Stenogramă plen

Bună dimineața, stimați prieteni! Ne revedem.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice, astăzi, 18 martie 2008.

Vă reamintesc că timpul maxim alocat unei intervenții este de 3 minute.

Începem astăzi cu reprezentanții opoziției.

Am să-l rog să poftească la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, opoziția, și puterea, prin domnul deputat Garda Dezideriu, să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Mi-aș permite o completare, domnule președinte: opoziție absolută și opoziție relativă, așa cum sunt și adevărurile.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Atenție la agricultura românească!”. Ea cuprinde, într-o extensie de patru pagini... nu am s-o citesc în totalitate, am să depun restul, doar câteva dintre problemele pe care le-am scris în această declarație.

De multe ori, în ultimii 18 ani, au fost momente în care s-a crezut că agricultura românească și-a găsit calea. Legile proprietății elaborate și aprobate în anii 1991–2000 și 2005 au reglementat, cât au făcut-o, problema restituirii și reconstituirii proprietății asupra pământului. Restituirea proprietății nu a rezolvat însă și capacitatea de a produce a noilor proprietari. Aceasta pentru că numai proprietatea, singură, nu poate face mare lucru, fără a fi însoțită de măsuri care să o pună în valoare astfel ca cel care o deține să-i culeagă și uzufructul.

Lipsa de curaj în deciziile politice luate în domeniul agriculturii a făcut ca astăzi, la nivelul anului 2008, România, deși are un potențial agroalimentar recunoscut, să fie nu numai o importatoare de produse agroalimentare, dar să aibă și una dintre cele mai scumpe piețe în domeniu, dacă o raportăm la puterea de cumpărare a majorității cetățenilor.

Luna februarie 2008 înseamnă o altă speranță pentru agricultori și locuitorii spațiului rural românesc. Această speranță se numește, de data aceasta, Programul Național de Dezvoltare Rurală a României, 2007–2013, care la 20 februarie 2008, aproape după un an de la depunerea la Comisia Europeană, a fost aprobat de către reprezentanții celor 27 de state membre în cadrul Comitetului de Dezvoltare Rurală.

Aprobarea acestui program este rezultatul negocierilor intense cu Uniunea Europeană pentru ca acesta să fie adoptat la nevoile mediului rural românesc, unul dintre cele mai complexe din Europa.

Dacă prevederile Planului Național de Dezvoltare Rurală sunt corespunzătoare pentru dezvoltarea rurală românească rămâne de văzut. Este important că avem un program-cadru pe care se poate construi o politică rurală coerentă. Asemănător acestui program a fost cadrul creat de Legea nr. 83/1993, prin care s-au putut lua măsuri de relansare a

producției agroalimentare a României. Din păcate, această lege a fost abrogată într-un moment nepotrivit.

În urma aprobării planului național de dezvoltare rurală din luna martie 2008, urmează să se lanseze proiecte în cadrul a trei măsuri: 121, modernizarea exploatațiilor agricole, 123, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere, și 322, renovarea și dezvoltarea satelor.

Toate cele trei măsuri ar trebui să constituie prioritate absolută pentru România și sunt susținute în perioada 2007–2013 cu fonduri europene în valoare de peste 8 miliarde de euro. Este bine să știe însă de la ce se pornește în acest moment. România este al doilea nou stat membru al Uniunii Europene după Polonia, ca mărime, are la nivelul anului 2005 34% din media PIB-ului euro 25, care reprezintă aproape 1% din PIB-ul total al Uniunii Europene, extrem de puțin în comparație cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene.

2. Zona rurală românească reprezintă 87,1% din teritoriu, și 45,1% din populație. Din acest punct de vedere, România apare, față de celelalte țări membre ale Uniunii Europene, cu o populație rurală semnificativ numeroasă față de media europeană.

Sectorul agricol românesc ar trebui să fie mai important decât în marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene. Acest lucru este susținut și de alți doi indicatori: populația ocupată în agricultură și silvicultură, 32%; ponderea mare a agriculturii în produsul intern brut, 12,1% sau, dacă o raportăm la valoarea brută adăugată, 13,6%.

În același timp, în agricultura românească continuă să fie o productivitate dintre cele mai scăzute din Europa, iar deficitul balanței comerciale a produselor agroalimentare este extrem de mare pentru o țară cu potențialul agrar al României: 1,3 miliarde euro la nivelul anului 2005 și tinde către 2,5 până la 3 miliarde de euro la nivelul anului 2007.

Agricultura României mai are câteva particularități de care ar trebui să țină seama dacă nu vrem să dăm greș și de astă dată. Iată câteva dintre ele: o structură duală, reprezentată de un număr mic de persoane juridice cu ferme de tip comercial, circa 18.263 de ferme, cu o suprafață medie de 269 de hectare, ar fi ideală pentru exploatația agricolă românească în acest moment, ceea ce reprezintă circa 34,5% din suprafața arabilă a României.

Aceasta înseamnă că 0,5% din exploatațiile agricole românești cuprind peste o treime din suprafața arabilă. Restul exploatațiilor agricole mai puțin performante ocupă două treimi din suprafața arabilă a țării. Dintre aceste exploatații, 3 milioane care acoperă 30% din teritoriul agricol sunt considerate ferme de subzistență, care în orice tip de politici agricole nu pot și nu trebuie neglijate.

A-i considera pe acești 3 milioane de locuitori, așa cum fac unii pseudospecialiști ai spațiului rural românesc, ca simpli rentieri sociali ar fi o mare eroare, cu grave consecințe pentru agricultura României. Problema fermelor de subzistență și cea a reconsiderărilor este la fel de importantă, precum și cea a fermierilor din exploatațiile agricole mari și medii care, de bine, de rău, sub o formă sau alta, s-au încadrat în economia de piață.

Trebuie avut în vedere că în fermele mici se găsesc majoritatea animalelor crescute în gospodărie, spre exemplu vacile pentru lapte, cele care de fapt asigură aproape 60% din cota de lapte a României. Trebuie să se mai aibă în vedere faptul că spațiul rural românesc se caracterizează printr-o populație dispersată în arii mari, cu spațiu de habitat rural nesistematizat și cu o infrastructură slab dezvoltată și de slabă calitate. Numai 33% din rezidenții satelor sunt conectați la rețeaua de alimentare cu apă, 10% din locuitorii satelor sunt conectați la sistemul de canalizare, 10% din drumurile de țară au o calitate adecvată, nemaivorbind de rețelele școlare, sanitare, financiare și, mai ales, ale unităților de creditare, extrem de slab dezvoltate în comparație cu rețelele urbane.

Trebuie spus că la această dată nicio bancă nu este în relații normale de creditare cu economia rurală. O astfel de bancă ar putea să fie în viitor CEC-ul.

Toți acești factori afectează grav calitatea vieții în zonele rurale. Totodată, acestea împiedică dezvoltarea economică, ceea ce duce la amplificarea nu numai a migrației de la sat la oraș, dar și a migrației spre exteriorul țării. Peste 90% dintre emigranții români din Spania și Italia provin din spațiul rural românesc.

Aceste probleme ne obligă pe toți cei care, într-un fel sau altul, participăm la luarea deciziilor politice ale momentului prezent și viitor, să nu ocolim aceste probleme și să le găsim răspunsuri.

Nu trebuie uitat un lucru esențial: țăranul român, oriunde s-ar afla, este purtătorul de identitate și valori naționale care constituie structuri de mare importanță în cadrul sistemului de valori europene și universale. Țăranul român, unde s-ar afla, la câmpie sau munte, este cel care gestionează și conservă cea mai mare bogăție a acestei țări, pământul, care, din nefericire, în ultimii ani, este mai mult un obiect de speculă decât de producție.

De multe ori, pământul României produce mai multe buruieni decât grâu și mai multe necazuri decât bunăstare. Mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi, vă reamintesc, timpul alocat este de trei minute.

Următorul coleg poftit la microfon este domnul Garda Dezderiu și se pregătește un reprezentant al opoziției tolerante, domnul deputat Vasile Mocanu, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveți cuvântul.

## Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La data de 11 martie 2008, în ziarul „Azi”, a fost publicat un interviu cu vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Grațiana Isac. Domnia Sa a recunoscut că este nevoie de mai multă fermitate în sancționarea conduitei culpabile a unor procurori. Vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii s-a ocupat și cu soluțiile în care procurorii nu iau în considerare nici probele existente, nici legislația în vigoare.

„Se așteaptă constant din partea noastră...”, putem citi din declarația Domniei Sale, „mai multă fermitate în sancționarea conduitei culpabile a unor procurori, însă în momentul în care aplicăm o sancțiune disciplinară există întotdeauna o percepție diferită, în sensul că unii o consideră prea ușoară, alții exagerată, dar toți, invariabil, consideră rezultatul influențelor externe sau al spiritului de castă manifestat de membrii secției.”

Stimată doamnă vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, ce putem face când unii procurori nu numai că

nu respectă legislația în vigoare, dar susțin, prin soluțiile lor, mafia lemnului? Cum se explică că procurorii din județele Harghita și Mureș nu au luat în considerare probele prezentate de către instituțiile de specialitate ale Departamentului de Control al Guvernului, condus de domnul Ovidiu Grecea, și ale comisiei parlamentare care s-a ocupat cu situația economiei forestiere din România?

Cum se explică că Procuratura a mușamalizat expertizele judiciare ale Poliției privind unele infracțiuni extrem de grave și nu a tras la răspundere pe cei care nu au declarat doborâtura de patru milioane de metri cubi în județele Harghita și Covasna?

În răspunsul trimis la data de 22 decembrie 2006, Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori a constatat nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor de netrimitere în judecată din partea procurorilor, însă tot în acest răspuns se afirmă că Consiliul Suprem al Magistraturii nu este abilitat să verifice soluțiile adoptate de procurori, încât ele ar încălca principiile independenței procurorilor.

Mulțumesc, domnule coleg.

Domnul Vasile Mocanu este invitat la microfon. Se pregătește domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi am intitulat-o „Lauda de sine a liberalilor”.

Anul electoral le dă febră liberalilor.

Recent, la Iași, un distins reprezentant al Guvernului a împărțit cu dărnicie presei un document ce cuprindea o evaluare a modului de punere în practică a Programului de guvernare după trei ani de mandat.

Concluziile raportului sunt uluitoare. Liberalii consideră că dintre cele 930 de angajamente asumate prin Programul de guvernare, circa 70% au fost deja realizate, în timp ce restul de 30% sunt în grafic, ele urmând să fie realizate pe parcursul acestui an.

Sunt curios dacă printre aceste angajamente îndeplinite ori în curs de îndeplinire se află și promisiunile făcute ieșenilor de Guvernul PNL, printre care Spitalul de urgență, șoseaua de centură, autostrada Est–Vest etc., care au rămas încă în stadiul de discuții în vânt. Probabil că da!

De-a dreptul excepționale sunt și proiecțiile principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial până în anul 2010. Potrivit liberalilor, economia românească va dudui în continuare, iar regiunea de nord-est, din care face parte și județul Iași, cea mai săracă din Europa, va cunoaște o perioadă de imense prefaceri economico-sociale.

Ca deputat de Iași, m-aș bucura nespus să fie așa, dar, din păcate, nu pot să nu observ că, în ultimii ani, nivelul de trai mai ales al populației din mediul rural s-a prăbușit. Lipsa investițiilor din agricultură, dar și a unei strategii naționale pentru mediul rural au făcut ca țăranii abia să-și mai ducă traiul de azi pe mâine. Probabil ei n-au citit încă raportul Cabinetului Tăriceanu, de vreme ce sunt așa de necăjiți. Din aceste motive nu știu ce relevanță mai are un document care ia în calcul doar modul în care s-a schimbat în bine doar viața reprezentanților PNL în ultimii trei ani. Domnilor guvernanți, nu-i mai păcăliți pe oameni! Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu. Se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveți microfonul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Traian Băsescu visează că sparge tonomate”.

De data asta chiar a făcut-o lată! A plecat la Bruxelles ca Președinte al României și s-a întors de acolo în calitate de cap de familie, transformând conferința de presă de la aeroport într-un fel de „apărare siciliană”.

Nu mă refer aici la teoria jocului de șah, cu care Traian Băsescu nu are nimic în comun, ci la conotațiile oarecum aparte ale cuvintelor italienești _capo, famiglia_ și _siciliano_ . Și mai sunt cuvinte și expresii pe care Domnia Sa le-a presărat cu aceeași ocazie, la fel de puternic conotative în sfera dată: „onoare”, „defunct” și „datoriile nu rămân neplătite”.

Nu am fost atent să observ, dar din această înșiruire ai putea crede că președintelui Băsescu i-a crescut un inel pe deget, la fel ca unui celebru personaj de roman și de film al secolului al XX-lea, un mare șef care stăpânea peste o structură dominată de legea tăcerii, unde el era învestit cu drepturi supreme și unde voința lui devenise, asupra tuturor celorlalți, literă de evanghelie.

Nu cred că președintele României ar trebui (fie cu premeditare, fie doar din nebăgare de seamă) să creeze posibilitatea unei asemenea interpretări. Ar fi cu totul nedrept, în primul rând pentru România și pentru acest popor pe care nimeni nu îl obligă să asculte „muzică” la „tonomate” împotriva voinței sale.

Și bine măcar că președintele nu a zis „tonomaturi”, ca rimă pentru „succesuri”!

După ce pe un ziarist l-a făcut „găozar”, după ce pe o ziaristă a etichetat-o „țigancă împuțită”, după ce pe o altă ziaristă a invitat-o să se întindă pe masă ca să-i demonstreze virtuțile sale de paramedic, iar pe o alta a poftit-o, într-un anume scop, într-un anumit birou, chiar mă întrebam ce cuvinte de jignire și ce tactică de intimidare ar mai putea născoci domnul Traian Băsescu în conflictul său, veșnic nerezolvat, cu libertatea de expresie a celorlalți.

Se pare că, de această dată, imaginația domnului președinte a mers către birturile marinărești, acolo unde, înainte și după legendare încăierări iscate dintr-o sticlă cu rom și una cu whisky de contrabandă, cântă tonomatul. Bagi fisa, alegi melodia și iese muzica.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu. Se pregătește domnul deputat Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule Dumitriu, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte. Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Pactul național pentru educație – pact politic stil Băsescu”.

După 3 ani și jumătate de guvernare portocalie-galbenă a Coaliției PNL-PD, adusă la putere de președintele Traian Băsescu după nenumărate tergiversări și scandaluri determinate de orgoliile si interesele politice în împărțirea „ciolanului”, în contul promisiunilor făcute și garantate de Traian Băsescu și de Coaliția de dreapta PNL-PD în campania electorală din 2004 și a perspectivei viitoarelor alegeri, s-a reușit a se crea iluzia unui consens național politic în jurul reformei educației și viitorului acesteia și o falsă responsabilizare a factorilor politici și decizionali, președinte, guvern, partide politice, ministrul educației, a organizațiilor sindicale, studențești și a părinților.

Pactul național pentru educație, inițiat și generat de președintele Băsescu, are o puternică conotație politică în perspectiva campaniilor electorale de anul acesta. A dorit să arate că promisiunile mincinoase referitoare la învățământ, la dascăli, la părinți, la elevi și studenți „garantate” de Băsescu în campania electorală din 2004, stipulate în programele de guvernare portocalie 2005–2008, le-a dus la îndeplinire. Amintiți-vă scrisorile semnate de Traian Băsescu în toamna lui 2004, puse în cutiile poștale ale cadrelor didactice și părinților, prin care le promitea că în timpul viitoarei guvernări portocalii de dreapta va curge lapte și miere, întărite prin salutul „Să trăiți bine!”

Astfel, Guvernul Tăriceanu, prin MECT, a promovat un Pachet legislativ pentru învățământ (actuala putere de dreapta a guvernat numai prin pachete de legi, al proprietății, al sănătății, al justiției, cu efectele dezastruoase pe care le vedeți), criticat de președinte și abandonat, iar Traian Băsescu, în contrapartidă, a promovat convenția „Pactul național pentru educație” prin care a dorit să arate că el este salvatorul școlii românești, Spiru Haret al secolului al XXI-lea pentru învățământul românesc, asumându-și rolul de ambasador al părinților și pledând demagogic pentru drepturile elevilor.

Speculând tema educației, sensibilă și extrem de importantă pentru toți cetățenii României, pactul politic stil Băsescu oferă un bun prilej pentru a-și crea imagine și capital electoral pe seama așteptărilor și speranțelor, de atâtea ori mințite și înșelate, ale comunităților educaționale (părinți, dascăli, studenți, elevi).

Mulțumesc, domnule coleg.

Vă reamintesc că avem o listă foarte lungă de deputați înscriși la cuvânt și, de aceea, vă rog să respectați termenul de trei minute.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Ghișe și-l rog să se pregătească pe domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule Ghișe, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă rog pe dumneavoastră, ca președinte de ședință, și pe colegi să acceptați să citesc doar o parte din declarație și restul s-o depun la secretariat, cu rugămintea ca ea să fie reținută în mod integral. Sper că sunteți de acord.

Titlul declarației politice este „Între realitate și propagandă politică”.

Prezenta declarație politică se fundamentează pe datele oficiale ale „Eurostat” (Divizia de statistică a UE) și INS (Institutul Național de Statistică).

Datele publicate în ultimele luni de către aceste două instituții de maximă onorabilitate relevă următoarele fenomene privind evoluția economică a României și a nivelului de trai în perioada anilor 2000–2008.

Precizăm că între decembrie 2000 și decembrie 2004 țara a fost guvernată de PSD ca unic partid de guvernământ, iar începând din decembrie 2004 până în prezent guvernarea este asigurată de către PNL ca principal partid de guvernământ, în coaliții de patru, trei și acum două partide.

Prin abuz de limbaj, se poate afirma că PSD a guvernat singur patru ani, iar PNL guvernează de trei ani, deși are o reprezentare parlamentară de doar 16%.

Datele statistice arată următoarele:

În perioada 2000 – decembrie 2004, media anuală a creșterii indicelui prețurilor de consum (IPC) are valoarea de 21%. Aceeași medie a creșterii IPC în perioada guvernării PNL (decembrie 2004 – decembrie 2007) are valoarea medie de 6,8%.

În patru ani de guvernare PSD, salariul mediu net a crescut cu 38 de euro, de la 109 euro, în decembrie 2000, la 147 euro, în decembrie 2004, adică o creștere medie anuală de 9 euro.

În trei ani de guvernare PNL, salariul mediu net a crescut cu 166 de euro, de la 147 de euro în decembrie 2004, la 313 euro în decembrie 2007, adică o creștere medie anuală de 55 de euro, de peste 6 (șase) ori mai mare față de perioada guvernării PSD.

În decembrie 2004, valoarea punctului de pensie era de 252 RON, adică 62,3 euro, pentru ca în februarie 2008 valoarea punctului de pensie să ajungă la 581 RON, adică 156 de euro.

Parlamentul a aprobat, în decembrie 2004, în Programul de guvernare, creșterea punctului de pensie cu 30% pe perioada de patru ani, 2004–2008. În fapt, valoarea punctului de pensie a crescut în trei ani (perioada decembrie 2004 – ianuarie 2008) de 2,5 ori, adică de 8 ori mai mult decât prevederea din Programul de guvernare.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian. Se pregătește domnul deputat Kelemen Hunor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O declarație o voi depune doar în scris, iar pe cealaltă o voi prezenta verbal.

Cu această ocazie, deja pot să prezint și eu în fața opiniei publice prima dovadă a unei guvernări dezastruoase: guvernarea Tăriceanu.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: „Sărăcia, boală grea”.

În concepția unora, sărăcia este ereditară, altfel nu îmi explic cum un aviz semnat de Executiv spune că „majorarea alocației poate avea și efect nedorit asupra creșterii numărului de copii în familiile sărace”.

De unde a ajuns Guvernul Tăriceanu la această concluzie? Ei, bine, în urmă cu câteva săptămâni, 8 parlamentari au inițiat un proiect legislativ prin care se dorește majorarea alocației de stat pentru copii până la 200 de lei.

Nimic rău în asta, numai că susținătorul înflăcărat al creșterii natalității – Guvernul Tăriceanu – nu se arată prea entuziast de această majorare.

Punctul de vedere semnat de însuși prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu arată că suma „fabuloasă”, în ghilimele, evident, spun acest lucru, de 200 de lei, va încuraja familiile sărace să aibă cât mai mulți copii.

Dar oare copiii proveniți din familiile sărace nu sunt tot oameni? Oare ei, la rândul lor, nu constituie populația activă a acestei țări, populație care, de altfel, se află într-o continuă scădere?! Sau poate că premierul Tăriceanu crede că sărăcia este ereditară. Ei, bine, domnule ministru, vă înșelați: sărăcia nu este nici boală cronică, nici boală ereditară. Ea există peste tot în lume. Tocmai acești copii, pe care dumneavoastră îi discriminați, constituie pătura majoritară a societății românești.

Acești copii, cărora dumneavoastră nu vreți să le dați 200 de lei, vor pleca mai târziu în străinătate, pentru ca mai apoi să investească zeci de milioane de euro în țară. Ei sunt, domnule ministru, cei care străbat zilnic, încă, din păcate, zeci de kilometri pentru a ajunge la școală, deoarece nu au un mijloc de transport care să le asigure deplasarea. Ei sunt cei care învață la lumina lumânării și tot ei sunt cei care vin cu cornul și laptele acasă, pentru a le împărți cu frații mai mici.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kelemen Hunor. Se pregătește domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

## **Domnul Kelemen Hunor:**

Declarația mea politică se intitulează „De ce este încurajat fascismul în România?”

Este o declarație mai lungă. Voi citi câteva fraze, iar restul o să-l depun la secretariat.

Cu două zile înainte de 15 Martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, la un post de radio din București am insistat îndelung asupra climatului de normalitate în care, de la o vreme încoace, comunitatea maghiară din România poate sărbători acest eveniment important pentru toți maghiarii de pe glob.

Respectul reciproc față de valorile, limba, cultura și tradițiile celuilalt părea un lucru firesc, un bun dobândit de toată societatea românească multiculturală în ultimii 18 ani.

În zilele care au precedat această sărbătoare chiar am avut convingerea că trăim într-o țară democratică, tolerantă, în care nu i se poate întâmpla nimic unui individ pașnic care

dorește să-și păstreze identitatea, să-și manifeste apartenența la o comunitate fără a-i deranja pe semenii săi.

Se pare că optimismul și buna-credință din acele zile de dinaintea sărbătorii nu-și mai au locul, nu-și mai au rostul acum. Sincer, nu îmi produce niciun fel de plăcere că trebuie să revin asupra acelei declarații pe care am exprimat-o, convins fiind de profundul adevăr pe care se bazează acest enunț.

Pe 15 martie 2008, într-un oraș universitar dintr-o țară a Uniunii Europene, un elev de 17 ani a fost bătut cu bestialitate de câțiva adepți ai mișcării neonaziste Noua Dreaptă.

Întâmplarea nu a avut loc pe timp de noapte, într-un colț retras de la marginea orașului, ferit de ochii trecătorilor și ai forțelor de ordine. S-a întâmplat în plină zi, chiar în fața secției nr. 2 de Poliție din Cluj.

Tânărul de 17 ani a fost agresat, a fost bătut bestial pentru simplul fapt că este maghiar și pentru că purta pe piept cocardă și avea un drapel maghiar înfășurat sub braț. Băiatul se grăbea la o manifestare pașnică a comunității maghiare, organizată în centrul orașului. Între timp, a aflat că faptul de a se naște maghiar poate fi un risc destul de mare. O experiență cât se poate de cumplită, pe care nu ar trebui s-o aibă niciun tânăr în Europa secolului al XXI-lea, indiferent de naționalitate și indiferent de țară.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Adrian Moisoiu la microfonul Camerei. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Lucian Băluț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți microfonul.

Da.

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, colegului care a vorbit adineauri aș dori să-i spun că de fapt tânărul în discuție, la Cluj, nu a fost altceva decât un provocator. Și, doi la mână, pun și eu, așa, o întrebare retorică: cam ce s-ar fi întâmplat dacă primar al Clujului ar fi fost domnul Gheorghe Funar, și nu domnul Boc?!

Și, la urma urmei, o întrebare: domnul Boc nu este în campanie electorală? Și dânsul este. Atunci, este clară chestia și dintr-o latură, și din cealaltă. Roșu, alb, verde, doar din cauza asta s-a purtat și la cocardă, și peste tot a fost fluturată în România. Nu avea ce să caute.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: „Fără educație, nimic nu e”.

Școala este cea mai importantă instituție, educația avându-și începuturile odată cu originea vieții. Trăind în colectivitate, omul și-a învățat din cele mai vechi timpuri puii cum să se comporte, să se hrănească și cum să se apere de dușmani.

De aceea, se poate aprecia că educația este un drept și un bun al tuturor, care îl face Om pe om. Ea nu poate fi nici mai bună și nici mai rea decât societatea care o tutelează. Societatea este cea care plătește educația, care beneficiază de serviciile școlii. Ca urmare, școala este mereu adaptată la comanda socială.

A fi dascăl nu este o meserie ca oricare alta. A fi dascăl înseamnă asumarea conștientă a unei responsabilități nobile: aceea de a forma oameni, iar aceasta presupune profesionalism, pasiune, dăruire și mai ales dragoste, fiindcă „unde dragoste nu e, nimic nu e!”

A educa un copil este echivalent cu a sculpta cu grijă o marmură delicată, fiecare greșeală putând fi catastrofală, distrugătoare. În timp ce un bloc de marmură, oricât de scump ar fi, poate fi înlocuit, educația unui copil este un proces ireversibil, o greșeală având uneori consecințe imposibil de îndreptat.

Chiar și cu legi, programe sau mijloace mediocre, un profesor–profesor poate avea rezultate excelente. Un profesor mediocru însă nu va putea avea aceleași rezultate, indiferent cât de moderne ar fi mijloacele avute la dispoziție.

Dascălul trebuie să constituie un model pentru elev. El trebuie să fie acela care să lanseze și să conducă lupta împotriva concepției: „De ce să mai învăț dacă se poate și invers?”, chiar dacă oferta de piață este practic nulă în dezastrul social în care trăim. „A reforma educația înseamnă a aduce calitate, și nu cantitate”, a declarat Jonathan Scheele, fostul șef al Delegației Comisiei Europene în România. Noi am avut un învățământ calitativ bun și de aceea este greșit să se aprecieze că tot ceea ce era înainte era prost și că acum trebuie schimbat.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Lucian Băluț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule coleg, microfonul vă aparține trei minute.

Mulțumesc, mult, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prezenta declarație politică poartă numele de „Implicarea comunităților locale în administrarea plajelor și falezelor Mării Negre – deziderat major al managementului integrat al zonei costiere”.

Vreau să menționez că această declarație politică are trei autori. Evident, eu sunt unul dintre cei care au semnat această declarație politică, dar există și domnul Alexandru Mazăre și domnul Eduard Martin.

Permiteți-mi să încep declarația politică cu câteva considerații generale.

Conceptul de „Management integrat al zonei costiere” (Integrated Coastal Zone Management) a fost pentru prima oară formulat la Summit-ul din 1992 de la Rio de Janeiro. Preluat de Comisia Europeană, aceasta a dezvoltat conceptul, identificând, în perioada 1996–1999, măsuri pentru a remedia deteriorarea continuă a mediului, precum și a resurselor socioeconomice și culturale.

În principiu, acest concept nu reprezintă o politică, ci o strategie. Ea implică toate segmentele sociale, toate sectoarele economice și toate nivelurile administrative.

Rolul administrațiilor locale este acela de a furniza informații referitoare la condițiile locale, dar și de a reprezenta interesele entităților locale.

Rolul administrațiilor regionale constă în coordonarea inițiativelor locale, în timp ce administrațiile naționale trebuie să dezvolte cadrul legal, pentru ca, în final, să se ajungă la un proces coerent de management integrat al zonei de coastă.

Prezenta declarație politică își propune să prezinte modul defectuos în care colaborează și, de fapt, cooperează administrațiile locale, cele regionale, precum și cea națională, în problema managementului plajelor Mării Negre din România – componentă a cadrului general al „Managementul integrat al zonei costiere”.

Să-mi permiteți, vă rog, să fac câteva precizări istorice, un scurt istoric.

Până în 1996, plajele au fost administrate de către autoritățile publice din consiliile locale, neexistând niciun act normativ care să reglementeze administrarea plajelor. În anul 1997 și în anul 1998, plajele au fost administrate de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, prin Regia Autonomă „Apele Române”. În prima parte a anului 1999, plajele turistice din județul Constanța au fost administrate de către Consiliul Județean Constanța, în baza Hotărârii Guvernului nr. 514 din 21 august 1998. Din septembrie 1999, plajele se află în administrarea Companiei Naționale „Apele Române” – SA, în baza Hotărârii Guvernului nr. 711 din 2 septembrie 1999.

Mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet. Rog să se pregătească domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi „Prioritățile Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România”.

De-a lungul anilor, numeroși etnici tătari s-au făcut remarcați datorită valorii lor, astfel încât se poate afirma că acești membri ai comunității reprezintă modele de conduită profesională, dar și de conduită morală.

Începând cu anul 1990, anul înființării Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, o prioritate a fost și, firesc, este, omagierea personalităților tătare. În acest sens, dacă ar fi să ne raportăm numai la ultimii ani, pot fi oferite exemple edificatoare. Anul trecut, printr-o hotărâre comună a instituțiilor decizionale, școala din localitatea Tătaru (județul Constanța) a primit numele „Negip Hagi Fazîl”. O inițiativă similară există și pentru o altă școală a județului, cea din localitatea Movilița, astfel încât să poarte numele „Altay Kerim”.

Sâmbătă, 15 martie a.c., la sediul UDTTMR – Valu lui Traian, s-a desfășurat un eveniment foarte important, comemorându-se un an de la trecerea în neființă a scriitorului Yașar Memedemin. Vorbitorii au reliefat aspecte din opera literară a regretatului om de cultură. De asemenea, sediul filialei va purta numele „Yașar Memedemin”.

La data de 27 martie a.c. i se va acorda domnului Ali Becmambet Diploma de onoare a localității Murfatlar, pentru activitatea desfășurată în folosul comunității musulmane. Ajuns la o vârstă respectabilă, domnul Ali Becmambet este, indiscutabil, personalitatea cea mai apreciată a etniei noastre.

Sunt fapte, în primul rând, de onoare, iar ele trebuie menționate.

Vă mulțumesc frumos.

## Mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Andrian Mihei. Se pregătește domnul Cornel Știrbeț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: „Pădurea, între interese și dezinteres”.

## Stimați colegi,

Pe 15 martie a debutat tradiționala manifestare dedicată pădurii și silvicultorilor: „Luna pădurii”. Din păcate, această manifestare pare a fi mai mult teoretică, doar câteva ziare menționând-o, câteva ONG-uri din domeniu implicându-se, fiind prea puțin mediatizată, prea puțin adusă la cunoștința cetățenilor cu scopul de a-i implica, de a face cunoscută extraordinara importanță a pădurilor, a împăduririlor, a protejării fondului silvic pentru societatea noastră și pentru a putea asigura o dezvoltare durabilă. Nu în ultimul rând, această manifestare se face auzită din patru în patru ani, în anii electorali, când toți edilii și toți candidații pun în prim-plan necesitatea împăduririlor și promit perdele forestiere, plantări masive de arbori, acțiuni de curățire și igienizare a pădurilor etc., după alegeri însă uitând de aceste promisiuni.

Deși importanța pădurii pentru dezvoltarea durabilă a spațiului românesc, în special a celui rural, este recunoscută la toate nivelurile, componenta silvică nu s-a bucurat de toată atenția cuvenită.

România suferă actualmente de o gravă dezechilibrare ecologică ca urmare a distrugerii pădurilor, care au fost reduse la o treime din întinderea lor inițială, de la 75–80% la 26%, acest procentaj fiind cu mult sub pragul optim de împădurire, de 40–42%.

Din acest procent nu toate terenurile îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate păduri autentice, capabile să exercite funcții multiple, ecologice, economice și sociale, o mare parte dintre ele fiind puternic destructurate, degradate, nefuncționale, necesitând ample și costisitoare lucrări de reconstrucție ecologică.

Considerabilul decalaj dintre actualul procent de împădurire efectivă a țării explică dezechilibrul ecologic în care se află acum țara noastră, dezechilibru favorabil producerii fenomenelor climatice extreme – secete, inundații, alunecări de teren, eroziuni etc. –, gradul redus de împădurire a țării și gestionarea defectuoasă a fondului forestier fiind la originea inundațiilor catastrofale din ultimele decenii și a alunecărilor de teren din diferite zone ale țării.

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

La microfon îl invit pe domnul deputat Cornel Știrbeț și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Aveți microfonul, domnule coleg.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Cârdășii politice care nu mai surprind pe nimeni” este titlul declarației politice de astăzi.

Stimați colegi,

Apropierea campaniei electorale și a alegerilor locale scoate la lumină toată promiscuitatea vieții politice din interiorul unor partide, toate cârdășiile care se pun la cale.

