Adrian Miroslav Merka

## **Domnul Adrian Miroslav Merka:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează „Ondrej Štefanko (1949 – 2008)”.

Pe această cale, doresc să aduc la cunoștință și să exprim regretele comunității slovace și cehe din România privind trecerea în neființă, în luna februarie 2008, a renumitului om de cultură, scriitorul de etnie slovacă, domnul Ondrej Štefanko.

Ondrej Štefanko a fost cea mai cunoscută personalitate a slovacilor din România în zilele noastre.

S-a născut la 18 martie 1949 la Timișoara. A absolvit Facultatea de fizică-chimie.

A fost activ în mai multe sfere ale vieții slovacilor din acest mediu geografic, fapt vizibil mai ales după anul 1989. A fost membru fondator al Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România, al cărei președinte și primvicepreședinte a fost de-a lungul mai multor mandate.

În perioada 1990–1996 a lucrat ca redactor-șef al revistei „Naše snahy” (pe care a înființat-o), până în anul 2008 ca redactor-șef al revistei bilingve „Oglinzi paralele” – „Rovnobežné zrkadlá”, al revistei slovacilor din Serbia, Ungaria și România „Dolnozemský Slovák” și directorul Editurii „Ivan Krasko”.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1981, membru de onoare al Societății Scriitorilor din Slovacia și al Comunității Scriitorilor din Slovacia. În perioada 1976–1990 a fost președintele Cenaclului literar „Ivan Krasko”, iar din 1994 a fost președintele Societății Culturale și Științifice „Ivan Krasko”.

A debut cu poezie în revista „Familia”,în anul 1971. A publicat următoarele volume:

1. De poezie: „Dva hlasy” („Două voci”, împreună cu Ivan Miroslav Ambruš, Bratislava 1977), „Stojím pred domom” („Stau în fața casei”, 1980), „Rozpaky” („Îndoieli”, 1983 – premiul Uniunii Scriitorilor), „Dva hlasy II alebo dvojhra pre štyri oči a dve perá” („Două voci II sau joc în doi pentru patru ochi și două condeie”, împreună cu Ivan Miroslav Ambruš, 1987), „Rostul întrebărilor” (traducerea Ivan Miroslav Ambruš, Corneliu Barborică și autorul, 1987), „Reptajúca pokora” („Smerenia cârtind”, 1993), „Zjavenie Jána. Zavádzajúce podobenstvá” („Apocalipsa lui Ioan. Amăgitoare parabole”, 1995 – premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor), „Doma” („Acasă”, 1996 – premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor), „V kruhu” („În cerc”, 1997), „Nepokorený aj v slove” („Nesupus și în cuvânt”, 1999), „Nesupus nici în cuvânt” (versuri alese în versiunea românească a autorului, 1999), „Poďmeže sa pohrať s veršom” („Hai să ne jucăm cu versul”, 2000), „Putovanie hrdzavou krajinou” („Călătorind prin peisajul ruginit”, Bratislava 2000).

2. De proză: „Desať strelených rozprávok” („Zece povești trăsnite”, 1986).

3. Eseuri și publicistică: „Šľachetný erb bláznov” („Blazonul nobil al nebunilor”, 1996), „Zo zápisníka kacíra nadlackého. Oklebetené koláže a verše” („Din însemnările unui eretic nădlăcan. Colaje clevetite și versuri”, 1997).