat o cotiturã în ceea ce priveºte retrocedarea diferitelor forme de proprietate. Dupã finalizarea modificãrii Legii fondului funciar, mai ales în 2002, au fost intensificate procedurile de retrocedare a pãmânturilor ºi pãdurilor ºi a fost adoptatã Legea nr. 501/2002 privind retrocedarea bunurilor care au aparþinut diferitelor culte religioase. Se impune continuarea acestui proces în 2003, pentru a finaliza procesul de restituire.

Totodatã, în ceea ce priveºte utilizarea limbii materne în administraþia publicã localã, a inscripþiilor bilingve în localitãþile unde ponderea minoritãþilor depãºeºte 20%, a fost un pas înainte, care va trebui extins ºi în alte domenii.

Totodatã, constat cu satisfacþie cã printre realizãri se menþioneazã ºi înfiinþarea Universitãþii ”SapientiaÒ în limba maghiarã, care a început sã funcþioneze în patru oraºe din Transilvania.

ªi acum sã trecem puþin în revistã bilanþul primilor doi ani de guvernare.

În primul rând, o constatare. Tonul acestui bilanþ mi se pare puþin prea triumfalist. De la analiza comparatã a rezultatelor economiei româneºti cu cea a þãrilor din Uniunea Europeanã, care mi se pare puþin forþatã, ºi pânã la analizele sectoriale se impune, pe lângã datele statistice care câteodatã ne pot ameþi, sã fi fost prezentã o notã mai autocriticã în unele domenii pe care o sã le ºi enumãr. De altfel, în discursul de astãzi al primuluiministru am regãsit unele accente critice care lipseau din material.

Totodatã, nu pot fi de acord cu unele aprecieri foarte dure referitoare la perioada guvernãrii 1996Ð2000. Trebuie sã recunoaºtem cã, pe lângã greºelile acelei guvernãri, au fost pornite unele acþiuni de reformã economicã, care, unele dintre ele, ºi-au arãtat rezultatele chiar în aceºti ani. De fapt, în anul 2000, deja la nivel macroeconomic, am putut vorbi de o creºtere economicã.

Nu trebuie sã uitãm cã în Raportul Uniunii Europene din 2002 România este menþionatã ca o þarã în care încã nu funcþioneazã pe deplin regulile unei economii de piaþã.

În ceea ce priveºte mediul de afaceri, chiar dacã s-a constituit un grup de lucru intersectorial, care monitorizeazã planul de acþiuni, aºa cum s-a recunoscut de fapt de multe ori ºi în declaraþii ale responsabililor guvernamentali, procesele de autorizare, aprobare, funcþionare a Biroului unic mai lasã de dorit, sã mã exprim diplomatic.

În ceea ce priveºte reducerea arieratelor, nu au fost rezultate notabile, nu au fost luate acele mãsuri mai drastice care ar fi însemnat, pe lângã restructurarea acestor societãþi, ºi procedura falimentului la unele societãþi comerciale.

S-a întârziat cu aplicarea Programului PSAL II privind privatizarea unor mamuþi industriali care constituie o parte însemnatã din formarea produsului intern brut. S-a întârziat restructurarea ºi privatizarea unor componente din sectorul energetic. Deficitul balanþei comerciale a rãmas cam la acelaºi nivel înalt, circa 4 miliarde de dolari.

Totodatã, printr-o politicã monetarã prudentã, antiinflaþionistã a Bãncii Naþionale a României ºi de creºtere a stabilitãþii mediului bancar ºi a încrederii în moneda naþionalã, cifrele macroeconomice, într-adevãr, aratã o creºtere a P.I.B.-ului ºi reducerea considerabilã a inflaþiei în ultimii doi ani.

În ceea ce priveºte combaterea sãrãciei, reducerea birocraþiei ºi a corupþiei, în pofida unor mãsuri guvernamentale, rezultatele au fost sub aºteptãri. Aici, probabil, este vorba ºi de lipsa de fermitate în luarea unor mãsuri mai drastice.

În domeniul mediului înconjurãtor consider cã s-ar fi putut mobiliza mai multe fonduri externe, dacã erau pregãtite mai multe programe naþionale sectoriale.

În investiþiile din infrastructurã este imperios necesarã alocarea de fonduri ºi pentru începerea construcþiei de autostrãzi ºi mai ales în zona unde statisticile aratã clar cã fluxul de maºini ºi orientarea României trebuie sã fie una clarã: vestul þãrii, poarta de intrare a investitorilor importanþi. În acest sens, vor trebui analizate prioritãþile de investiþii, având ºi sprijinul declarat al Ungariei pentru a lega cât mai repede România de aceste artere europene.

Apreciez deosebit cele declarate de domnul primministru în ceea ce priveºte proiectul autostrãzii care va trece prin Braºov, Târgu-Mureº, Cluj, Oradea. Totodatã, este un semn pozitiv cã acel program privind pietruirea drumurilor comunale, program lansat de Ministerului Lucrãrilor Publice pe vremea când coordonam acest sector ca secretar de stat în cadrul acestui minister, va primi mai mulþi bani de la buget. Iatã cã, totuºi, guvernarea între 1996 ºi 2000 a avut ºi iniþiative bune.

Problema socialã, în pofida mãsurilor luate, este una foarte sensibilã ºi care impune mãsuri de reaºezare mai echitabilã a pensiilor, dispariþia unor inechitãþi clare între pensionari cu aceeaºi vechime în muncã ºi aceeaºi pregãtire, nemaivorbind de pensionarii care au lucrat la C.A.P.-uri.

În domeniul sãnãtãþii se impune o analizã comunã a funcþionãrii Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate ºi, în general, a sistemului cum funcþioneazã sãnãtatea în acest moment.

La capitolul de privatizare nu se menþioneazã în raport câþi bani au intrat în bugetul statului în aceºti doi ani din privatizãri ºi unde au fost folosiþi ºi nu se prezintã o statisticã clarã cât s-a privatizat ºi cât a mai rãmas, chiar dacã unele societãþi au trecut în subordinea unor ministere. Totuºi, trebuie sã menþionãm faptul cã s-au fãcut unele privatizãri dificile ºi care, fãrã prea mari presiuni sociale, s-au putut finaliza.