Stupefiant este faptul că sunt consumate zilnic cantități enorme de energie, că sunt puse la bătaie mijloace materiale impresionante și că se fac derogări incredibile de la orice norme morale, toate pentru atingerea unui obiectiv politic pe cât de nefast, pe atât de jalnic, izolarea și apoi anihilarea din punct de vedere politic a șefului statului.

Calculele acelorași păpușari care infestează de aproape două decenii viața politică românească sunt direcționate într-un singur sens și converg către o singură idee – anihilarea politică a președintelui, care echivalează, după mintea lor, cu scoaterea din competiție sau cel puțin cu marginalizarea Partidului Democrat Liberal.

Faptul că toate partidele aflate în competiția electorală se tem de Partidul Democrat Liberal este și firesc, și de înțeles. De neînțeles sunt doar mijloacele cu care se poartă lupta politică și mai ales finalitatea pe care păpușarii despre care vorbeam speră să o aibă lupta lor.

Ce propun în schimbul anihilării politice a șefului statului și a PD-L celelalte formațiuni politice?

În primul rând, revenirea sau rămânerea la putere a celor care sunt direct răspunzători de situația precară în care se află astăzi România și de scăderea continuă a nivelului de trai al poporului român.

În al doilea rând, protejarea marilor infractori care au dosare la DNA, prin blocarea acestora și, implicit, continuarea jafului național, fără teama că vor răspunde cândva în fața justiției.

Pentru atingerea acestor deziderate, PSD i-a reactivat pe dinozaurii de tristă amintire: Iliescu, Năstase, Mitrea, Șerban Mihăilescu și alții.

Alianța PSD-PNL este demult funcțională, deși netransparentă și ambiguă, așa încât legiferarea ei la tribunal nu ar mai surprinde pe nimeni.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ștefan Baban este invitat la microfon și-l rog pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-și pregătească intervenția.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, „Uite, taxa, nu e taxa...”

Domnul Băsescu, ca președinte al României, crede că în țara asta au rămas doar oameni proști sau neinformați. Și când fac aceste afirmații grave prin natura epitetelor folosite mă gândesc la fariseismul, dar și la duplicitatea politică a domnului președinte.

Mai zilele trecute a trimis o mică scrisoare – pentru că biletele au dispărut odată cu Elena Udrea de la Cotroceni – domnului prim-ministru, prin care îi solicita anularea/retragerea taxei auto, pe care, culmea ironiei, chiar el a promulgat-o la începutul anului 2007. Motivația acestui demers a arătat de fapt populismul cu care se înconjoară domnul Băsescu, mai ales acum, când s-au stabilit deja datele alegerilor locale. E normal ca din scaunul în care se află să dirijeze toate acțiunile politice, legale sau ilegale, pentru a asigura PD-L–ului un culoar favorabil în obținerea voturilor alegătorilor. Păi nu este acesta partidul creat de Domnia Sa? Nu este el un mic Dumnezeu și poate face ce dorește, pentru că și poate, având în vedere prerogativele pe care le deține?

De ceea ce nu a ținut cont domnul Băsescu a fost că acești cetățeni ai României, care o duc fie mai bine, fie mai rău, dar tot nu trăiesc bine, vor pune o întrebare simplă: dacă nu a fost corectă stabilirea acestei taxe, de ce președintele țării a promulgat-o printr-o lege? Și de ce, tocmai peste un an și ceva, a ajuns la concluzia că trebuie desființată? Și, mai ales, de ce în anul electoral 2008?

Domnul președinte Băsescu a jignit pe oricine i-a stat în cale: pe parlamentari – 322 la număr –, pentru că au avut curajul să-i arate că nu deține singur puterea; clasa politică, pe care a descris-o ca „o zoaie”, uitând probabil că din acea zoaie face parte și Domnia Sa, dar și membrii partidului conceput pentru triumful personal; pe primul-ministru al României și Guvernul acestei țări, pe care i-a sabotat cum a putut, după ce PD-ul și alții s-au retras de la guvernare, iar acum, ultima dată, pe cetățenii României, oameni simpli și cu bun-simț, indiferent de preocupările lor, prin manipularea acestei taxe auto.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bentu urmează să ia cuvântul. Se pregătește domnul deputat Laurențiu Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule Bentu, microfonul este al dumneavoastră.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Washington”.

Chiar dacă subiectul central al acestor zile a fost și este atacul virulent al președintelui asupra presei autohtone, atac declanșat în numele tatălui Băsescu, în declarația politică de astăzi ne vom referi la imaginea României văzută de pe malurile Potomacului.

Raportul Departamentului de Stat pentru anul 2007, având ca temă respectarea drepturilor omului în țara noastră, reliefează adevărata percepție a oficialilor americani asupra societății mioritice în ansamblul său. Aflăm impresii pe care, în naivitatea noastră, credeam că le deținem numai noi, impresii care apreciam fie că nu pot depăși arcul carpatic, fie că se îneacă în Marea Neagră și rămân strict în spațiul autohton.

Se arată, fără menajamente, că, sub tandemul Băsescu – Tăriceanu, justiția a atins cele mai înalte cote de ineficiență. Ingerința politicului în actul de justiție nu mai este demult o excepție, ci o regulă pe care actualii guvernanți o aplică fără ezitare și consecvent.

Corupția, la toate nivelurile, a devenit demult un brand de țară. Abuzurile poliției și ale aparatului de siguranță civică se conjugă armonios cu „predispoziția pentru mituire”. Sunt enumerate și alte „performanțe” de tip dâmbovițean: lipsa de protecție a femeilor și copiilor, discriminarea femeilor, oligarhizarea mijloacelor de informare în masă, discursul rasist față de minoritățile etnice, practicat de cuplul de gafeuri Băsescu–Cioroianu. SIE și SRI sunt criticate pentru interceptările telefonice și nu este ocolită nici Biserica Ortodoxă Română, deși relațiile interconfesionale sunt mult ameliorate.

Stimați colegi,

În urmă cu aproximativ un an, „experți” în promovarea României, oriunde în lume, căutau cu febrilitate un vector de imagine care să atingă stadii înalte de reprezentativitate și de identitate. S-a născut un termen straniu, printr-o asociere semantică prețioasă și inadecvată – fabulospiritul. Iată-l renăscut din propria-i cenușă și convocat să tuteleze viața economică și socială a unei țări care nu reușește să depășească nivelul geografic al apartenenței la Europa. Ne confirmă această tristă realitate și colegii noștri de la capătul axei de noi inventate, cei de la Washington.

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Laurențiu Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și rog să se pregătească domnul deputat Adrian Merka, din partea minorităților naționale.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

A fi cetățean al României a devenit în ultimii ani o adevărată cursă a supraviețuirii sociale. Românii sunt acum membri ai familiei europene, situație care constituie o speranță în plus că pot trăi mai bine. Realitatea este însă una destul de tristă și mai ales neplăcută. Asta deoarece ei trebuie să plătească o mulțime de taxe, multe dintre ele forțate.

Incapacitatea guvernanților de a ști să administreze eficient banul public se reflectă asupra populației. Nevoia acută de bani la buget a determinat guvernele de până acum să-i împovăreze pe cetățenii României cu peste 300 de taxe, așa cum arată unele statistici. Titlul unora dintre aceste taxe sună adeseori ridicol, fapt care stârnește indignarea multor contribuabili, sătui de cantitatea de bani pe care trebuie să o dea anual către organele fiscale. Ceea ce este cel mai trist este faptul că, din păcate, nivelul de salarizare a rămas încă scăzut, raportat la nivelul de trai actual. Salariile au rămas scăzute, însă prețurile și taxele au crescut de la an la an.

Ca deputat în Parlamentul României, mi se aduc des la cunoștință nemulțumirile cetățenilor, exasperați de ineficiența actului de guvernare. Aceste taxe, exagerate ca număr și ca valoare pecuniară, aduc prejudicii atât cetățenilor, cât mai ales mediului de afaceri, baza oricărui stat cu economie de piață. Cum putem vorbi despre creștere economică în condițiile existenței atâtor taxe? În loc de atâtea obligații financiare, poate că ar trebui să crească eficiența strângerii banilor la buget sau, mai bine, de ce Guvernul nu se implică în încurajarea mediului de afaceri? O economie de piață funcțională va fi capabilă să susțină bugetul, iar aceste taxe, aflate într-un număr exagerat de mare, ar dispărea în mod natural.

Țările din Uniunea Europeană sunt mai degrabă preocupate să încurajeze creșterea și stabilitatea economică. Ne întrebăm firesc: cum și cât vor mai putea românii să plătească aceste obligații financiare? Rezultatul previzibil al acestei politici financiare greșite va fi acela că în niciun caz cetățenii noștri nu vor trăi mai bine. De altfel, statisticile arată clar că românii emigrează în continuare în țările Europei Occidentale, în căutarea unui trai mai bun, mai ales că statul

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Adrian Merka este următorul vorbitor și se pregătește domnul deputat Nicolae Popa, de la Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

## **Domnul Adrian Miroslav Merka:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează „Ondrej Štefanko (1949 – 2008)”.

Pe această cale, doresc să aduc la cunoștință și să exprim regretele comunității slovace și cehe din România privind trecerea în neființă, în luna februarie 2008, a renumitului om de cultură, scriitorul de etnie slovacă, domnul Ondrej Štefanko.

Ondrej Štefanko a fost cea mai cunoscută personalitate a slovacilor din România în zilele noastre.

S-a născut la 18 martie 1949 la Timișoara. A absolvit Facultatea de fizică-chimie.

A fost activ în mai multe sfere ale vieții slovacilor din acest mediu geografic, fapt vizibil mai ales după anul 1989. A fost membru fondator al Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România, al cărei președinte și primvicepreședinte a fost de-a lungul mai multor mandate.

În perioada 1990–1996 a lucrat ca redactor-șef al revistei „Naše snahy” (pe care a înființat-o), până în anul 2008 ca redactor-șef al revistei bilingve „Oglinzi paralele” – „Rovnobežné zrkadlá”, al revistei slovacilor din Serbia, Ungaria și România „Dolnozemský Slovák” și directorul Editurii „Ivan Krasko”.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1981, membru de onoare al Societății Scriitorilor din Slovacia și al Comunității Scriitorilor din Slovacia. În perioada 1976–1990 a fost președintele Cenaclului literar „Ivan Krasko”, iar din 1994 a fost președintele Societății Culturale și Științifice „Ivan Krasko”.

A debut cu poezie în revista „Familia”,în anul 1971. A publicat următoarele volume:

1. De poezie: „Dva hlasy” („Două voci”, împreună cu Ivan Miroslav Ambruš, Bratislava 1977), „Stojím pred domom” („Stau în fața casei”, 1980), „Rozpaky” („Îndoieli”, 1983 – premiul Uniunii Scriitorilor), „Dva hlasy II alebo dvojhra pre štyri oči a dve perá” („Două voci II sau joc în doi pentru patru ochi și două condeie”, împreună cu Ivan Miroslav Ambruš, 1987), „Rostul întrebărilor” (traducerea Ivan Miroslav Ambruš, Corneliu Barborică și autorul, 1987), „Reptajúca pokora” („Smerenia cârtind”, 1993), „Zjavenie Jána. Zavádzajúce podobenstvá” („Apocalipsa lui Ioan. Amăgitoare parabole”, 1995 – premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor), „Doma” („Acasă”, 1996 – premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor), „V kruhu” („În cerc”, 1997), „Nepokorený aj v slove” („Nesupus și în cuvânt”, 1999), „Nesupus nici în cuvânt” (versuri alese în versiunea românească a autorului, 1999), „Poďmeže sa pohrať s veršom” („Hai să ne jucăm cu versul”, 2000), „Putovanie hrdzavou krajinou” („Călătorind prin peisajul ruginit”, Bratislava 2000).

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Popa și se pregătește doamna Adriana Mihaela Rusu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se referă la ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, protestele agricultorilor care se simt jecmăniți de comercianți.

Este foarte greu să explici unui țăran sau fermier care muncește de dimineață până seara că litrul de lapte pe care-l obține cu atâta trudă nu-l poate vinde cu mai mult de 6.0007.000 lei vechi pe litru, în condițiile în care pe rafturi, în alimentare și în marketuri, litrul de lapte se vinde între 20.000 și 45.000 lei vechi pe litru. Cine câștigă din treaba acesta? Răspunsul este simplu: procesatorii, adică fabricile de lapte, și intermediarii, adică supermarketurile. Tot acest sistem nu se răsfrânge însă doar asupra producătorilor, care primesc un preț mai mic decât cel meritat probabil, dar și asupra populației, care este nevoită să scoată mai mult din buzunar pentru a cumpăra aceste alimente. Cu ce or fi greșit oamenii aceștia, ca să fie tratați într-o asemenea manieră? La această întrebare trebuie să dea răspuns cei care beneficiază de acest produs și-l prelucrează.

Avem situații de acest gen mai în toate fabricile de lapte, care achiziționează laptele, vă spuneam, la un preț derizoriu, deși acesta este în conformitate cu standardele de calitate prevăzute de lege. Decât să se cumpere lapte din Ungaria, Polonia și de prin alte țări, eu cred că ar fi mult mai bine să-i ajutăm pe producătorii de lapte de la noi, să-i încurajăm să producă atât lapte cât avem nevoie și în condiții de plăți convenabile pentru ambele părți. Dacă lucrurile vor merge în același ritm și atitudinea marilor consorții monopoliste de prelucrare a laptelui și a intermediarilor va rămâne la fel, atunci vom fi martorii pasivi ai falimentului zootehniei românești.

Este clar că aceste practici monopoliste trebuie să înceteze și să se creeze niște relații contractuale ferme și parteneriate bazate pe respect și pe fundamentul real al economiei de piață, în care ambii parteneri trebuie să câștige.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a luat în discuție această gravă situație și, începând din această săptămână, vom avea întâlniri cu producătorii, procesatorii și reprezentanții supermarketurilor, pentru a ajunge la un acord între cei trei parteneri și, bineînțeles, pentru dezamorsarea situației conflictuale. De asemenea, vom cere Consiliului Concurenței să verifice modul în care se formează profitul atât la procesatori, cât și la intermediari, elementele de cost, pentru a stopa acest gen de comerț gangsteresc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Doamna Adriana Rusu a depus în scris.

O invit la microfon pe doamna Monalisa Găleteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul deputat Dan Grigore, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Doamna colegă, microfonul este al dumneavoastră.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

În această dimineață am să mă refer la subfinanțarea Armatei Române.

Armata Română – simbolul stabilității țării și al neatârnării neamului – parcurge în prezent un proces de restructurare care vizează, în principal, reducerea personalului și eficientizarea activității. Toate cele trei forțe constitutive: navale, aeriene și terestre sunt supuse acestui proces de reformă în vederea dezvoltării unei capacități de apărare solidă, credibilă și compatibilă cu standardele NATO.

În contradicție cu angajamentele asumate de România, ca stat membru al NATO, în ceea ce privește modernizarea înzestrării tehnice și tactice a armatei, Executivul a decis pentru anul 2008 diminuarea procentului din PIB alocat Ministerului Apărării până la 1,91%.

Este evident faptul că, în aceste condiții, continuarea reformei organismului militar și îndeplinirea tuturor obiectivelor externe angajate de România pentru integrarea politico-militară în structurile de securitate și apărare europene și euroatlantice devin deziderate greu de realizat.

Subfinanțarea legiferată prin bugetul alocat armatei în anul 2008 reprezintă dovada neglijenței actualului Guvern față de importanța rolului Armatei Române pe scena politică actuală internă și internațională, cu atât mai mult cu cât România trebuie să confirme standardele euroatlantice ale competențelor sale în domeniul militar în cadrul Summit-ului NATO pe care îl găzduiește în acest an.

Partidul Social Democrat consideră că rolul imperativ al micșorării constrângerii bugetare aplicate sectorului de apărare, constrângere survenită ca urmare a incapacității Executivului de a realiza starea incalificabilă în care este astfel târâtă astăzi Armata Română, trebuie înțeles și respectat în contextul politic actual în care este ancorată România. Imaginea sumbră și crudă a realității românești, pe fondul unui blocaj politic generator de haos instituțional, este sesizată și analizată de către delegații care vor fi prezenți la summit-ul organizat în mai puțin de două săptămâni la București, fapt care poate genera oricând deservicii interesului național al României.

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Dan Grigore, și se pregătește ultimul vorbitor, domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat, o să vă rog să vă sintetizați intervenția.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Voi respecta solicitarea dumneavoastră. Stimați colegi,

Sub pretextul unor concursuri legale, PNL Ialomița își plasează membrii marcanți la conducerea instituțiilor publice.

Deși după integrarea României în Uniunea Europeană se vorbește din ce în ce mai mult despre modernizarea și, mai ales, despre depolitizarea administrației publice, dar și despre necesitatea transformării serviciilor publice în servicii moderne și eficiente, în care accesul la funcțiile publice să se facă pe principiile transparenței, competenței și egalității de șanse, aceste deziderate sunt încă departe de a fi regăsite în realitate.

Un exemplu elocvent îl reprezintă situația creată la nivelul Gărzii de Mediu a județului Ialomița, unde, sub pretextul reorganizării instituției, a fost organizat un concurs pentru desemnarea conducerii acesteia, concurs care a permis actualei puteri să își plaseze oamenii în funcții importante. În mod absolut întâmplător, acest concurs a fost câștigat de directorul Cancelariei Prefectului Ialomița, membru marcant al PNL Ialomița, care a reușit să învingă un comisar cu experiență în domeniu și cu rezultate remarcabile, dar care – din păcate pentru el – este membru PD-L. Se pare că experiența, competența și rezultatele bune obținute în activitatea desfășurată la conducerea unei instituții nu au contat în fața carnetului de membru PNL. Fostul comisar al Gărzii de Mediu, membru PD-L, a denunțat faptul că acest concurs a fost aranjat și s-a desfășurat pe criterii politice, și chiar a depus o contestație care va fi soluționată de o comisie din care face parte – culmea ironiei! – chiar un reprezentant al Prefecturii, instituție din care provine actualul comisar-șef al Gărzii de Mediu, ce va fi numit în urma concursului promovat. În mod cert, această contestație nu va schimba cu nimic datele problemei, urmând ca fostul director al Cancelariei Prefectului să fie numit oficial în funcția de comisar-șef al Gărzii de Mediu Ialomița.

Este inacceptabil că actuala guvernare încearcă, și din nefericire reușește, să-și plaseze oameni mai mult sau mai puțin competenți în funcții importante, folosindu-se de pretexte așa-zis legale, cum ar fi reorganizarea unei instituții. Aceste practici aduc serioase deservicii calității actului administrativ în ansamblu și ar trebui înlăturate cât mai rapid din peisajul politico-administrativ românesc.

Mulțumesc, domnule coleg.

Îl rog pe domnul deputat Costache Mircea să încerce să-și sintetizeze într-un minut declarația politică. Aveți microfonul, domnule coleg.

Mulțumesc, domnule președinte.

Prin urmare: „Cine a îngenuncheat România?”

Cu excepția unor fârlifuși, cărora le lasă gura apă după chilipiruri fără muncă și cu ochii tot după furat, când îi întrebi pe români dacă le place cum merg lucrurile în țară, dacă sunt mulțumiți de viața pe care o duc, de salarii, de pensii, de bursele elevilor și studenților, de prețul medicamentelor, al alimentelor, al căldurii, al gazului, al curentului electric, mai toți sunt revoltați. Nu numai nemulțumiți, ci de-a dreptul scandalizați de nesimțirea guvernanților care nu mai știu

altceva, nu știu să producă un cui sau o roșie, știu doar să pună biruri, taxe, impozite și să mărească mereu prețurile la toate.

Dacă mergi mai departe și vrei să afli cine cred ei – cetățenii – că se face vinovat pentru aceste lipsuri, pentru că unele sate nu au nici acum lumină electrică, apă, drumuri, dispensar, îți spun cu toții că vinovați sunt, în mod normal, aceia care în loc să conducă, să administreze, să guverneze, ca demnitari responsabili de soarta a milioane de suflete, au știut doar să fure, să-și facă vile, palate, să strângă averi, să petreacă prin străinătate, să le cumpere odraslelor lor mașini scumpe, să huzurească, să se destrăbăleze, într-un cuvânt, să-și bată joc în fel și chip de oamenii țării care le-au dat votul, de aceia care le-au dat țara pe mână ca s-o facă praf și pulbere.

Ei bine, dacă așa stau lucrurile, și ele chiar așa stau, atunci cum se poate explica faptul că de fiecare dacă când vin alegerile și când peste tot în lume se face bilanțul guvernării, oamenii noștri par să uite ca prin farmec totul și își dau mereu votul, încredințându-și viața tot în mâinile acelora care au jefuit, au prăduit, i-au disprețuit și i-au umilit până acum.

Unii se scuză că nu știu ce au făcut concret aceia care au confundat intenționat verbul „a guverna” cu „a jefui” și „a trăda” interesul național. Cum să nu știe concret? Există un mod mai concret și mai real decât ceea ce simți pe propria piele?

Prin urmare, se întâmplă ceva grav, ceva rău cu poporul nostru. După aproape două decenii de jaf și anarhie, el pare să nu înțeleagă ce rol uriaș are pentru viața noastră, pentru viitorul copiilor și al națiunii votul dat o dată la patru ani.

Mulțumesc, domnule coleg.

Domnule deputat Sorin Paveliu, aveți exact 30 de secunde. Vă rog să vă încadrați în acestea.

Vă mulțumesc mult de tot, domnule președinte de ședință. În scurta mea intervenție de astăzi vreau să mă refer la „Pactul pentru sănătate – o necesitate”.

În ultimele două săptămâni, Partidul Social Democrat a mediatizat intens ideea unui pact național pentru sănătate.

În primul rând, aș vrea să subliniez că ideea a început cu stângul, pentru că s-a pornit o polemică indirectă cu Președinția României, unde funcționează și în prezent o comisie care are ca obiectiv tocmai finalizarea unui asemenea pact.

În al doilea rând, se pune problema dacă avem nevoie de un pact pentru sănătate. Evident că da, însă nu trebuie să vizeze sub nicio formă elementele de guvernare, așa cum am văzut în materialul preliminar al Partidului Social Democrat. A intra în elemente de guvernare înseamnă să dai imediat și răspunsuri la întrebări incomode, cum ar fi: de ce nu ați susținut moțiuni pe sănătate, care au avut tocmai astfel de obiective legate de guvernare.

A treia întrebare și ultima este dacă poate fi elaborat acest pact de oamenii politici. Părerea mea este că nu. Oamenii politici poartă povara nerealizărilor lor individuale, dar și ale partidului pe care-l reprezintă, în planul politicii sanitare.

Totuși, ca om preocupat profund de schimbarea în bine a sistemului sanitar, salut intenția atât a Partidului Democrat, cât și a Partidului România Mare de a achiesa la întocmirea și semnarea unui asemenea pact pe sănătate și aștept cu interes ca mișcarea lor să se și concretizeze într-un dialog pe această temă.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc și eu, domnule coleg. Stimați colegi,

Am avut astăzi, în cele 91 de minute alocate declarațiilor politice, posibilitatea de a audia 22 de declarații politice de la microfonul Camerei și 57 de declarații politice depuse în scris, la Secretariatul Camerei.

Astfel, următorii colegi din partea Grupului Partidului Social Democrat au depus în scris declarația politică: Florin Iordache, Filip Georgescu, Gheorghe Chiper, Marian Săniuță, Iuliu Nosa, Mihai Apostolache, Viorel Pupeză, Mircea Dușa, Costică Macaleți, Victor Sanda, Ioan Munteanu, Vasile Pușcaș, Minodora Cliveti, Vasile Soporan, Adriana Mihaela Rusu, Mirela Adomnicăi și Alecsandru Știucă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Sandu-Capră, Ovidiu Silaghi, Horea Uioreanu, Relu Fenechiu, Ion Luchian, Horia Toma, Dan Motreanu, Rareș Mănescu, Gheorghe Dragomir și Mircea Ciopraga.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Mircea Coșea, Dănuț Liga, Ioan Oltean, Cezar Preda, Grațiela Iordache, Ionela Bruchental, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Aurel Olarean, Ioan Dumitru Puchianu, Petre Străchinaru, Tudor Constantin, Daniel Buda, Viorel Oancea, Bogdan Cantaragiu, Constantin Igaș, Marius Rogin, Petru Movilă, Cosmin Popp.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Paul Magheru.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Antal Árpád.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Eduard Raul Hellvig, Ionica Popescu, Lia Ardelean, Ioan Țundrea, Constantin Faina, Vlad Hogea, Bogdan Ciucă.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat, iar din partea Grupului de deputați fără apartenență la un partid politic, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Cu acestea îngăduiți-mi, stimați colegi, prin bunăvoința dumneavoastră, să vă mulțumesc pentru cele 95 de minute scurse de la deschiderii ședinței, să vă doresc o zi bună tuturor și să ne revedem la partea a doua a ședinței, când vor intra în dezbatere celelalte puncte de pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc. O zi bună, tuturor!

Declarație politică: „Războiul cu tonomatele”.

Zilele trecute, președintele Traian Băsescu a atacat dur presa, declanșând un alt război al declarațiilor. Întrebarea care se impune este cu cine și pentru cine se poartă, de fapt, această luptă.

Mass-media, deși atacată în mod direct, este doar o victimă colaterală într-un război în care jurnaliștii nu sunt protagoniștii principali. Atrași în cursă, aceștia se așază în front, în timp ce bătălia se dă în altă parte, căci nu libertatea presei este subiectul, ci influența asupra publicului.

Sub aparența unei bătălii pentru libertatea de exprimare, asistăm la debutul tumultuos al campaniei pentru alegerile locale și parlamentare. Președintele Traian Băsescu folosește presa ca pe o armă redutabilă pentru a reveni în atenția electoratului, pe care a început să-l piardă.

Pe de altă parte, între campaniile electorale, cetățeanul dispare, iese din decor. Traian Băsescu privește politica, jocul politic ca pe unul de fotbal, și nici măcar unul care să se desfășoare după reguli de fair-play. Tot ce contează este cum să-i faulteze, cum să-i oprească pe ceilalți. Cetățeanul este ignorat în această perioadă, dar trezește interes în preajma alegerilor. Cu el și pentru el poartă președintele Traian Băsescu acest război, folosindu-se de presă pentru a cuceri electoratul. Asta este tot ceea ce contează pentru președinte, procentele electorale, pentru câștigarea cărora acționează machiavelic, atacând instituțiile prin care se exercită puterea statului: Parlament, Guvern, Justiție.

Iată că a venit și rândul celei de-a patra puteri din stat – presa – căreia i s-a lipit aceeași etichetă băsesciană: corupția. După cei 322 de parlamentari, acum țintele președintelui sunt „mogulii” din presă și tonomatele.

Chiar dacă cele semnalate de președinte referitoare la presă ar constitui o problemă reală, rezolvarea ei nu se poate face decât instituționalizat. Când corupția va fi cât de cât sub controlul legii, când instituțiile statului vor fi puternice, democrate și respectate, atunci puterea „mogulilor” și dictatura tonomatelor va fi diminuată.

Este adevărat, așa nu se câștigă procente electorale pe termen scurt, iar alegerile bat la ușă.

Declarație politică: „Minciuna are picioare scurte”

Cu litere de o șchioapă, ziarele „portocalii” titrau în toamna anului 2004 despre o așa-zisă megaescrocherie a Guvernului Năstase, respectiv încheierea unui contract cu concernul european EADS privind securizarea frontierelor României, viitoare membră a UE, aflată atunci în plin proces de încheiere a negocierilor de aderare pentru capitolul 24 JAI.

Aceleași ziare partizane ale opoziției aveau mai apoi să califice vizitele unor înalți demnitari ai statelor francez și german ca ocazii „de a-și lua tainul” de aici, de pe meleagurile unde nu cresc portocalii.

După doi ani, în decembrie 2006, aceleași ziare nu au scris nici măcar un rând, despre închiderea de către Parchet a pomposului dosar EADS, dosar deschis la ordinul demnitarilor care au preluat puterea politică în România, făcând promisiuni despre „Dreptate și Adevăr”.

Să fi fost un gest întâmplător sau această „tăcere asurzitoare” ascundea de fapt altceva? Ei, bine, da, o cârdășie politico-jurnalistică a ieșit în evidență atunci când în 2007 un „distins” jurnalist a fost dovedit, de aceeași presă portocalie, de implicare în afaceri cu tehnică din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Or, chiar acest jurnalist a desfășurat, direct sau prin interpuși, se pare, campanii de presă în care Guvernul României și Concernul European EADS erau pur și simplu demonizate, exact în momentele de decizie ale negocierii sau renegocierii unui contract absolut legal și necesar atingerii scopului de a deveni țară membră a UE și a spațiului Shengen.

Din păcate, acest contract a fost folosit în campania electorală din 2004 și după aceea ca armă de luptă împotriva PSD și pentru construirea unei imagini pozitive a unor lideri politici ce nu puteau conduce spre performanță structuri ale statului român. Ca și celelalte dosare anti-PSD, și dosarul EADS a fost unul politic, instrumentat la comandă.

Prin Rezoluția nr. 119/P/2005/24 noiembrie 2006 a DNA, „s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei împotriva cărora MAI a înaintat plângere penală, în 2005, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, raportat la art. 248[1] Cod penal și art. 18[1] din Legea nr. 78/2000, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-menționate”.

„Guvernarea de dreapta nu acordă șanse egale tuturor copiilor români.”

M-am obișnuit de câțiva ani, de când tot formulez propuneri legislative, să citesc avize negative de la Guvern, care de cele mai multe ori sunt întemeiate pe premisa că noi, parlamentarii, ar trebui să indicăm sursa de finanțare a legii pe care o propunem, sursă care, în viziunea Guvernului, ar trebui să fie una marțiană, saturniană sau magică.

Cu alte cuvinte, ori de câte ori presupunem că este evident că bugetul statului ar trebui să finanțeze activități pentru oameni, Guvernul constată dintr-o dată că nu are bani pentru finanțare în buget.

Întrebarea firească este: de ce numai proiectele de lege ale Guvernului nu trebuie să se justifice în fața niciunei alte autorități (deși, teoretic, se poate; Parlamentul nu a respins,

din câte știu eu, vreun proiect al Guvernului pe motiv că nu sunt bani în bugetul statului), iar propunerile legislative formulate de parlamentari, da?!

Deci avizul negativ al Guvernului în cazul unei propuneri care dorește majorarea alocației de stat pentru copii la 200 lei, se bazează pe lipsa de bani în bugetul statului pentru un efort așa de mare. În plus, și acesta este în principiu motivul declarației mele politice, Guvernul se depășește pe sine însuși spunând că o astfel de măsură ar încuraja nașterea de copii în familiile sărace!

Propunerea pleacă de la câteva adevăruri constituționale românești:

– copiii sunt cetățeni;

– copiii au dreptul la un trai decent, iar statul este obligat să li-l asigure;

– suma de 200 lei este aproape de venitul minim garantat care se acordă oricărui cetățean care nu are venituri;

– statul are o serie de obligații asumate vizavi de copii;

– statul, inclusiv cel condus de actualul guvern, are printre prioritățile absolute și pe aceea a încurajării natalității.

Se știe că Franța, statul cu cea mai mare natalitate din UE, a ajuns la această performanță nu pentru că francezii iubesc mai mult copiii decât românii, ci pentru că sunt extrem de mult încurajați de stat să fie părinți, iar întreținerea copiilor este în sarcina statului într-o manieră covârșitoare;

„Antimodel de autonomie: modelul UDMR al simbolisticii” (speță, județul Covasna)

Recent, comunitatea românească din județul Covasna a luat act cu îngrijorare de inițiativa Consiliului Județean Covasna de aprobare a drapelului și fanionului secuiesc ca însemne specifice ale județului Covasna, acțiune ce continuă să altereze dialogul și relațiile interetnice din județ.

Luând act de această nouă inițiativă contraproductivă, adusă la cunoștință publică în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică prin anunțul din ziarul „Observatorul de Covasna” de miercuri, 20 februarie 2008, Forumul Civic al Românilor din Covasna și Harghita, dând glas îngrijorării populației de naționalitate română din județul Covasna față de escaladarea continuă a acțiunilor extrem-naționaliste ale liderilor administrației locale, au solicitat Consiliului județean Covasna să renunțe la promovarea unei hotărâri care să consfințească o nouă ilegalitate, aducând în acest sens o serie de argumente de ordin legal.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definește actul administrativ ca „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”;

Din această definiție rezultă că orice act administrativ, precum hotărârea ce se intenționează să se adopte, se adoptă pentru organizarea executării legii sau a executării în concret a legii.

În cazul acestei inițiative nu se organizează executarea legii și nici nu se execută în concret legea pentru că nicio lege din România nu reglementează și nu constituie temei de drept pentru aprobarea unui drapel al unei unități administrativ-teritoriale. Singurul însemn specific al unităților administrativ-teritoriale cu reglementare normativă este stema județului.

