Adrian Pãunescu

Domnilor senatori ºi deputaþi, Domnilor preºedinþi, Domnilor miniºtri,

Salut performanþa verbalã a domnului ministru Rãzvan Theodorescu. Este remarcabil felul în care dumnealui a ºtiut sã ne arate cã douã situaþii diferite sunt egale între ele.

Aºadar, pentru descentralizare, au fost scoase teatrele din Târgu Mureº ºi Craiova din grija directã a Ministerului Culturii ºi Culutelor, ºi, tot pentru descentralizare, au fost lãsate teatrele din Bucureºti, din Iaºi, din Cluj ºi din Timiºoara în grija directã a Ministerului Culturii ºi Cultelor.

Ca sã vedeþi la ce performanþe putem ajunge când trebuie sã dovedim un lucru absurd! Pentru cã absurd este felul în care ne încãpãþânãm, pe de o parte, sã vrem forme fãrã fond, ºi, pe de altã parte, sã nu ascultãm de specialiºti.

Aceasta este una dintre bolile cele mai grave ale democraþiei formale: dispreþul faþã de specialiºti.

Ne spun oamenii noºtri, actorii, regizorii, managerii din Craiova ºi din Târgu Mureº: ”Nu e bine sã ne lãsaþi de izbeliºte.Ò Se duc teatrele naþionale din Târgu Mureº ºi din Craiova, capãtã un regim subaltern faþã de autoritãþi, care încã nu sunt pregãtite sã-ºi desfãºoare, la un nivel naþional, munca de îndrumare, de conducere ºi de sprijinire a acestor teatre. Pentru destui dintre cei care rãspund de soarta acestor teatre, problema lui Shakespeare încã poate pãrea o problemã agroindustrialã.

Este nedrept. Este absurd ºi este demagogic sã spunem cã e bine sã lãsãm teatrele din Târgu Mureº ºi din Craiova în situaþia de a depinde de autoritãþile locale, când tot noi ºtim cã lucru acesta nu e bun pentru Timiºoara, pentru Cluj, pentru Iaºi ºi pentru Bucureºti.

Aºa cã, Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi, în realitate, Guvernul, ori au tãria sã facã descentralizarea la toate instituþiiile de culturã din România ori nu o fac pe pile. Ceea ce se întâmplã la Târgu Mureº este inadmisibil de douã ori: o datã, pentru cã e un teatru al acestei þãri, ºi a doua oarã, pentru cã la Târgu Mureº, în timp ce Ministerul Culturii ºi Cultelor din România nu are puterea de a susþine repertoriul ºi trupa acestui teatru, Ministerul Culturii de la Budapesta alocã Ñ bine face, spre cinstea lui! Ñ fonduri pentru programe la Târgu Mureº.

Noi nu putem privi orbeºte, ca ºi când asta ar fi o simplã teorie cu care sã ne prezentãm la tot felul de bilanþuri. Este problema noastrã.

A doua chestiune gravã pe care o semnalãm este aceea cã specialiºtii nu sunt ascultaþi. Democraþia existã pentru a exista puterea poporului, pentru a exista puterea intelectualilor care fac respectivul act de culturã. Pe toate cãile, directorii, autoritãþile din zonele respective ne spun: ”Nu e bine, se prãbuºeºte cultura în locul respectivÒ. Nu. O þinem aºa, continuãm aceastã politicã, le luãm tot ºi apoi devenim generoºi, dându-le câte ceva.

Sunt, cu hotãrâre, pentru acest amendament. Nu cred cã e drept, nu cred cã e normal, nu cred cã e democratic sã se aplice mãsuri parþiale, care sã transforme teatrele naþionale în unele de rangul I ºi altele sã fie de rangul al II-lea.