În ceea ce priveºte legile adoptate în aceastã perioadã este în continuare relevant numãrul mare de ordonanþe de urgenþã adoptate de Guvern, ceea ce dãuneazã actului legislativ. Menþionez doar trei ordonanþe de urgenþã, care au fost adoptate de Guvern în ultimele douã luni ºi care, probabil, dacã exista o consultare prealabilã ºi se propunea eventual proiect de lege în Parlament, ar fi fost finalizate altfel: Ordonanþa de urgenþã privind regimul strãinilor în România, care creeazã clar discriminãri între investitori din diferite þãri, dã un semnal negativ în acest sens, nemaivorbind de birocratizarea procedurilor; Ordonanþa de urgenþã privind circulaþia pe drumurile publice, care prevede amenzi prea mari pentru posibilitãþile materiale ale cetãþenilor, ºi Ordonanþa privind taxa pe radio ºi televiziune, care ar putea fi modificatã în sensul exceptãrii unor categorii de persoane ºi familii defavorizate.

Analizând planul de acþiune pe 2003 ºi 2004, de fapt reies acele întârzieri care vor trebui recuperate, mai ales în sectorul energetic, în privatizare ºi în alte domenii.

Observãm în acest plan de mãsuri unele propuneri noi care meritã sã le amintim: programe noi de dezvoltare a infrastructurii oraºelor mici, de dezvoltare ruralã ºi altele, acordarea statutului de comunã ºi oraº acelor localitãþi care îndeplinesc criteriile de selecþie ºi pregãtirea condiþiilor pentru organizarea administrativ-teritorialã în conformitate cu standardele Uniunii Europene, mãsuri care credem cã sunt bine venite.

În schimb, nu putem fi de acord cu creºterea rolului prefecþilor, în sensul de stabilire de atribuþii în gestionarea unor fonduri provenite din diferite transferuri ºi fonduri comunitare.

La capitolul dezvoltare regionalã este bine venitã definirea prioritãþilor strategice, dar, pentru a definitiva un punct de vedere, este nevoie de o consultare largã, prealabilã, cu toþi factorii interesaþi, þinând cont de tradiþiile ºi specificul fiecãrei zone.

În ceea ce priveºte planul de mãsuri prioritare pentru integrarea europeanã, cred cã trebuie sã fim solidari în acþiunile legislative care sunt cerute pentru a armoniza legislaþia românã cu cea comunitarã. Aici se impune o relaþie mai strânsã între componenta guvernamentalã ºi parlamentarã prin Comisia de integrare, pentru a urgenta adoptarea acestor legi.

În concluzie, aceastã analizã este bine venitã. S-a lucrat temeinic la finalizarea materialelor, dar consider cã cel mai important rezultat al acestei dezbateri este faptul cã atât cei de la putere, cât ºi cei din opoziþie vor putea urmãri ºi chiar monitoriza mult mai coerent cele prevãzute în aceste documente. Sunt termene, mãsuri care vor trebui îndeplinite atât de partea guvernamentalã, cât, probabil, ºi de Parlament, în funcþie de programul legislativ. Anul 2003 este foarte important pentru România. Numai printr-o activitate coerentã, implicând toþi factorii decizionali, vor putea fi luate acele mãsuri care sã ne ducã mai aproape de Uniunea Europeanã, dar, totodatã, aceste decizii trebuie sã þinã cont ºi de nivelul sãrãciei, al corupþiei, al birocraþiei.

Uniunea Democratã Maghiarã din România va fi partener în toate deciziile care duc România spre consolidarea statului de drept, a economiei de piaþã funcþionale, a respectãrii drepturilor omului ºi a minoritãþilor naþionale, de integrare în Uniunea Europeanã ºi în NATO.

Cred cã am documentat, în toþi aceºti ani, ca ºi astãzi, de fapt, cã suntem interesaþi în a rezolva nu numai problematica ce þine de minoritãþi, ci toate marile probleme care frãmântã societatea româneascã.

De aceea, vom avea aceeaºi atitudine, câteodatã criticã, dar constructivã, spre binele tuturor.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Ca deputat al unui judeþ din nord-estul extrem al þãrii, cu potenþial agricol ºi zootehnic, þin sã aduc, cu multã amãrãciune, la cunoºtinþa Executivului cã prea multe nu s-au schimbat în ultimii doi ani. Ba, mai mult, suprafaþa nelucratã a crescut în unele sate, a ajuns la peste 80%, ceea ce pericliteazã chiar agricultura de subzistenþã.

Nici vorbã de îmbunãtãþirea dotãrilor, de mãrirea suprafeþelor culturilor în arendã sau asociere. Trecerea de la actuala proprietate agricolã fãrâmiþatã în parcele, aºa cum a rezultat din aplicarea Legii nr. 18, la marile culturi agricole mecanizate ºi irigate se poate face ºi de la sine, fãrã un efort centralizat, dar în 100 de ani. Cum putem sã grãbim acest proces? Asta þine de activitatea Executivului, de modul cum aplicã sau cum poate aplica politica agricolã.

Suntem descurajant de departe de agricultura þãrilor membre ale Comunitãþii Europene, în condiþiile în care aproape jumãtate din populaþia þãrii noastre produce undeva peste 14% din produsul intern brut în activitatea din agriculturã.

La noi ºomajul de la oraº a provocat o creºtere a populaþiei la sate, tendinþã care în þãrile dezvoltate este exact pe dos. Ponderea populaþiei în agriculturã în þãrile dezvoltate este de cel mult 4Ð10% din total.

Trebuie sã recunoaºtem cã situaþia la sate nu a fost niciodatã mai grea ca acum, aceasta datorându-se ºi acumulãrilor negative fãcute în toþi anii de dupã 1990, dar nici în ultimii doi ani nu s-au schimbat, nu au existat schimbãri palpabile. În fond, Programul SAPARD nu poate face totul, indiferent câþi funcþionari ar avea agenþia de implementare.

Prea multe programe ºi acþiuni enumerate în materialul Guvernului ca demarate, de altfel, nu numai în zona agriculturii, prea puþine rezultate palpabile în economie ºi în viaþa satului românesc.

Curios, totuºi, deºi un domeniu extrem de important pentru securitatea alimentarã a populaþiei Ñ ºi la români de aici începe comensurarea nivelului de trai Ñ, în viitor agricultura nu poate avea o pondere prea mare în produsul intern brut, determinante fiind pentru creºterea produsului intern brut alte domenii.

Trebuie sã menþionãm cã între þãrile candidate la Uniunea Europeanã numai România ºi Bulgaria au circa 14% din produsul intern brut ca aport al agriculturii, restul se limiteazã sub 8%, cum sunt Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, þãrile baltice.

