Lucian Augustin Bolcaº

Domnilor preºedinþi ºi domnilor colegi,

Nu v-aº fi reþinut atenþia dacã textul nu ar fi avut o anume importanþã ºi o anume greutate nu numai în ceea ce priveºte ponderea bugetului, ci ºi în ceea ce priveºte funcþionarea tuturor organelor statului. Pornesc de la ideea, aici generos enunþatã, de întãrire a autoritãþii tuturor organelor statului, enunþatã chiar în ºedinþa festivã de deschidere a acestor Camere, de întãrire a rolului Parlamentului, or, aceastã întãrire ºi reconstituire a autoritãþii instituþiilor statului însemneazã asumarea unor noi responsabilitãþi, asumarea unor responsabilitãþi care sã nu fie dictatoriale, sã fie democratice, asumarea unor responsabilitãþi care sã nu însemneze o conducere ocultã, cum am avut prilejul sã constatãm pânã în prezent, ci a unor responsabilitãþi care sã fie public declarate. Ce se întâmplã? Propunerea colegului meu, domnul senator Dina, vizeazã ca Parlamentul ºi Guvernul sã-ºi asume douã responsabilitãþi distincte ºi anume, în mod expres, prin lege, prin legea bugetului sã i se dea Guvernului, nu dreptul, pentru cã acesta este rãspunsul la obiecþiune prin care se încearcã sã se considere cã o asemenea reglementare existã, nu dreptul, ci responsabilitatea de a gestiona datoria publicã, iar aceastã gestionare care, repet, nu este un drept ci o responsabilitate, intrã direct ºi nemijlocit sub controlul Parlamentului.

Ce votaþi dumneavoastrã acum? Dacã doriþi ca Parlamentul sã controleze gestionarea datoriei publice prin intermediul controlãrii Guvernului, care o gestioneazã efectiv, sau doriþi ca aceastã atribuþie sã nu vã aparþinã ºi sã rãmânã în continuare Executivului, care nu este supus acestui control în etapele ºi modalitãþile propuse prin acest amendament? De aceea, spun eu, se justificã din plin, fiind o dispoziþie de principiu, aº vota ºi vã îndemn ºi pe dumneavoastrã pentru acest amendament. Vã mulþumesc.