Moțiunea de cenzură este intitulată „Opriți politizarea companiilor publice! Opriți batjocorirea proprietății statului!”*.
Considerații generale
„Drumul spre iad este pavat cu intenții bune” este o zicală care i-a fost atribuită lui Bernard de Clairvaux – Sfântul Bernard. În cazul Guvernului Bolojan, o putem adapta și să spunem: „Drumul spre iad este pavat cu simularea bunelor intenții.” Căci despre asta este vorba în Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 a fost emisă și utilizată tot în vederea atingerii unor obiective anunțate ca nobile: depolitizarea administrării companiilor deținute majoritar de către stat și eficientizarea administrării
acestora. Rezultatul însă este o politizare totală și o deprofesionalizare maximă a administrării întreprinderilor publice. Tot ceea ce vedem și auzim în ultimii ani: salarii exorbitante, apartamente de lux în Dubai sau în Monaco, cumpărate de către politrucii care administrează bunurile statului1
, decizii catastrofale de management, pierderea unor sume publice colosale, toate acestea sunt rezultatul aplicării așa-zisei „guvernanțe corporative” în varianta PSD-PNLUDMR.
Rămâne în istorie ca un apogeu al ipocriziei corporatiste practicate de PSD numirea lui Marius-Dănuț Carașol în calitate de șef al Directoratului Transelectrica, în baza unui CV în care strălucea o diplomă de inginer falsă, conform căreia omul ar fi terminat în 2005 Facultatea de Electrotehnică, în cadrul Universității Politehnica din București. Vârful absolut însă al eficienței malefice a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 este atins în cazul celui mai longeviv șef de companie de stat din România, celebrul Ion Sterian, care conduce transportatorul național de gaze Transgaz, subinginer de petrol și gaze, dar inginer absolvent – în numai doi ani – al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară și al unui master al aceleiași universități, în specializările „management și dezvoltare rurală” și „alimentație publică și agroturism”. Probabil că guvernanța corporativă în cazul celebrului Ion Sterian este întărită puternic de absolvirea Colegiului Național de Afaceri Interne de la Academia de Poliție. Unde mai pui și locul de obârșie al reputatului specialist, același cu al unui mare – la stat – om politic, întâmplător premier în funcție la data primei numiri a lui Sterian la cârma Transgaz.
Ei bine, Proiectul de lege privind „îmbunătățirea guvernanței corporative” face parte dintr-un act de *terorism legislativ fără precedent în Europa democratică12, comparabil doar cu practici autoritare. De ce vorbim despre un veritabil „terorism legislativ”? Pentru că niciodată, în istoria democrațiilor europene, un guvern nu a sfidat logica democratică și separația puterilor în stat în asemenea măsură, asumându-și răspunderea în Parlament pe cinci proiecte de lege într-o singură zi. Poate că tehnica legislativă respectă strict textul constituțional, dar, în mod sigur, acesta este un abuz pe care nu și l-au permis față de parlamentele naționale decât regimurile dictatoriale.
Până la urmă, mergând pe logica Guvernului de coaliție PSD-PNL-USR-UDMR-minorități naționale, oricine are majoritatea în Parlament poate să își asume răspunderea pe oricâte proiecte de lege dorește, pe 50, pe 10 sau pe 5.000. Și astfel este total eludată practica elaborării legilor de către Parlament, practică fundamentală pentru o societate democratică. Pentru ca grotescul abuzului guvernamental să fie și mai mare, să nu uităm să menționăm și faptul că actuala coaliție de guvernare deține o majoritate ultraconfortabilă în Parlament, de peste 70%!
În al doilea rând, poate nu ar fi lipsit de interes să vedem cine și cum a prezentat public proiectul de lege pe care noi îl combatem prin prezenta moțiune de cenzură: nimeni altul decât domnul Ștefan-Radu Oprea, secretarul general al Guvernului. Pentru a justifica demersul coaliției pe care o reprezintă, domnul Oprea a spus pe 29 august 2025 că astfel
se va îmbunătăți performanța companiilor deținute de stat, așa cum s-a angajat Guvernul domniei-sale prin PNRR.
Poate nu știați, dragi colegi, dar domnul Ștefan-Radu Oprea este același fin autor care, cu doar o lună în urmă, pe 26 iulie 2025, ne comunica rezultatul unei cercetări, probabil riguroase, întreprinse de domnia-sa, conform căreia, din primele 30 de companii după criteriul cifrei de afaceri, „companiile private au o cifră de afaceri de peste 5 ori mai mare decât cele de stat; cu toate acestea, profitul net este aproape egal. Rata profitului: 15,58% la companiile de stat, față de doar 3,04% la cele private. Sunt managerii companiilor de stat mai performanți decât cei din sectorul privat? Sau, dimpotrivă, firmele private sunt doar mai «creative» în ceea ce privește optimizările fiscale?”, se întreba atunci, filosofic, domnul Oprea. Cu alte cuvinte, fie doar persoana domnului Oprea, fie întregul Guvern suferă de dedublare de personalitate: astăzi este convenabil să laude performanța managerilor companiilor de stat, iar peste o lună trebuie să legiferăm pe repede înainte schimbarea modului de administrare a acelorași companii, ocolind dezbaterile parlamentare. Când o fi spus, oare, domnul Oprea adevărul, în iulie sau în august? Sau când are Guvernul dreptate? Atunci când laudă performanța companiilor de stat sau atunci când simte nevoia să o corecteze dramatic?
## Fondul problemei
Trecând la fondul prezentului proiect de lege, trebuie să notăm punctele esențiale care îl fac de neadoptat, cel puțin în forma actuală.
1. Proiectul de lege se concentrează exclusiv asupra modului de administrare a companiilor cu capital majoritar de stat, fără a aborda situațiile în care statul deține o pondere semnificativă în acționariat.* În același timp, proiectul nu prevede mecanisme eficiente pentru a corecta deciziile adoptate de administratorii majoritari, care pot fi dăunătoare României. Și, ca să nu se creadă că vorbim despre cazuri ipotetice, precizăm că este vorba de exemple cât se poate de concrete, cum ar fi SNP Petrom sau Rompetrol Rafinare. În mod deloc întâmplător, Guvernul Bolojan oferă acționarilor privați minoritari în companiile publice șansa unei interpretări favorabile* a votului cumulativ – în cazul administrării dualiste –, șansă pe care însă o refuză acționarilor români din companiile deținute majoritar de investitori străini. Să fie oare doar reflexul de a nedreptăți acționarii români, specific acestui guvern?
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Justificarea combină interesul public (depolitizarea) cu acuzații la adresa intereselor de grup ale coaliției.
„rezultatul este o politizare totală și o deprofesionalizare maximă a administrării întreprinderilor publice.”