Despre silviculturã ce sã mai vorbim? Unde este reþeaua de drumuri forestiere promise în anul 2000? Unde sunt plantaþiile silvice estimate? Acþiuni începute firav, multe programe, de parcã actuala guvernare a început în anul 2003, iar România, an de an, îºi micºoreazã fondul forestier.

Industria este ºi trebuie sã rãmânã sectorul cu ponderea cea mai ridicatã la formarea produsului intern brut.

În decursul anilor de dupã 1989 ponderea produsului intern brut a scãzut la aproape jumãtate, aceasta fiind ºi cauza scãderii produsului intern brut pe ansamblu, mai ales dupã 1997. În prezent s-a ajuns numai la 25% aportul industriei, ceea ce trebuie sã recunoaºtem cã nu este deloc încurajant.

În vara anului 2002 Guvernul a aprobat Strategia de dezvoltare industrialã a României pentru urmãtorii ani, eveniment extrem de puþin mediatizat de presã, poate ºi datoritã analizei complexe fãcute de specialiºtii care au lucrat la elaborarea acestui material, analizã poate prea complicatã pentru majoritatea lucrãtorilor noºtri de presã, specializaþi mai mult pe alte genuri de ºtiri.

Strategia amintitã conþine multe date privind evoluþia domeniului, situaþia actualã la noi ºi orientãrile pe plan mondial, dar extrem de puþin în ceea ce priveºte modul de intervenþie strategicã a statului în cadrul unei industrii cu capital privat. Cum se intervine în acest caz? Prin ce pârghii, prin ce mecanisme de piaþã?

Poate ºi din aceastã cauzã domnul prim-ministru a afirmat în toamna anului trecut, nu pentru prima datã, cã trebuie sã gândim un program de industrializare a României care sã plece de la alte baze decât cel pe care a mers România dupã 1949. Ce sã înþelegem? Se reia lucrarea elaboratã de Guvern din luna iunie anul trecut? În orice caz, nu se resimt acþiunile necesare în ramurile care trebuie sã susþinã securitatea alimentarã. Mã refer la construcþia de maºini agricole, producþia de îngrãºãminte, mijloace de irigaþie. Nu se remarcã acþiuni clare în domeniul susþinerii producþiei proprii de fire, fibre ºi þesãturi.

O treime din exportul þãrii este bazat pe confecþii ºi încãlþãminte, dar în lohn. Nu se pune accent pe creºterea gradului de prelucrabilitate în industria lemnului, numai 30% din exportul din acest domeniu este de lemn prelucrat. Ne mai ocupãm de producþia de utilaje sau de maºini unelte? Dacã vrem sã recâºtigãm pieþele externe, prea uºor pierdute în 1990, atunci ce vom oferi? Am fi dorit sã vedem o implicare mai mare în dezvoltarea ramurilor ºi subramurilor care aduc un aport mare la creºterea produsului intern brut, cu produse care înmagazineazã manoperã de înaltã calificare; aceasta sã nu mai fie un apanaj al þãrilor dezvoltate. A fost o iniþiativã în domeniul producþiei de mijloace de tehnicã de calcul, la domnul ministru Nica, facilitãþi pentru cei care depãºeau anumite cifre de afaceri. Ce rezultate s-au obþinut? Iniþiativã interesantã.

În noile condiþii, ce facem cu industria de apãrare, care s-a diminuat, aproape nu mai existã, faþã de ce reprezenta în 1989? Mai mult, într-o þarã ca România, care în 13 ani nu a reuºit sã construiascã mãcar un kilometru de autostradã, cu multe programe de coridoare europene rutiere sau feroviare, de fapt, ºi domnul primministru s-a referit astãzi la aceste proiecte, dar cu o infrastructurã sub orice criticã, industria de utilaje de construcþii aproape cã a dispãrut ºi nimeni nu-ºi mai aminteºte de unitãþi fanion, ca bine cunoscuta unitate din Brãila.

Recent, ordonanþa Guvernului a dispus preluarea de la A.V.A.B., deci reîntoarcerea în proprietatea statului, a unei capacitãþi în domeniul industriei uºoare de pe platforma Sãvineºti, trecerea la ministerul de profil în vederea unei reabilitãri cu consecinþe favorabile în plan social ºi economic. De ce atunci, întreb, a fost criticatã moþiunea noastrã privind exploatarea de la Roºia Montanã pe motiv cã ne opunem privatizãrii, cã vrem sã rãmânã la stat, mai ales cã era vorba de o bogãþie strategicã a subsolului, deºi ceea ce face noul proprietar putea sã facã foarte bine ºi compania naþionalã respectivã?

Trebuie sã recunoaºtem cã toate eforturile fãcute pentru a atrage în România mari firme purtãtoare de progres tehnologic nu au dat încã rezultate. Poate cã nu suntem încã credibili, dar mai sigur cã nu reuºim sã asigurãm condiþiile necesare pe care le asigurã, din pãcate, alte þãri candidate.

Sectorul energetic ºi resursele energetice, exploatarea ºi asigurarea necesarului în acest domeniu au monopolizat întreaga preocupare a factorilor de decizie. Reforma în sistemul energetic constituie încã un obstacol extrem de dificil. Programele se urnesc greu ºi se dezvoltã cu discontinuitãþi. Unele mãsuri luate au dat rezultate, de exemplu, depozitele subterane de gaze combustibile care au permis sã nu aparã sincope majore chiar în aceastã iarnã în perioade geroase. Dar aceasta nu scuzã în nici un fel problema costurilor la încãlzire care, deºi era cunoscutã încã din vara trecutã, a pus Guvernul într-o situaþie jenantã, fiind nevoiþi sã ia unele mãsuri pompieristice care au dezorientat în prezent întregul proces de contorizare a energiei termice. Deºi de mai mulþi ani se tot discutã de zonele cu monoindustrie, reconversia profesionalã a rãmas la nivelul meselor rotunde, al simpozioanelor, al consultaþiilor. Sã mai amintim ce probleme are Guvernul în zonele miniere sau cum arãtau promisiunile privind forþa de muncã din campania electoralã din anul 2000?