Drapelul și fanionul ce se intenționează a fi aprobate reprezintă de fapt drapelul secuiesc, drapel sub culorile căruia s-a organizat în municipiul Sfântu Gheorghe, contrar poziției oficiale a statului român, manifestația de solidaritate a Consiliului Național Secuiesc cu declararea unilaterală a independenței provinciei Kosovo, eveniment considerat de către organizatori drept precedent. Este evident că adoptarea oficială a unui asemenea drapel ar consfinți un simbol etnic al unui teritoriu pentru care se dorește o autonomie teritorială pe criterii etnice.

Exponentul democrației este reprezentat de către statul de drept în care respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Astfel, conform articolului 1 din Constituție, România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, al cărui teritoriu este inalienabil, frontierele sale fiind consfințite prin lege organică.

Aceste precizări se impun a fi făcute în contextul apariției unor manifestări și declarații demagogice în spațiul public, care contravin celor mai sus enunțate și care contribuie în mod nefericit la crearea unei stări tensionate, în mod vădit artificial create, între cetățenii români și cei de naționalitate maghiară, cu scopuri eminamente electorale, în strictul beneficiu al unui grup restrâns de politicieni care au tot interesul de a se menține la putere prin exploatarea sentimentului naționalist.

Recentul moment al declarării independenței provinciei Kosovo a iscat controverse nu doar la nivelul cancelariilor occidentale, ci și în plan național, stimulând unele voci înfierbântate, care ar fi dorit o transpunere a situației din provincia Kosovo în interiorul României.

Violentele conflicte între populația majoritar albaneză și cea minoritar sârbă, existente de-a lungul anilor în provincia Kosovo, nu pot fi negate, ele constituindu-se într-o etapă sângeroasă și nedorită în spațiul balcanic, care a devenit un veritabil butoi cu pulbere prin acest gen de conflicte, mereu actuale și susceptibile de a exploda.

Transpunerea, însă, a realităților kosovare în România constituie o utopie, pe care anumiți politicieni cointeresați au încercat s-o uziteze ca pe o modalitate de atragere de capital electoral, în lipsa unor proiecte fezabile pe care să le înglobeze într-o ofertă electorală viabilă și conferitoare de voturi.

Pe plan intern însă realitatea cotidiană demonstrează că în privința relațiilor româno-maghiare se poate vorbi de echilibru, egalitate de șanse, conferirea de drepturi egale, rațiune, conviețuire pașnică și toleranță, atribute care fac din acest spațiu un model subliniat și de către reprezentanții unor democrații consolidate, care au analizat de-a lungul timpului istoria relațiilor româno-maghiare.

Descentralizarea promisă de Guvernul Tăriceanu, susținută în Programul de guvernare, tinde să devină o poveste. Pe parcursul ultimilor ani, au fost făcuți mai mulți pași din ceea ce trebuie să reprezinte această descentralizare, dar, din păcate, când este vorba de banii care să susțină procesul, Guvernul se face că plouă.

Potrivit Programului de guvernare asumat în 2004, în domeniul administrației publice, Guvernul României trebuia să aplice o strategie națională cu 3 obiective: reforma serviciilor publice de bază și a utilităților publice de interes local, consolidarea procesului de descentralizare administrativă și fiscală și întărirea capacității instituționale a structurilor din administrația publică centrală și locală. Mai departe se spunea că procesul de descentralizare se va desfășura după principiul eficacității, economicității, eficienței și cuantificării rezultatelor pe 3 direcții: întărirea autonomiei locale, descentralizare administrativă și descentralizare fiscală, în baza unui plan de acțiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienței măsurilor de descentralizare astfel introduse.

Am ajuns în 2008 la aproape patru ani de la lansarea Programului de guvernare și ce avem? Avem... descentralizare fără bani! Adică autoritățile locale au primit rând pe rând tot felul de sarcini, dar, tot treptat, pierd surse de finanțare. Una dintre ele a fost pierdută recent. Este vorba despre impozitul pe tranzacțiile imobiliare. În cifre și procente, acest impozit înseamnă aproximativ 15% din veniturile colectate la bugetele locale. Anul trecut, primăriile au obținut venituri de zeci de milioane de euro, sume din care au finanțat dezvoltarea locală. De anul acesta, banii vor merge la bugetul de stat.

Este impropriu să spui, în condițiile date, că aceasta este descentralizarea de care se vorbea în urmă cu 4 ani. Descentralizarea presupune scoaterea de sub competența puterii și autorității centrale a anumitor servicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate și transferate în sarcina unor autorități ale administrației publice locale.

Descentralizarea creează instituții și mecanisme locale. Descentralizarea presupune posibilitatea colectivităților locale de a adopta acte sau decizii fără o consultare prealabilă cu centrul sau fără a cere aprobare. Descentralizarea funcționează pe principiul potrivit căruia conducătorii locali cunosc mai bine interesele comunității din

„Temerile privind consecințele uninominalului sunt nejustificate”

Avem, de câteva zile, lege electorală în baza votului uninominal. Ca liberal nu pot decât să salut această realizare și să reamintesc că au trecut exact 10 ani de când trei parlamentari PNL au depus la Senat o inițiativă legislativă în acest sens. Aș putea spune că respectivul text era chiar „un pic” mai bun decât cel votat acum, dar timp de un deceniu nu am găsit și alte forțe politice care să ni se ralieze în demersul nostru. Mai bine mai târziu decât niciodată! Și, totuși, la nici două zile după publicarea legii în „Monitorul Oficial” au început să curgă criticile. Unele justificate, dar cele mai multe, nu.

Se afirmă că una dintre primele consecințe ale votului uninominal ar fi revitalizarea „baronilor locali”. Legat de acest aspect se mai prezice că va scădea complet dependența lor de partidul care i-a propus și se va produce fenomenul invers, conducerile centrale ale partidelor vor deveni dependente de „pretențiile” acestora.

Acest raționament este total eronat, în primul rând, pentru că atât la alegerile pentru președinția consiliilor județene, cât și la cele parlamentare, candidații vor fi stabiliți tot de către partide. De exemplu, primarii au candidat dintotdeauna în baza unui sistem uninominal. Candidații la primării au fost stabiliți de către partide și nu cunosc situații în care a scăzut dependența acestora – mă refer la cei care au obținut două sau trei mandate consecutive – sau să fi devenit ceea ce presa a denumit „baroni locali”. Și nici invers, conducerile centrale nu au devenit dependente de aleșii locali cu repetate rezultate bune la ultimele alegeri. Teoria „baronului local” este valabilă și dacă avem vot uninominal sau vot pe listă. Altele sunt cauzele care generează „baroni locali” și nu este cazul să le dezvolt aici.

Că un cuvânt mai greu în desemnarea candidaților îl vor avea conducerile filialelor teritoriale este o certitudine în condițiile votului uninominal, dar acest aspect este unul pozitiv, pentru că în teritoriu se cunosc mai bine problemele și necesitățile locale.

Elementul de noutate absolută – și mă refer _stricto sensu_ la alegerile pentru președințiile consiliilor județene prin vot uninominal – îl reprezintă faptul că într-o serie de județe este posibil ca unii dintre candidați să devină locomotive pentru partidul din care fac parte, dar acest lucru nu este deloc de criticat.

„Tăriceanu și a lui gașcă de modele”

O știre în presă, un mesaj pe un blog, un topic într-un forum sau o simplă conversație despre taxa auto poate naște reacții de-a dreptul vulcanice din partea cetățenilor, care în proporție de 90% blestemă conducerea țării, 9% încă nu înțeleg care este adevărata problemă, și 1% o apără. Da, doar 1%! Și din acel 1% știm cu toții cine face parte: Tăriceanu cu a lui gașcă de caltaboșari și manechini în ale politicii.

Prin această declarație nu îmi propun să fac o analiză a așa-ziselor detalii tehnice despre această taxă, deoarece majoritatea a văzut cum se servește. Ceea ce doresc însă să scot în evidență este faptul că ospătarul, în speță Tăriceanu, își cere cu atâta vehemență bonusul (bacșișul), introducându-l practic pe nota de plată, și nu recunoaște că, de fapt, este un bacșiș cu pretenții, și nu unul meritat pe drept.

Deja nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că prim-ministrul nostru este acționar majoritar (90% – coincidență sau nu cu cifra electoratului care îl blestemă zi de zi?) la firma „Automotive Trading Services”, importator și distribuitor al unei bine cunoscute mărci de mașini. Probabil că acestea sunt motivele pentru care plătim, ca niște cetățeni naivi, taxa pentru apetitul față de bani al celor în cauză.

Bineînțeles că nu ne putem mulțumi cu puțin, așa că hoția pe care Guvernul României o numește taxă de poluare continuă. Călin Popescu-Tăriceanu se conformează astfel și înfige adânc taxa în buzunarele românilor sub tot felul de pretexte ecologiste răsuflate, și asta pentru că „România nu trebuie să ajungă groapa de gunoi a Europei”!

Cine vrea apărarea mediului nu o numește taxă auto, ci de poluare și o aplică tuturor autoturismelor care circulă pe șoselele României, bazându-se pe prezumția că circulă, deci poluează.

Introducem astfel taxa, sfidând atât justiția națională și, mai grav, pe cea europeană, pentru că, deși conștientizăm gravitatea intentării unui proces din partea Uniunii, noi rămânem pe poziții, ba, mai mult, întindem cota sfidării la parametrii maximi, introducând o taxă a cărei valoare depășește cu mult limita bunului-simț.

Curiozitatea mea și a românului în general: cine va plăti oare cheltuielile de judecată și sancțiunile Uniunii Europene? Cine va spăla mai apoi pata rușinii?

„Jungla uninominalului”

Decizia judecătorilor Curții Constituționale a României de a respinge contestația senatorilor PRM și PC și de a consfinți astfel constituționalitatea legii privind votul uninominal reprezintă pentru România sfârșitul pluripartidismului. Nu mai vorbim de gravele încălcări ale Constituției pe care noua Lege electorală le statuează. Una dintre aceste grave încălcări ale Constituției impune candidaților să depună minim cinci salarii minime brute pe țară, violându-se astfel articolul 4 din Constituție, întrucât condiționează exercitarea dreptului de a fi ales de criterii de avere. De asemenea, articolul din lege care prevede un prag electoral alternativ este la rândul său neconstituțional, deoarece încalcă caracterul egal al votului, creându-se o discriminare.

Delimitarea colegiilor uninominale prin hotărâre de Guvern încalcă prevederile din Constituție potrivit cărora sistemul electoral poate fi reglementat doar prin lege, articolul 77 care se referă la modificări ale Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale este neconstituțional. Prin alegerea prin vot uninominal a președintelui consiliului județean, acesta capătă un caracter instituțional propriu, nemaifiind membru al CJ, instituția ca atare nefiind prevăzută în Constituție.

Această decizie a Curții Constituționale reprezintă voința președintelui-jucător și sfidător, totodată, la adresa democrației. Curtea Constituțională a devenit instrumentul prin care își exercită dictatura Traian Băsescu, iar judecătorii acestei instituții nu fac altceva decât să dezonoreze roba judecătorească. Una dintre instituțiile fundamentale într-o

democrație, Curtea Constituțională, a ajuns să fie adăpostul incompetenței și al obedienței față de arbitrarul regimului băsescian.

Votul uninominal reprezintă un atentat la ideea de democrație. Dacă ne aducem aminte, el a mai fost folosit în istorie cu scopul de a distruge partidele și de a concentra puterea în mâinile unui singur om. Este vorba de măsura lui De Gaulle, în Franța anului 1958. Aceleași aspirații secrete le are și marinarul-jucător, care aruncă zarurile măsluite ale uninominalului, în tradiția barbutului politic pe care-l joacă de la începutul mandatului său. Demagogia ordinară al lui Traian Băsescu constă în trâmbițarea nobilului scop al uninominalului, și anume promovarea persoanei în dauna listei de partid, pentru a-și camufla, de fapt, intențiile dictatoriale de suprimare a partidelor mici. România nu este nici pe departe la nivelul Americii sau al Marii Britanii, care au două partide ce alternează ciclic la putere, dar care au și o tradiție democratică de câteva sute de ani în spate.

„Pactul pentru educație, moment politic prezidențial”

Problemele școlii au fost și au rămas priorități în societatea românească, dar statutul de „prioritate” al învățământului s-a exprimat doar în Legea învățământului, în toate declarațiile și evaluările demnitarilor, ba chiar și în unele scrieri despre educație.

În realitate, valoarea educației a fost mereu în scădere, adevăr consemnat și în documentele organismelor de specialitate ale Uniunii Europene. Abandonul școlar, bunăoară, a crescut continuu, fără ca autoritățile statului să intervină cu eficiență în această realitate fundamentală pentru educație.

Absența cadrelor didactice calificate în multe școli din mediul rural a condus la scăderea valorii procesului de educație. Semnalăm doar două realități, fără a vorbi despre cauze.

Iată că, în ultima vreme, cunoscându-se și recunoscându-se aceste grave adevăruri, s-a trecut la valorificarea lor politică. S-a ales și perioada cea mai bună pentru valorificare, acum, în preajma campaniei electorale. În acest Pact pentru educație sunt cuprinse deziderate și concepte de mult formulate: reforma curriculară, descentralizarea, decalajul sat–oraș, depolitizare, carta drepturilor, informatizare și altele.

Pactul pentru educație, cu o mediatizare excesivă, cuprinde multe cerințe incoerente, cu ocolirea dependențelor și adevăratelor corelații funcționale și cu încărcătură propagandistică. Cerințele nu sunt promovate de persoane cu autoritate morală: cer performanță persoane care nu au avut-o niciodată, dau lecții de morală cei care încalcă morala, pretind reformă cei care s-au opus acesteia până acum.

Ni se spune insistent că Pactul pentru educație nu este un demers politic. Atunci de ce l-au semnat liderii formațiunilor politice? De ce se discută despre fenomenul educației în organismele politice centrale ale partidelor?

De agricultură, firesc, este normal să se ocupe agronomii, veterinarii și agricultorii, de păduri și exploatarea lor să se ocupe silvicultorii și procesatorii materialului lemnos, de sănătate să se ocupe medicii și farmaciștii, dar de educație de ce să se ocupe președintele României, care nu este profesor, și liderii formațiunilor politice? Dintre domeniile enunțate mai sus, oare numai educația este de interes național, încât a devenit argument pentru promovarea pactului?

„Cumetria, politică de stat liberală”

Sătui de a funcționa în continuare în semiilegalitate, urmașii de vârf ai Brătienilor s-au hotărât să oficializeze concubinajul contra naturii dintre PNL și PSD. Și, cum se putea să faci un așa pas, dacă nu sub îndrumarea atentă a noilor ideologi liberali Adrian Năstase, Miron Mitrea, Marian Vanghelie?

După ce, în ultimii ani, au mimat liberalismul și au reușit să anuleze și ultimele moșteniri din istoria de 130 de ani, guvernanții conduși de domnul Călin Popescu-Tăriceanu au ajuns să ceară sfaturi despre guvernare domnilor de la PSD, astfel că guvernarea liberală are ca trăsături principale măsuri economice și sociale pe care PSD-ul nici măcar nu și le-a imaginat pe perioada guvernării sale.

Lăsând la o parte orice interes economic național, domnul Călin Popescu-Tăriceanu este dispus să renunțe la a mai guverna țara și, dintr-o guvernare promițătoare la început, s-a ajuns la o activitate susținută, bazată doar pe dorința de a se păstra la guvernare cu orice preț. Și prețul pare a fi acceptarea, în genunchi, a condițiilor dictate de foștii adversari politici.

Forțat de cei din jurul său sau poate din proprie inițiativă, zilele acestea domnul Popescu-Tăriceanu înregistrează la „Starea civilă” a politicii căsătoria cu social-democrații, nași

fiind Bogdan Olteanu și Viorel Hrebenciuc. Darul de nuntă este un viitor guvern PNL-PSD.

Singurul scop al acestei alianțe a devenit „moartea caprei vecinului”. Nu mai există măsuri de acomodare la piața comunitară, nu se mai iau hotărâri de recuperare a arieratelor, nu se mai votează pentru facilitarea absorbției fondurilor postaderare. Buzunarul propriu, plin prin orice mijloace, a devenit țelul guvernării.

Nu mai contează că alegătorii nu te mai vor, că nu mai au încredere în tine. Ajunge să vrei tu. Narcisismul politic a luat mințile nuntașilor sociali, naționali și liberali.

Domnilor guvernanți, fiți măcar la sfârșit de mandat sinceri și nu vă ascundeți, pentru că nimeni nu vă mai caută!

Declarația mea politică este intitulată „Traian Băsescu și elevii săi luptă împotriva României”.

Sunt consternat de declarațiile pe care le-a făcut, săptămâna trecută, fostul ministru al justiției, Monica Macovei, la adresa Curții Constituționale a României și, implicit, a clasei politice românești.

În calitatea sa de fost ministru al justiției, Monica Macovei proferează în presă acuze deosebit de grave, susținând că judecătorii Curții Constituționale ar trebui să răspundă penal pentru decizia conform căreia membrii Guvernului care au statut de parlamentar nu pot fi cercetați decât cu acordul Camerei Deputaților sau al Senatului. Macovei, într-o poziție ridicolă, de veșnică luptătoare împotriva corupției, afirmă că Parlamentul României „se transformă în cuibul hoților” și că judecătorii Curții Constituționale apără acest cuib. De asemenea, ea susține că legea fundamentală trebuie neapărat schimbată, pentru a nu fi conduși de Curtea Constituțională.

Lăsând la o parte afirmațiile belicoase la adresa clasei politice românești, a judecătorilor Curții Constituționale și a Constituției României, trebuie neapărat să facem câteva precizări cu privire la Monica Macovei și la activitatea sa de ministru al justiției. Nimeni nu poate uita aspecte din activitatea sa legate, de exemplu, de Codul penal.

În timpul mandatului său ministerial România a devenit singura țară din lume care are două Coduri penale. Tot de mandatul său sunt legate scandalurile de numire pe criterii politice a procurorilor, care au devenit câinii de pază ai Președinției, reușind să creeze dosare penale împotriva tuturor celor care nu erau de partea protectorului său Traian Băsescu.

Dar cel mai mult cred că a greșit Monica Macovei în momentul în care, aflată în Macedonia, în calitate de român aflat în străinătate, a făcut declarațiile împotriva judecătorilor și parlamentarilor români. Scandalul pe care a dorit să îl creeze se înscrie în categoria celor provocate de Traian Băsescu împotriva tuturor politicienilor care nu îi cântă în strună. Monica Macovei a reușit să mânjească din nou imaginea României și a dovedit că și-a însușit deosebit de repede lecțiile primite de la președinte în perioada când munceau împreună la adâncirea crizei instituționale din țara noastră.

„Ape otrăvite”

Declarația mea politică de azi se referă la o problemă deosebit de gravă, întâlnită în mediul rural botoșănean.

Din cauza apei contaminate cu nitriți din fântâni se pierd câteva vieți de nou-născuți în fiecare an.

Ultimul caz a avut loc, din nefericire, săptămâna trecută, când un copil de doar două luni a fost la un pas de a-și pierde viața din cauza apei cu care părinții i-au preparat ceaiul. Băiețelul a fost adus în Spitalul de Pediatrie Botoșani în stare gravă, medicii stabilindu-i diagnosticul de intoxicație cu nitriți, intoxicație produsă de apa din fântână. Este al treilea caz de intoxicație cu nitriți înregistrat în județ, în cursul acestui an, în rândul sugarilor. Anul trecut însă patru copii și-au pierdut viața din cauza apei din fântâni.

În ciuda faptului că reprezentanții Autorității de Sănătate Publică Botoșani au organizat anul trecut adunări publice pentru educarea populației în comunele în care s-au înregistrat cazuri de decese la copii din cauza apei fântânilor, continuă să ajungă în spital sugari ale căror vieți sunt puse în pericol din cauza apei cu nitriți din unele fântâni din județ. Reprezentanții ASP susțin că sunt comune întregi de pe raza județului nostru unde oamenii nu prea au de unde să se aprovizioneze cu apă, deoarece în pânza freatică nitriții sunt în concentrație care îi poate omorî pe sugari.

Comune ca Albești și Dângeni, dar și altele, au astfel de probleme.

Dar în astfel de cazuri legea prevede ca familiile cu sugari să primească, gratuit, apa plată din partea primăriilor. Cum însă consiliile locale sunt mai tot timpul în criză de fonduri, această prevedere legală este departe de a fi pusă în practică. Și, uite-așa, ne mor copiii din cauza nepăsării criminale a autorităților. Însă nu putem să dăm vina exclusiv pe primării. Este foarte cunoscut că nu sunt fonduri suficiente, că Botoșaniul este un județ sărac, cu foarte multe probleme financiare, însă este prea de tot să se piardă vieți tinere din această cauză, într-o țară membră a Uniunii Europene.

Iată de ce consider că este nevoie de mai mult decât acțiuni răzlețe ale Autorității de Sănătate Publică prin comunele cu probleme. Este nevoie de un program național de informare a populației din mediul rural asupra pericolelor pe care le prezintă pentru sugari apa contaminată cu nitriți. Mediatizarea programului să se facă intens pe canalele de televiziune și de ce nu s-ar putea face efortul de a se trimite familiilor tinere scrisori de informare, același tip de scrisori folosite și de minunatul ministrul Eugen Nicolăescu, prin care își făcea reclamă Domniei Sale în cadrul Programului de evaluare a stării de sănătate a populației. Și mai cred că se impune ca, de urgență, Guvernul să redacteze și să pună în aplicare și un program național de evaluare și asigurare a calității apei potabile, alături de alocarea de fonduri, de urgență, pentru a asigura o rezervă de apă potabilă care să poată fi oferită familiilor sugarilor pentru prepararea hranei micuților, astfel încât să nu ne mai confruntăm cu astfel de probleme.

## „Ajutați agricultura din zona de munte!”

În urma studierii documentelor Programului Național de Dezvoltare Rurală, Ghidul solicitantului și anexele la acestea, am constatat că o serie de localități din județul Harghita cu potențial agricol cel puțin mediu pentru anumite culturi și specii de animale (Ghidul solicitantului pentru măsura 121 Cap. 2.2 și Anexa 10 la măsura respectivă) sunt trecute la categoria cu potențial scăzut, iar acest lucru limitează depunerea de proiecte cel puțin la Măsura 121. Determinarea zonelor cu potențial agricol de diferite niveluri are la bază studiul efectuat de către Institutul de Cercetări Pedologice și Agrochimice și Institutul de CercetareDezvoltare pentru Economie Agrară în anul 2004. Consider această determinare în cazul unor localități neelocventă și greșită atât din punct de vedere al producției vegetale, cât și al celei animaliere.

Concluzia mea este că se complică documentația pentru depunerea de proiecte (sau unele proiecte vor fi excluse în totalitate), deoarece vor fi necesare studii și analize din partea acestor organisme, care necesită mult timp și un efort financiar mare din partea celor care doresc să acceseze fonduri în cadrul Măsurii 121.

În zona montană terenurile sunt în pantă și sunt exploatate în marea lor majoritate ca pășuni și fânețe, deci n-ar trebui luate în calcul la stabilirea notelor medii de bonitate împreună cu terenul arabil, întrucât media pe localitate scade foarte mult.

În al doilea rând, din cele 8 culturi luate ca bază de calcul, unele sunt total nespecifice pentru zona montană, din cauza cărora nota medie de bonitate pentru terenul arabil scade din nou foarte mult, și nu numai atât. Un exemplu elocvent este bazinul Gheorgheni, care are condiții foarte favorabile pentru cultura cartofului și producerea de sămânță de cartof, dintr-o eroare, credem noi, două localități învecinate, cu condiții climatice și de sol similare (Lăzarea, Joseni, prima este încadrată la potențial ridicat pentru cartof, iar a doua la potențial scăzut. OSPA Harghita dispune de date recente în cazul cărora cartarea pedologică a fost executată mai recent (anii 1995–2007), mai ales la localități ale căror date nu figurează în anexă. Exemple: Căpâlnița, Cristuru Secuiesc.

„Autonomia, iluzia unora!”

Observ cu îngrijorare că unii membri ai UDMR încearcă în continuare să vehiculeze autonomia unor ținuturi românești. Aceștia au reluat declarațiile privitoare la autonomia teritorială și la introducerea limbii maghiare ca a doua limbă oficială a României. Am citit declarații de genul „Parlamentul român va trebui să voteze autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc”. Va trebui! Imperativ, fără discuții, soluția, spunând declaratorii, fiind una europeană. Care soluție europeană, domnilor? Ați dat exemplul Tirolului de Sud și al unor insule din Finlanda. Ce ați spune dacă locuitorii provinciei Alsacia și-ar cere autonomia? Ați fi mulțumiți, mai puțin francezii și germanii. Mărul discordiei dintre cele două națiuni ar reveni în actualitate.

„Și dacă Ținutul Secuiesc va dobândi autonomie teritorială asta va fi decis în Parlamentul național, nu prin lupte de stradă, cum ar crede unii”, este o altă declarație apărută în presă. Așa cum se întâmplă în Spania, cu ținutul basc, nu-i așa? Acolo nu sunt lupte de stradă, totul decurge civilizat.

Aceiași membri UDMR mai vor ca limba maghiară să fie declarată a doua limbă oficială a statului român. De ce nu cereți mai întâi Ungariei să declare a doua limbă oficială limba română, comunitatea română din țara vecină fiind destul de numeroasă? Sau de ce nu cereți Poloniei să oficieze a doua limbă a statului limba rusă, știut fiind faptul că, în perioada comunistă și chiar și în prezent, comunitatea rușilor este numeroasă? Iar în Regatul Unit să fie declarate a doua, a treia și a patra limbă oficială, irlandeza, celta și galeza!

Domnilor, poporul român are o vorbă: nu tot ce zboară se mănâncă. Nu tot ce este bun în altă parte este bun și la noi. Autonomia teritorială, limba oficială limba maghiară sunt idei vehiculate de mulți ani de zile, fără a avea succesul scontat nici măcar printre conaționalii dumneavoastră. Iar contextul european la care faceți referire este acela că Uniunea Europeană a lăsat la latitudinea statelor membre de a decide dacă sunt în favoarea sau se opun independenței provinciei Kosovo și s-a constatat că nici la nivelul Uniunii nu există unanimitate. Nici asta nu vă dă de gândit?

Prezenta declarație politică se referă la necesitatea sesizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și a Consiliului Concurenței în legătură cu încălcarea regulilor liberei concurențe și a drepturilor consumatorilor de către unitățile de super- și hipermarket localizate pe teritoriul României.

După cum se cunoaște, recentul protest al producătorilor români de produse alimentare privind imposibilitatea pătrunderii libere pe piața marilor unități de comerț cu amănuntul și a practicării de către acestea a unor prețuri de monopol a rămas fără efect, ca urmare a refuzului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor de a se implica în soluționarea situației.

Afirmându-mi protestul față de atitudinea ANPC, semnalez necesitatea urgentă de a interveni împreună cu instituția Consiliului Concurenței și din cauza unei alte încălcări a liberei concurențe practicate de aceleași unități de super- și hipermarket. Este cazul foarte des întâlnit în care aceste unități funcționează pe principiul mic-gros sau chiar depozit angro, deși nu au dreptul unei astfel de funcționări. Conform legislației în vigoare, doar unele unități au acest drept, pe baza prezentării de către cumpărător a unei legitimații care atestă calitatea sa de agent economic (Metro, Selgros). În realitate, toate unitățile de super- și hipermarket permit aprovizionarea angro către agenții economici, mai ales reprezentanți ai unor mici unități comerciale cu amănuntul care la rândul lor încalcă libera concurență și drepturile consumatorilor prin revânzarea acelor produse achiziționate nu de la producători sau unități angro, ci tot de la unități de vânzare cu amănuntul.

Rezultatul este profitabil pentru super- și hipermarketuri, care își măresc vânzările, dar este catastrofal pentru cumpărătorul final, care este obligat să achiziționeze produsul la un preț exagerat, rezultat din adăugarea beneficiului vânzătorului final la alt preț final de vânzare (cel din super- sau hipermarket), nu la unul intermediar de micgros sau angro, așa după cum ar fi normal.

Pentru exemplificare voi da exemplul situației create în vara anului trecut pe timpul caniculei. Canicula de cod roșu a sporit dramatic consumul de apă îmbuteliată și alte băuturi, ceea ce, în mod evident, a adus prejudicii bugetelor de familie. Nevoiți să consume, din cauza temperaturilor excesive, mai multe lichide, oamenii și-au văzut socotelile date peste cap. De unde credeau că lunile de vară le vor aduce economii, s-au trezit în situația neașteptată și nedorită de a cheltui chiar mai mult decât iarna. Deși la prima vedere par doar aspecte marginale ale economiei noastre de piață, super- și hipermarketurile s-au dovedit elemente disturbatoare ale echilibrelor pieței, cu efecte negative asupra balanței de venituri și cheltuieli a populației urbane.

„Baronii locali – oglinda disprețului premierului Tăriceanu reflectată la nivel local”

O vorbă veche și plină de tâlc spune că cine se aseamănă... se adună. Nimic mai adevărat, fapt confirmat și de mișcările politice din România. Acum, în ultimele zile ale unei guvernări dezastruoase, frământările politice tind tot mai mult să coboare de la „centru” și să învolbureze apele la nivel județean. Președinții de consilii județene peneliști au fost, brusc și la unison, cuprinși de febra analizelor și a bilanțurilor, retușând cifre și măsluind grafice, doar-doar vor putea să dea o urmă de strălucire unei activități cenușii și lipsite de rezultate concrete. Au „domnit” discreționar patru ani de zile județele României, uitând că însăși titulatura de președinte al CJ însemnă a coordona un consiliu, nu a-l subjuga. Au fost puternic sprijiniți politic și s-au crezut nemuritori, sfidând, după modelul președintelui PNL, cele mai elementare norme de civilizație politică în relația cu omul de rând.

Unul dintre exemplele pe care le cunosc bine este cel al județului Brașov, județ pe care, de altfel, îl și reprezint. Aici, demagogia, falsitatea și orgoliul președintelui consiliului județean, domnul Aristotel Căncescu, au atins limitele absurdului, orice urmă de bun-simț fiind călcată în picioare. Monumentele istorice ale orașului sunt flancate ostentativ cu inscripții care îi anunță (ca nu cumva să uite!) pe turiști că lucrările de conservare au fost executate de domnul Aristotel Căncescu, președintele Consiliului Județean. Și nu sunt una sau două... sunt cu zecile! Lipsă de modestie sau orgoliu liberal ieftin? Pentru că dacă fiecare edil din istoria acestui oraș ar fi avut ambiția nemăsurată să-și marcheze astfel realizările, Brașovul ar arăta ca o pădure de plăcuțe omagiale.

Modul discreționar și abuziv prin care președintele CJ a înțeles să aloce fondurile pentru dezvoltarea județului nu i-au adus domnului Căncescu decât valuri de nemulțumire locală. Clientela politică a PNL-ului are de ce să fie mulțumită, dar asta în defavoarea a peste 80% din populația județului, vitregită ostentativ de domnul președinte al CJ.

Sunt orașe din județ care antamaseră lucrări de interes public, finanțarea fiind făcută direct de la buget, asta până când, în mod discreționar, domnul Căncescu a hotărât redirijarea clientelară a fondurilor către alte lucrări de importanță minoră.

„Crescătorii de animale trebuie susținuți”

Protestul crescătorilor de vite care au pichetat sediile a șase mari procesatori de lapte a dovedit că mecanismele economiei de piață nu funcționează în acest domeniu.

Concret, nemulțumirea fermierilor este legată de faptul că prețul oferit de către procesatori – 0,5 lei pentru laptele neconform și 0,8 lei pentru laptele conform – este departe de a acoperi cheltuielile curente de producție. Ei au reclamat diferența de costuri existentă care generează inechitate, respectiv preț UE – 0,42 euro/litru, preț România – 0,20 euro/litru sau preț la producător – 0,15–0,30 euro/litru, preț la cumpărător – 1–1,8 euro/litru. Fermierii au arătat că sunt în imposibilitate să facă investițiile impuse de către normele europene și că nu mai pot supraviețui în aceste condiții discriminatorii. În situația în care 6 litri de lapte reprezintă echivalentul unui litru de motorină, ei preferă să arunce laptele sau să-l folosească în hrana porcilor decât să-l mai livreze în pierdere. În opinia manifestanților, prețul corect pe care ar trebui să-l achite procesatorii ar fi de 1–1,5 lei/litru. Dacă negocierile nu vor da rezultate, fermierii sunt deciși să sisteze furnizarea laptelui, dând naștere astfel unei crize cu consecințe nedorite.

Această mișcare de protest se înregistrează în condițiile în care cota de lapte stabilită de către Uniunea Europeană pentru România – de circa 3 milioane de tone – este prea mare, practic imposibil de realizat. Nu se poate să obții această cantitate de lapte atunci când aproximativ 64% dintre producători dețin o singură vacă, iar peste 30% dintre ei au mai mult de 60 de ani, când crescătorii sunt afectați de lipsa furajelor și a fondurilor necesare pentru investiții legate de dezvoltarea fermelor și de creșterea calității laptelui.

