Damian Brudaºca

## Domnilor preºedinþi, Domnilor miniºtri,

## Stimaþi colegi,

Argumentele care au fost folosite de cãtre antevorbitori sunt mai mult decãt de bun-simþ, logice ºi, mai mult decât atât, subliniazã o situaþie care a fost creatã ca urmare a jocurilor pe care îºi permite sã le facã, în ultima perioadã, Ministerul Culturii ºi Cultelor la adresa unor instituþii importante ale culturii româneºti.

Aº vrea sã reamintesc distinsului domn ministru, academician Theodorescu, de faptul cã, nu cu mult timp în urmã, o serie de teatre româneºti, poate cã ºi cele a cãror sacrificare se doreºte astãzi, au fost nevoite, pentru a putea supravieþui, sã treacã la fabricarea de coºciuge ºi la alte produse de competenþa, eventual, a Pompelor Funebre.

Oare doreºte Ministerul Culturii ºi Cultelor ca aceste colective meritorii, cu recunoaºtere internaþionalã, sã ajungã din nou în aceastã situaþie?

Pe de altã parte, în ceea ce priveºte Teatrul din Târgu Mureº, reamintesc domnului ministru cã, din datele pe care le deþinem, ministerul echivalent al culturii din Ungaria acordã, în fiecare an, unor instituþii de culturã de limbã maghiarã din Transilvania fonduri de pânã la 5 milioane de forinþi, fonduri care, oricum, sunt, unele dintre ele, chiar mai mari decât cele care revin instituþiilor de culturã respective din bugetul Ministerului Culturii ºi Cultelor.

Cred cã a merge pe ideea pe care a promovat-o Ministerul Culturii ºi Cultelor, de aºa-zisã descentralizare, ar însemna, în realitate, condamnarea la moarte lentã ºi sigurã a acestor instituþii.

Este cunoscut faptul cã marea majoritate a consiliilor judeþene, cãrora le-ar reveni sarcina sã finanþeze în viitor aceste instituþii teatrale, nu sunt nici pregãtite ºi mai existã ºi foarte multe mentalitãþi specifice vechiului regim în rândul unora dintre cei care le compun. Aºa încât, am

Vã mulþumesc, domnilor preºedinþi. Domnilor miniºtri, membri ai Cabinetului, Distinse doamne ºi domni parlamentari,

Participãm la o dezbatere care opune douã principii generale.

Unul, al descentralizãrii, cel puþin parþiale, pe care Guvernul vrea sã-l introducã prin acest buget pentru anul viitor, ºi un principiu al menþinerii ºi continuãrii centralizãrii sub diferite pretexte în domeniul culturii.

În primul rând _ab initio_ , nu sunt de acord cã o þarã sau o naþiune poate avea mai multe teatre naþionale. Nu am vãzut nici în Franþa, nici în Germania, nici în Anglia sã existe mai multe teatre naþionale. Teatrul naþional este unul ºi reprezintã cultura, vocaþia teatralã, vocaþia dramaturgicã a naþiunii respective ºi este un simbol unic naþional. Toate celelalte teatre, care sunt pe teritoriul unei þãri, sunt fie teatre de stat într-o renumire, fie teatre regionale în altã denumire, fie teatre locale. Aceasta ar trebui sã fie normalitatea ºi în situaþia noastrã. Trebuie sã avem un teatru naþional ºi trebuie sã avem cât mai multe teatre regionale ºi teatre locale. Ceea ce este însã anormal, pe lângã faptul centralizãrii, nu este normal ca directorii de teatru sã fie numiþi de Ministerul Culturii ºi Cultelor. Nu este normal ca organizarea unui teatru sã fie decisã în capitala þãrii, atunci când acest lucru este cunoscut cel mai bine în localitatea, în judeþul în care aceste teatre funcþioneazã.