Viorel Gheorghe Coifan

## Domnilor preºedinþi,

Onoraþi membri ai Guvernului României.

Stimaþi colegi,

Cred cã am prelungit inutil discuþia, pentru cã discutãm de douã chestiuni distincte.

Pe de o parte, un amendament precis, care încearcã sã înlãture o discriminare Ñ depinde cum o priviþi, pozitivã sau negativã Ñ, pentru cã este inadmisibil ca o parte dintre teatrele naþionale sã fie la Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi altã parte a teatrelor naþionale sã fie la nivel local, este cel puþin o inconsecvenþã în principii, iar, pe de altã parte, în aceea ce priveºte raportul descentralizare-centralizare, vã rog sã mã credeþi pe cuvânt, autoritãþile locale au ºi capacitatea intelectualã ºi voinþa de a susþine aceste instituþii, dar nu existã descentralizare financiarã.

ªi vreau sã vã aduc aminte cã în 1982, când marele primar al Marsiliei, Gaston DefŽr, a început descentralizarea, a fost dat un calendar exprimat în termeni foarte clari, de pachete de legi. Primele patru legi ale descentralizãrii au fost date în acelaºi timp. S-a aplicat dupã aceea un transfer gradual de susþinere a descentralizãrii, în limba francezã ”dotation globaleÒ, ºi cei care au studiat bugetul descentralizãrii ºtiu acest lucru. Noi nu respectãm, în schimb, cel mai simplu principiu, principiul conexitãþii care spune ”La transfer de competenþe, transfer de mijloaceÒ. Anul trecut, în buget era cuprinsã Timiºoara Ñ Opera ºi Teatrul Naþional Ñ cu un buget de 46% asigurat de minister, restul era în curtea consiliului judeþean. Sigur, nu au putut exista aceste fonduri.

Prin urmare, domnule ministru, vã rog respectuos sã definiþi, unu, ceea ce înseamnã naþional, sintagma naþional pentru un teatru ºi, dacã se poate, cum au spus antevorbitorii mei, existã un singur teatru naþional, ºi el trebuie sã fie la Bucureºti ºi, doi, vã rog sã aveþi în

vedere o strategie de trasfer gradual, ºi nu într-un an de zile, a ceea ce alþii au fãcut de cel puþin 15 ani. Vã mulþumesc.