Grav este faptul că fermierii care nu au comercializat în anul de cotă cel puțin 70% din cantitatea care le-a fost alocată sunt penalizați cu o diminuare a cotei, iar crescătorii care nu au comercializat deloc lapte, deși aveau cotă, pierd dreptul de a mai livra produsul.

Singura soluție pentru reglarea situației este ca prețul să fie stabilit numai prin negocieri între procesatori și furnizori, prin confruntarea cererii cu oferta, pe baza calității și cantității laptelui materie primă.

„Atac la presă – șah la președinte!”

Președintele Traian Băsescu a atacat principalele trusturi de presă, într-o declarație de presă făcută pe Aeroportul „Henri Coandă”, la sosirea de la Bruxelles. Președintele s-a referit la Trustul „Intact”, Realitatea Tv, Pro TV și TVR.

Șeful statului crede că „tonomatele cu euro” sunt dispuse să mintă populația întrucât „stăpânii lor au nevoie de administrație centrală și locală slabă ca să-și poată face interesele”.

„Pentru unii dintre ei, președintele n-are drept la replică, ci trebuie să fie unul pe care băieții-tonomat îl jignesc, îi vorbesc urât. El nu trebuie nici măcar să vorbească”. Domnia Sa a insistat asupra ideii că afirmațiile sale de vineri nu pot fi percepute ca un atac la libertatea presei atâta timp cât nu există o lege sau un decret prezidențial în acest sens. „Sunt liberi. Dar dictatura tonomatelor și a mogulilor de presă este inadmisibilă într-o democrație, iar practicile pe care le au trebuie criticate, măcar și în baza dreptului la replică”, a spus Băsescu.

Șeful statului a subliniat că CNA nu a obligat instituțiile de presă să-i acorde drept la replică, deși au difuzat emisiuni în care i-au fost aduse jigniri. Și, totuși, în declarațiile sale, președintele Băsescu face unele erori sau omisiuni:

– atacul se referă doar la o „anumită parte a presei”;

– „tonomatele” pot fi găsite în toate mediile, mai ales în cele supuse Domniei Sale;

– problema creditului și a fondurilor PHARE a fost dezbătută azi pe larg într-un cotidian central aparținând unui „mogul”.

Presa nu este numită degeaba a patra putere în stat. Președintele și, de altfel, niciun politician, nu are voie să atace în acest mod instituția ziaristului, chiar și dacă o face pentru a apăra onoarea familiei sale. Este un risc pe care ni-l asumăm toți cei din clasa politică încă din primul moment.

Guvernul a lansat zilele trecute Programul Național de Dezvoltare Rurală. În perioada 2007–2013, agricultura românească va beneficia de 10 miliarde de euro, care reprezintă fonduri europene, la care se adaugă cofinanțarea asigurată de Guvernul român. Prin acest program se vor lua o serie de măsuri care se vor concretiza în transformarea satului românesc într-un sat european, cu o agricultură modernă, europeană.

Una dintre aceste măsuri se referă la faptul că beneficiarul unui proiect nu mai trebuie să depună scrisoare de garanție bancară înainte de a depune proiectul respectiv, iar după semnarea contractului acesta se va putea prezenta la bancă pentru a-și negocia creditul.

De asemenea, beneficiarul va putea solicita un avans de până la 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului. Acest avans poate fi favorabil și în modul în care banca va calcula riscul de a acorda creditul și a condițiilor în care acesta va fi acordat.

Un lucru important, stabilit deja printr-un act normativ de către Guvern săptămâna trecută, îl reprezintă faptul că beneficiarul poate să utilizeze ca gaj, ca garanție, investiția și utilajele.

În urma unor întâlniri între reprezentanții mediului bancar, ministrul agriculturii, Dacian Cioloș, și premierul Călin Popescu-Tăriceanu, pentru promovarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, s-a convenit ca în perioada următoare băncile să vină în întâmpinarea fermierilor cu anumite produse bancare specifice, adaptate programului.

Sunt doar câteva precizări ale măsurilor întreprinse de Guvern, prin Ministerul Agriculturii, pentru accelerarea ritmului de dezvoltare a agriculturii românești.

Avem convingerea că, din acest an, gradul de accesare al fondurilor europene va crește semnificativ, și asta pentru că fermierii români doresc să trăiască mai bine din munca lor, continuând procesul de transformare a agriculturii românești după modelul liberal.

„Infrastructura României – o catastrofă națională!”

România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale de transport care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia, iar construcția și modernizarea infrastructurii de transport ar trebui să reprezinte o prioritate principală, deoarece țara noastră pierde sume mari de bani din cauza slabei rețele de drumuri.

Fie că aceste drumuri sunt europene, fie că sunt naționale sau județene, toate se află într-o stare deplorabilă, iar dumneavoastră, domnilor guvernanți, nu faceți nimic în acest sens. Cum vrem să integrăm infrastructura românească în rețelele de transport europene, când la noi drumurile sunt catastrofale?!

În ceea ce privește județul Giurgiu, județ în care sunt ales deputat, pot spune că are cea mai săracă infrastructură din țară, iar starea drumurilor este deplorabilă, județul situându-se pe ultimul loc în top la acest capitol, iar acolo unde aceste drumuri sunt asfaltate, lucrările sunt de cea mai proastă calitate, făcându-se reparații din 2 în 2 ani.

Pentru DN 5 București–Giurgiu s-au cheltuit milioane de euro atât pentru reabilitare, dar și pentru semnalizarea acestui drum, bani proveniți din fondurile europene și din fonduri de la bugetul de stat, dar nu prea se vede nimic sau, dacă se vede, lucrările și semnalizarea sunt prost făcute.

Turiștii care doresc să călătorească cu mașina spre Bulgaria, Grecia, Turcia se plâng de starea acestor drumuri, iar municipiul Giurgiu nu reprezintă numai un port fluvial important, un oraș de frontieră, ci și un loc cu împrejurimi ce pot fi vizitate atât de turiști români, cât și străini. România are multe locuri frumoase, dar care nu pot fi valorificate de cele mai multe ori din cauza infrastructurii.

De câte ori se aduce în discuție lipsa infrastructurii, autoritățile române ridică din umeri și spun că nu au bani, dar ce este cel mai grav este că nu vă dați seama cât ne costă absența ei, ce sume pierde statul român din această cauză.

Domnilor guvernanți, profitați din plin și treceți la treabă, pentru că fondurile europene sunt o mană cerească pentru infrastructura din România, iar reabilitarea și modernizarea ei nu pot aduce decât profit pentru noi.

„Jocurile președintelui Traian Băsescu” Săptămâna trecută, președintele Traian Băsescu a fost la Bruxelles, la Consiliul European de primăvară.

La conferința de presă de după activitățile oficiale a evitat o întrebare despre taxa auto – a cărei anulare i-a cerut-o premierului printr-o scrisoare –, spunând că „jocurile de acasă” trebuie să rămână acasă. E bine că am aflat în acest fel faptul că problemele României și ale românilor sunt pentru Traian Băsescu doar niște jocuri.

La întoarcerea de la Bruxelles am fost martorii unui alt asemenea joc de imagine pus în scenă de președintele Băsescu, acum, că ne apropiem de campania electorală. Astfel, chiar pe aeroport, pretinzând că vorbește în nume de tată, nu de președinte (probabil că de aceea nu am aflat nimic despre ce s-a discutat la Consiliul European, dar probabil că nu era ceva foarte interesant pentru noi toți), Traian Băsescu a proferat niște acuze foarte grave la adresa unor jurnaliști, politicieni, patroni de televiziuni și chiar a unui actor. Or, președintele României nu poate vorbi niciodată

atâta timp cât este în funcție în nume de tată, ci numai în nume de președinte, neexistând un buton pornit/oprit al exercitării funcției prezidențiale.

Traian Băsescu s-a simțit jignit de atacurile unor ziare la adresa uneia dintre fiicele sale și acest lucru poate fi înțeles, chiar dacă respectiva fiică este om politic de acum, însă președintele României, Traian Băsescu, nu are voie să se folosească de funcția sa pentru a-și rezolva niște probleme de familie.

Și dacă domnul Băsescu s-a simțit ofensat, atacat de faptul că niște ziariști s-au legat de felul în care vorbește românește fiica sa, oare tatăl ziaristei pe care același domn Traian Băsescu a agresat-o și a făcut-o „țigancă împuțită” ce o fi simțit și ce ar fi trebuit să facă ca să apere onoarea fiicei sale?

Mai mult încă, în același discurs, Traian Băsescu a adus acuze foarte grave la adresa unor ziariști, pe care i-a catalogat drept „tonomate pe euro”, insinuând faptul că aceștia primesc bani pentru a-l ataca pe el la comanda anumitor opozanți ai săi. Nu mă interesează calitatea profesională a respectivilor ziariști, însă un președinte, apărător al drepturilor cetățenilor acestei țări, nu are dreptul să aducă asemenea acuze niciunui cetățean.

În urmă cu 5 săptămâni, împreună cu colegul meu Tamás Sándor, am început prezentarea autonomiilor din țările Uniunii Europene. Azi doream să vă prezint autonomia Tirolului de Sud, o regiune prosperă unde cele 3 națiuni trăiesc în bună înțelegere. Nu voi prezenta Tirolul de Sud, ci o stare de spirit din Transilvania, care mă îngrijorează.

După cum se știe, la data de 15 martie, un tânăr maghiar a fost bătut pentru că avea la el un steag maghiar, după ce Primăria Cluj a autorizat o contramanifestație organizată de două asociații naționalisto-patriotice.

Din informațiile noastre Șeful de protocol al Primăriei a luat cuvântul la acest „miting”.

Iată două fapte pentru care putem spune că cel care a autorizat această contramanifestație este responsabil moral pentru violențele care au avut loc în Cluj.

Facem apel la toți politicienii responsabili din această țară să-și ridice vocea împotriva violenței. Trebuie să înțeleagă toată lumea: România nu este doar a românilor!

Cerem MIRA să analizeze acțiunile organizației Noua Dreaptă și să ia măsurile ce se cuvin. Tinerii extremiști trebuie să simtă că autoritățile nu tolerează acțiunile violente.

Cu două săptămâni înainte de începerea Summit-ului NATO ar trebui să dați dovadă de înțelepciune și să mulțumiți comunității maghiare și liderilor politici maghiari pentru

ajutorul acordat României în vederea integrării în NATO și în UE.

Trebuie să înțelegeți, dragi colegi, că nu dorința noastră de autonomie pentru Ținutul Secuiesc atentează la siguranța națională a României, ci tolerarea și încurajarea de către oamenii politici a manifestărilor antiminorități.

„Veteranii de război și legea care ar trebui să le protejeze drepturile”

În conformitate cu Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, aceștia beneficiază de o serie de drepturi prevăzute, care, din păcate, nu sunt respectate în totalitate sau sunt respectate parțial.

Cu toate prevederile legale, acestea, în bună parte, rămân pe hârtie, fără ca cei îndreptățiți, care s-au sacrificat în război pentru țară, și-au pierdut viața sau au fost mutilați, să poată beneficia de cele mai importante drepturi pe care noi, întreaga societate, le datorăm acestor oameni sau urmașilor lor.

Mai exact, există numeroase cazuri de veterani de război sau urmași ai acestora care sunt într-o situație materială precară, fără locuințe sau sunt dați afară din locuințe de foștii proprietari sau de pretinși proprietari care sunt puși în posesie prin decizii ale instanțelor, în baza unor acte uneori discutabile din punct de vedere al capacității probatorii.

De asemenea, legea mai prevede, printre altele, scutirea de plată a impozitelor și taxelor locale, scutirea de plată a abonamentului telefonului pentru un singur post, asistență medicală gratuită, medicamente gratuite în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării.

Unele dintre aceste prevederi rămân doar la nivel de normă neaplicabilă prin indiferența autorităților, care sunt insensibile la cererile acestor oameni care își cer drepturile ce li se cuvin. Veteranii de război, adevărații eroi ai neamului românesc, merită cinstire și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite în Primul și cel de Al Doilea Război Mondial, nu disprețul și ignoranța cu care sunt tratați de către autoritățile publice.

În urma unor discuții avute cu membrii unei asociații a veteranilor de război, aceștia mi-au semnalat o serie de deficiențe ale Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război. Astfel, o să amintesc doar una dintre nemulțumiri, care vizează veteranii de război nedecorați care, deși au luptat pe front alături de camarazii lor, se simt discriminați prin neincluderea lor ca beneficiari ai unor drepturi în raport cu veteranii de război decorați și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Se impune îmbunătățirea legislației actuale, în sensul includerii și a acestei categorii a veteranilor nedecorați în zona beneficiarilor drepturilor stipulate în cuprinsul Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război.

„Instabilitatea financiară a României”

Comisia Europeană așteaptă din partea României notificarea fiscală care prezintă scenariul macroeconomic pentru 2008 și realizările din 2007.

Într-un document recent, aceasta a atras atenția că România nu își va putea ține sub control deficitul bugetar până în 2011 în condițiile în care cheltuielile publice își vor fi continuat trendul ascendent, iar inflația va continua să crească.

Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte de lege și de a monitoriza aplicarea acestora. Este totodată un organ al Comunităților Europene, independent de statele membre, având un caracter supranațional.

Creșterea dramatică a deficitelor externe a condus la explozia inflației, iar pe termen mediu și lung aceasta va afecta considerabil stabilitatea financiară a economiei românești.

Creșterea îndatorării, posibilele șocuri negative asupra ratei dobânzii, majorarea inflației și deprecierea leului vor periclita capacitatea populației de a plăti creditele contractate.

Rezultatul va fi o presiune imensă asupra sistemului financiar și va submina credibilitatea României pe plan internațional.

Din păcate, în ultima vreme, se realizează doar scenariile pesimiste; în ultimii ani, deficitul de cont curent a crescut de la 8% din PIB la 12% din PIB și mai apoi la 16,5% din PIB.

În aceste condiții, dacă viziunea politicii guvernamentale și oamenii care o conduc nu se vor schimba, putem asista la încetinirea accentuată a creșterii economice sub 3%, revenirea la inflația de două cifre și corecția deficitului de cont curent ce se va face brutal prin jocul pieței, pe fondul deprecierii masive a monedei naționale.

Toate aceste efecte negative vor fi resimțite din plin de populație prin scăderea puterii de cumpărare și prin bulversarea bugetelor agenților economici, scăderea profiturilor.

Doresc astăzi să abordez un subiect extrem de sensibil, și anume cel al pensionarilor.

Știm cu toții că datorită eforturilor Partidului Social Democrat această categorie socială beneficiază de pensii mărite, pentru că este normal ca oamenii care prin efortul lor au contribuit la dezvoltarea României să beneficieze după retragerea din activitate de un trai decent. Pensionarii să beneficieze după retragerea din activitate de un trai la fel ca cei din Germania, Italia, Spania etc.

Consider că se impune ca acest efort făcut în sprijinul pensionarilor să continue, iar Guvernul trebuie să ia inițiativa și să aloce sume și pentru grupele I și II de muncă, deci pentru acele persoane care și-au desfășurat activitatea în condiții grele și a căror sănătate a fost afectată de-a lungul timpului.

Nu putem să ignorăm această realitate și de aceea consider că se impune ca Executivul să intervină de urgență și să propună o rectificare bugetară în care să fie cuprins și un capitol referitor la această situație. Nu cred că va fi un efort bugetar atât de mare încât să creeze probleme de sistem, iar acest efort va demonstra că această categorie socială nu este ignorată, ci este apreciată corespunzător.

„Promovarea tinerilor în politică”

Am ajuns să-mi pun astăzi această întrebare datorită reacțiilor destul de dure și puțin cam surprinzătoare pentru mine pe care le-am putut observa cu toții în ultima perioadă, venind din diverse sfere sociale. Spun surprinzătoare din mai multe motive. Unul ar fi faptul că, la rândul meu, sunt un tânăr politician care, în urmă cu patru ani de zile, nu aveam niciun fel de experiență în ceea ce înseamnă politica la nivel central, la nivelul unei Camere parlamentare, iar acest lucru mă determină să recunosc că, în comparație cu o anumită tânără ce zilele trecute a făcut primii pași în politică și a și fost executată, eu unul am fost un norocos. N-am avut parte de o asemenea execuție.

Ceea ce mă surprinde însă este o altă constatare, pe care o recunosc însă cu tristețe.

Dacă în ziua de azi suntem, pur și simplu, bombardați de sondaje de opinie, mai mult sau mai puțin reprezentative, mai mult sau mai puțin credibile, cu rezultate stabilite în funcție de dorințele celui care le comandă, un lucru este comun pentru toate și nu poate fi combătut: societatea civilă nu mai are încredere în actuala clasă politică, una îmbătrânită mult și orientată după canoane vechi, înnobilate într-o dictatură roșie și încă prezentă. Toată această societate civilă își dorește o schimbare, o preluare a ștafetei de către tânăra generație. Apar însă foarte multe piedici, mult mai multe decât aș fi crezut, ce se pun tinerilor atunci când fac primul pas către acest obiectiv.

Pentru orice tânăr, a intra în politică e un lucru dificil. Foarte mulți tineri din ziua de azi fug, pur și simplu, de politică, din cauza practicilor pe care le văd astăzi din partea unor politicieni maturi. A atrage tinerii, astăzi, în politică, e un lucru foarte dificil. Foarte trist, dar adevărat, e și faptul că mare parte dintre cei care astăzi nu se prezintă la vot sunt tineri.

Dar iată reacțiile când un tânăr se pregătește să facă primul pas spre acest domeniu, pentru a face aceea schimbare de generație. Dacă numele lui este ceva mai cunoscut, este pus la zid și pur și simplu executat. Dacă mai are ghinionul să fie o tânără, și nu un tânăr, atunci este de-a dreptul grav.

„Sfidarea legii de către demnitarii de rang înalt ai Cabinetului Tăriceanu II”

Apropierea alegerilor locale din luna iunie constituie pentru toate partidele politice un prilej de a-și scoate în față candidați credibili și cu forță, personalități în adevăratul sens al cuvântului, care să poată capitaliza, pentru fiecare partid, cât mai multe voturi.

Legea de organizare a alegerilor locale prevede modalitățile și termenele în care fiecare candidat își poate face cunoscute proiectele, dar și CV-ul, astfel încât să convingă electoratul de valoarea și necesitatea alegerii acestuia.

Problema apare însă atunci când partide care guvernează țara, deși nu au nici capacitatea și nici susținerea populară necesară, se angajează ca, prin orice mijloace, să câștige.

Este cazul unui ilustru necunoscut, secretar de stat în ministerul transporturilor, care până mai ieri a fost, pentru scurt timp, consilierul personal al ministrului transporturilor, pentru ca astăzi, din poziția actuală, să aspire la funcția de primar al sectorului 6 al Capitalei.

Dincolo de semnele de întrebare ce pot fi ridicate cu privire la capacitatea profesională și polivalență sau a domeniilor de expertiză ale acestui om politic, se evidențiază o dovadă clară a felului în care PNL înțelege să acționeze politic: cumetria împotriva legii.

Mai exact, în numărul de luni, 10 martie a.c., al revistei „Tribuna învățământului”, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, sector 6, a strecurat, cu încălcarea legii, CV-ul și cartea de vizită a candidatului la funcția de primar al sectorului 6, Antonel Tănase.

Dincolo de faptul că nici măcar în timpul campaniei electorale nu este permisă desfășurarea acțiunilor electorale în sfera educației, este de remarcat cum o structură administrativă ce ar trebui să se îngrijească de felul în care se desfășoară procesul educațional în interiorul instituțiilor de învățământ pune umărul la o acțiune de propagandă politică.

Este inutil să vorbim despre respectarea legii, dar nu putem rămâne indiferenți la astfel de demersuri care au la bază sfidarea opiniei publice. Sunt cadre didactice, elevi, studenți, părinți interesați de soarta învățământului românesc, care intră în posesia materialelor electorale fără voia lor, dar sub comanda politică a celor ce păstoresc instituțiile statului.

Declarație politică intitulată „Împărțirea colegiilor uninominale”

Mult doritul vot uninominal a fost adoptat. Dacă discuțiile dinaintea adoptării lui au fost foarte încinse, am putut observa din verva cu care mulți dintre politicienii noștri ne spuneau cât de mult și-l doresc. Exista un curent prouninominal, pentru că nimeni n-ar fi îndrăznit să spună ceva împotriva lui. Ar fi fost calificat imediat în cuvinte extrem de dure și pus în categoria celor cărora le e frică de un vot direct din partea alegătorilor. Ar fi fost făcut imediat „oligarh”, aservit anumitor grupuri de interese. Deci era de preferat pentru mulți mai degrabă să își arate sprijinul, decât împotrivirea.

N-a trecut însă prea mult timp de la adoptarea uninominalului că au și apărut la fel de multe voci care l-au criticat. Lipsurile pe care le prezintă însă acest sistem ce a fost trecut prin Parlament sunt numeroase, iar cât de mult vor fi dezamăgiți alegătorii de acest sistem de vot se va vedea după primele alegeri în care el va fi aplicat.

Mult mai incisivă va fi însă bătălia de acum încolo.

Un subiect care deja încinge spiritele la fel de mult este cel al împărțirii colegiilor uninominale. Subiectul încă dospește, dar până la finalizarea lui mulți vor fi cei care se vor arăta defavorizați. Dacă ne e ușor să bănuim cine va face jocurile în această împărțire, la fel de ușor ne va fi să bănuim cine vor fi cei favorizați. Cei aflați la guvernare vor sprijini la rândul lor pe cei care i-au ajutat să rămână la guvernare.

Se tot vorbește de înființarea unei comisii independente. Ne e foarte greu să credem că această dificilă sarcină, cu atâta miză în joc, va fi lăsată la latitudinea unor oameni independenți. Sunt prea multe în joc pentru a fi scăpate din mână. Se vor împărți feliile tortului astfel încât tot anumite partide și anumite fiefuri să aibă de câștigat.

Un lucru este clar: vom avea un număr de colegii uninominale egal cu numărul actualilor parlamentari, pentru fiecare județ. Delimitarea acestora se face pe baza normei de reprezentare, un deputat pentru 70.000 de cetățeni și un senator pentru 160.000. Un cuvânt foarte greu de spus vor avea în mod sigur rezultatele alegerilor locale ce vor avea loc la începutul lunii iunie. Granițele acestor colegii uninominale vor fi trasate și în funcție de rezultatele pe care le vor prezenta aceste alegeri pentru fiecare județ în parte. Până atunci, este foarte probabil să nu se ia niciun fel de decizie.

Declarație politică privind „Starea proastă a infrastructurii și consecințele pe care aceasta le generează în dezvoltarea județului Bihor”

Declarația mea politică vizează o realitate care afectează nu numai comunitatea din județul Bihor, ci întreaga Românie, în ansamblul ei. Fie că este vorba despre drumuri comunale, județene, naționale sau chiar europene, infrastructura românească se remarcă prin aceeași stare dezolantă, care persistă. Știm că lipsa investitorilor și a turiștilor străini se datorează, în mare parte, proastei calități a infrastructurii pe care o deținem, iar unul dintre obiectivele majore ale politicii actuale a României este tocmai atragerea acestora.

La 1 ianuarie 2007, România s-a alăturat, _de facto_ , celorlalte state din Comunitatea Europeană. Integrarea României nu înseamnă nicidecum o integrare formală, ci presupune, indubitabil, alinierea obiectivelor și a standardelor țării noastre la exigențele Uniunii Europene. Iar unul dintre aspectele principale care problematizează dezvoltarea României ca obiectiv turistic sau ca punct de absorbție a investițiilor străine este legat de însăși starea dezolantă a infrastructurii noastre.

Chiar dacă România, în general, și județul Bihor, în particular, dețin un potențial turistic foarte bine nuanțat, dublat și de o spectaculoasă diversitate peisagistică și a formelor de relief, exploatarea turistică se face la cote foarte scăzute de către turiștii străini. Dacă în această ecuație efectul este foarte bine definit, putem la fel de simplu să identificăm și cauza. Miezul problemei îl constituie, așadar, calitatea infrastructurii. De această problemă se lovește comunitatea din județul Bihor, la fel ca întreaga Românie, zi de zi.

Proiectul amplu de construcție a Autostrăzii „Bechtel” este un exemplu relevant de proastă gestiune a Guvernului român în privința modernizării și diversificării rețelelor românești de drumuri.

În contextul discuției mele, construcția Autostrăzii „Bechtel” a devenit o problemă cu dublu efect. Întârzierea prelungită a construcției are implicații negative și la nivel național, dar și la nivelul județului Bihor, făcând referire la segmentul de autostradă Suplacu de Barcău – Borș. Bihorenii au avut de suferit din cauza faptului că utilajele destinate transportului de materiale pentru construcția autostrăzii au distrus, aproape în totalitate, tronsonul Oradea–Marghita.

După un deceniu și jumătate de bâjbâieli în demersul revenirii la relațiile capitaliste de producție, privatizarea societăților de stat, realizată sub semnul unei corupții generalizate, se apropie de sfârșit. Cele 600–700 de întreprinderi economice de importanță secundară care se mai află în proprietate publică vor face și ele în scurt timp obiectul unor tranzacții mai mult sau mai puțin benefice pentru români. Dacă ne gândim că „Sidex”, ALRO, „Petrom”, „Petromidia”, BCR și mulți alți piloni ai economiei naționale au fost vânduți la prețuri derizorii, uneori sub nivelul comisioanelor încasate de „negustorii guvernamentali”, la fel de isteți ca legendarul nostru erou popular Tândală, cel ce vindea carul cu boi pe o gâscă, atunci putem spune că privatizarea a constituit cel mai mare jaf cunoscut vreodată, care a pricinuit țării prejudicii de zeci de miliarde de euro.

Am vândut gigantul „Sidex” la un preț de 30 de ori mai mic decât cel pe care-l solicită autoritățile de la Kiev pentru Combinatul Siderurgic de la Krivoirog, similar cu cel de la Galați. Am dat pe nimica toată ALRO, când aluminiul a devenit un material strategic. Am făcut pomană fără lumânare cu „Petrom”-ul (înstrăinat la un preț de 20–30 de ori mai mic decât cel real), încât, pe bună dreptate, ziarul „Kronen Zeitung” scria după încheierea tranzacției: „Atunci când OMV a cumpărat «Petrom»-ul din România, a cumpărat, de fapt, o a doua Austrie”.

Și încă o anomalie: adepții înfocați ai privatizării nu sunt capabili să explice de ce statul român a fost obligat să renunțe la patrimoniul său, intrat în parte în proprietatea altor state (Austria, Grecia, Franța).

Și iată, în aceste zile, pe tapet se află o nouă privatizare cu cântec – „Antibiotice” Iași, capabilă să aducă noi și mari prejudicii țării, îndeosebi pe termen lung, pe care Cabinetul Tăriceanu refuză să le ia în calcul.

Principalul argument pentru accelerarea haotică a privatizării a fost acela că statul este un administrator prost, care decapitalizează societățile aflate în patrimoniul său.

Contrar unei asemenea gogorițe, „Antibiotice” Iași se dovedește o companie de stat rentabilă, cu o cotă de piață de 3,1% în 2007, cu o cifră de afaceri de 68,5 milioane de euro și un profit brut de 10 milioane de euro realizat anul trecut. Mai mult, societatea ieșeană se află în fața unor perspective optimiste. În 2012 profitul său va fi de trei ori mai mare decât anul trecut, iar investițiile de dezvoltare pentru perioada 2008–2012 vor fi de 20 milioane de euro. Atunci, de ce trebuie neapărat vândută o asemenea societate profitabilă? Cine are interesul să mătrășească și ultimul șurub românesc? Nu cumva cei care dau în strepezi după această privatizare au interesele lor meschine, pe care nu vor să le scape în puținul timp pe care îl mai au de stat la guvernare?

„Campania agricolă de primăvară”

Recent, Comisia Europeană a aprobat Programul Național de Dezvoltare Rurală, prin care țara noastră poate accesa până la sfârșitul anului 2013 fonduri în valoare de aproximativ 8 miliarde euro pentru proiecte de investiții în ferme, achiziționarea de utilaje de procesare pentru infrastructură rurală. Totodată, se va primi și un avans de 3,5% din valoarea totală alocată. Acest lucru ar trebui să constituie un motiv de bucurie pentru agricultori, dar... în pragul lucrărilor necesare campaniei agricole de primăvară, agricultura noastră are o bază tehnologică fragilă, cu o populație ocupată cu mult peste media europeană, dar care contribuie la formarea PIB-ului cu mai puțin de 10%.

Au început însămânțările, însă sporul genetic al semințelor nu poate fi evidențiat dacă în tehnologia de cultură nu se folosesc semințe de calitate superioară, atestate atât din punct de vedere al autenticității, cât și al indicilor de calitate superioară specifici (germinație, puritate ș.a.). Sămânța poate fi procurată de la producător direct, care poate furniza semințele în funcție de zona de cultură, de condițiile de temperatură, umiditate și sol, cât și în funcție de metodele tehnologice aplicate. Aceste semințe fiind scumpe, agricultorul recurge la promovarea de semințe mai ieftine, dar cu indicatori calitativi foarte scăzuți. De la începutul anului s- au scumpit motorina, benzina (6%), gazele naturale, fapt ce a antrenat majorări semnificative de prețuri și tarife în toate domeniile, afectând serios bugetele agricultorilor.

Pe acest fond, Guvernul s-a hotărât să acorde o subvenție de 1 leu/litru de motorină, apreciind că se va reduce cu 25% prețul motorinei, foarte puțin în comparație cu ceea ce ar avea nevoie agricultorul în vederea realizării lucrărilor de primăvară. Din această cauză, lucrările agricole vor fi executate pe jumătate, recolta fiind în funcție de cum va arăta buletinul meteorologic și nu va trebui să găsim alte explicații pentru faptul că înregistrăm cea mai mare scădere din ultimii 18 ani atât din punct de vedere al volumului, cât și al valorii producției agricole.

Producția agricolă a scăzut cu 16,9% în anul 2007 față de anul 2006, pe seama reducerii producției vegetale cu 24,7% și a celei animale cu 3,9%. Factorii care au determinat scăderea producției agricole au fost seceta, randamentul scăzut, diminuarea suprafețelor cultivate, dar și suprafețele rămase necultivate – peste 1 milion de hectare. Nici veniturile agricultorilor nu au înregistrat creșteri, din contră, scăzând cu 16,7%.

„Politicienii, în război cu presa”

Acum câteva zile, la întoarcerea în țară a președintelui Traian Băsescu, am asistat la un atac fără precedent al acestuia la adresa „mogulilor” din presă. În mod normal, pe Aeroportul „Henri Coandă”, președintele trebuia să prezinte concluziile vizitei și rezultatele întâlnirilor din Belgia, dar, în loc de acest lucru, s-a lansat la o campanie de denigrare a ziariștilor și trusturilor de presă.

Teza potrivit căreia anumiți jurnaliști scriu la comandă, mituiți de grupuri de interese, a fost susținută de Traian Băsescu și când era primar general al Capitalei și, mai apoi, când era candidat la Președinție.

Traian Băsescu i-a comparat pe jurnaliști cu niște „tonomate”, plătiți de patronii trusturilor pentru a-l ataca.

Ceea ce este foarte clar este faptul că orice om politic trebuie să fie conștient că presa are rolul de a prezenta și pozițiile corecte, dar și greșelile pe care acesta le face.

Dacă îți este frică de reacția presei, nu ai ce căuta în politică și în viața publică, pentru că este clar că eventuale greșeli și inexactități din activitate vor fi imediat taxate și exploatate de cei care au rolul de a prezenta activitatea unui om, cu bune și cu rele.

„Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni”

Vineri seara, o țară întreagă a asistat la cea mai bună ecranizare a celebrei cărți a lui Stevenson – „Doctor Jekyll & Mister Hyde”, avându-l în rolul principal pe Traian Băsescu: acest personaj, care, inspirându-se parcă din povestirea menționată, acum e Președintele României, acum e tată, soț sau capul familiei Băsescu, ba, mai mult, Domnia Sa s-a transformat în chiar purtătorul de cuvânt al marii familii Băsescu, de vreme ce amenință cu bombardarea zilnică cu drepturi la replică a celor care-i atacă familia și pe Domnia Sa pe la diverse televiziuni.

În consecință, se pare că timpul domnului Traian Băsescu va fi ocupat într-o mare măsură și cu atribuțiile și responsabilitățile de purtător de cuvânt al familiei Băsescu,

nu doar cu cele de președinte al României, pe care nu o dată le-a încălcat sau le-a ignorat.

În condițiile date, credem că ministrul economiei a greșit tăindu-i fondurile destinate deplasărilor pentru că, dimpotrivă, trebuia să i le suplimenteze, având în vedere dubla necesitate dată de metamorfozarea manifestă a domnului Traian Băsescu din președintele țării în purtător de cuvânt al clanului Băsescu și viceversa.