O altã problemã pe care numai o amintesc este sectorul de sãnãtate. Chiar nu se poate ca în acest domeniu la care nu avem lipsã de legi sau alte reglementãri sã intre în stare de normalitate? Dupã ce cã persoanelor în vârstã nu reuºim sã le asigurãm un nivel minim de trai, când medicamentele costã aºa de mult, ºi aici remarc cã ne-am distrus propria noastrã industrie producãtoare de medicamente, de ce trebuie ca în fiecare lunã sã traversãm evenimente neplãcute cu medicamente compensate sau necompensate, cu schimbãri în politica medicului de familie, cu taxe sau fãrã taxe de internare ºi cu multe alte lucruri care demonstreazã cã nu putem intra pe un fãgaº de normalitate?

Dacã tot am pomenit de normalitate, doresc sã mã refer ºi la educaþie. Încã din anul 1995 a intrat în vigoare o Lege a învãþãmântului, dar parcã o datã cu termenul de aplicare a ei s-a dat un semnal de instabilitate. În fiecare an apar schimbãri care dau peste cap mãsurile anterioare. Programele sunt încã extrem de grele pentru copii. Deºi se promisese altfel, a început din nou moda meditaþiilor încã de la capacitate, concomitent cu schimbarea în fiecare an a modului de susþinere a examenului din învãþãmântul preuniversitar. Prea multe universitãþi private care asigurã o pregãtire îndoielnicã studenþilor. De la criza de juriºti ºi economiºti de la începutul anilor 1990 avem acum un surplus considerabil, dar de valoare modestã, în aceste specialitãþi. Supraîncãrcarea programelor de învãþãmânt duce tinerii cãtre stãri de obosealã precoce ºi la dorinþa de a sista orice formã de pregãtire ulterioarã, tocmai când aceºtia au nevoie de abordarea specializãrii superioare.

Nu pot sã nu ating ºi problema extrem de sensibilã a domeniului cercetãrii ºtiinþifice. Doar 600 de miliarde de lei au lipsit bugetului de stat pe anul 2003 pentru a asigura acestui domeniu un trend crescãtor ºi pentru a da posibilitate finanþãrii de programe, conform cu recenta Ordonanþã nr. 57 din 2002. Chiar nu se putea gãsi aceastã resursã, chiar dorim sã nu mai avem domeniul pe care oricare altã þarã îl sprijinã ºi cãreia îi asigurã dezvoltarea economicã? Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii avea 3 secretari de stat: unul pentru învãþãmântul universitar, unul pentru învãþãmântul preuniversitar ºi al treilea pentru activitatea de cercetare ºtiinþificã. Mai puþini nu erau nici pe vremea Guvernului Vãcãroiu, când, dupã pãrerea mea, structura Guvernului a fost cel mai bine dimensionatã. Ce credeþi? Domnul prim-ministru a redus schema tocmai cu secretarul de stat de la cercetare. Dacã se doreºte ca despre cercetare, cercetarea ºtiinþificã, în mass-media sã se scrie mai mult, se pot ºi aici organiza privatizãri frauduloase, dosare penale, eu ºtiu, alte probleme ilicite ca sã poatã sã aparã în presã. Ce vinã are cercetarea cã ºi-a fãcut temele la timp, cã a abordat reforma încã din 1992, cã unul dintre primele 4 capitole închise provizoriu la negocierile de preaderare din 1999 a fost tocmai dosarul de ºtiinþã-cercetare? Nimic spectaculos pentru Guvern, nimic poate care sã dea bine la electorat, nici o întrebare interesantã în sondajele monitorizate de domnul ministru Dîncu.

Un ultim aspect pe care, totuºi, aº vrea sã-l ridic în faþa dumneavoastrã se referã la poziþia României în calitate de viitor membru NATO ºi cu tratative avansate de preaderare la Uniunea Europeanã. Trebuie sã înþelegem cu toþii cã nu mai suntem izolaþi ca înainte de anul 1989, când partidul-stat putea face orice. În prezent, organismele internaþionale au misiuni permanente la Bucureºti, care trebuie sã cunoascã situaþia realã, ºi nu cosmetizatã de diferiþi factori guvernamentali. În actuala politicã a P.S.D.-ului, de izolare mediaticã, prin orice mijloace a P.R.M., aceste misiuni au devenit practic sprijinul nostru pentru a transmite Occidentului date reale ºi corecte privind poziþia partidului nostru. Primim orice criticã, de orice naturã, dar sã fie bazatã pe fapte reale, nu pe etichete agãþate de mafioþi, cu sprijinul unor colaboratori externi interesaþi.

Tendinþa de a transforma România în stat poliþienesc, pe care o au diverºi factori de rãspundere din Ministerul de Interne, nu va mai putea rãmâne nesancþionatã. Cum explicã domnul ministru de interne recenta provocare împotriva primarului general al municipiului Cluj-Napoca, primar general la a treia legislaturã, de a-l duce cu forþa la un banal proces de calomnie la Alba-Iulia? Oare câþi primari din þarã nu au curent procese de calomnie? Ce cadru din Ministerul de Interne doreºte sã-ºi menþinã scaunul sau sã fie promovat? Ce vinã are domnul Gheorghe Funar cã cetãþenii din Cluj-Napoca voteazã P.R.M. ºi P.S.D.-ul nu a trecut de pragul obsedant de 3%? Rãzbunarea politicã nu dã bine în Occident. Nu mai suntem lagãrul de tristã amintire. Dacã P.S.D. doreºte sã strice firma, nu are decât.

În concluzie, vã asigurãm, domnule prim-ministru, cã vom studia în continuare materialele prezentate ºi cã vom veni cu observaþii ºi propuneri constructive. Vã mulþumesc.

În Uniunea Europeanã existã o economie de piaþã funcþionalã, piaþa muncii este liberã, reglementate sunt doar câteva profesiuni. Dacã acceptãm propunerile pentru astfel de legi, sosite la comisii, România nu va putea deschide ºi închide dosarul cu circulaþia liberã a forþei de muncã. De aceea, aº îndrãzni sã recomand Guvernului ºi Birourilor permanente sã introducã un filtru inteligent pentru a stopa aceastã puzderie de pseudolegi neeuropene care sufocã comisiile. Eventual, partidele sã ia niºte mãsuri, deputaþii care, pentru a se afla în treabã, vin cu tot soiul de propuneri fanteziste, fãrã a mai pune mâna pe carte ºi a mai consulta legislaþia europeanã, sã nu mai fie propuºi pe liste la urmãtoarele alegeri.

