Mihai Ungheanu

## Domnilor senatori,

Ministerul Culturii a rãspuns data trecutã problemelor ridicate nu numai de mine, ci ºi de alþi vorbitori. Acum s-a relansat dezbaterea asupra acestui proiect de lege. Nu este vorba de închidere atâta timp cât discuþia este relansatã, pentru domnul ministru al culturii, Rãzvan

Theodorescu, nu ne-a spus altceva decât colegii Domniei sale în ºedinþa precedentã.

Voi reveni, pe scurt, la chestiunile pe care dânsul le-a enunþat, încercând sã clarific problemele care intrã în discuþie.

Deci am cerut o descentralizare realã, la care ni se rãspunde cã este bine sã avem o descentralizare zonalã, care pânã acum a fost o descentralizare parazitã. Nu a fãcut aproape nimic. Alt argument este cã legea aceasta trebuie sã þinã seamã de realitãþi, adicã nu trebuie sã fie lege de duratã, ci sã se conformeze unei etape imediate, cã nu ar fi specialiºti. Pãrerea mea este cã acest lucru nu rezistã. Îmi pare rãu cã domnul ministru a plecat.

Cealaltã teorie, în legãturã cu cele douã organisme prevãzute în lege, prezintã ºi ea insuficiente argumente. De pildã, acest institut trebuie sã fie un creier. Dar creierul nu este comisia de monumente? Comisia este plãtitã într-un anumit fel, iar acest institut ar necesita un efort bugetar special ºi, evident, ar aduce dificultãþi speciale.

Mai mult decât atât, în legãturã cu controlul, mai spun aici câteva cuvinte despre aceastã chestiune. Mi s-a spus aici cã existã un grup de control al ministrului, mai existã unul al Direcþiei economice. Ele sunt nesatisfãcãtoare pentru instituþiile din subordinea ministerului. Ele nu ajung sã controleze nici jumãtate din aceste instituþii, deci nu poate fi vorba ca ele sã poatã sã exercite un control de specialitate, aºa cum a recunoscut cã este nevoie chiar ministrul culturii.

De aceea eu cred cã nu se poate vorbi în aceºti termeni ºi când zic ”nu se poateÒ, de fapt îl citez pe domnul ministru. Spune ”nu se poate, nu se poate, nu se poateÒ. Ceea ce se poate stabileºte Parlamentul, pentru cã sunt lucruri în care el trebuie sã-ºi spunã cuvântul.

Acestea fiind zise, eu consider cã reparaþia trebuie fãcutã, cã aceste amendamente au valoarea lor ºi cã nu mai putem sã ne gândim acum la altele, pentru cã aºa este regulamentul: discutãm legea punctual, pe articole, ºi atunci când ajungem la amendamentele în cauzã trecem la dezbaterea ºi la votarea lor.

Vã mulþumesc.