Totuși, având în vedere dorința Domniei Sale de a îndeplini și această din urmă sarcină pe care și-a anunțat-o public, în paralel cu cea de președinte, cum vor putea românii lui Traian Băsescu să-și dea seama când acesta s-a dezbrăcat de haina statului și când a îmbrăcat-o pe cea de purtător de cuvânt?

Răspunsul la această întrebare doar Curtea Constituțională îl poate da!

„Managerul Institutului «Ana Aslan» pregătește ciopârțirea institutului-emblemă, sub nasul unui Guvern ignorant și nepăsător!”

Dacă înainte ni se livrau informații despre succesele înregistrate atât în țară, dar mai ales în străinătate, de către Institutul de Geriatrie „Ana Aslan”, mai nou citim despre cum poate fi distrus un institut de cercetare de prestigiu chiar de către cel care-l conduce.

Decizia managerului institutului, domnul Viorel Ochiana, de a transforma ambulatoriul, situat în buricul Bucureștiului, într-o clinică de lux cu 24 de paturi, constituie un prim pas pe un drum fără întoarcere. Demersul managerului Ochiana încalcă flagrant nu doar liniile trasate în domeniu de politica ministrului Nicolăescu, ci și reglementările Uniunii Europene, care susțin dezvoltarea ambulatoriilor și îngrijirilor la domiciliu și, implicit, reducerea numărului de paturi. Scopul nedeclarat trebuie căutat, ne atenționează reprezentanții breslei medicilor, în zestrea imobiliară a Institutului de Geriatrie, mai exact terenurile pe care se află ambulatoriul și cele două spitale, în special cel de la Otopeni, care beneficiază de câteva hectare.

„Situație confuză și amânări nepermise de termene la autostrada de pe Coridorul IV european”

În seria intervențiilor parlamentare pe tema autostrăzii de pe Coridorul IV european, mai ales cea privind tronsonul Arad – Timișoara, consider că trebuie să fie „demascată” încă o ipostază a nepăsării, a găsirii de motive cu orice preț pentru a mai prelungi stagnarea pregătirilor, pentru a justifica situația confuză și amânările nepermise de termene privind începerea efectivă a lucrărilor.

Este nevoie să spun că pentru această porțiune de autostradă, inclusiv pentru centura ocolitoare a Aradului, s-a găsit soluție de finanțare din anul 2003. S-a spus atunci că într-un an, maximum într-unul și jumătate, va demara lucrul la acest mare obiectiv național și european, deopotrivă.

A venit schimbarea de guvern din 2005, care a avut doar o singură preocupare pe linia construcției de autostrăzi în România: aceea de a nega realizările anterioare și de a stopa continuarea lucrărilor pe șantierele în lucru, dar mai ales de a opri acțiunile pregătitoare (documentații, eliberări de amplasamente) pentru cele care urmau să înceapă ulterior (chiar în 2005, dacă ar mai fi continuat guvernarea precedentă) sub pretextul revizuirii prețurilor din devizele elaborate la acea dată.

Ca o ironie, prețurile în următorii trei ani în care practic nu s-a mai făcut nimic au crescut exponențial, dar pentru tronsonul în cauză nici acest motiv, al reducerii costurilor, nu mai putea fi invocat, întrucât a fost oprită și efectuarea documentațiilor necesare.

De ce această situație? Oricine va încerca să afle de la cei responsabili acest mister nu va reuși, sunt sigur. Motivul poate fi însă ușor dedus, printr-un raționament simplu: continuarea pregătirilor și începerea lucrărilor ar fi necesitat alocarea de fonduri pentru partea de contribuție a Guvernului, dar fondurile de la infrastructură trebuiau reorientate spre alte destinații, care erau mai bine cotate la capitolul imagine: cum sunt cheltuielile sociale sau reabilitările de școli și spitale. Și acestea însă n-au reușit să treacă de faza incipientă în acest timp.

Recent, la investiția atât de mult așteptată și cea mai justificată în ce privește ordinea de prioritate a începerii, s-a înregistrat un nou episod al amânărilor de termene și al situațiilor confuze. Specialiști și factori de răspundere din ministerul de resort, de la compania de autostrăzi și de la autoritățile locale au adunat pe toți cei interesați, cu terenuri în zonă, să le prezinte, probabil, stadiul pregătirilor, fapt care

Declarație politică intitulată „Strigătul unui președinte de stat: «Pe ei, pe mama lor!»”.

În anii 2003-2004 savuram cu nesaț articolele „Evenimentului zilei” și ale „Academiei Cațavencu” referitoare la afacerile controversate ale baronilor PSD. Într-o perioadă în care obiectivitatea jurnalistică era influențată considerabil de datoriile organelor de presă către bugetul de stat, tirajele puținelor ziare care spuneau lucrurilor pe nume creșteau vizibil. Exista o vorbă printre tinerii care înțelegeau felul în care se încerca manipularea prin mass-media a unui întreg popor în vremurile respective: „Sărac voi fi în ziua în care nu voi mai avea 10.000 de lei pentru a-mi cumpăra «Academia Cațavencu»”.

În campania din 2004, domnul Băsescu a câștigat pe considerentul că el nu va fi ca Adrian Năstase. Tocmai dezinvoltura comportamentului său era o garanție că va promova libertatea de exprimare. Traian Băsescu părea un om capabil să accepte critici și incapabil să se înmoaie la cuvintele lingușitoare ale apropiaților. Din păcate, Traian Băsescu al anului 2008 este un om înconjurat de consilieri care au devenit cunoscuți prin odele închinate președintelui României în oficioasele românești. Prin urmare, Traian Băsescu a ajuns să nu mai suporte criticile și a devenit dependent de lingușelile angajaților de la Cotroceni.

Nu am de gând să iau apărarea jurnaliștilor jigniți de Președintele României. Au făcut-o ei înșiși mai bine decât aș face-o eu. Ceea ce vreau să punctez este faptul că o anumită parte a presei a înțeles fățărnicia Președintelui României. Cum să nu critici un șef de stat care își dă afară colaboratorii mai deștepți decât el? Cum să nu observi faptul că „apoliticul” Traian Băsescu instaurează în PD-L o dictatură dominată de cultul personalității sale? Cum poți să îl crezi pe cel care și-a atribuit o casă de protocol în București, deși averea sa îi permitea să își cumpere o locuință? Și exemplele ar putea continua.

În 2004, angajații instituțiilor de stat se ascundeau pe la colțuri să afle din presa încă independentă ce afaceri dubioase mai făceau șefii lor. Ziariștii sufereau de mania persecuției, fiind urmăriți și având telefoanele ascultate. În România anului 2008, o parte a presei îl critică pe Traian Băsescu. Traian Băsescu spune despre aceasta că este condusă de „moguli” serviți de „tonomate”, de „țigănci împuțite”, de „găozari” sau de „păsărici”.

Declarație politică intitulată „Liberalii, gafele și Lidia Bărbulescu”

Dacă credeați că liberalii vor lăsa în urma lor numai dezastre, ei bine, nu v-ați înșelat!

Moda alergiei virulente la orice critică și reacțiile primitive față de Uniunea Europeană ale primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, continuate de președintele Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, sunt acum preluate de o doamnă relativ anonimă, care se ocupă cu orice altceva numai cu îndeplinirea atribuțiilor sale de președinte al CSM, nu.

Doamna Lidia Bărbulescu, care de altfel este și o prietenă intimă a Rodicăi Stănoiu, s-a molipsit de proastele obiceiuri liberale și, fără să se consulte cu cineva mai avizat în domeniu, a cerut SUA să-și dovedească afirmația din Raportul Departamentului de Stat potrivit căreia justiția din România nu este independentă.

Acest tip de reacție venit din partea conducerii CSM ne surprinde cu atât mai mult cu cât doamna Bărbulescu nu se arată atât de vehementă când vine vorba despre apărarea procurorilor și judecătorilor în fața eventualelor presiuni politice exercitate, preferând să-și dea cu părerea în chestiuni prea complexe pentru Domnia Sa și care, în mod cert, o depășesc.

Din păcate, astfel de comportamente tind să se extindă, punând România în situații extrem de delicate.

Atitudinea primului-ministru care striga Uniunii Europene să-și vadă de lungul nasului, pentru că știe el mai bine ce să facem, jignirile adresate de Bogdan Olteanu ambasadorului SUA în România, Nicholas Taubman, au creat un precedent periculos.

Se pare că, în acest moment, oricine a ajuns să-și permită să comenteze pe marginea mesajelor de îngrijorare venite de la oficialii americani sau europeni, având convingerea că prin atacuri verbale violente se pot acoperi lacunele reformelor pe care România trebuie să le ducă la bun sfârșit.

Reacțiile de acest gen nu fac altceva decât să sensibilizeze și mai mult relațiile statului român cu UE și SUA, iar consecințele pe termen lung nu le vor simți nici Călin Popescu-Tăriceanu, nici Bogdan Olteanu și nici Lidia Bărbulescu, ci cetățenii acestei țări.

Deși știm faptul că proastele obiceiuri se deprind mult mai ușor decât cele bune, îi sugerăm, pe această cale, doamnei de la CSM să se aplece mai mult asupra atribuțiilor ce-i revin din fișa postului și să se abțină atunci când este vorba despre tratarea anumitor probleme care trebuie dezbătute la cu totul alt nivel.

## **Domnul Ioan Țundrea:**

Montesquieu exprima în „Spiritul legilor” (operă monumentală, compusă din 31 de cărți), că cele trei puteri ale statului sunt puterea executivă, puterea legislativă și puterea judecătorească. Acestea trebuie să fie clar separate, să nu se interfereze una în „treburile” celeilalte, fiecare având funcții bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor și judecarea corectă a conflictelor care apar în societate, în funcție de prevederile legii existente la un moment dat.

În ultimii patru ani, președintele țării a discreditat continuu stâlpii puterii statului democratic, denumiți de Monesquieu executiv, legislativ și judecătoresc. Mass-media este considerată în lumea democratică al patrulea stâlp al puterii statului și am avut convingerea că atacul permanent al președintelui se va opri la porțile ei și că doar va „zgâria cu gheruțele” câțiva ziariști, dar paranoia prezidențială a incriminat _in corpore_ în aceste zile și mass-media, care, „în nemernicia ei”, i-a atacat „onoarea familistului cocoș”,

atribuind invective veninoase reprezentanților presei care l-au adus la putere.

Am analizat atacurile veninoase ale președintelui la adresa ziariștilor și consider că acestea au cel puțin trei cauze:

1. Încercarea disperată a acestuia de a ascunde dezvăluirile despre legătura dintre cazul Hayssam și „profesorul” care aceștia presupun că este.

2. Absența exercitării de către acesta a atribuției constituționale principale pe care o are, și anume politica externă, consecințele nefaste fiind izolarea țării și cel mai mare preț la gaze din UE, pe care românii îl plătesc.

3. Căderea galopantă în sondaje a acestuia, din cauza faptului că românii au început să simtă efectele minciunii lui „Să trăiți bine!”.

În consecință, vă adresez rugămintea, dragi colegi, să ne solidarizăm și să-i solicităm instituției prezidențiale, și nu președintelui, în numele garantului democrației care este Parlamentul României, să-și ceară scuze față de reprezentanții presei, cărora le-a fost lezată demnitatea în cel mai odios mod cu putință, și anume etichetându-i pe toți cei care au curajul să-i demaște măștile ipocrite în alți „322 de ticăloși”.

„Pactul pentru Costel și pentru România”

Pact, Costel și România păreau să fie pentru români cuvintele-cheie ale săptămânii trecute. Am savurat, laolaltă cu ceilalți români, succesul lui Costel Busuioc, un român care a reușit în Spania mai mult decât să fie căpșunar-șef sau liderul vreunei bande de „ciorditori”.

M-am enervat, laolaltă cu alții sau cu aceiași români, pe stilul inconfundabil al unora dintre politicieni de a „fura” imagine, de a se înfrupta din succese care nu le aparțin.

Sigur, a venit finalul de săptămână care mi-a oferit motive să-mi îndrept furia spre altceva, spre declarațiile președintelui la adresa presei și mai ales spre modul în care consimte Domnia Sa să trateze relația cu cei din jur.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc. M-am săturat să discut și să analizez ce face acest președinte. Cert este că episodul cu Domnia Sa mi-a mai domolit furia legată de „cazul Costel” și m-a făcut să-l privesc nu doar critic, ci constructiv.

Am pornit de la faptul că, după ce Costel Busuioc a devenit celebru cel puțin în două țări din Europa, Spania și România, floarea cea vestită a clasei politice românești a sărit să se pozeze și să se alipească, fie și prin declarații, cu „Pavarotti din Banat”. Parcă intrați ei înșiși în concursul „Hijos de Babel”, variantă politică românească, președintele țării l-a sunat, un deputat a propus prin intermediul presei ca Guvernul să-l implice pe câștigătorul concursului din Spania într-un proiect de promovare a imaginii României, iar ministrul culturii i-a promis o bursă de studii în România.

Desigur, și la bine, și la rău, orice încurajare este binevenită, doar că nu doar cu un telefon sprijinim talentele în România. Iar ca să putem da un telefon, ca să știm pe cine să felicităm, trebuie să și identificăm persoana.

De aici întrebarea: cum, în mod concret, îl descoperim pe Costel?

Cum descoperim numeroșii Costei talentați și cum facem ca ei să nu se piardă în mulțime? Pentru că, evident, Costel Busuioc este un exemplu, un om pe al cărui destin ursitoarele au insistat și care a avut norocul chior, cum se spune în limba română, de a fi nevoit să se facă zidar în Spania.

Declarație politică intitulată „Locuințele sociale pentru persoanele evacuate din imobilele retrocedate, bătaia de joc a guvernelor din ultimii șapte ani”

Comisia parlamentară de anchetă pentru investigarea și clarificarea modului în care au fost cheltuite sumele din fondul constituit în cotă de 2% din sumele obținute din privatizări, destinat construcției de locuințe sociale, prevăzut la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și-a finalizat activitatea cu un raport sec: până în 2007 legea nu s-a respectat, iar banii au fost folosiți cu altă destinație.

Este evident că foștii proprietari trebuiau repuși în drepturi, iar Legea nr. 10/2001 prevedea clar constituirea acestui fond destinat construirii de locuințe pentru chiriașii evacuați. Există cazuri absolut dureroase, de familii care au rămas a doua oară fără locuințe. Acestea au deținut case în proprietate, ele au fost demolate de comuniști din cauza planurilor urbanistice din acea perioadă, iar ulterior au primit o altă locuință, într-un imobil supus acum retrocedării. Acești oameni, marea lor majoritate având acum vârste înaintate, au trăit astfel de două ori în viață imensa tragedie a rămânerii pe drumuri.

Obiectivul anchetei comisiei de anchetă a fost aflarea adevărului în ceea ce privește utilizarea sumelor acumulate din privatizări, destinate construcției de locuințe. Din nefericire, în perioada 2001–2006, sumele prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu au fost constituite într-un fond special și nu au folosite pentru adevărata lor destinație, respectiv construcția de locuințe sociale destinate familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor și persoanelor cu handicap care au fost evacuate din casele naționalizate retrocedate. Acest fapt se poate verifica prin neincluderea fondului respectiv în legile bugetului din perioada 2001–2006. Începând cu anul 2007 însă, la sesizările repetate pe care le-am făcut la adresa Executivului, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a solicitat Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru sprijinirea finanțării construcției de locuințe sociale, prin aplicarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2006. Astfel, în anul 2007 au fost alocate fonduri în valoare de 25 milioane RON, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 567/13 iunie 2007, pentru derularea Programului de finanțare a construcțiilor de locuințe sociale pentru chiriașii evacuați. În anul 2008, cu toate că au fost alocate de la bugetul de stat 20 milioane RON pentru derularea Programului de finanțare a construcțiilor de locuințe sociale pentru chiriașii evacuați, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2007, fondul de 2% din sumele obținute din privatizări, prevăzut de Legea nr. 10/2001 din nou nu a fost constituit.

„Ecuația valabilă în sistemul sanitar: Neglijență + Incompetență = Moarte”

În anul 1948, prima Adunare Mondială a Sănătății a simțit nevoia să creeze o zi mondială a sănătății, iar din 1950, pe data de 7 aprilie a fiecărui an se celebrează Ziua Mondială a Sănătății.

În martie 1999, prin Hotărârea Guvernului nr. 224 s-a decis ca această zi să fie sărbătorită și în România. Guvernul României trebuie să se implice în orice activitate în acest sens, iar sănătatea trebuie să fie o prioritate a Guvernului, ceea ce nu se întâmplă, din păcate, la noi, iar reformatorul Nicolăescu a dat peste cap tot sistemul sanitar românesc.

Da, este grav ce se întâmplă în sistemul sanitar românesc, viața nu mai are valoare, din lipsa banilor nu se mai pot rezolva cazurile grave ale pacienților, mortalitatea a crescut, în spitale nu găsim medicamente, lipsesc până și feșele sau banala aspirină, iar datoriile unor spitale sunt enorme, ca să nu mai vorbim despre aparatura veche de peste zeci de ani cu care spitalele sunt dotate.

Domnul ministru Nicolăescu ignoră cu nonșalanță adevărul din sistemul sanitar, dar ce este cel mai grav este că ignoră chiar pacienții. La conducerea acestui minister nu avem nevoie de un contabil, ci de un specialist, iar sănătatea românească a intrat deja în colaps.

Marea reformă sanitară pe care ați făcut-o, domnule ministru, nu a făcut altceva decât să adâncească criza din sistem, iar mai nou, din luna martie a acestui an vreți ca medicii să transmită rapoartele lunare către Casele de Asigurări de Sănătate printr-un sistem informatic unic, dar, surpriză!, calculatoarele nu au fost primite de la Ministerul Sănătății.

Domnule ministru, ne pleacă medicii și specialiștii din țară, spitalele sunt la pământ, medicamentele lipsesc cu desăvârșire, mor oameni nevinovați din cauza incompetenței și a sictirului de care unii medici dau dovadă. Trebuie să înceteze faptul că în România plătim toți asigurările de sănătate și nu beneficiem de aceste servicii, trebuie să găsiți soluții eficiente pentru a rezolva problemele din sănătate și pentru a salva ceea ce este cel mai de preț: viața oamenilor.

Sănătatea, domnilor colegi, este capitalul cel mai de preț al omului, pentru că de ea depind toate activitățile sale vitale, organice și sociale. Noi trebuie să dăm sănătății importanța și interesul pe care aceasta le merită.

„PD-L și PSD au respins propunerea de interzicere a folosirii cianurii în minerit”

La dezbaterile care au avut loc în ședința Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților din data de 12 martie 2008 pe marginea Proiectului de lege privind folosirea cianurilor în minerit, PD-L și PSD au schimbat fundamental proiectul inițial de lege, într-o formă care să permită folosirea în continuare a cianurii în procesul de prelucrare a minereurilor auroargentifere.

Această modificare finală a proiectului de lege a avut loc după o lungă perioadă în care grupurile PD-L și PSD au tergiversat luarea unei decizii în comisie.

În timpul ședinței, deputații PD-L și PSD membri ai comisiei au încercat prin mijloace meschine și fără asumarea responsabilității să modifice complet proiectul de lege. Aceștia au încercat să introducă unele amendamente neasumate conform regulamentului, cu scopul de a induce impresia greșită că acestea ar fi fost formulate de întreaga comisie. Ulterior, au respins prin vot titlul inițial al propunerii legislative, inclusiv unicul articol – practic, întreaga propunere legislativă.

La acest moment, deputații liberali din Comisia pentru industrii și servicii au părăsit sala, neacceptând ca în mod abuziv și neregulamentar să fie părtași la ceea ce considerăm maltratarea unui proiect de lege. Deputații PD-L și PSD au votat legea, însă cu schimbări care s-ar traduce sub forma: folosirea cianurii este permisă atâta vreme cât se respectă legea.

Este curios cum argumentele Guvernului și ale deputaților liberali privind gradul ridicat de pericol al acestei tehnologii și gravele accidente care au fost produse, inclusiv cel de la Baia Mare din anul 2000, nu au convins liberal-democrații.

La fel de curios este faptul că nici deputații socialdemocrați nu au susținut această inițiativă, deși prin vocea unor lideri marcanți ai partidului se pronunțaseră deja împotriva folosirii cianurii în minerit.

Mai multe organizații neguvernamentale, printre care „Greenpeace”, „Alburnus Maior”, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Fundația pentru Parteneriat, dar și numeroși cetățeni au venit în sprijinul acestei propuneri.

Declarație politică cu titlul „Fermierii, uitați de toți”

Fermierii din Ardeal au manifestat în stradă susținând că vor bloca importurile de lapte materie primă din Uniunea Europeană, după ce negocierile dintre reprezentanții crescătorilor de taurine și procesatorul clujean de lapte au eșuat. Condițiile fermierilor, care vor un preț de 1,50 lei pe litrul de lapte materie primă, față de un maxim de 1,20 lei oferit de procesator în acest moment, au fost refuzate de procesator.

Procesatorul clujean a refuzat, pentru a treia oară, să majoreze prețul la laptele cumpărat de la fermieri, motivând că plătește prețuri la nivelul Uniunii Europene pentru laptele conform cu normele în domeniu. Prețul de achiziție a laptelui de la fermieri a crescut cu 30% în ultimele 12 luni, susțin procesatorii. În schimb, prețul la raft al laptelui procesat și ambalat a crescut cu jumătate.

Cei mai afectați de suma mică oferită pentru lapte sunt fermierii mici, care nu au alte surse de venit. Din nefericire, fermierii clujeni nu au ajuns la niciun acord cu procesatorul de lapte local. Alte câteva sute de fermieri din opt județe din Ardeal și Banat au protestat și ei împotriva prețurilor mici oferite de procesator. În aceste părți, fermierii și procesatorii au ajuns la un acord amiabil pentru ambele părți. Soluția ar fi, într-adevăr, ca micii fermieri să formeze ferme mai mari, cu mai multe capete de animale, astfel crescând și posibilitățile lor financiare, putând fi accesate mai ușor fonduri europene în domeniu.

Dar, până când se va ajunge aici, micii fermieri trebuie lichidați? De ce statul nu poate interveni cu subvenții, așa cum se întâmplă în alte țări ale Uniunii Europene? De ce în România micii fermieri sunt puși la zid de marii procesatori de lapte, iar statul nu îi poate ajuta cu nimic?!

„Ziua Internațională a Francofoniei”

Pe data de 20 martie este celebrată Ziua internațională a Francofoniei. Din cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei fac parte 55 de state și guverne membre, printre care se află și România.

Totodată, această dată marchează crearea, la 20 martie 1970, a Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică, devenită în prezent Agenția Interguvernamentală a francofoniei, aceasta fiind principalul operator din cadrul francofoniei instituționale.

Franceza este limba oficială a 32 de țări de pe 5 continente, este una dintre limbile oficiale folosite de numeroase organizații internaționale, cum ar fi: Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite.

Pentru țara noastră, anul 2006 a avut o semnificație deosebită, deoarece aceasta a preluat președinția francofoniei și a fost aleasă să organizeze conferința la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern.

În țările francofone de pe toate cele cinci continente, cât și în statele care nu fac parte din familia francofonă, cum ar fi: Italia, Danemarca, Brazilia, Venezuela, sunt organizate acțiuni cu specific cultural, științific, educațional și de comunicare internațională.

Și în România se organizează o serie de evenimente în care sunt implicate ministere cu activitate în domeniul francofoniei, instituții ale administrației publice centrale, organizații neguvernamentale, ambasade ale statelor francofone la București, biblioteci.

Această sărbătoare a fost creată în anul 1998 pentru a celebra diversitatea țărilor francofone și a limbii franceze care ne leagă. Țara noastră a intrat în această mișcare francofonă în anul 1991, la început cu statutul de observator, iar doi ani mai târziu a devenit membru cu drepturi depline.

În urma unui raport făcut în perioada francofoniei în anii 2006-2007, aproximativ 128 de milioane de oameni vorbesc limba franceză fluent sau o folosesc în mod regulat, iar aproximativ 100 milioane de oameni care locuiesc în țările nefrancofone învață această limbă. Totodată, limba franceză este a doua limbă străină care este predată în școli, după limba engleză.

„Umilul... arogant!”

De la o vreme, adică de când Mircea Geoană l-a pus să joace rolul „umilului și nevinovatului” pe sticla televizoarelor, vicepreședintele PSD Liviu Nicolae Dragnea a adoptat un comportament de îngâmfat, de infatuat și de arogant în raport cu conjudețenii săi din Teleorman, de unde încasează lunar indemnizația pentru funcția de președinte al Consiliului

Județean, funcție pe care o deține, dar nu o exercită decât extrem de rar.

Domnul Dragnea, umblând cu nasul din ce în ce mai pe sus, a ajuns nici să nu mai voteze în Teleorman, ci la București. Sunt convins că nici indemnizația de la Consiliul Județean nu vine să și-o ridice și probabil îi este pusă pe card. Chiar dacă se spune că „banii nu au miros”, lui pesemne îi miroase a hoit, pentru că, nu-i așa, numai el știe ce a făcut, cum a făcut, și cu cine a făcut ca să ajungă aici.

Dar asta nu îl împiedică acum, în prag de alegeri pentru funcția de președinte al Consiliului județean, să treacă pentru cel mult juma’ de ceas prin comune și cu nerușinare să prostească lumea de la obraz. Astfel, forțează primarii să strângă lumea la căminul cultural, iar el vine și, ostentativ, semnează două hârtii în fața oamenilor explicându-le că, iată, datorită mărinimiei sale, sătenii vor beneficia, în sfârșit, de drum asfaltat! Așa s-a întâmplat zilele trecute la Gratia, Poeni, Siliștea, Scurtu Mare, Tătărăștii de Jos, Ciolănești, etc., în total 10 comune.

Oare cât de gros trebuie să fie obrazul unui individ încât, fără rușine și fără măcar să clipească, își arogă un merit care nu-i aparține. De fapt și de drept, dacă este vreun merit că oamenilor li se repară ori li se asfaltează un drum, acesta aparține tuturor consilierilor județeni care au adoptat hotărârile respective și pe care domnul Dragnea, în calitate de președinte, este obligat să le pună în aplicare și nu are dreptul nici legal, nici moral să le prezinte ca merite personale.

Acolo unde nu-i place culoarea politică a primarului, Dragnea nu s-a sfiit să-i șantajeze pe cetățenii care au îndrăznit să-i ceară rezolvarea unor probleme locale. Într-o astfel de situație, la Ciolănești, a afirmat direct că problemele s-ar putea rezolva dacă peste două luni și jumătate vor alege candidatul PSD în funcția de primar, după care a adăugat: „Alte probleme ridicate de dumneavoastră depind direct de primar, dar cum nu am avut nicio comunicare cu acesta nu pot trimite bani, pentru că îmi este teamă că vor fi folosiți pentru altceva.”

Declarație politică: „Nepăsarea Ministerului Transporturilor și indolența primăriei pesediste riscă să transforme Municipiul Rădăuți într-o ruină”.

Mi-am permis de mai multe ori ca, în calitate de parlamentar, să sesizez nepăsarea de care actualul Guvern, mai exact ministrul transporturilor, dă dovadă atunci când este vorba despre localități mai mici și îndepărtate de „centru”.

Concret, este vorba despre municipiul Rădăuți, județul Suceava, care a ajuns în ultimii ani să fie sufocat de camioanele de mare tonaj care tranzitează orașul. Clădirile vechi, cu arhitectură deosebită, care încă sunt numeroase și dau faimă acestui oraș pitoresc cu tradiție turistică și importanță istorică, riscă să se prăbușească sub valul de camioane ce circulă nonstop prin centrul orașului.

Conștienți de pericol și exasperați de situație, cetățenii municipiului au sesizat de nenumărate ori, atât local, cât și central, necesitatea construirii unei șosele ocolitoare care să preia tot traficul greu din centrul orașului, urmând ca această zonă să devină exclusiv pietonală. Chiar și eu, în calitate de reprezentant al rădăuțenilor în Parlamentul României, le-am acordat tot sprijinul și astfel, eforturile noastre cumulate au făcut ca în bugetul pentru anul 2008 să fie incluse și sumele necesare dezvoltării acestui proiect.

De aici însă a intervenit lupta politică, o luptă care nu are nimic de-a face cu bietul cetățean de rând și asupra căruia se răsfrânge toată nepăsarea autorităților locale, pentru că acum, în prag de alegeri locale, primăria pesedistă a Rădăuțiului are cu totul alte preocupări, electorale, și nu dorește să se implice într-un proiect a cărui paternitate nu și-o poate asuma. Mai exact, vanitosul primar pesedist al orașului consideră că dacă banii nu au fost acordați de un guvern PSD, nu îl ajută cu nimic în campania electorală. Aberant, dar perfect adevărat în România anului 2008!

Ministerul liberal al transporturilor este brusc cuprins de o stare de letargie cronică, nepăsarea în urmărirea proiectelor fiind una dintre prioritățile acestei instituții. Dar, în fond, de ce ar insista ministerul, dacă autoritățile locale nu mișcă un deget?

„Traian Băsescu – primul pe lista politicienilor ce trebuie să se reformeze”

După o perioadă de relativă liniște pe scena politică, aceasta a fost tulburată de o nouă ieșire la rampă a președintelui Traian Băsescu, sub forma unui război deschis împotriva acelei părți a presei care nu îi ridică osanale.

Personal consider că de fapt ieșirile de vineri și sâmbătă ale domnului Traian Băsescu nu reprezintă altceva decât un nou episod din permanenta campanie electorală în care se află șeful statului.

Comportamentul șefului statului, declarațiile de vineri și de sâmbătă au scos însă la iveală altceva: o modalitate învechită și nocivă de a face politică, practicată, culmea, de persoana care de mai bine de doi ani de zile susține că este nevoie de reformarea clasei politice și atacă în permanență senatorii și deputații – cu excepția celor din PD-L –, pe care îi etichetează drept infractori.

În timpul mineriadei din iunie 1990, când, pentru câteva zile, românii au retrăit agresiunile de tip bolșevic ale anilor 1946–1950 pentru discreditarea partidelor istorice PNL și PNȚCD, oficialii FSN, prin vocea minerilor, au manipulat opinia publică, afirmând că la sediile acestora s-au găsit „mașini de făcut dolari”.

Acum, în România anului 2008 – stat membru NATO și component al Uniunii Europene –, președintele Traian Băsescu reia tema manipulatorie a mașinii de făcut dolari din 1990, de data aceasta sub forma „tonomatelor cu euro”. Nu mai este vorba direct de PNL și PNȚCD. „Tonomatele cu euro” sunt analiști și ziariști, și șeful statului încearcă să sugereze că este vorba despre aceia care îl atacă pe el. Este clar însă că, indirect, atacul președintelui vizează de fapt forțele politice pe care el nu le agreează.

Se poate vorbi și de un abuz în serviciu contra intereselor publice. Președintele Traian Băsescu s-a întors de la o reuniune importantă a Consiliului Europei și opinia publică aștepta o declarație oficială referitoare la intervențiile și documentele semnate de delegația României și, în general, la temele de interes public discutate la Bruxelles. Nimic din toate acestea. Domnul Traian Băsescu a utilizat salonul de protocol al Aeroportului „Henri Coandă” și a profitat de faptul că toate televiziunile erau prezente, multe transmițând în direct, pentru răfuieli personale.

„Votul uninominal, amendament al politicii românești”

Votul uninominal, sistem transparent și direct de alegere a candidaților, plasează politica votului românesc pe o treaptă superioară a legislației sistemului electoral. Acest tip de scrutin, cunoscut și sub denumirea de „Câștigătorul ia totul”, practicat în SUA și Marea Britanie, creează un cadru politic mai stabil și mai bine închegat, exact de ce avea nevoie România anului 2008. Deși uninominalul exprimă cel mai bine opțiunea alegătorului, nu toți reprezentanții poporului vor ocupa un loc în Parlamentul țării.

Competiția va fi strânsă, ceea ce conduce la o motivare a profesionalismului clasei politice și la o stimulare a candidaților. Partidele sunt obligate a se axa pe forța din interior și pe o structură care promovează candidatul ca identitate umană.

Posibilitatea de a anticipa viitoarele alianțe și coaliții de guvernare va fi mult mai mare, se vor forma majorități parlamentare eficiente și mai responsabile. De altfel, alegătorii au acum posibilitatea de a-l sancționa individual pe cel care i-a dezamăgit, neafectând întreaga echipă a unui anumit partid.

Susțin introducerea votului uninominal, chiar dacă actuala formă îl face vulnerabil în fața Curții Constituționale. Posibila tergiversare a aplicării se datorează controverselor iscate de alegerea președinților de consilii județene tot prin vot uninominal și interzicerea listelor suplimentare în secțiile de votare. Ideea că listele suplimentare încurajează turismul electoral vine în defavoarea alegerilor, deoarece un număr mare de cetățeni, în special studenți concentrați în centrele urbane, nu vor avea posibilitatea de a participa la vot, deși acest drept este deținut de fiecare cetățean român.

Discuțiile aprinse vor continua încă multă vreme, mai ales pe tema depunerii unei cauțiuni de cinci salarii minime brute, măsură agreată și de alte state, și care ne va aduce mai aproape de Europa.