Încã ceva ºi închei. Aº mai îndrãzni sã reamintesc Guvernului cã Uniunea Europeanã se autodefineºte ca o societate a cunoaºterii. Nu este rãu ca Guvernul sã înceapã sã aprecieze mai mult pe marii specialiºti ai þãrii, sã ia mãsuri hotãrâte ºi convingãtoare de a aprecia mai mult meritul ºi valoarea, de a da fiecãruia ceea ce i se cuvine. Pentru cã ”Lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul nu a biruit-oÒ. Am citat din Evanghelia dupã Ioan. Vã mulþumesc.

Ñ relansarea economicã, în ritmuri, care au plasat România pe unul din primele locuri între þãrile central ºi est-europene;

Ñ dezvoltarea ºi consolidarea structurilor de proprietate privatã;

Ñ instituirea ºi amplificarea unor mecanisme ale economiei de piaþã pe baza legislaþiei naþionale, armonizate cu cea comunitarã;

Ñ declanºarea unor programe de investiþii care susþin îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã în mediul urban ºi rural, deºi la acest capitol cred cã ritmul trebuie intensificat;

Ñ lansarea unui amplu program social cu:

Ñ intensificarea preocupãrilor pentru crearea de noi locuri de muncã, în vederea creºterii gradului de ocupare a populaþiei active ºi diminuãrii ºomajului;

Ñ sporirea sensibilã a numãrului de locuinþe, inclusiv pentru un numãr mare de tineri;

Ñ ridicarea gradului de protecþie a pensionarilor ºi persoanelor cu venituri mici, deºi ºi în aceastã privinþã mai e mult de fãcut;

Ñ îmbunãtãþirea, pentru elevi, a condiþiilor din ºcoli ºi din familie.

Nici aceste reparaþii nu pot fi trecute cu vederea. Refuzul stagnãrii trebuie sancþionat. ”Nici o faptã bunã nu trebuie sã rãmânã nepedepsitã!Ò

**Dupã toate aceste catastrofale ºi, din pãcate pentru adversarii politici, indiscutabile fapte pozitive, iatã cã ”infernalulÒ Guvern Nãstase mai vine ºi cu recunoaºterea dificultãþilor ºi neajunsurilor din þarã** . Ce stil de lucru e acesta, sã recunoºti erorile ºi neîmplinirile, **sã creezi un real pericol de sinceritate în viaþa noastrã publicã?** E posibil aºa ceva? Consecinþele pot fi incalculabile. Iatã, **Guvernul aratã aceste neajunsuri, le asumã ºi le reprogrameazã ca prioritãþi, cu toatã remuºcarea cã n-au putut fi rezolvate pânã astãzi.** Da, a crescut produsul intern brut cu aproape 5%. Nu ameþitor! Nu suficient! Mai e mult pânã departe! Dar a crescut mai mult decât se prevãzuse. Oricum, anul 2002 e primul de dupã 1990 cu un comerþ exterior pozitiv, cu reducerea stocurilor, cu ratã semnificativã de investiþii ºi cu o creºtere, **nu o scãdere** , a nivelului de trai. Nu mare, nu cât trebuie, dar **creºtere** !

**Lupta cu birocraþia nu e câºtigatã, desigur, dar linia tehnologicã pentru producerea de arme contra ei funcþioneazã.** De la politica de împãrþire ºi reîmpãrþire, la infinit, a bunurilor trecutului, se trece, iatã, treptat la producerea de bunuri noi. Nu suficient de convingãtor, nu cu destulã forþã. **Încã ne mai iluzionãm cu ideea cã existã diverse activitãþi care pot þine loc de producþie.** Adevãrul e cã **nici una din aceste activitãþi nu dã muncã ºi performanþã, siguranþã ºi pâine preaîndelung nefericitului popor român, care, ºi el, de atâta politichie ºi ºmecherii care i se perindã prin faþa ochilor, a ajuns sã nu mai creadã în muncã, sã-ºi piardã învãþul muncii, sã se ia dupã exemplele ilustre, de minciunã ºi de înºelãciune, ale acestor ani ºi sã aºtepte protecþie socialã, acolo unde primul gest de protecþie socialã ar fi producþia economicã eficientã.**

Guvernul mai este vinovat ºi de **scãderea drasticã a ratei inflaþiei** . Totuºi, ne-am aflat ºi ne aflãm la cel mai scãzut nivel al inflaþiei dupã 1989. Aici se cuvine sã facem o observaþie. **Noi, românii, avem harul ºi norocul istoric de-a prinde toate stopurile. Când leul dãdea sã se echilibreze în relaþia cu dolarul, am trecut la noua relaþie cu euro. Nu cã am vrut, dar aºa s-a întâmplat. Iar euro nu putea sã creascã, în altã perioadã, decât acum, ca sã se ajungã la dezastrul preþurilor la întreþinere, care ar putea fi declaratã, pentru felul cum îºi înfige colþii sângeroºi în nivelul de viaþã al oamenilor, adevãratul Dracula.** Ieri, în Sighiºoara, azi în toatã þara!, dupã cum ar spune cel mai dinamic ºi prosper ministru al nostru, domnul Agathon, pe care nici glonþul nu-l gãseºte, pentru cã nu-l cautã, nici senator nu-l aflã pe ministrul nostru pentru cã el este, dupã cum s-a declarat, un roºu câine invizibil ºi se plimbã mereu în ºi pe teren ºi nici telefon nu-l atinge la ureche pe noul interpret al rolului **Dracula de colo-colo** , pentru cã dânsul nu rãspunde.

Trãim, totuºi, timpuri paradoxale. Va trebui sã începem sã ne obiºnuim cu ideea, de exemplu, **cã în România oamenii de afaceri nu pot trãi la nesfârºit în ilegalitate.** Din aceastã deculpabilizare a ideii de om de afaceri, într-o Românie capitalistã, care trebuie sã înveþe cã afacerile sunt, în anumite þãri prospere, mai importante chiar decât industria grea (mai ales dupã ce n-o mai ai), se va impune ºi **considerarea parlamentarilor, care sunt de meserie oameni de afaceri, ca oameni ieºiþi de sub ipotetica urmãrire penalã. Am reuºit noi, politicienii, sã aruncãm, unii asupra altora, acest virus al vinovãþiei de principiu, a omului de afaceri care a fost ales în Parlament. ªi uite cã boala a devenit endemicã** . Toþi ajungem sã pãrem vinovaþi, deºi proba cu fapte nu incrimineazã decât pe unii într-adevãr vinovaþi ºi corupþi. **Ridic ºi eu glasul împotriva corupþiei, ca parte ºi consecinþã a birocraþiei ºi a promiscuitãþii criteriilor, dar afirm cã, totuºi, cea mai îngrozitoare ºi de neiertat faptã de corupþie este lipsa de producþie, fireºte, producþie performantã ºi îndestulãtoare pentru bugetul þãrii.**

**Existã mari state în lume unde corupþia e mult mai puternicã decât la noi, dar acolo ea se manifestã într-un mediu economic ºi comercial de excepþionalã rentabilitate, ºi nu pe un fond de sãrãcie, în care orice nefericit, care gãseºte o bancnotã pe stradã ºi o bagã în buzunar, poate fi considerat un mare corupt.** Exact ca în gluma sinistrã din vremea socialistã, glumã conform cãreia un cetãþean care a cumpãrat un loz în plic ºi a dat pe el 6 lei, câºtigând o maºinã, a fost bãgat în puºcãrie cã de unde a avut el 6 lei sã-ºi cumpere un loz!

Personal, am îndoieli cã eradicarea corupþiei ar rezolva **singurã** problema sãrãciei, care s-a instalat adânc ºi dureros în fibra cea mai intimã a poporului român, inhibându-l, îmbolnãvindu-l, umilindu-l. **Refuz folosirea luptei cu corupþia ca diversiune!**

**Soluþia de fond, cerutã ºi de preºedintele Ion Iliescu, este lupta deschisã ºi legalã cu corupþia, pe fondul unei mai accentuate relansãri economice, în conformitate cu nevoile de modernizare ºi de eficientizare ale întregii societãþi româneºti ºi într-o atmosferã deschisã performanþei, muncii, renaºterii.**

Nici **nu nutresc, trebuie sã vã spun, convingerea cã o creºtere drasticã a fiscalitãþii, pentru cei care câºtigã în mod inteligent ºi cinstit bani mai mulþi, ar da mai multã pâine ºi protecþie socialã celor sãraci.**

**Birocraþia abia aºteaptã noi impozite, sã le foloseascã pentru sporirea numãrului de instituþii ale suspiciunii, ale tuturor formelor de control, subcontrol ºi supracontrol, ale îndepãrtãrii oamenilor de vocaþia lor fundamentalconstructivã, prin sporirea numãrului de vãmi ºi de opreliºti.**

Afirm cu tãrie cã **trebuie sã ne constituim în apãrãtori ai capitalismului românesc, ameninþat de amintirea unor prea repetate eºecuri anterioare ºi de lipsa de adecvare a unora dintre noi la cerinþele acestei societãþi.** Are dreptate premierul Adrian Nãstase sã recunoascã onest ºi curajos cã, în combaterea birocraþiei ºi a corupþiei, **acþiunile Executivului au întâmpinat multe dificultãþi** . Dar aceastã recunoaºtere e una ºi e altceva faptul cã i se imputã, actualei guvernãri ºi actualei majoritãþi, corupþia, tocmai de cãtre unii din cei ce se dovediserã campioni naþionali ºi uneori mondiali în corupþie. Mi se pare un record de teatru al absurdului. Chiar s-au uitat toate? Chiar s-a reînzdrãvenit putreziciunea din **adopþiile internaþionale** ºi din **privatizãrile frauduloase** care s-au lãsat cu crime în plinã stradã?

Guvernul Nãstase a fãcut ºi face bine cã lasã justiþiei dreptul de-a judeca. Dar nu a fãcut bine ºi nu face bine punând surdinã subiectelor de prãpãd naþional pe care le-a demascat, atunci când era în opoziþie, îmblânzindu-ºi tonul dupã venirea la putere. **Efectele se vãd în ceea ce aº numi cercul ciuvicios al atacului împotriva ”BancorexÒ, adevãratã staþie pilot a echilibrului naþional, distrusã cu voia, de fostul preºedinte al României ºi de camarila sa ciuvicioasã.**

Da, domnule Adrian Nãstase, **trebuie eliminate cauzele profunde ale corupþiei ºi ale birocraþiei.** Nu trebuie îngãduite **neîntemeiate incriminãri penale împotriva adversarilor politici.** Nu trebuie **vânãtoare de vrãjitoare. Tãierea de capete nu poate fi sportul preferat al unor democraþi adevãraþi.** Dar **nici complicitatea sentimentalã sau mercantilã a unora din oamenii puterii de azi cu nemernicii care au vândut ºi vând pe nimic bogãþii naturale ale României, munþi ºi lacuri sau inalienabilul patrimoniu naþional nu poate fi toleratã** .

**Ordinea de drept trebuie consolidatã.** Dar nu se poate întãri prestigiul nici unei autoritãþi, dacã noi, parlamentarii, ne distrugem unii pe alþii prin populism ºi lovituri sub centurã, prin atacuri la însãºi condiþia de ales al poporului, dacã noi compromitem simbolul democraþiei, care e Parlamentul. **Dacã între noi, parlamentarii, nu va interveni moratoriul moral, reconcilierea naþionalã devine imposibilã!** ªi reconcilierea trebuie sã însemne ºi producþie! Baza e chiar prosperitate prin performanþã.

**Þara nu mai are de unde scoate bani pentru politica socialã, dacã nu lanseazã o curajoasã ºi fertilã politicã economicã, o politicã a producþiei performante ºi eficiente!**

**Nici pensionarii,** care trebuie scoºi din mizeria în care trãiesc, dupã viaþa lor de muncã ºi jertfã, **nici tinerii,** care trebuie pregãtiþi pentru performanþã ºi nu au de ce sã fie trataþi ca niºte copii de cerºetori, **nici bolnavii,** care se sting în uitare ºi sãrãcie, **nici þãranii** , care au dus-o greu în toate epocile, nu pot primi ceea ce li se cuvine, dacã nu veþi lansa, în practicã, domnule primministru, **o nouã ºi mai radicalã politicã economicã,** identificând ºi punând în relief nevoile cele mai acute ale þãrii ºi angajând energiile creatoare ºi truditoare în aceastã direcþie: **locuinþe, drumuri, apeducte, viaducte, turism, agriculturã modernã, toate industriile, pentru care avem vocaþie ºi materii prime, cercetare ºtiinþificã pe mãsura geniului acestui popor, învãþãmânt cu finalitate, culturã de vârf ºi culturã pentru toþi ºi peste toate, o reformã, cu faþa la oameni, a sistemului sanitar.**