## „Votul uninominal”

Adoptarea de către Parlament a Legii votului uninominal reprezintă un pas înainte în perspectiva reformării clasei politice românești, iar primele roade ale acestei măsuri considerăm că se vor vedea începând chiar cu alegerile locale din această vară.

Deși nu este cea mai bună variantă, Legea votului uninominal adoptată de Parlament este una bine-venită, în condițiile în care electoratul s-a pronunțat, la referendumul de anul trecut, într-o proporție covârșitoare pentru alegerea deputaților și senatorilor în mod direct, și nu pe bază de liste de partid.

Pe același principiu am mers și în cazul alegerii președinților de consilii județene, considerând că este bine să mai existe încă 40 de demnitari ai statului român aleși prin vot direct de către cetățeni, care să răspundă direct în fața acestora, și nu în fața negocierilor partidelor.

În acest context, ne-am propus ca, la alegerile locale din acest an, să câștigăm un număr cât mai mare de primării ale orașelor reședință de județ și fotolii de președinți de consilii județene și nu suntem îngrijorați de o eventuală colaborare dintre PNL și PSD în alegerile locale, deoarece Partidul Democrat Liberal îl are ca aliat în această bătălie pe alegătorul român.

PD-L-ului nu îi este frică de niciun fel de alianță, mai ales de această alianță contra naturii dintre PNL și PSD. PD-L l-a avut întotdeauna ca aliat pe alegătorul român.

„Problema laptelui din România dă în foc!”

Prețul laptelui a devenit subiect al războiului dintre producătorii și procesatorii de lapte, fermierii români fiind nevoiți, nu pentru prima dată, să iasă în stradă și să tragă un semnal de alarmă. Revolta crescătorilor de ovine și bovine din toată țara, care au pichetat sediile producătorilor de lactate, este justificată, din moment ce diferența dintre prețul pe care îl primesc ei pe lapte și prețul cu care acesta ajunge la vânzare este foarte mare. În multe situații, laptele are un preț mai mare în magazinele din România decât în țările Uniunii Europene, deși crescătorii primesc, pentru litrul de lapte, jumătate din prețul pe care îl primesc crescătorii europeni.

În condițiile în care crescătorilor de animale li se oferă 0,5 lei pentru laptele neconform și 0,8 lei pentru cel conform, acestora nu le ajung banii nici măcar pentru furaje, care costă un leu kilogramul. Argumentul că o majorare a prețului de achiziție a laptelui ar scumpi produsele lactate nu trebuie să se constituie într-o piedică a demersului producătorilor de lapte. Prețul real pe un litru de lapte materie primă ar trebui să fie de cel puțin 1,5 lei, deoarece numai astfel crescătorii de vite din România ar mai putea rezista.

În toată această dispută, instituțiile statului stau cu mâinile încrucișate, deși multe dintre ele au pârghiile oferite de legislație pentru a interveni. Crescătorii de taurine sunt îndreptățiți să protesteze și față de dezinteresul arătat de Consiliul Concurenței sau Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor. În fapt, autoritățile nu ar trebui să fie nepăsătoare față de speța produselor vândute sub o singură calitate și la același preț, dar care sunt realizate din lapte de calitate diferită, achiziționat la prețuri diferite, și reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ai Ministerului Economiei și Finanțelor, care tolerează asemenea practici, ar trebui să se sesizeze măcar când problema producției de lapte stă să dea în clocot.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile trebuie să intervină și cu politici de susținere a crescătorilor de bovine, care altfel se vor afla în situația de a renunța la ocupația lor tradițională, acum prea puțin rentabilă. Ministerul de resort va trebui să ia în calcul majorarea subvenției acordate pentru lapte, pentru că 0,3 lei/litru de lapte, cât este cuantumul acesteia în prezent, nu este suficient în comparație cu cheltuielile de producție. România riscă să nu mai realizeze cota de lapte alocată și, inclusiv, reducerea ei.

„Este posibilă egalitatea de șanse în România?”

România de astăzi este o țară europeană care înfățișează printre cele mai multe inechități și discrepanțe. În numai aproape două decenii de postcomunism, prin „privatizare” și inginerii financiar-politice s-a reușit crearea unei grupări milionare (în euro) care nu-și poate justifica prosperitatea prin contribuții la progresul social-economic al țării, ci numai prin accesul la așa-numitele... șanse ale vieții, ceea ce a presupus transferul bunurilor publice către cele private fără legitimitate socială, cu „legalitate” construită pentru avantajarea „șanselor” învârtiților societății. Drept urmare, având în vedere puținătatea capitaliștilor adevărați (care nu înseamnă doar deținerea de capital), în România s-a reușit performanța, deloc de dorit într-o țară cu adevărat europeană, de a se evolua către o societate în care egalitatea de șanse se realizează pe etaje, care, dacă se va continua în acest mod, vor ajunge să nu mai comunice și să se intre într-un blocaj social generator de crize, conflicte și instabilitate.

Unul dintre domeniile în care România se confruntă cu grave întârzieri în raport cu paradigma europeană este cel al politicilor sociale. Dacă problematica economică a fost abordată aproape exclusiv din perspectiva intereselor mediului de afaceri, iar drepturile lucrătorilor și interesele milioanelor de pensionari sunt apărate cu tot mai mare greutate de către sindicate și organizațiile de profil, transpunerea în viața cotidiană a principiului egalității de șanse nu s-a bucurat de prea mare atenție pe parcursul ultimilor ani. Acest defazaj nu se limitează doar la incapacitatea Executivului actual de a propune soluții pertinente la problemele cu care se confruntă categorii sociale aflate, în mod tradițional, în aria excluziunii sau marginalizării.

Societatea civilă, care în statele europene a secondat acțiunea administrației publice și a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, nu s-a dovedit în măsură să creeze, în România, infrastructura necesară combaterii discriminării și excluziunii de orice fel.

Pentru a conștientiza importanța intereselor unei lumi pe care facem prea puține eforturi pentru a o înțelege, ar fi suficient să pornim de la seria de valori proclamate constant drept fundamente ale integrării europene. Atât Comisia Europeană, cât și președințiile Uniunii Europene invocă, alături de afinitățile date de civilizația comună și de similitudinea intereselor economice, și o componentă civică, provenită din asumarea idealurilor de libertate, prosperitate și solidaritate. Într-o țară ieșită din eșecul etatismului socialist și intrată în era utilitarismului mercantil și exacerbarea individualismului, asemenea deziderate pot părea patetice sau proiecții ale utopiilor postmoderne. Până acum, Executivul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a îndreptăți asemenea false prezumții.

Ministerul Economiei și Finanțelor a lansat Programul operațional sectorial „Creșterea competitivității economice”, singurul program operațional care vizează cu preponderență companiile private, în special IMM-urile, acestea având posibilitatea să beneficieze de până la aproximativ 90% din fonduri.

Implementarea programului va fi susținută, în perioada 2007–2013, cu peste trei miliarde de euro (3,011 miliarde euro), din care contribuția Uniunii Europene prin Fondul European de Dezvoltare Regională este de aproximativ 85% (2,554 miliarde euro), restul fiind acoperit din bugetul de stat și din bugetele locale.

Suma alocată apelurilor de proiecte pentru primul trimestru al acestui an este de 158,5 milioane euro, din totalul de circa 786 milioane euro disponibile ca finanțare nerambursabilă pentru întregul an 2008.

Obiectivul acestui program este creșterea, până în 2015, a productivității companiilor românești, cu o medie anuală de circa 5,5%, în scopul reducerii decalajelor față de productivitatea medie din Uniunea Europeană.

Axele prioritare sunt crearea unui sistem inovativ și ecoeficient de producție, creșterea eficienței energetice și a securității furnizării, cercetarea-dezvoltarea tehnologică și inovarea pentru competitivitate, precum și îmbunătățirea managementului tehnologiei informației și comunicațiilor. Implementarea lor vizează creșterea productivității companiilor românești pentru ca acestea să atingă, până în 2015, un nivel de aproximativ 55% din media UE.

„Traian Băsescu se dă în spectacol înainte de summit-ul NATO”

Președintele Traian Băsescu s-a dat din nou în spectacol și a deraiat grav de la regulile democrației nu pentru faptul că a atacat în mod incalificabil o mare parte a mass-media. Nu cred că declarațiile de vineri și de sâmbătă ale șefului statului reprezintă un război cu presa, deși în aparență așa pare. Este vorba despre o nouă tentativă a domnului Traian Băsescu de a opri căderea pe care o înregistrează în planul popularității și credibilității, pentru că ultimele sondaje interne ale Președinției confirmă o scădere dramatică de procente, se vorbește despre un deficit de 13 sau 15%. Și pentru a se redresa utilizează metoda victimizării, metodă care în general este specifică conducătorilor din statele latino-americane și care prinde la electoratul care mai păstrează încă în minte tezele ideologice ale luptei de clasă predate înainte de 1989.

Numai că președintele Traian Băsescu a comis unele greșeli în tentativa sa electorală de a reveni în centrul atenției, unele penibile, altele grave și cu consecințe pe care în acest moment nu le pot estima.

Din prima categorie face parte și „jucarea” rolului părintelui care își apără copilul atacat de presă, dar nimeni nu a atacat-o pe Elena Băsescu în calitate de fiică a șefului statului. Presa a criticat incoerența discursului secretarului general al organizației de tineret a partidului care se proclamă ca fiind cel mai mare din România și care dorește să acceadă la guvernare. Presa a criticat unanimitatea de tip nord-coreean înregistrată la alegerea respectivului secretar general. Fiind vorba de PD-L, lucrurile nu puteau fi trecute cu

vederea. Că respectivul secretar general este fiica lui Traian Băsescu, este o cu totul altă problemă. Sunt convins că și dacă era vorba despre o altă persoană, mediatizarea era inevitabilă.

De asemenea, șeful statului s-a legat gratuit și inexplicabil de un actor cu priză la public care i-a satirizat la vremea respectivă și pe ceilalți președinți ai României, Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Un atac vecin cu mojicia și care reliefează caracterul celui care l-a lansat. Sunt convins că jucarea inutilă și teatrală a rolului de părinte afectat și atacarea actorului Florin Călinescu vor avea efecte contrare celor scontate și vor contribui la o nouă pierdere de procente în sondaje.

„Acceptăm șabloanele sau încercăm să impunem o percepție adevărată asupra realităților?!”

La sfârșitul săptămânii trecute am participat, alături de alți colegi, la o întâlnire cu una dintre personalitățile politice importante ale Uniunii Europene. Am crezut că voi participa la o întâlnire în care vor fi puse în discuție problemele importante cu care se confruntă Europa în contextul globalizării și al omogenizării stării economico-sociale a țărilor membre, în situația în care aproape jumătate dintre acestea se află în structurile Uniunii Europene de mai puțin de cinci ani de zile.

Am avut convingerea că, la acest nivel, dispar șabloanele de apreciere, fie că este vorba despre o națiune sau despre anumite grupări confesionale ori profesionale, iar discuțiile se vor purta pornind de la cunoașterea și aprecierea realităților.

Din păcate, nu a fost așa, cel puțin dacă iau în considerare aprecierile făcute la adresa Bisericii Ortodoxe Române.

Am rămas surprins, aprecierile făcându-se la Cluj, că BOR este o structură închisă, nu este deschisă dialogului și nu are capacitatea de a comunica la nivel european.

Această prezentare a punctului de vedere m-a supărat, readucându-mi în memorie perioada în care, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, primeam diverse delegații din străinătate, care aveau stabilite mental anumite păreri asupra Clujului, unde caracteristica dominantă era cea a naționalismului.

În timp, pentru că alta era situația, mi-am stabilit un discurs de prezentare cu întrebări comparative asupra stărilor prezentate la Cluj și oriunde altundeva în Europa.

La această întâlnire, având în vedere situația creată, am folosit aceeași prezentare, încercând să-i fac oaspetelui o prezentare corectă asupra realității, realitate care apare altfel decât cea percepută de acesta.

L-am întrebat pe oaspete dacă ne poate da un exemplu european în care, în același loc, coexistă șase episcopii: Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, Episcopia Greco-Catolică a Clujului, Episcopia Reformată, Episcopia Unitariană, Vicariatul, Episcopia Evanghelică Luterană și Episcopia Romano-Catolică.

„O idee nefericită – desființarea Liceului de Artă” Referitor la eventualele intenții ale Inspectoratului Școlar Județean care ar privi desființarea Liceului de Artă din Slobozia, consider că o asemenea inițiativă nu poate fi decât inoportună, dezastruoasă și cu rezultate regretabile, pentru motivele ce urmează.

Liceul de Artă este o instituție de învățământ care a căpătat, prin munca profesorilor și conducerii sale o tradiție frumoasă în municipiul Slobozia. Profilul său este unicat în județul Ialomița, liceul având o reputație excelentă, datorată rezultatelor foarte bune ale elevilor și cadrelor didactice de la acest liceu.

Nu putem fi de acord cu metodele incorecte folosite pentru constrângerea cadrelor didactice pentru a fi de acord cu desființarea Liceului de Artă – presiuni și amenințări nedemne de funcțiile administrative și politice ale celor care stau la originea acestor manevre.

Potrivit aprecierilor apărute în mass-media, s-ar dori asigurarea unor locuri călduțe pentru clientela politicofamilială a PNL Ialomița, în condițiile în care actuala conducere a acestei formațiuni politice întrevede eșecul, în alegerile ce urmează, al Partidului Liberal – care se pare că nu va supraviețui politic anului electoral 2008.

Avertizez cu privire la aceste nefericite intenții ale ISJ Ialomița că voi lua o poziție la fel de tranșantă, în acest subiect, în plenul Parlamentului României, precum și în Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților. O astfel de inițiativă face rușine Guvernului liberal și poate constitui unica amintire (urâtă) lăsată ialomițenilor de actuala conducere a inspectoratului județean.

Declarație politică: „Manipularea – politica de bază a PD” Nu mai este un secret pentru nimeni, unele partide au intrat deja în campanie electorală. Dar așa cum nu poți să te aștepți pe front ca dușmanul să mimeze lupta, tot așa nu poți să ai pretenții ca într-o campanie electorală disputa să se axeze la nivel de programe, de idei. Sunt realist și știu că unele formațiuni politice nici nu iau în calcul principiul fairplay-ului într-o confruntare electorală, iar de aici până la a apela la arma manipulării grosolane nu este decât un pas.

Ieri, liderii PD Emil Boc și Theodor Stolojan au acuzat Guvernul Tăriceanu că menține taxa de primă înmatriculare și au somat Executivul să o anuleze. Domnii Boc și Stolojan știu foarte bine că un guvern nu poate anula o lege votată de Parlament. Nu permite Constituția. Dar acest lucru nu contează pentru cei doi lideri. Contează efectul produs de cel care strigă mai tare în fața camerelor de luat vederi. Suntem în fața unui clasic procedeu de manipulare a opiniei publice. Calculul liderilor PD este unul simplu: o mare parte dintre cetățeni nu cunosc anumite articole – să le spun, de ordin tehnic-procedural – ale Constituției. Pe acest lucru se bazează cei doi și s-ar putea ca manipularea să prindă.

Nu mai revin asupra elementului de demagogie 100% de care dau dovadă cei din PD, și anume că taxa are drept autori miniștrii PD, că nu Guvernul Tăriceanu a majorat cuantumul acesteia, ci Parlamentul etc., etc. Lucrurile sunt știute.

Domnii Boc și Stolojan cer Guvernului ca banii de pe taxă „să fie înapoiați românilor”. În același timp însă ei solicită premierului „să iasă cu un program clar pe 2-3 ani de zile, pentru a ne arăta care este sustenabilitatea financiară a măsurilor luate în ultima vreme”. În acest caz, avem de a face cu elemente de ipocrizie, combinate cu elemente ce țin de domeniul absurdului. Pe de o parte, ceri Guvernului să renunțe la o formă care aduce un venit, dar, pe de altă parte, bănuiești că nu are suportul financiar pentru măsurile luate recent. Dacă ar fi trăit, marele Caragiale s-ar fi inspirat copios din modul de face politică al liderilor PD.

Nu în ultimul rând, liderii PD susțin că „Tăriceanu ne promite că va ieși cu o nouă taxă compatibilă cu normele europene, dar nu știm cum arată. Îi cerem lui Tăriceanu să facă public proiectul de lege privind noua taxă, pentru a permite tuturor organizațiilor, tuturor cetățenilor să-și spună punctul de vedere” _._ De această dată, nu Caragiale, ci un autor din perioada comunistă ar putea prelua ceva materie primă. Referirile la „toate organizațiile” și la „toți cetățenii” sunt specifice perioadei de care ne-am despărțit fără regret în decembrie 1989. Probabil însă că nu toți regretă respectiva perioadă.

„Mită electorală cu locuințe ANL”

Scandalul locuințelor ANL din municipiul Călărași a făcut deliciul presei locale, săptămâna trecută. Construcția celor 160 de unități locative cu destinație socială a început în anul 2003, încă din perioada mandatului fostului primar al municipiului Călărași, Mirel Daniel Țuțuianu. Dar cum fostul primar fusese pesedist, Nicolae Dragu, actualul primar liberal al Călărașiului, a găsit de cuviință, cu sprijinul PNL-ului central, să sisteze lucrările, motivând că ANL-ul nu mai finanțează locuințele sociale de la Călărași. Dar cum prea multe alte realizări nu prea are primarul nostru, în anul 2006 s-a decis continuarea lucrărilor de construcție la ceea ce noi, călărășenii, numim Cartierul ANL II, cu 160 de unități locative. Lucrările au mers prost, deși a existat finanțare. Așa se face că nici în momentul de față nu sunt finalizate în totalitate.

Dar ce mai contează! Suntem deja în preajma alegerilor locale și primarul penelist, Nicolae Dragu, aflat în cădere liberă în preferințele electoratului călărășean, a hotărât să mai facă un gest populist, în speranța că măcar familiile celor 160 de beneficiari ai unităților locative ANL îl vor vota cu siguranță. În consecință, s-a procedat la recepționarea în mare grabă a celor 160 de locuințe ANL, după care primarul Dragu a obligat locatarii să semneze contractele, în ciuda faptului că la ora actuală majoritatea caselor nu sunt conectate la rețelele de utilități. Chiar dacă tinerii locatari nu au posibilitatea să se mute în noile case, aceștia sunt obligați să plătească chiria, care nu este una oarecare. Pentru o garsonieră este percepută suma de 70 de lei/lunar, iar pentru un apartament aproximativ 100 de lei pe lună.

Mai mult decât atât, prefectul județului, Jenel Șerban, a declarat în conferința de presă de săptămâna trecută că încă nu s-a dat aviz de legalitate privind repartiția ANL-urilor, întrucât s-a cerut printr-o adresă scrisă comisiei de repartiție să rezolve două contestații în care solicitanții erau îndreptățiți să primească locuințe ANL. Este vorba despre Nițu Cristina, al cărei caz a fost semnalat de presa locală, și cel al lui Cioboacă Carol. Prefectul Jenel Șerban a mai precizat faptul că în situația în care nu vor fi soluționate favorabil cele două contestații, hotărârea de repartiție a locuințelor ANL va fi

## **Domnul Vlad Gabriel Hogea:**

„Preistoria construcției europene”

Oficial, istoria construcției europene începe cu „Declarația Schuman”, din 9 mai 1950. Lucrurile nu sunt însă nici pe departe atât de simple. Au existat, anterior, numeroase idei, curente, teorii și mișcări care, cumulate, au dus la deznodământul știut.

De fapt, Primul Război Mondial nici nu se sfârșise când fondatorul imperiului „Fiat”, Giovanni Agnelli, publica, în 1918, lucrarea „Federația Europeană sau Liga Națiunilor”. Un an mai târziu, Louis Loucheur (consilierul lui Clemenceau) enunța pentru prima oară principiul integrării economiilor Franței și Germaniei, iar în 1920 îl readucea în discuție pe acela moștenit de la Dante, al autorității supranaționale. La rândul său, contele Richard Coudenhove Kalergi tipărea, în 1923, foarte influenta carte „Pan-Europa” (1923) și făcea posibil Congresul European de la Viena (1926). De numele lui Emil Mayrisch este legat „Acordul Internațional al Oțelului”, din 1925. Ministrul de Externe al Franței, Aristide Briand, este cel care a redactat, în 1930, „Memorandumul pentru o Uniune Federală Europeană”, iar primul-ministru Edouard Herriott a publicat, în 1931, lucrarea „Statele Unite ale Europei”. Același titlu îl poartă și seria de articole scrise, tot în 1931, de Arthur Salter, prieten cu mult mai celebrul Jean Monnet. Alți adepți timpurii ai europenismului erau Konrad Adenauer, Gustav Stresemann și Leon Blum.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Monnet are întâlniri importante cu Charles de Gaulle (în 1940, pe ideea „Uniunii Franco-Britanice”) și Pierre-Henri Spaak (în 1941). Altiero Spinelli scrie în închisoare, tot în 1941, „Manifestul de la Ventotene” („Spre o Europă Liberă și Unită”), care va duce, doi ani mai târziu, la crearea Mișcării Federaliste Europene. Mai amintim și de Memorandumul prezentat de Jean Monnet Comitetului Francez pentru Eliberare Națională, în 1943, dar și de Walther Funk și teoria sa, datând din 1945, a unei „Comunități Economice Europene” – evident, sub conducere germană.

După război, se remarcă discursul lui Winston Churchill, de la Universitatea din Zürich (19 septembrie 1946), dar un rol semnificativ l-a jucat în anul respectiv și Consiliul pentru Relații Externe din SUA, atât prin articolul „Reconstruirea Europei” (de David Rockefeller și Charles M. Spofford), cât și prin proiectul de rezoluție al senatorilor William Fullbright și Elbert D. Thomas.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă cea de-a doua parte a ședinței de astăzi a Camerei Deputaților și vă anunț că, din totalul celor 330 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 171; sunt absenți 159, din care 16 participă la alte acțiuni parlamentare.

Continuăm cu inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, amintindu-vă că vom avea, la ora 12.30, ședința de vot final.

Înainte de a intra însă în dezbateri, începem cu o veste bună: domnul deputat Titu Nicolae Gheorghiof ne-a anunțat că, începând cu data de 25 martie, își dă demisia din Parlament. Îl întrebăm dacă insistă în dorința Domniei Sale. Menține. Am clarificat atunci această chestiune, îi dorim succes domnului Gheorghiof în continuare în acest demers. Vă rog.

Mulțumesc.

Vă rog.

Voiam să vă anunț că, începând de astăzi, nu mai activez în cadrul Grupului parlamentar al PSD-ului și îmi voi desfășura activitatea în Grupul parlamentar al PLD.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc foarte mult. Grupul parlamentar al PRM? PLD? PD-L?

## **Domnul Viorel Constantinescu**

**:**

PD-L.

Pentru stenogramă, că nu s-a înțeles, de asta vă întrebăm.

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog, domnule deputat Furo.

## **Domnul Iuliu Ioan Furo:**

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

## Domnule Gheorghiof,

Îmi face o deosebită plăcere, ca un vechi coleg al Domniei Sale în mai multe legislaturi, fiind în asentimentul celor care au lucrat împreună cu domnul Titu Gheorghiof, să îi adresez mulțumiri pentru activitatea laborioasă desfășurată în cadrul Parlamentului, să îi doresc multă sănătate, succes și putere în muncă.

Nu fac parte din același partid cu dânsul, nici dânsul din același partid cu mine, dar, pe parcursul a peste 12 ani, am dat dovadă de colegialitate, de stimă și respect reciproc.

Domnule Gheorghiof, încă o dată, felicitări și numai bine din partea noastră!

## Vă mulțumesc.

Trecem atunci la ordinea de zi. Ne aflăm la punctul 13, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare, Comisia pentru buget.

Suntem în procedură de urgență; Cameră decizională. Comisia, domnul președinte Gubandru, vă rog.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare anumite măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal.

Respectiv, în primul rând prorogarea până la data de 1 ianuarie 2009 a prevederilor art. 259 alin. (3) și ale art. 260 alin. (1) lit. a) din Legea privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la plata contribuției pentru veniturile din pensie aflate sub limita sumei impozabile. Și, de asemenea, neacordarea de tichete de masă pentru personalul salariat în cadrul instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii.

De fapt, legea vrea să facă o punere de acord cu Legea bugetului pe 2008.

La dezbaterea proiectului au participat: domnul Székely Ervin, secretar de stat la Ministerul Sănătății Publice, și domnul Gibescu Ion, șef de serviciu la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Au fost prezenți 26, dintr-un număr de 28 de membri ai comisiei, iar raportul a fost adoptat cu majoritate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat și de Senat, în ședința din 31 octombrie 2007.

Comisia vă propune supunerea spre dezbaterea și adoptarea plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, cu amendamentele din anexă.

Fiind procedură de urgență, vă propun dezbateri generale 10 minute, cu un minut și jumătate pentru fiecare intervenție în parte.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult. Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

## **Domnul Kovacs Carol Emil** – _secretar de stat_

_la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Prin această ordonanță de urgență s-au luat în considerare principalele caracteristici ale politicii fiscalebugetare în perioada 2005–2008, care sunt subordonate obiectivelor de susținere a creșterii economice și de reducere a inflației și care privesc stabilirea deficitului bugetar la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice, susținerea procesului de convergență a economiei românești cu economiile europene, relaxarea fiscalității asupra muncii, venitului și capitalului, scăderea ratelor de contribuții la asigurările sociale, creșterea capacității de absorbție a fondurilor structurale.

Având în vedere aceste lucruri, Guvernul vă supune spre aprobare această ordonanță de urgență.

Mulțumesc.

Intervenții la dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat Călian.

suplimentare de la bugetul de stat, în vederea continuării și finalizării măsurilor.

Având în vedere cele de mai sus, se impune asigurarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare susținerii costurilor suplimentare intervenite în procesul derulării programului ex-ISPA, pentru evitarea pierderii acestei finanțări.

Ca atare, având în vedere și raportul favorabil, fără amendamente, adoptat de comisia de specialitate a Camerei, vă rugăm să fiți de acord cu proiectul de act normativ. Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Comisia, domnul președinte Gubandru.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Această ordonanță face parte dintr-un șir mai amplu de ordonanțe menite să ducă la scăderea deficitului bugetar, care, în ultima perioadă, a consemnat o creștere alarmantă, înspre 3%. Practic, această ordonanță nu face altceva decât să compenseze mai degrabă rectificarea bugetară prin care Ministerul Sănătății a fost văduvit de 200 de milioane de RON.

Este un lucru extrem de grav, pentru că, pe lângă neacordarea tichetelor de masă, este posibil să existe o criză și asupra personalului auxiliar, așa cum se întâmplă și în cadrul Ministerului Învățământului, unde personalul nedidactic este deja într-o scădere dramatică.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Dacă de la punctul 1 la punctul 5 există obiecții, observații, comentarii pe textele comisiei? Nu sunt. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final la ora 12.30.

Punctul 14, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea și finalizarea măsurilor ex-ISPA.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare, Comisia pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Domnul secretar de stat Doică, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Programul ex-ISPA reprezintă un instrument de finanțare nerambursabilă, prin care Comisia Europeană alocă României 2 miliarde de euro în vederea alinierii standardelor de mediu, precum și a celor de transport la cele ale Uniunii Europene.

Ținând cont de importanța majoră a impactului acestui program asupra infrastructurii din România, precum și de problemele cu care se confruntă autoritățile naționale în implementare, este necesară asigurarea de sume

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 27 de deputați din totalul de 28 de membri ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 13 februarie 2008. El este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterii Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea și finalizarea măsurilor ex-ISPA, în ședința din data de 4 martie 2008, comisia propune supunerea spre dezbaterea și adoptarea plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Cinci minute este timpul propus pentru dezbateri generale și un minut pentru fiecare intervenție în parte. Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

Neexistând amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.

Punctul 15, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

Legea are caracter organic. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare, Comisia pentru muncă. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională. Rog inițiatorul.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Această ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 411/2004 a apărut dintr-o necesitate, și anume aceea că pe parcursul etapei de implementare a prevederilor din cuprinsul legii amintite privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, precum și a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, s-au constatat anumite carențe în circuitul documentelor și al informațiilor, prevederile legale actuale reglementând inițial doar componenta de organizare și funcționare, iar nu și componenta de colectare.

Aceste aspecte se impun a fi remediate în regim de urgență, astfel încât colectarea și administrarea fondurilor de pensii să se realizeze în condiții de maximă siguranță pentru contribuabilii la acest nou sistem de pensii.

În consecință, Guvernul vă supune spre aprobare această ordonanță de urgență. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Comisia, vă rog.

Menține punctul de vedere. Dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbateri generale. Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse. Dacă de la punctul 1 la punctul 10 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptate. Punctele 11 la 20? Punctele 21 la 30? Punctele 31 la 40? Punctele 41 la 51? Nu sunt. Adoptate. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 16, Proiectul de lege privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale „Oltchim” – SA Râmnicu Vâlcea.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare Comisia pentru industrii. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul, domnul secretar? Inițiatorul? Propunere legislativă este. Bun, atunci o să vorbiți din partea Guvernului, domnule secretar de stat.

Vă rog, domnule deputat Vlădoiu.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale „Oltchim” _–_ SA Râmnicu Vâlcea, în sensul stabilirii unor reguli în vederea clarificării situației capitalului social al Societății Comerciale „Oltchim” _–_ SA Râmnicu Vâlcea, respectiv a cotelor acționarilor.

Vă mulțumesc foarte mult. Domnul deputat Frâncu.

Prin Legea nr. 30/15 ianuarie 2007, Parlamentul României a aprobat, pe lângă alte elemente legate de privatizarea „Oltchim”, conversia în acțiuni a întregii creanțe deținute de

AVAS, la valoarea nominală a acesteia, acordarea dreptului de preferință acționarilor minoritari la majorarea capitalului social și atragerea de surse financiare prin vânzarea pe piața de capital, prin ofertă publică, a acțiunilor nesubscrise de acționarii minoritari.

Față de schimbarea cadrului legislativ în urma aderării României la Uniunea Europeană, textul Legii nr. 30 a devenit ambiguu, conținând câteva inadvertențe pe care noi încercăm să le eliminăm prin propunerea legislativă pe care v-o prezentăm.

Se menționează că statul este acționar la „Oltchim” prin MEC, în contextul în care AVAS a devenit deținătorul pachetului majoritar de acțiuni și, în aceste condiții, art. 2 al Legii nr. 30 este lipsit de obiect și, la fel, la art. 1 trebuie făcute modificări semnificative.

Propunerea noastră legislativă dorește clarificarea operațională a derulării majorării de capital social la Societatea Comercială „Oltchim” – SA în așa fel încât statul român, prin privatizare, să-și recupereze întreaga creanță. Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Comisia, raportul, vă rog. Domnul președinte Iancu, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menționat. Aș vrea să subliniez că Senatul a adoptat proiectul de lege. De asemenea, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a avizat favorabil acest proiect de lege. Guvernul, prin punctul său de vedere nr. 2741/10.12.2007, susține adoptarea propunerii legislative, cu observațiile care au fost însușite.

În fapt, proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale „Oltchim” – Râmnicu Vâlcea, în sensul stabilirii unor reguli în vederea clarificării situației capitalului social al SC „Oltchim” – SA, respectiv a cotelor acționarilor.

Membrii Comisiei pentru industrii și servicii au examinat propunerea legislativă și, în urma ședinței din 27 februarie 2008, au hotărât în unanimitate adoptarea proiectului, cu amendamentele admise.

## Domnule președinte,

Aș vrea să fac însă o mențiune: în timpul dezbaterilor, întrucât atât reprezentanții Guvernului, cât și reprezentanții Companiei „Oltchim” au menționat că atât Consiliul Concurenței, cât și Comisia Europeană și-au dat acceptul pentru prevederile alin. (10), respectiv faptul că nu este cazul să se calculeze dobânzi și penalități pentru suma care urmează să fie convertită în acțiuni, am propus, în timpul dezbaterilor, eliminarea acelui amendament, tocmai pentru a evita orice suspiciune legată de posibilitatea interpretării ca fiind ajutor de stat. Însă, dintr-o eroare materială, nu s-a menționat eliminarea.

Prin urmare, toată lumea fiind de acord, atât membrii comisiei, cât și Executivul, și societatea, vă rog să rămânem cu această mențiune, respectiv de eliminare, așa cum s-a hotărât în comisie, a alin. (10).

De eliminare a alin. (10) de la art. 1? Am înțeles. E în regulă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Mulțumesc, domnule președinte.

Punctul de vedere al Guvernului este favorabil proiectului de act normativ. Într-adevăr, susținem și noi cele spuse de domnul președinte Iancu. Într-adevăr, în cadrul comisiei s-a purtat această discuție și s-a luat decizia respectivă.

Însă în plus față de aceasta, dacă ne permiteți, la unul dintre amendamentele admise, din nou am discutat și cu domnul președinte Iancu, noi, totuși, am ruga plenul Camerei Deputaților să fie de acord cu menținerea articolului adoptat de către Senat, în sensul ca AVAS-ul să analizeze dacă măsurile respective sunt ajutor de stat și, dacă da, să procedeze potrivit legii la notificarea lor către organismele competente.