Poate cã acesta este faptul cel mai important, din punct de vedere moral ºi politic, la care aþi ajuns. În ansamblu, mai ales în politica externã, v-aþi propus pentru primii doi ani, aþi realizat, pentru cã aþi etapizat. Nici comunismul nu era atât de greu suportabil, dacã avea etape, dacã nu era o lungã cãlãtorie în neant. Am scris atunci: **”E prea lung drumul pânã-n comunism/De ni-l scurtãm cu gãri ºi cu etape/De nu-l aducem totuºi mai aproape/E prea lung drumul pânã-n comunism.Ò**

Etapizarea ºi realizarea unor obiective de etapã reprezintã, dupã pãrerea mea, un real succes al Guvernului dumneavoastrã. Dacã respectiva obstinaþie v-ar caracteriza mereu, ºi în raporturile cu unii dintre cei care, fiind alãturi de dumneavoastrã sau în partidul dumneavoastrã, sunt pe nedrept atacaþi, ar fi la fel de bine. Acolo mi se pare cã, uneori, cedaþi ruºinii faþã de opinia publicã. ªi e normal sã aveþi obraz în faþa opiniei publice. Dar vã semnalez cã vi se cunoaºte stilul, vã monitorizeazã inamicii politici ºi ei ºtiu cã, dacã insistã negativ, în 5-6 ocazii, asupra unui nume, dumneavoastrã de dragul curãþeniei acestui guvern sau a acestui partid, sunteþi în stare sã faceþi curat ºi cu cei care sunt curaþi.

**Încercaþi, domnule prim-ministru, ca prin programul economic, sã puneþi în valoare noi resurse, pentru ca una din cele mai mari nenorociri ale omului contemporan, nesiguranþa zilei de mâine, pentru el ºi pentru copiii lui, sã se diminueze.**

**Salut lucrurile multe ºi bune pe care, în aceºti doi ani, Guvernul le-a fãcut pentru culturã, pentru artã, pentru**

**spirit, dar cer continuitate ºi consistenþã, sã nu cedaþi, în lupta cu dificultãþile, cum ar fi, de exemplu, nedreptatea care s-a fãcut indemnizaþiei de merit, lege îndelung discutatã, aprobatã de Parlament, sprijinitã cãlduros de Guvern ºi promulgatã de preºedintele Iliescu, publicatã în ”MonitorÒ ºi valabilã din martie 2002, care trebuie sã-ºi intre în drepturi.**

Am constatat cu stupefacþie ºi cu revoltã cã, printr-o nefericitã mãsurã, din iulie 2002, legea a fost aruncatã în aer de Ministerul Finanþelor ºi blocajul a fost însuºit la grãmadã de Parlament. **Nu vã jucaþi cu legile, domnilor! ªi nici cu elitele þãrii, cu elitele spirituale ale þãrii care suferã ºi de sãrãcie, dar, iatã, ºi de ofensa unor zigzaguri imorale de comportament ale unor guvernanþi! Domnule premier, vã rog sã repuneþi de urgenþã în operã indemnizaþia de merit!**

Continuu sã cred cã **România are nevoie ºi de mari publicaþii culturale naþionale, ºi de mari publicaþii zonale, ºi de un organism fiabil ºi obiectiv de difuzare a presei, ºi de repunerea în funcþiune a tuturor lãcaºurilor de culturã, a caselor de culturã, a cãminelor culturale, a bibliotecilor.** Acolo **unde dispar lãcaºurile de culturã, apar închisorile.** Acolo **unde lipseºte educaþia, sporeºte crima.**

**Nu e corespunzãtoare situaþia din sãnãtatea publicã, domnule prim-ministru, ºi asta dã o notã rea ºi greu de ºters întregii noastre guvernãri.** De acord cu toate gândurile bune pe care le-aþi exprimat, dar, dacã se moare în mizerie ºi indiferenþã, în spiritele din þara cãreia îi sunteþi premier, nu uitaþi cã sunt destui care lucreazã la etichetele pe care sã ni le punã ºi sã vi le punã.

Vechiul meu îndemn, obsesia mea, ºi anume **sã jucãm cu piesele albe, pare sã fi avut efect asupra guvernãrii dumneavoastrã.** Dumneavoastrã conduceþi jocul. Observaþi cã nu puþini sunt diversioniºtii care nu vor dialog de substanþã, de fond, de idei ºi dezerteazã la prima ocazie. **Sã reinventãm curajul confruntãrii, sã apãrãm dreptul la diferenþã, pentru a reconstrui împreunã Ñ putere ºi opoziþie Ñ instituþia genului proxim, instituþia unitãþii naþionale!**

**Sã nu ne lãsãm atraºi în diversiuni ºi capcane derizorii. Sã nu îngãduim logodna cu cea mai nenorocitã târfã a societãþii umane, care este suspiciunea! Sã sacralizãm comunicarea onestã ºi curajoasã între noi, pentru cã necomunicarea este patul germinativ al înfrângerilor, al regresului, al tuturor crimelor.**

Necomunicarea sporeºte suspiciunea. Othello ºi Desdemona mor pentru cã nu comunicã între ei. Iago dã nume acestei necomunicãri, acestei suspiciuni, acestei crime. V-am atras atenþia, acum doi ani, domnule primministru (din pãcate fãrã efect, atunci) cã e prea mare numãrul de secretari de stat ºi de înalþi funcþionari într-o Românie a tuturor simplificãrilor necesare ºi a privatizãrilor normale, gata sã funcþioneze fãrã povara de birocraþie de stat! De curând, aþi început restructurarea structurilor guvernamentale ºi aþi anunþat cã procesul continuã. Continuaþi-vã operaþia chirurgicalã asupra birocraþiei! Stãruiþi în fiabilizarea societãþii româneºti, prea greoaie ºi prea obositã, prea bine ºi prea rãu birocratizatã ºi ineficientã, prea antipopularã.

**Stãruiþi în sporirea încrederii românilor în ei înºiºi, în primul rând prin exemplul dumneavoastrã ºi al Guvernului dumneavoastrã!** Stãruiþi în instaurarea competiþiei morale a valorilor ºi în respectul pentru valori ºi pentru rezultatul competiþiei valorilor.

Doamnelor ºi domnilor,

Domnule prim-ministru,

**Nu vã lãsaþi narcotizat de succesele externe ºi întoarceþi-vã ºi mai mult, decisiv, faþa, cãtre poporul român!** Preþuiþi ºi apãraþi opoziþia Ñ chiar ºi atunci când vã sfideazã ori vã agreseazã incorect Ñ încurajaþi opoziþia, cãreia prin moralitate ºi caracter îi puteþi ºi îi putem impune, nu neapãrat astãzi, la prânz desigur, o bãtãlie dreaptã pentru reconstrucþia naþionalã, conform unei strategii, care trebuie sã fie atât de inspiratã ºi de copleºitoare în temeinicia ei încât sã îi determine ºi pe adversarii politici sã o susþinã, aºa cum nu pot trãi fãrã aer deºi poate uneori îi enerveazã.

Trãim vremuri paradoxale, în care tensiunea ºi speranþa, oligofrenia ºi genialitatea, verdele ºi roºul, naþionalismul ºi universalismul, pragmatismul ºi metafizica, social-democraþia ºi liberalismul, arta ºi crima, petrolul ºi principiile, demnitatea ºi conformismul, lichelismul ºi eroismul, apa ºi focul, fumul bogat al rachetei care a ars ºi

fumul sãrac din hornul unei case de þãrani care n-au plecat niciodatã de pe Pãmânt, pacea ºi rãzboiul se amestecã, ne neliniºtesc ºi ne pun în gardã.

**România ne-a ales pe noi, în anul 2000, sã lucrãm pentru ea.** Sã hotãrâm încã o datã, la rândul nostru, domnilor parlamentari ºi domnilor guvernanþi, oameni ai puterii ºi oameni ai opoziþiei, cã, între toate cele care ni se oferã spre a alege, **noi alegem, cu durere ºi speranþã, România.** Aceasta e problema noastrã, aceasta e suferinþa noastrã, aceasta trebuie sã fie vindecarea noastrã. **România eternã!**

De aceea, este datoria noastrã sã venim sã vã spunem ºi ce am fãcut, pentru cã, în definitiv, am fãcut toate aceste lucruri împreunã. Când mergem în strãinãtate, oricare dintre noi va fi privit ca român, ca reprezentant al unei þãri care nu mai este cumva într-o zonã de umbrã, într-o zonã de rezerve majore. ªi aceste lucruri, pânã la urmã, ni le datorãm unii altora, respectul necesar ºi încrederea reciprocã.

Singurul lucru la care vreau sã reacþionez este ceea ce a spus domnul senator Adrian Pãunescu în legãturã cu un anumit risc ca, atunci când cineva repetã în exterior un anumit mesaj, eu sau colegii mei sã abdicãm de la un anumit principiu. Un astfel de risc nu cred cã existã. Cred cã am dovedit de multe ori, dacã nu de fiecare datã, cã ºtim sã apãrãm un principiu chiar dacã în presã pot sã aparã anumite mesaje repetate sau nu, chiar dacã cineva dã un mesaj sau altul, eu cred cã este important ca fiecare dintre noi sã poarte cu sine o opinie, s-o exprime ºi s-o punã în discuþie. ªi avem datoria, în final, sã încercãm sã ne convingem unii pe alþii care este cea mai bunã soluþie.

De aceea, aº spune cã acesta este singurul lucru cu care nu sunt de acord din ce a spus Adrian Pãunescu. În rest, aproape cã nu am de adãugat la ceea ce s-a spus aici, prea mult. Îi rugasem pe colegii mei sã adauge anumite comentarii. Domnul senator Dina a mai spus unele lucruri cu care sunt de acord. Sigur, va trebui sã ne uitãm cu mai multã atenþie. Avem o problemã. Suntem comparaþi acum, în 2002, cu ceea ce s-a întâmplat ºi ceea ce era nivelul de trai sau PIB-ul din 1989. Vã cerem totuºi îngãduinþa de a ne compara cu nivelul din 2000. Pentru cã vã reamintesc o discuþie pe care am avut-o zilele trecute atunci când votam despre punerea la punct a stadionului naþional pentru un meci important. Noi ne-am angajat sã dãm 15 milioane de dolari pentru a finaliza lucrãrile la acest stadion pentru modernizarea lui.

Sigur, este important, repet, pentru noi sã rezolvãm aceste lucruri, dar unul dintre participanþi, acolo, ne-a întrebat: ”Bun, dar nu era evident cã stadionul ãsta trebuie reparat? De ce n-aþi fãcut-o pânã acum?Ò

Vreau sã reamintesc faptul cã stadionul a fost construit în 1953 ºi atunci mi-am asumat eu, în numele tuturor guvernelor de dupã 1953, faptul cã stadionul n-a fost modernizat. Dar suntem întotdeauna certaþi noi, care investim banii într-un anumit proiect, noi, care facem un anumit lucru, suntem învinuiþi pentru cei care n-au fãcut niºte lucruri pe care trebuiau, poate, sã le facã. ªi ne-ar fi permis nouã ca aceºti 15 milioane de dolari sã-i dãm la sãraci, sã-i dãm la pensionari, sã-i dãm în alte locuri.

Guvernele care au întrerupt lucrãrile la Unitatea nr. 2 de la Cernavodã în perioada 1997Ð2000 ne criticã pe noi pentru programele energetice. Dar dacã dânºii ar fi dat miliardul de dolari pe care noi îl dãm acum, noi am fi avut acum un miliard de dolari mai mult pentru diverse proiecte sociale, pentru sãrãcia extremã, pentru pensionari, pentru sãnãtate ºi aºa mai departe. Aºa, noi investim timp de patru ani un miliard de dolari, ºi nu e puþin lucru totuºi, sã recunoaºtem, pentru ca guvernele viitoare sã poatã sã beneficieze de încã 10% energie mai ieftinã în sistemul naþional.

Sigur, acestea sunt aspecte pe care le cunoaºteþi foarte bine, le ºtiþi foarte bine ºi eu vi le reamintesc pentru cã, într-un fel, suntem legaþi prin acelaºi jurãmânt de muncã ºi de credinþã pentru o cauzã nobilã. Încercãm sã nu ne pierdem din nou în istorie sau în geografia aceasta variabilã a unei Europe care nu mai ºtie din ce direcþie vin duºmanii.

De aceea, revin la Sun Zu ºi spun cã arta rãzboiului întotdeauna a însemnat în primul rând de a evita confruntarea, principala lecþie pe care Sun Zu a dat-o discipolilor lui. ªi eu cred cã asta este pânã la urmã ºi datoria noastrã: sã nu încercãm sã construim dispute inutile acolo ele nu existã. ªi de aceea eu vã cer, în continuare, încredere în echipa noastrã ºi sã aveþi convingerea cã vom munci mai departe pentru obiectivele noastre comune.

Vã mulþumesc.