Am discutat și cu colegii noștri de la AVAS, în principiu cred că sunt și dânșii de acord cu menținerea acestui articol.

## Comisia?

Vă rog, domnule deputat Bivolaru, pe această temă.

Domnule președinte,

Argumentele sunt zdrobitoare și-mi retrag amendamentul.

E în regulă. Vă mulțumesc.

Luăm act de această chestiune.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă la punctul 1 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Punctul 2? Adoptat.

Punctul 3, cu observația prevăzută de comisie, respectiv eliminarea punctului 10, care a fost în mod eronat menținut în text?

Adoptat.

Punctul 4? Punctul 4 din raport. Adoptat.

Punctul 5? Adoptat.

La punctul 6 din raport, e vorba de art. 4. Înțeleg că se susține varianta Senatului. Vă rog, domnule deputat Antal.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Se susține varianta Senatului, așa cum a fost solicitat de către inițiator, dar cu o mică reformulare, dacă îmi permiteți, domnule președinte, în care să fie specificat rolul AVAS-ului. Deci „Operațiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență vor fi analizate de către AVAS, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2006

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007”. Acesta ar fi textul care a fost agreat în urma solicitării inițiatorului și de membrii comisiei noastre. Vă mulțumesc.

Observații la acest amendament?

Nu a fost agreat!

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă consult între timp dacă la punctul 7 din raport există obiecții, observații, comentarii.

Nu sunt.

Propun să mergem mai departe și vom reveni la acest proiect în momentul în care se clarifică această chestiune extrem de delicată, legată de natura ajutorului de stat.

Punctul 17, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.

Inițiatorul?

Vă rog.

Domnul secretar de stat Pătuleanu.

## **Domnul Marin Pătuleanu** _– secretar de stat în Ministerul Internelor și Reformei Administrative_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Scopul Ordonanței de urgență nr. 153 l-a constituit asigurarea cadrului juridic necesar desfășurării activității operatorilor de transport în regim de taxi și în regim de închiriere până la intrarea în funcțiune a compartimentelor specializate de autorizare și monitorizare a activității de transport.

Proiectul legii propus dezbaterii dumneavoastră are ca obiect de reglementare prorogarea termenelor până la care operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere și taximetriștii independenți urmau să-și preschimbe autorizațiile de taxi și de transport, ca urmare a imposibilității autorităților administrației publice locale de a-și organiza compartimentele specializate de autorizare și monitorizare.

În consecință, vă adresăm rugămintea să adoptați proiectul de lege supus dezbaterii, cu amendamentele propuse de Comisia pentru industrii și servicii din cadrul Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

Vă rog, comisia, la punctul 17. Revenim după aceea la punctul 16.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Raportul respectiv, care este realizat pe Ordonanța nr. 153 de modificare a Legii nr. 38, vizează patru puncte esențiale. În primul rând, prorogarea termenului de finalizare a unor anumite proceduri de la 31 decembrie 2007 la 31 martie 2008, și aceasta deoarece ANRSC nu s-a putut încadra în termenele stabilite de lege și a trebuit să existe acest termen dat în plus. În al doilea rând, să găsim acum o procedură de redistribuire a autorizațiilor de taxi pentru o anumită categorie de taximetriști care au fost defavorizați în activitatea lor și s-a găsit această procedură și este introdusă în raport. În al treilea rând, eliminarea unei practici neconcurențiale care a fost semnalată de Consiliul Concurenței (această practică). Și, în al patrulea rând, găsim o formă de reglementare a transportului de taximetrie între aeroporturi și localitățile deservite în acest context, deoarece legea prevede că acest transport de taximetrie în localități se face numai ocazional și în cazul nostru trebuie să stabilim că acest transport trebuie să aibă un caracter permanent. Deci este nevoie de o derogare.

De asemenea, se urmărește combaterea monopolului în deservirea aeroporturilor, dar și împiedicarea înlocuirii unui monopol cu alt monopol.

Acestea sunt, stimați colegi, prevederile prinse în reglementări și, domnule președinte, vă rugăm să supuneți dezbaterii.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Dezbateri generale. Vă rog. Domnul deputat Frâncu.

Vreau să spun că a fost un prilej bine-venit apariția acestei ordonanțe de urgență, pentru că a putut să corecteze anumite lacune ale Legii taximetriei, elaborată de noi timp de doi ani de zile.

Din păcate, ce nu înțeleg eu este de ce autoritățile centrale și locale nu au depus eforturi pentru a se încadra în termenele respective și este păcat că, iată, în continuare se tărăgănează intrarea completă în vigoare a legii.

Oricum, este salutar faptul că se reglementează activitatea în regim de taxi și la aeroporturi, iar în conținutul legii o să am de făcut câteva propuneri de mici modificări pe text.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții? Nu mai sunt. Trecem la dezbaterile pe articole. Există un amendament respins. Vă consult dacă se susține? Nu se susține. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Punctul 1. Obiecții, observații, comentarii? La titlu? Adoptat. Punctul 2. Articolul unic. Adoptat. Punctul 3. Titlul ordonanței. Adoptat. Punctul 4. Articolul unic. Adoptat. Punctul 5 din raport. Adoptat. Punctul 6. Domnul deputat Frâncu.

Am discutat aceste observații și cu domnul Bivolaru și cu colegii din comisie. La alin. (3) apare o formulare care din punctul meu de vedere nu este corectă. Dacă observați, spune: „Prin dispecerizarea asigurată de administrația aeroportului pentru eliminarea practicii de abordare a clienților”, adică justificăm practic o măsură. Vă rog, dacă se poate, să introducem imperativ, după „aeroportului” punct și „Este interzisă practica de abordare a clienților în interiorul aeroportului”.

Vă mulțumesc. Comisia? De acord. Mulțumesc. Mai departe, vă rog.

„Condițiile de securitate impuse sau dacă taximetristul nu a încălcat grav prevederile”, deci introducerea cuvântului „dacă” înaintea sintagmei „taximetristul nu a încălcat...”. Și comisia este de acord.

Comisia, de acord.

De asemenea, la art. 24[2] alin. (3), de eliminat „a”, „Au acces la înscrierea în licitația de a atribuire...”, deci „a” trebuie eliminat.

Vă mulțumim.

Și „de atribuire a permiselor de acces”. Adică, trebuie prevăzut ce se atribuie.

De asemenea, „toții” – tăiat un „i”. Deci textul devine: „Au acces la înscrierea în licitația de atribuire a permiselor de acces toți transportatorii autorizați”.

Vă mulțumim foarte mult.

Mai departe, la alin. (5), la sfârșitul primului alineat: „...în procedura de atribuire, care îndeplinesc criteriile impuse în ordinea înscrierii la licitație”; acolo se spune „în ordine”.

De asemenea, o ultimă observație, la art. 24[3] alin. (2), „Lista cu tarife practicate de taxiurile cu acces în locul de așteptare va fi semnată și ștampilată”. Trebuia prevăzut la cine se referă lista.

Da. Mulțumim.

Mai am și la punctul 8.

Deocamdată suntem la 6. Vă rog, domnule deputat Lakatos.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Poate că la dezbateri generale ar fi trebuit să evidențiez calitatea amendamentelor făcute de Comisia pentru industrii și spun aceasta cu toată responsabilitatea, întrucât îmi aduc aminte acum doi ani și acum patru ani ce scandaluri au fost la Budapesta și la Viena cu privire la admiterea taximetrelor la aeroporturi și legislația de acolo seamănă izbitor cu ceea ce au reușit colegii să facă aici. Deci este un lucru foarte bun.

Totuși, aș dori la art. 24[2] să propun o modificare. Se zice așa: „Procedura de atribuire a permiselor de acces se realizează transparent, prin licitare, criteriile de licitare fiind următoarele...” și la lit. b) „capacitatea minimă de transport pentru bagaje”. Aș propune să fie numai „capacitatea de transport pentru bagaje”, pentru că acesta este un criteriu și se va stabili. Altfel, poate unii vor interpreta capacitatea maximă–minimă... deci dă posibilitatea la interpretări greșite, după părerea mea.

Ar fi mult mai corect ca în criterii să fie „capacitatea de transport pentru bagaje” și în caietul de sarcini se va arăta, cei care au capacitate mai mare primesc puncte în plus sau cei care au capacitate mai mică, dacă aceasta dorim, pentru că după text așa rezultă, capacitatea minimă să fie criteriul. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Vă rog, domnule deputat.

Domnule Lakatos, vreau să înțelegeți că nu e bine dacă eliminăm acest minimal, pentru că în acest moment se va înțelege că orice capacitate are acces, care va primi un punctaj mai mic pentru o capacitate minimă, unde poți să pui o sacoșă sau eventual servieta în portbagaj ș.a.m.d. Pentru aeroport s-a înțeles foarte clar că una dintre problemele deosebite la Otopeni și la Băneasa este că se prezintă orice fel de mijloc de transport, inclusiv Matiz-urile ș.a.m.d., care nu au capacitatea minimă necesară care se impune, unde să-i încapă acestui călător o valiză și celelalte bunuri pe care le transportă.

Lăsați „minimă”, pentru că așa a fost data trecută la aeroport cu firma care a preluat și i s-a pus „capacitatea”, atât, și i s-a pus la decimetri cubi, exact cât avea în cartea tehnică, ca să câștige licitația.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții?

Deci cum rămânem cu observația aceasta? De acord cu ce spune domnul Bivolaru. Înțeleg că nu se susține de comisie observația domnului Lakatos. Vă rog, domnule deputat Lakatos.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Din start s-a înțeles ce dorește comisia și eu sunt perfect de acord. Însă formularea... Dacă pe față se spune că se vor stabili criteriile, atunci la subpuncte criteriul minim nu este bine formulat. Dar eu sunt perfect de acord și retrag propunerea mea, dacă comisia consideră. Dar încă o dată

spun, este mai corect ori să spună „cu capacitate minimă de...” sau „în funcție de capacitate”, și atunci în caietul de sarcini se va stabili. Altminteri...

În sfârșit, eu sunt de acord.

Înțeleg că s-a retras.

Dacă la punctul 6 mai există alte obiecții, observații, comentarii? Nu mai sunt.

Adoptat cu toate modificările propuse. Punctul 7? Adoptat. Punctul 8? Vă rog. Domnul deputat Frâncu.

Tot așa, o sintagmă, la art. 9, „Autorizațiile taxi vor fi atribuite cu prioritate gratuit la cererea motivată persoanelor...”, propun înlocuirea „la cererea motivată persoanelor” cu „în urma unei cereri motivate, persoanelor care...” și textul curge.

De acord, comisia. Mulțumesc. Alte observații la punctul 8? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 9? Domnul deputat Bivolaru. Vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

La cererea Consiliului Concurenței – și suntem de acord cu această prevedere, și anume acordul asociațiilor, cum este prins în lege – vă rog să-mi dați voie să iau legea –, e vorba de art. 14 alin. (4) teza a doua, teza aceasta spune: „Dacă prin studiul realizat de autoritatea locală s-a stabilit un număr maxim de autorizații taxi necesare prin care se depășește raportul de patru la mie, aceasta se va putea realiza doar cu acordul asociațiilor profesionale reprezentative”, ceea ce Consiliul Concurenței reclamă că este o măsură anticoncurențială. Trebuie să fim de acord cu dumnealor.

În această situație, sigur, propunerea este de a se înlocui „acordul” cu o anumită „consultare”. Consiliul Concurenței consideră că în cadrul activităților comerciale, economice, inclusiv consultarea agenților economici este și aceasta o măsură tot anticoncurențială și, în consecință, propun că la acest alin. (1) să eliminăm teza a doua din alin. (4) de la art. 14, adică să nu fie nici acord, nici consultare din această perspectivă.

Deci cer eliminarea acestui text, repet, teza a doua, alin. (4) din art. 14.

Observații? Mulțumesc.

Atunci adoptăm punctul 9, cu propunerea domnului deputat Bivolaru.

Punctul 10?

Adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Mulțumesc.

Proiectul rămâne la vot final.

Ne întoarcem la punctul 16 și aștept din partea comisiei să ne explice formula la care s-a ajuns.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

În fapt, discuțiile au reiterat analiza făcută în comisie referitoare la acest amendament, respectiv la art. 4, dată la care în comisie s-a menționat că prin eliminarea alin. (10) de la art. 1 se evită orice pericol de interpretare ca ajutor de stat a acestei operațiuni de conversie a creanțelor în acțiuni.

Dar dacă acum Guvernul consideră că este și mai acoperitor, noi suntem de acord cu menținerea amendamentului de la art. 4.

În această formă, fără menționarea „de către AVAS” sau cu menționarea „de către AVAS”?

Cu menționarea „de către AVAS”.

## E în regulă.

Atunci mergem pe formula propusă de domnul deputat Antal și care este consemnată în stenogramă.

Mai sunt alte intervenții sau obiecții? Nu mai sunt.

Am finalizat și la punctul 16 dezbaterea pe articole.

Proiectul va rămâne la vot final, cu amendamentele admise.

Trecem la punctul 18, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2007 pentru completarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare, Comisia pentru industrii. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională. Rog inițiatorul. Domnul secretar de stat Kovacs.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Această ordonanță de urgență a avut în vedere câteva lucruri. O să le amintesc numai pe cele mai importante, și anume dezvoltarea și consolidarea întreprinderilor mici și mijlocii depinde în mod esențial de achiziția de noi echipamente, tehnologii și know-how, care să permită adaptarea producției la cerințele pieței interne.

Extinderea activităților înalt tehnologizate, realizarea de produse cu valoare adăugată ridicată în industria prelucrătoare răspund dezideratului de coeziune economică, necesitând însă investiții considerabile.

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii angajează, după cum se știe, aproximativ 54% din totalul forței de muncă, dar productivitatea sectorului este mult mai scăzută decât cea a întreprinderilor mari.

Acest lucru se explică prin faptul că un procent semnificativ al acestora utilizează echipamente de producție

depășite, altele neîndeplinind cerințele de calitate ale Uniunii Europene din cauza lipsei de investiții în tehnologie modernă. În acest context, sectorul IMM are nevoie imperativă de un sprijin adecvat.

Acestea sunt câteva lucruri pe care ordonanța le-a avut în vedere, fapt pentru care Guvernul vă solicită adoptarea ei. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnul președinte Iancu. Vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi, Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată în fond, în procedură de urgență, pentru dezbaterea proiectului de lege menționat.

Aș vrea să subliniez faptul că Senatul a adoptat proiectul de lege.

De asemenea, Comisia juridică, de disciplină și imunități a avizat favorabil prezentul proiect de lege.

În fapt, proiectul are ca obiect de reglementare completarea cu un nou articol a Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, în scopul sprijinirii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, prin susținerea investițiilor realizate de astfel de întreprinderi nou-înființate sau din anumite domenii de activitate.

Membrii comisiei, în urma dezbaterilor, au hotărât cu majoritate de voturi adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă există intervenții la dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 19, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene.

Rog inițiatorul.

Domnule secretar de stat Mocuța, vă rog.

## **Domnul Gheorghe Mocuța** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Justiției_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Susținem adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123 privind unele măsuri pentru consolidarea și cooperarea judiciară cu statele membre ale Uniunii Europene.

Menționăm că acest proiect a fost adoptat în noiembrie 2007 ca urmare a evenimentelor care s-au produs în Republica Italiană, motiv pentru care au fost elaborate proceduri noi, urgente, de realizare a unor cooperări internaționale.

Prin titlul I se reglementează procedura de trimitere în statele membre ale Uniunii Europene a unor magistrați de legătură români în aplicarea acțiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptate de Consiliu, în temeiul art. K-3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistrați de legătură.

Începând cu 6 decembrie 2007, un procuror și un judecător au fost trimiși ca magistrați de legătură în Italia. În perioada următoare, se intenționează trimiterea unor magistrați de legătură în țări precum Spania, Franța, Marea Britanie, Germania și Austria.

Prin titlul II se urmărește crearea unui cadru juridic complet în aplicarea Deciziei Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a „Eurojust”, în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate.

Se introduc și noi dispoziții menite a facilita aplicarea Deciziei Consiliului nr. 286 pe justiție și afaceri interne și a reglementa în detaliu drepturile și obligațiile membrului român al „Eurojust”, procedura de cooperare între autoritățile române și „Eurojust”.

Mulțumesc, domnule secretar de stat. Vă rog, din partea comisiei? Domnul vicepreședinte Florin Iordache.

Mulțumesc, domnule președinte. Camera Deputaților este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Tot favorabil au avizat și Comisia pentru muncă și protecție socială și Comisia pentru politică externă.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În urma examinării în Comisia juridică, cu unanimitate de voturi propunem adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise, care sunt prezente în anexă.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulțumesc foarte mult. Intervenții la dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Cu necesitate se impune adoptarea acestei legi, pentru că stabilește cadrul în care vom realiza cooperarea la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene.

În ce privește activitatea desfășurată de magistrați, se impune să remarc faptul că proiectul îmbunătățește reglementările din ordonanță, îl face consistent, adaptează procedurile la normele europene, ceea ce face să devină un instrument de lucru util.

Pentru aceste argumente, susțin teza promovării unui asemenea proiect de lege.

Mulțumesc foarte mult. Alte intervenții? Nu mai sunt alte intervenții. Trecem la dezbaterile pe articole.

De la punctul 1 la punctul 5, obiecții observații, comentarii?

Adoptate. De la 6 la 10? Adoptate. De la 11 la 20? Adoptate. De la 21 la 30? Adoptate. De la 31 la 36? Adoptate. Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 20, Proiectul de lege privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene.

Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat. Raport de adoptare, Comisia juridică. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională. Rog inițiatorul. Domnule secretar de stat Mocuța, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Susținem adoptarea Proiectului de lege în forma avizată favorabil de Comisia juridică a Camerei Deputaților.

Având în vedere că proiectul de lege a fost respins de Senat din cauza lipsei cvorumului necesar pentru adoptarea unei legi organice, 58 de voturi pentru și doar două împotrivă, dorim să subliniem importanța adoptării acestui proiect de lege pentru integrarea deplină a țării noastre în spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, proces care nu s-a finalizat odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ci este un proces continuu.

Pentru credibilitatea României ca membru al Uniunii Europene, este esențial ca procesul de transpunere a instrumentelor juridice ale Uniunii Europene în domeniul cooperării judiciare, în condițiile în care acquis-ul în materie evoluează permanent, prin adoptarea unor noi instrumente, să continue la fel de susținut și după aderarea la Uniunea Europeană.

Proiectul de lege a urmărit, prin titlul I, modificarea și completarea Legii nr. 302 din 2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Trebuie să menționez că este strâns legat de Ordonanța Guvernului nr. 123 care a apărut în noiembrie 2007 ca urmare a împrejurărilor negative, nefaste, care s-au petrecut în Republica Italiană și care ne-a determinat să luăm măsuri urgente. Se urmărește transpunerea unor noi decizii-cadru ale Consiliului, bazate pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor, îmbunătățirea reglementării în materia mandatului european de arestare, eliminarea unor neconcordanțe constatate în legea în vigoare în materia extrădării.

Prin titlul II se urmărește crearea unui cadru juridic complet în aplicarea deciziei din 28 februarie 2002 de instituire a „Eurojust” în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate. Se urmărește a se reglementa, în detaliu, drepturile și obligațiile membrului român la „Eurojust”.

Prin titlul III, reglementarea procedurii de trimitere în statele membre a unor magistrați de legătură, așa cum am menționat prin ordonanța anterioară, iar prin titlul IV, stabilirea unor proceduri de numire a punctelor de contact ale României pentru rețelele judiciare europene, precum și de constituire a rețelelor judiciare române.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule vicepreședinte Iordache, raportul comisiei.

Da. Mulțumesc.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a respins proiectul de lege. Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

În urma examinării în Comisia juridică, de disciplină și imunități noi vă propunem, stimați colegi, un raport favorabil, cu amendamentele admise care sunt prezente în anexă.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte categoria legilor organice.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenții la dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat Adam.

De fapt, acest proiect de lege, această modificare a legii este întregul la care este parte proiectul de lege de aprobare a ordonanței.

În mod normal, acest proiect de lege anterior discutat, de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 123, este un capitol al acestei legi, pentru că este logic să fie așa.

Este o reglementare de acuratețe, este pusă în acord cu reglementările europene, amendamentele aduse au contribuit la îmbunătățirea conținutului și sigur că reglementările în materia extrădării, a mandatului de arestare european, a celorlalte chestiuni fac cu necesitate să adoptăm acest proiect de lege.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt. Trecem la dezbaterile pe articole. De la punctul 1 la punctul 10. Obiecții? Observații? Comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la punctul 11 la 20? Nu sunt. Adoptate. De la punctul 21 la punctul 30? Adoptate. De la punctul 31 la punctul 40? Adoptate. De la punctul 41 la punctul 50? Adoptate. De la punctul 51 la punctul 60? Adoptate. De la punctul 61 la punctul 70? Adoptate.

De la punctul 71 la punctul 80? Adoptate. De la punctul 81 la punctul 90? Adoptate. De la punctul 91 la punctul 100? Adoptate. De la punctul 101 la 110? Adoptate. De la punctul 111 la punctul 120? Adoptate. De la punctul 121 la punctul 135? Adoptate. Anexele, de la I la IV. Obiecții? Observații? Comentarii? Nu sunt. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole, proiectul rămâne la vot final.

Punctul 21, Proiectul de lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA în baza Programului CCC – Legea publică nr. 480/1992, precum și a altor costuri externe aferente acestei cote-părți.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii. Suntem Cameră decizională.

Inițiatorul, vă rog, domnule secretar de stat Doică.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În anul 1992, în baza Legii publice americane, Guvernul SUA, prin Departamentul Agriculturii, a acordat Guvernului României un credit comercial în valoare de 10 milioane dolari americani, pe termen de 30 de ani, cu 6 ani perioadă de grație, și cu o dobândă de 3% pe an, pentru cumpărarea de bumbac-fibră din SUA.

În același an, în numele Guvernului României, Acordul de credit a fost negociat în SUA cu reprezentanții din acea vreme ai Ministerului Industriei, iar pentru realizarea importului de bumbac-fibră au fost desemnați, prin licitație publică, o serie de 5 agenți economici specializați în operațiuni de comerț exterior.

Având în vedere situația potrivit căreia dintre acești 5 agenți desemnați, o parte dintre ei nu au utilizat banii potrivit prevederilor legale, în sensul de a achiziționa bumbac-fibră din Statele Unite, pentru a nu deteriora relațiile comerciale și diplomatice, Guvernul României a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 238 din 2000, prin care s-a reglementat rambursarea ratelor de capital pentru cota-parte din credit pe perioada 1998–2005, precum și achitarea dobânzilor și a altor costuri externe aferente acestei cotepărți de către Ministerul Industriei și Resurselor, din suma alocată de la bugetul de stat.

Pentru recuperarea sumelor plătite în acest fel de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cele 3 societăți comerciale în culpă, importatoare de bumbac-fibră, au fost acționate în justiție, procesele fiind în derulare și urmând toate procedurile legale pentru recuperarea creanțelor statului.

Față de raportul favorabil, fără amendamente, adoptat de către comisia de specialitate a Camerei, vă rugăm să fiți de acord cu proiectul de act normativ.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Domnule președinte Iancu, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în procedură de urgență, a proiectului de lege menționat.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, iar Comisia juridică, de disciplină și imunități, precum și Comisia pentru buget, finanțe și bănci au avizat favorabil proiectul.

În fapt, proiectul de lege are ca obiect de reglementare rambursarea ratelor de capital pentru perioada 2006-2007, ca o cotă-parte din creditul comercial acordat Guvernului României în anul 1992 de către Guvernul Statelor Unite.

Creditul, în valoare de 10 milioane de dolari, a fost acordat pe 30 de ani, cu 6 ani perioadă de grație, cu o dobândă de 3%, pentru cumpărare de bumbac-fibră din Statele Unite.

În urma dezbaterilor, cu majoritate de voturi, membrii comisiei au propus adoptarea proiectului de lege, în forma adoptată în Senat.

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Intervenții la dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat Tabără?

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Eu aș pune, de fapt, două întrebări pentru a mă lămuri dacă acest credit a făcut parte cumva din sistemul de credite GSM 102 și GSM 103 și, doi, cum pot fi recuperate, este sigur că vor fi recuperate pierderile cauzate de cele 3 societăți, mai ales că este vorba de o distanță de peste 10 ani?

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Dragoș Dumitriu. Doamna deputat Aura Vasile. E, era domnul deputat...

Domnul deputat Dragoș Dumitriu a hotărât să fie un domn.

Doamna deputat Aura Vasile.

## Mulțumesc.

## Colegii mei sunt domni.

Am ascultat ceea ce s-a spus de la acest microfon în legătură cu acest credit acordat de Guvernul SUA pentru procurarea de bumbac în timpul Guvernului Stolojan. Și se spune de la acest microfon, că... vezi, Doamne!, ce vechi este și, după 10 ani, noi, eu, dumneavoastră și cetățenii acestei Românii să plătim de acum înainte 800 de mii de dolari pentru că 5 firme, la nivelul anului 1992, s-au îmbogățit – patronii lor –, în condițiile în care, după ce au luat aceste fire de bumbac s-au desființat și au dispărut. Așa a înțeles

primul-ministru al timpului respectiv, Theodor Stolojan, să facă industrie, să facă comerț, în condițiile în care el este primul care strigă astăzi: „hoții!”.

## Domnilor colegi,

Eu vă spun că ei sunt hoți, iar noi ar trebui să sesizăm instanțele, ca cei care sunt vinovați pentru această pagubă, acești bani care sunt luați din buzunarele noastre să fie plătiți de cei care sunt vinovați.

Cei care își fac scut din noțiunea de cinste, de luptători anticorupție, sunt primii care au adus pagube României. Grupul nostru nu va vota acest proiect de lege, pentru a acoperi, știu eu, sacii de bani ai celor care la timpul respectiv au furat.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Eu am cedat cuvântul doamnei Aura Vasile, pentru că eu am luat cuvântul pe această temă și acum 3 ani, când a apărut prima dată această lege pe ordinea de zi a Parlamentului. Atunci am formulat întrebarea în legătură cu procedurile pe care le desfășoară Ministerul Finanțelor pentru recuperarea banilor, în sensul că, bun, bun, procedurile au început, dar câți bani s-au recuperat? Adică, ideea este că cele 5 firme private care au beneficiat de o garantare guvernamentală din partea Guvernului Stolojan s-au desființat, banii le-au intrat în buzunar, dar, până la urmă, statul câți bani a recuperat, ca să ne ceară nouă să dăm o lege prin care să recuperăm acești bani? Aceasta este problema.

Și, într-adevăr, aparține vina Guvernului Stolojan și m-aș bucura ca răspunderea ministerială să se refere și la miniștrii din acea perioadă, pentru că multe lucruri s-au făcut atunci.

Și bine ar fi să se verifice pe baza unei anchete sau a unui audit realizat de Ministerul Finanțelor și chiar de Corpul de Control al premierului ce s-a întâmplat cu semnăturile oferite cu atâta larghețe pentru obținerea unui credit neperformant, a unui credit care a fost, de fapt, o mare țeapă guvernamentală, credit oferit de acei miniștri de la vremea respectivă.

Vă mulțumesc.

În concluzie, nici noi nu vom vota acest proiect de lege.

## Mulțumesc.

Domnul deputat Tabără, domnul deputat Momanu.

Sincer, stimați colegi, îmi pare rău de întorsătura acestor puncte de vedere exprimate de la acest microfon. Nu am dorit să dezvolt problema aceasta a celor două sisteme, a celor trei sisteme de credite, destul de ieftine, care veneau într-o anumită perioadă, nu știu dacă și acum mai sunt în funcțiune, și care erau oferite românilor pentru a putea să-și procure materie primă și să se dezvolte, GSM 102-103, erau, dacă nu mă înșel eu, undeva la 100 de milioane de dolari, cu dobânda pe care v-o spuneam.

Dar, după părerea mea, este greșit cum punem problema aici, pentru că, dacă doriți, eu vă pot aduce în actualitate acel caz „Sanca” pe GSM 102 care cumpărase un caiet de sarcini de la Ministerul Agriculturii, s-a dus în SUA, a făcut contractele fără să aibă aprobări, de fapt, primise aprobările pentru garanțiile guvernamentale, se întorsese și era să anuleze inclusiv licitațiile legale! Mergând pe firul unei astfel de afaceri și, repet, al firmei „Sanca”, am găsit, în calitatea mea de ministru, și cu ministrul comerțului de atunci, sediul undeva într-un sediu de partid la Focșani.

Mă opresc aici pentru a nu da mai multe, știu eu, puncte de vedere, pentru că nu este normal. Dar eu cred că din punctul de vedere al achitării unor angajamente ale României și pentru păstrarea unor relații, mai ales pe acest sistem de creditare, este foarte bine să aprobăm, să mergem...

Nu vreau să... dar dumneavoastră cunoașteți cine au fost cei mai apropiați de „Sanca”, și atunci, vă rog să trageți concluziile de rigoare.

Mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Momanu.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Și vreau s-o atenționez pe colega noastră, doamna deputat Aura Vasile, trebuie să rețineți că în anul 1992 industria românească era industrie socialistă încă. Nu se începuse privatizarea. În țară erau 5 filaturi de bumbac cardat care nu aveau materie primă, și dacă nu se importa acest bumbac mii de oameni trebuiau trimiși în șomaj. Or, știm cu toții care era situația economică și socială în acea perioadă. Guvernul Stolojan a aprobat creditul, a venit după aceea Guvernul Văcăroiu și a falimentat acele filaturi de bumbac cardat, a trimis lumea în șomaj și nu a avut cine să mai plătească datoria. Asta este realitatea și-mi pare rău că ați deschis acest subiect care nu vă avantajează.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul deputat Rușanu.

## Domnule coleg Momanu,

## Stimați colegi,

Trebuie să rețineți faptul că trei societăți de aici, „Textilcotton”, „Impex Overseas” și „Tuvic” – SA erau societăți cu capital sută la sută privat. Erau privați, dânșii au făcut importul de bumbac, dânșii au beneficiat de credit, au vândut bumbacul filaturilor, au încasat banii și n-au plătit mai departe. Realitatea asta este.

Acum, nu-i mai puțin adevărat că după 15 ani nu poate România, pentru suma respectivă... să ne facem de râs, garanția guvernamentală dată la vremea respectivă... și să nu votăm acest lucru! Dar să spunem lucrurilor pe nume. Cei care au beneficiat atunci au fost societăți private, nu industria socialistă. Asta este realitatea!

Acum, ca după 15 ani statul român să nu recunoască garanția respectivă, acordată la vremea aceea, nu se poate, indiferent cine a fost atunci, astăzi noi suntem obligați să recunoaștem acea garanție acordată de statul român, pentru credibilitatea noastră. Deci, vom vota această lege, dar să spunem lucrurilor pe nume: au beneficiat societăți private.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Nicolae Popa.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Într-adevăr, noi vom vota acest proiect de lege, pentru că trebuie să ne respectăm cuvântul dat, dar cei 800 de mii de euro care trebuie recuperați de la cetățeni, pentru care se fac vinovați cei de la vremea respectivă... 800 de mii de dolari, mă corectează un coleg. Mulțumesc.

Sigur, trebuie să răspundă cei care au fost la vremea respectivă și au asigurat garanțiile acestea, adică domnul Stolojan și ministrul economiei și comerțului care era la vremea respectivă. Nu-i putem lăsa să nu-i întrebăm ce au făcut cu suma aceasta uriașă, pentru că noi sancționăm pe unul care fură o găină, și-i dăm de la 5 luni până la 3 ani, dar pe cei care devalizează bugetul statului de 800 de mii de dolari îi lăsăm în pace!

Eu propun, domnule președinte și stimați colegi, aș dori să fiți de acord ca Parlamentul să facă o sesizare, să dispună o anchetă penală pentru cei care sunt implicați și au asigurat aceste garanții, nu pentru că le-au asigurat, pentru că nu s-au preocupat să recupereze acești bani și au lăsat să-i plătească poporul român. Deci eu vă rog să luați act de această cerere a noastră.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Dacă mai există alte intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Dragoș Dumitriu pe procedură.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Pentru acuratețea stenogramei, aș dori să ne precizeze reprezentantul Ministerului Finanțelor câți bani s-au recuperat până acum în cazul acestui credit de la respectivele firme beneficiare ale creditului.

Vă mulțumesc.

Domnule secretar de stat, câți bani s-au recuperat?

## Domnule președinte,

Mulțumesc de întrebare. Din acești 800 de mii de dolari, deocamdată niciun ban, două dintre companii sunt în executare prin procedurile specifice ale AVAS-ului, iar celelalte trei companii sunt toate în fața instanței, procesele aflându-se la fond.

Dar, cu permisiunea dumneavoastră, pe măsură ce se derulează procesele, vă putem ține la curent.

Ziceți la microfon, că nu se aude!

La solicitarea dumneavoastră, pe măsură ce procesele înaintează și recuperarea debitelor de către AVAS, vă putem ține la curent, măcar comisia de specialitate...

Mulțumesc. Domnul Dumitriu.

Tot pe procedură, în numele grupului parlamentar, solicit amânarea dezbaterii și votului la această lege până când Ministerul Finanțelor va avea niște rezultate concrete.

De ce să dăm noi bani înainte, înainte să avem barem un semnal clar că banii se recuperează?!

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt. Vă rog, domnule deputat Bivolaru.

## Stimați colegi,

Vă mărturisesc sincer că din bumbacul care s-a adus nu știu dacă am apucat și eu de o pereche de șosete din el.

Problema se pune că a fost o garanție guvernamentală acolo, indiferent acum cine vine la putere, prostiile care se fac, sigur, trebuie plătite de cei care conduc politic sau conduc economic. Dar a fost garanție guvernamentală și, efectiv, din punctul acesta de vedere nu avem niciun fel de ieșire din acest subiect.

Ceea ce trebuie, într-adevăr, discutat este că de atâția ani de zile, și sunt aproximativ 13 sau 14 ani de atunci, nu se face nimic în ceea ce privește recuperarea acestor creanțe care, efectiv, gestionează acest subiect. Ministerul Economiei trenează, de fiecare dată, noi i-am chemat la Comisia pentru industrii și servicii, că e obiectul nostru de activitate, de fiecare dată să ni se spună în ce stadiu sunt dosarele respective privind recuperarea acestor pagube de la cei care au consumat, mă rog, bumbacul respectiv la vremea aceea, și ni se dau numai răspunsuri evazive.

De fapt, asta este și puterea unui parlamentar sau puterea Parlamentului, așa, de multe ori suntem decorativi, domnule președinte, că poate modificăm Constituția aia, ca să clarificăm și acest aspect.

Deci aici este problema pe care, într-adevăr, trebuie să insistăm, pe recuperarea și pe activitatea Ministerului Economiei care, efectiv, bate pasul pe loc, precum sârba în căruță.

Vă mulțumesc. Alte intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Paveliu.

## Stimați colegi,

În primul rând, sprijinim ideea retrimiterii la comisie a acestui proiect de lege, pentru că, evident, avem obligația să ne documentăm cu toții. Unii din comisie poate că au știut mai multe decât știm noi acum.

Dar vreau să-i spun domnului Bivolaru că există o posibilitate cât se poate de legală și constituțională, cererea de informare, pe care, dacă ați adresat-o Ministerului Economiei și Finanțelor, avea obligația, dacă ați făcut uz, avea obligația să vă dea sub semnătură certificată orice

informație pe care dumneavoastră o solicitați. Deci putere avem... Nu, aveți...

Nu avem în fața Parchetului, a justiției...

Nu, aveți... Bun, în sfârșit, nu intru într-o polemică cu dumneavoastră acum.

Problema de fond este, atât cât am putut să citesc proiectul acesta doar în fugă, acum, în plen, mie mi se pare că este un proiect cu un viciu de formă.

În primul rând, dacă este o garanție guvernamentală, pentru aceasta nu avem nevoie de o lege.

În al doilea rând, dacă această lege este promovată de Parlament, nu știu dacă vom mai putea să îi urmărim pe cei care sunt în culpă. Cred că acest subiect n-ar trebui trecut. Nu pentru că suma este mică, pentru că, în ultimă instanță, 800 de mii de dolari nu este o sumă enormă, raportată la bugetul de stat, dar cred că ne putem folosi de această situație pentru a crea un precedent, pentru a pune lucrurile la punct și astfel de situații să nu se mai repete.

Totodată, profit de ocazie să spun că regret atacurile politicianiste, absolut aberante, făcute la adresa Guvernului care a promovat această, în sfârșit, această garanție, probabil la momentul respectiv corectă.

Vă mulțumesc foarte mult. Domnul deputat Calimente.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Sigur că în cazul unui împrumut pentru care statul român a acordat garanțiile sale, indiferent ce guvern se află acum sau în viitor la guvernarea țării, trebuie să-și respecte angajamentele pe care și le-a asumat și suma trebuie plătită. Nu asta este problema.

Problema este că, într-adevăr, se pare că acolo s-au comis niște ilegalități, toată lumea se întreabă cum poate fi rezolvată această problemă. Problema se rezolvă simplu.

La vremea respectivă nu exista DNA, la ora asta avem DNA. Pe această cale, de exemplu, domnul Țuluș, eu îl anunț că se poate autosesiza și să vadă ce s-a întâmplat acolo, pentru că tot pe căi din presă sau de la televiziune domnul Țuluș s-a mai sesizat în cazul altor miniștri care la această oră au deschise dosare penale și sunt cercetați pentru diferite documente pe care le-au semnat în calitate de ministru.

Deci eu cred că asta este calea, DNA-ul să se autosesizeze și să vedem ce s-a întâmplat în perioada respectivă cu sumele de bani, cine trebuie să le plătească și cine este vinovatul.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Doamna deputat Aura Vasile.

Mulțumesc, domnule președinte. Sunt surprinsă cum putem să fim de cameleoni! Auzeam deunăzi și foarte apăsat spus că Parlamentul României, deci noi, deputații și senatorii, ne aprobăm legi pentru propriul interes. Oare?

În momentul în care se cere să se acopere printr-o lege o „năsălâmbă”, făcută de Stolojan, prim-ministru al acelui moment, oare cum se numește chestia aceasta? Oare putem să măsurăm cu două unități de măsură, o dată pentru Stolojan și o dată pentru noi, toți ceilalți? Cred că nu este corect și că Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat va respinge această inițiativă, în condițiile în care suntem de acord cu domnul deputat Popa, că trebuie să sesizăm și trebuie să răspundă cineva, nu doar să atace, ci teoretic să se uite întâi în curtea lui.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Valeriu Tabără.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Să știți că n-am de gând să apăr pe nimeni, însă cred că și în cazul respectiv, ca și Afacerea „TransChem” din 1997 au fost lucrate în grup. Eu știu că o garanție guvernamentală nu o dă primul-ministru, ci o dă Ministerul Finanțelor... și toate garanțiile guvernamentale. Or, acolo a fost o structură întreagă, așa cum în 1997-1998... și revin, Afacerea „TransChem”, care stă la baza distrugerii sistemelor de irigații și a Societății de Îmbunătățiri Funciare din România, mult mai târziu, în valoare de circa 85,7 milioane de dolari, și care a venit tot printr-un astfel de sistem de credit și care nici la această dată nu este lămurită.

Este bine ceea ce a spus colegul de la PNL, că e bine să se sesizeze organele în drept, inclusiv din discuțiile pe care le avem aici. Și iar revin și spun că nu era nevoie, așa cum a spus-o colegul Paveliu aici, de o lege, cum nu este nevoie niciodată de o lege sau de o ordonanță de urgență pentru a acoperi marile nereguli pe care unii le fac cu bună știință. Și cred că retrimiterea la comisie și chiar reanalizarea anulării unei astfel de inițiative legislative este foarte bine-venită și ar trebui s-o facem.

## Da.

Domnul deputat Iancu.

## **Domnul Iulian Iancu:**

## Stimați colegi,

Am ascultat cu atenție intervențiile dumneavoastră. Acest gen de intervenții au avut loc și în comisie.

Nu s-au înțeles două lucruri esențiale: 1. Nu este vorba despre garanție guvernamentală. Dacă ar fi fost garanție guvernamentală, creditul ar fi fost deja plătit până astăzi. 2. Este vorba despre un credit acordat de Guvernul SUA Guvernului României, un credit comercial. În urma acordării acestui credit comercial Guvernul României a desemnat prin licitație 5 operatori comerciali să efectueze importul, aleși...

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Băieții deștepți?

...dintre cei deștepți...

3. Nu și-au onorat obligațiile de plată a creditului, invocând diverse argumente și, practic, în 1998 s-a stopat acest credit. Deci vorbim despre: preluarea acestui credit la data lui, premier domnul Stolojan, la data stopării, premier domnul Ciorbea sau domnul Radu Vasile. De atunci până astăzi, prin instanță, Ministerul de Finanțe tot încearcă să recupereze acest credit.

În fața comisiei, argumentul a fost următorul: „Stimați domni, pentru a nu periclita relațiile dintre Guvernul Statelor Unite și Guvernul României, Guvernul României a fost obligat să inițieze ordonanță de urgență pentru a onora plata.”

De aici încolo, toate argumentele dumneavoastră sunt valabile, respectiv faptul că sunt băieți deștepți care și-au bătut joc sistematic de această țară, că au fost susținuți de la nivelul cel mai înalt și că ei trebuie urmăriți prin DNA, prin toate organismele procuraturii și justiției României pentru a-și plăti această obligație, punându-ne, iată, și pe noi în dificultate, și Guvernul României, și România.

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

## Domnilor colegi,

Cred că este suficient, suntem edificați.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Cred că ne vom manifesta prin votul final.

Vă dau cuvântul pe procedură, domnule deputat, dar după ce am terminat dezbaterea pe acest proiect de lege, care rămâne la vot final.

Vă rog, domnule deputat.

## Domnule președinte,

Eu am făcut o propunere care cred că nu s-a înțeles. Eu am propus, în numele Grupului Conservator, scoaterea de pe ordinea de zi.

Nu există procedură, domnule deputat.

Dacă se dorește reîntoarcerea la comisie, care înțeleg că ar fi susținută și de Grupul liberal-democrat, sunt de acord cu această formulă, dar cu următorul amendament, și anume ca Ministerul Finanțelor să prezinte la comisie o auditare internă cu ceea ce s-a întâmplat la momentul acordării sau mai bine zis a selecționării, după cum spune domnul președinte Iancu, a selecționării beneficiarilor acestui credit, a modalității în care au fost ei selecționați și a celor care și-au pus semnătura pe această selecție. Pentru că a trece la datoria publică, ca și până acum, niște sume, fără a avea niște oficiali care se fac vinovați de aceste pagube naționale, este o greșeală, după părerea mea, în anul de grație 2008, repet, după atâtea țepe pe care le-a încasat statul român! Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Repet: a doua propunere ar fi de retrimitere la comisie.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Da, n-avem procedură de scoatere de pe ordinea de zi.

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Această inițiativă legislativă are ca scop acordarea unui ajutor financiar pentru anul 2008 pentru pomicultură, plantațiile de pomi și arbuști fructiferi.

Suprafața pomicolă a scăzut drastic în ultimul timp, de la 270 de mii de hectare la 120 de mii de hectare, dar asta pe hârtie, fiindcă, practic, noi mai lucrăm în România 25 de mii de hectare de livezi intensive și circa 10–12 mii de hectare la culturile populației în zonele tradiționale.

Cauza este clară: cheltuielile anuale pentru un hectar în pomicultură sunt enorme, circa 70–80 de milioane de lei, iar anul acesta vor ajunge poate la 100 de milioane de lei vechi, ceea ce nu este la îndemâna oricărui fermier.

Deși Ordonanța Guvernului nr. 123/2006 prevede ajutor financiar pentru tratamente fitosanitare în plantații de pomi, la fel și Legea nr. 125/2006, Hotărârea Guvernului nr. 463/2007 a scos plantațiile de pomi.

În anul 2007, din cauza înghețului târziu în Ardeal și a secetei în restul țării, plantațiile de pomi au produs foarte puțin, majoritatea fermelor sunt în faliment. Dacă nici în anul 2008 nu intervin cu un ajutor cât de cât substanțial, practic, lichidăm întreaga pomicultură din România.

Ce se propune prin această inițiativă? Susținerea costurilor la tratamente fitosanitare și alte lucrări agricole cu 1.500 de lei pe hectar, față de 7-8 mii cât se cheltuiesc anual. Practic, se vor salva 35 de mii de hectare de livadă, de pomi, cu suma de 1.500 de lei pe hectar, deci cu circa un milion

jumătate de euro. Dacă le distrugem și nu le lucrăm într-un an de zile, să le replantăm ar costa 7 miliarde de euro.

Aici este problema gravă, fiindcă este al doilea an când situația va fi proastă. Nu sunt nici sute de mii de hectare, nici milioane, sunt, practic, 35 de mii de hectare, iar sprijinul este practic mic, dar cu acest sprijin mic putem face lucruri mari.

Comisia de agricultură din Camera Deputaților a făcut trei amendamente: extinderea și la arbuști fructiferi a acestei inițiative, plata în cupoane agricole, beneficiari să fie numai societățile comerciale care respectă fiscalitatea, deci, practic, cele care lucrează corect fiscal.

Mulțumesc.

Comisia, vă rog. Domnul deputat Mocanu.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea anexei nr. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli.

Raportul comisiei a fost adoptat cu 20 de voturi pentru și 5 abțineri, în ședința din 20 februarie 2008. În urma dezbaterii, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

La dezbateri generale, domnul deputat Munteanu.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Acest proiect de lege care completează această anexă nr. 2 la ordonanța de urgență privind sprijinul pentru producătorii agricoli este, din punctul de vedere al Grupului parlamentar al PSD, necesar. Dăm astfel posibilitatea pomicultorilor din România, atâția câți au mai rămas la această oră, să realizeze lucrările agricole în livezi. În acest fel cred că vom reuși să creștem producția internă de fructe, mult mai bine apreciată din punct de vedere calitativ de către consumator în comparație cu fructele care vin din import.

De asemenea, credem că putem stopa dezastrul din pomicultură. Au ajuns pomii, în ultima perioadă, în ultimii ani, să devină doar lemn de foc. S-a investit enorm în aceste livezi, mai ales în cele intensive.

De aceea, susținem această inițiativă legislativă a domnului senator Stan și credem că și alte grupuri parlamentare înțeleg că numai astfel nu vom ajunge să avem în loc de livezi doar câmpuri pline de bălării.

Mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Stimați colegi,

Pomicultura este unul dintre domeniile cele mai importante ale agriculturii și, din păcate, în ultimii ani, nu s-a făcut practic nimic în această direcție. Guvernul a motivat avizul negativ prin faptul că ar trebui să se renegocieze cu Uniunea Europeană acest capitol.

Eu zic că pentru salvarea acestui domeniu atât de important va trebui să facem și acest efort.

Partidul Democrat Liberal va susține acest punct de vedere și vă recomandăm și dumneavoastră să veniți în sprijinul pomiculturii românești.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Intervenții?

Vă rog, domnul deputat Moisoiu.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Nu știu, am o senzație că undeva se privește o problemă deosebit de importantă, așa, cu niște susceptibilități. Probabil că am rămas încă sub impresia celor dezbătute la punctul precedent. După câte s-a prezentat de către inițiator, domnul senator Stan a spus foarte clar, și de fapt așa este, ăsta este și adevărul, și anume că trebuie să facem ceva pentru pomicultura românească. Este o posibilitate din partea noastră să o sprijinim. Nimeni nu poate să garanteze ce va face, ce se va întâmpla din punct de vedere climatologic în lunile următoare.

S-ar putea ca aceeași situație care a fost în 2007 să fie și în 2008, n-ai de unde să știi din acest punct de vedere, trebuie să sprijinim.

Vin la dumneavoastră cu rugămintea de a înțelege și a vă pronunța favorabil în favoarea acestei inițiative.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota pentru.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu.

## Stimați colegi,

Această lege a fost propusă de colegul Petru Stan, unul dintre cei mai buni profesioniști în agricultură și un om dedicat, fără îndoială, agriculturii românești. Este o lege bună, mai ales în formula în care a fost amendată în comisie, cu referire în mod special la plantațiile intensive.

Acum, sigur că și punctul de vedere negativ al Guvernului se referă la perioada la care s-ar mai putea aplica această lege în anul ăsta. Însă, având în vedere experiența cu grâul, ca și normele în vigoare pentru susținerea pomiculturii, cred că totuși se poate face un efort.

Partidul Conservator va susține, fără îndoială, pomicultura românească, deci automat va susține acest proiect de lege. Este clar că întrunește voturile necesare pentru a trece de Camera Deputaților, dar sper ca Guvernul să și aplice această lege, nu să fie inclusă în categoria legilor care au întrunit votul Parlamentului, dar n-au fost aplicate în teren. Fac aici referire la celebra lege a agriculturii montane, care a trecut cu brio prin Parlament, dar n-a fost aplicată.

Sper ca Guvernul să înțeleagă că această lege, dacă va trece, va trebui și aplicată. Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul deputat Valeriu Tabără. Vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu vreau să fac decât o completare la ceea ce s-a spus aici și rog reprezentanții Ministerului Agriculturii să confirme sau să infirme. Am în față o fișă financiară „Fundamentarea sumelor necesare aplicării schemelor de plăți directe pentru anul 2008” și în dreptul plantațiilor de pomi și pepiniere pomicole se găsesc următoarele cifre: 109,20 mii hectare, cu suma în lei 176,93 lei pe hectar, echivalentul a 50,55 euro pe hectar. Și, de asemenea, la poziția 26, „plantații de vii și pepiniere viticole”, 180,21 hectare, cu 176,93, respectiv 50,5 euro pe hectar.

Eu cred că această alocație de bani nu este o sumă foarte mare în raport cu ceea ce înseamnă cheltuielile din plantațiile pomicole și cele viticole. Dar, repet, sunt absolut necesare dacă vrem să mai avem cât de cât surse de fructe pentru piața românească și pentru consumatorul român, produse în România, și nu orice fructe. Or, știm și vedem cu toții în ce situație se găsesc livezile din marile bazine pomicole ale României, tocmai pentru că acest sprijin, de un timp încoace, nu mai este acordat la un nivel cât de cât acceptabil pentru a putea să fie întreținute în funcțiune aceste plantații și nu numai în funcțiune, ci și cu o calitate deosebită pentru a fi prezente pe piața românească.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale nu mai sunt. Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

De la punctul 1 la punctul 3, obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

23. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, republicată. Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare, Comisia pentru muncă. Suntem Cameră decizională. Dacă inițiatorul dorește să susțină proiectul? Nu. Comisia.

Vă rog, domnule... sunteți inițiator? Sau comisia? Comisia, vă rog.

Din partea Comisiei, domnul președinte Barbu.

Inițiatorii sunt de la PSD.

Dacă nu vor să susțină, nu-i putem obliga.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 16/2000 privind înființarea și organizarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, republicată, suferă o modificare.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege, întrucât este necesară consolidarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, organism autonom, consultativ, de interes public, care a fost instituit pentru întreținerea dialogului social între persoanele vârstnice și autoritățile publice, pentru protecția drepturilor și libertăților acestor persoane.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Proiectul a fost adoptat de Senat în ședința din 7 noiembrie 2007.

Camera Deputaților este Cameră decizională, potrivit art. 75 din Constituția României și art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaților.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege, așa cum sunt ele prezentate în raport.

Domnule președinte, aș vrea să se rețină, pentru stenogramă, modificarea unei sintagme aduse prin amendamente și care nu a fost, până la urmă, în toate articolele modificate, respectiv sintagma „Consiliul județean al persoanelor vârstnice, respectiv al municipiului București”, se înlocuiește în cadrul actului normativ cu sintagma „Consiliul județean al persoanelor vârstnice, respectiv ale sectoarelor municipiului București”.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Rog să se consemneze.

Dacă există intervenții la dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Există și două amendamente respinse.

Am să consult dacă se susțin.

De la punctul 1 până la punctul 4, obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

Punctul 5. Există și un amendament respins.

Se susține? Nu se susține. Punctul 5, adoptat. De la 6 la 10, adoptate.

De la 11 la 16, obiecții, observații, comentarii? Nu. Adoptate. La 17 avem un amendament respins. Se susține? Nu se susține. Adoptat.

De la 18 până la 23, obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

Am finalizat dezbaterile pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

24. Proiectul de lege pentru modificarea alin. (1[1] ) al art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare, Comisia pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să susțină proiectul? Nu. Comisia, vă rog, raportul.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea alin. (1[1] ) al art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul organizării cazierului fiscal la nivelul administrațiilor finanțelor publice, al tuturor municipiilor, nu doar al municipiilor reședință de județ.

La dezbaterea proiectului a participat domnul Eugen Ciorici, vicepreședinte al ANAF.

Au fost prezenți 26 din 28 de deputați membri ai comisiei. Proiectul de lege a fost adoptat de către Senat. El este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterii proiectului de lege în ședința din data de 11 martie 2008, comisia propune supunerea spre dezbaterea și adoptarea plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, cu amendamentele din anexă. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Intervenții la dezbateri generale, vă rog. Pe scurt, dacă doriți.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În calitate de inițiator, unul dintre inițiatori, aș dori să vă rog să susțineți această idee în spiritul principiului descentralizării și al reducerii birocrației, adică birocrația să rămână, dar să fie birocrație funcțională.

În calitate de inițiator accept amendamentul depus la comisie, și anume această lege să intre în vigoare cu data de 1 ianuarie 2009.

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt. Trecem la dezbaterile pe articole. Punctul 1, obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

25. Propunere legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune, alocate de la Comisia Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat.

Legea are caracter ordinar.

Raport și raport înlocuitor de adoptare, Comisia pentru agricultură.

Suntem Cameră decizională.

Rog comisia să prezinte doar elementele suplimentare din raportul înlocuitor.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă prezint raportul înlocuitor asupra Propunerii legislative pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicilor agricole comune, alocate de la Comunitatea Europeană, precum și fondurile de cofinanțare și prefinanțare, alocate de la bugetul de stat.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicilor agricole comune, alocate de la Comunitatea Europeană, precum și fondurile de cofinanțare și prefinanțare, alocate de la bugetul de stat.

Am să vă prezint doar concluziile.

Raportul comisiei a fost adoptat cu 22 de voturi pentru, două voturi împotrivă și o abținere, în ședința din 20 februarie 2008.

Proiectul de lege este de competența decizională a Camerei Deputaților, iar comisia propune admiterea, cu modificări și completări, a proiectului de lege. Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

Dacă mai există intervenții la dezbateri generale? Nu mai sunt intervenții la dezbateri generale.

Lucrăm pe raportul înlocuitor. Anexa cu amendamente admise...

La dezbateri generale? Mă iertați!

Vă rog frumos, domnule Timar.

## Domnule președinte, Domnilor colegi,

Propun colegilor mei să fie de acord cu acest proiect de act normativ, având în vedere că problemele de care se lovesc agricultorii sunt probleme legate de fonduri, iar esența acestei ordonanțe de urgență este că producătorii agricoli pot beneficia de un avans de 10% din sumele pe care urmează să le primească de la APIA, fonduri care vin de la Uniunea

Europeană, care provin din fondurile europene de garantare agricolă.

Și, de aceea, având în vedere că producătorii agricoli nu au aceste fonduri, să dăm posibilitatea să beneficieze de acest avans de 10%.

De aceea, v-aș ruga să votați acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Domnule deputat Tabără, vă rog.

Domnule președinte,

De la început vreau să vă spun că Partidul Democrat Liberal va vota acest proiect de lege, deși am avut discuții în grupul parlamentar dacă o facem sau nu o facem și vă asigur că de fiecare dată atunci când sunt chestiuni legate de operativitate și, mai ales, de asigurarea funcționării unor instituții, și mai ales a sprijinului pentru acest sector atât de important care este agricultura, Partidul Democrat Liberal va susține astfel de inițiative.

Dar vreau să vă spun un lucru, din păcate n-am fost la dezbaterea generală, că nu e corect să facem eforturi pentru anumite proiecte de lege în sprijinul unor instituții, iar, pe de altă parte, să le blocăm activitatea. Ceea ce am făcut prin legea privind cotele de lapte și reorganizarea Agenției de Plăți, n-am făcut decât să blocăm pentru o anumită perioadă de timp funcționarea acestei instituții. Acel proiect de lege nu poate fi votat așa pentru că, repet încă o dată, pe lângă o lege bună cu care venim și punem în funcțiune, și facem să funcționeze bine o instituție și să se susțină cu fonduri cei îndreptățiți, și cei care lucrează în agricultura României, în același lucru venim și artificializăm funcționarea unor instituții pe criteriul politic, pentru că trebuie să înlocuim niște oameni.

Mulțumesc foarte mult.

Și nu fac altceva decât să încerc să regândim ceea ce facem aici.

Mulțumesc.

Domnul deputat Nicolae Popa.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Și noi, cei din Grupul Partidului Național Liberal, vom susține acest Proiect de lege privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006. De ce? Pentru că trebuie să stimulăm un pic activitatea aceasta de implementare și de absorbție a fondurilor europene, și lucrul acesta trebuie să-l facem rapid.

De asemenea, să nu uităm că această ordonanță s-a dat în 2006, când România nu era încă în Uniunea Europeană și de atunci și până acum s-au întâmplat multe lucruri, au venit diverse recomandări, multe modificări, multe schimbări și de aceea a fost nevoie de acest proiect de lege pentru armonizarea tuturor acestor activități și să nu uităm că sunt foarte multe departamente care au fost înființate după ce a apărut această ordonanță, care au acest rol de implementare și de absorbție a fondurilor europene, cum e Departamentul de Dezvoltare Rurală și, ca atare, pentru a stabiliza acest segment în cadrul ministerului, să nu plece în altă parte, și pentru a-i stimula să dea un concurs cât mai mare pentru absorbția acestor fonduri este nevoie de această majorare salarială de care spuneam și pentru care vă rog să fiți de acord cu acest punct de vedere.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai sunt alte intervenții la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole.

Punctul 1.

Obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2?

Adoptat. Punctul 3? Adoptat. Punctul 4? Adoptat. Punctul 5. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

26. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii. Supus dezbaterii și votului final, proiectul nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptare, urmând a se rediscuta în sesiunea februarie – iunie 2008.

Proiectul a fost retrimis comisiei, și comisia, printr-un raport suplimentar, propune adoptarea.

Dacă comisia dorește să prezinte conținutul raportului suplimentar?

Vă rog, domnule președinte.

## Domnule președinte,

O să încerc să fac o prezentare sintetică a raportului și este important să o facem, pentru că aici au fost dezbateri destul de aprinse și în comisie, și în plen. De fapt, avem un proiect de lege care se dorește a aproba o ordonanță a Guvernului României prin care s-a stabilit, nici mai mult, nici mai puțin, majorarea tarifelor la biletele de călători pe transportul feroviar cu 50% în cursul anului 2007.

Pentru că, în urma dezbaterilor în comisie, reprezentanții Guvernului și ai ministerului nu au reușit să susțină argumentat de ce se dorește o majorare cu 50%, și nu cu 30% sau cu 40% sau cu 80%, atunci membrii comisiei au impus, printr-un amendament special, ministerului, să stabilească această majorare numai în baza unei metodologii de stabilire a prețului, o metodologie specială de tarifare.

Cu toate că s-a făcut această solicitare, ministerul nu a prezentat metodologia, drept pentru care comisia, în prima etapă, a propus respingerea. În urma acestei propuneri în plen, plenul a retrimis la comisie proiectul. În urma dezbaterilor, din nou, în comisie, s-a impus această metodologie, printr-un amendament special, s-a solicitat de la minister. A fost repus în discuție în plenul Camerei și retrimis la comisie.

Suntem astăzi, 18 martie 2008, când practic ordonanța și-a făcut efectul: majorarea prețului la biletele de călători a fost deja efectuată, practic cetățenii preluând astfel întreg efortul, practic, ca urmare a neperformanței manageriale din zona

căilor ferate, a companiilor din zona căilor ferate pe transportul de călători.

În aceste condiții, n-am vrut să lăsăm ordonanța fără mențiunea specială, pentru a nu avea surprize ca în cursul acestui an Guvernul să reia procedura și să mai promoveze o ordonanță, prin care iarăși să transfere populației această neperformanță managerială și practic să încarce costurile pe seama populației. Am susținut menținerea amendamentului privind stabilirea prețului la biletele de călători numai în baza unei metodologii.

Și, practic, acesta este raportul și aceasta este forma pe care o susținem în fața plenului. Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Dacă există intervenții la dezbateri generale?

La dezbateri generale are cuvântul domnul deputat Iancu.

## Stimați colegi,

La dezbateri generale am să vă spun câteva lucruri care cred că trebuie reținute de noi toți.

Suntem în situația în care timp de un an de zile, prin diverse tertipuri, ordonanța și-a produs efectul, iar efectele privind calitatea transportului călătorilor pe calea ferată din România le vedem cu toții astăzi.

A continuat procesul de degradare a transportului pe calea ferată pentru călători, așa, în măsura în care, în cursul anului trecut, am constatat cu toții că au avut loc întârzieri la transportul pe calea ferată de la două la nouă ore, că lucrările în zona căii ferate au fost tergiversate, nu au fost alocate sumele necesare, sunt în continuare restricții de viteză pentru transportul călătorilor pe calea ferată, sunt în continuare blocate sumele aferente lucrărilor de dezvoltare, în ce moment?, în momentul în care cu toții vedem ce blocaje sunt în traficul rutier. Observăm și în ziarele de astăzi câte accidente înregistrăm în traficul rutier, ce poluare înseamnă traficul rutier, care este gradul de emisii în momentul de față, și nivelul costurilor, ținând seama de prețul pe care-l atinge astăzi barilul de petrol, numai în ultimele 6 luni prețul combustibilului pentru transportul rutier a crescut cu 30%.

Iată o povară care în urma congestiilor și blocajelor în trafic se transferă la bugetul țării într-un procent de 0,5% din PIB. Nu ne putem permite acest lucru. Și, ca atare, politica, strategia pe zona de transport ar trebui să fie de transfer de pe rutier pe feroviar. Dar... care feroviar? Cel pe care îl avem astăzi în discuție, în condițiile în care la noi, în feroviar, se fură instalații, se fură linii electrice, se fură, practic, inclusiv dispozitive de frânare de la locomotive, de la vagoane.

Suntem într-o situație care ar trebui, măcar în urma dezbaterii de astăzi, să atenționeze Ministerul Transporturilor și Executivul, pentru a trage un semnal de alarmă și a interveni rapid în a fluidiza plățile pentru dezvoltarea activității în calea ferată românească.

Nu e de mirare că sindicatele astăzi se află în grevă, invocând toate aceste argumente. Practic, un management deficitar, o încărcare a costurilor, achiziții de echipamente ieftine la prețuri exorbitante, menținerea și plafonarea, iată, pe de o parte a salariilor, iar pe de altă parte creșterea costurilor către populație, respectiv creșterea costului biletelor la călători.

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenții, trecem la dezbaterile pe articole.

De la 1 la 5 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La punctul 27, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război. Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă. Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să susțină? Nu. Comisia, vă rog. Comisia își menține raportul. Trecem la dezbateri pe articole. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise a comisiei. Nu există amendamente respinse. Punctul 1. Există obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 2? Adoptat. Punctul 3? Adoptat. Punctul 4? Adoptat. Am finalizat dezbaterile pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 28, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 139/1995 a Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate. Suntem Cameră decizională. Inițiatorul? Nu este. Comisia, vă rog. Domnule doctor Crăciunescu, raportul, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Comisia pentru sănătate și familie a fost sesizată cu dezbaterea în fond a Propunerii legislative pentru completarea Legii nr. 139/1995 a Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

Propunerea legislativă are ca obiect lărgirea bazei veniturilor Societății Naționale de Cruce Roșie din România, prin acoperirea de la bugetul de stat a plății taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și execuției de lucrări care sunt finanțate integral sau parțial din alte surse decât contribuția financiară a Uniunii Europene.

Având în vedere cele mai sus, Comisia pentru sănătate și familie propune plenului Camerei Deputaților adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele prevăzute în anexă.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, punctul de vedere al Ministerului Sănătății, precum și punctul de vedere al Guvernului.

În raport de obiectul și conținutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 15 membri, din care 13 au votat pentru și doi împotrivă. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă există intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Călian, urmează domnul deputat Băeșu.

Domnule președinte, Stimați colegi, Fac precizarea că vorbesc în nume propriu, ca inițiator sau coinițiator al acestui proiect de lege.

O să fiu foarte scurt. Este un proiect de lege extrem de util. Toată lumea știe că această instituție numită Crucea Roșie se implică în foarte multe acțiuni umanitare, iar prin prevederea la care face referire proiectul de lege nu căutăm altceva decât sumele sponsorizate într-adevăr să producă efectele dorite, să fie folosite în scopuri caritabile și cerem ca statul să se implice doar la plata TVA-ului aferent acestor sume.

Este un proiect important care va ajuta Societatea de Cruce Roșie din România să deruleze cât mai multe proiecte umanitare.

Mulțumesc.

Domnul deputat Băeșu, vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Îmi pare rău că n-am putut să mă număr și eu printre inițiatori, datorită poziției pe care o dețin la nivelul uneia dintre filialele de Cruce Roșie, de mai mulți ani.

Pentru că domnul Călian a spus ceea ce era esențial în acest proiect de lege, n-o să vin să reproduc practic spusele Domniei Sale, dar vreau să vă asigur că, printr-un vot favorabil dat pentru acest proiect de lege, nu facem decât să ajutăm Crucea Roșie Română să-și îndeplinească menirea pe care o are, prin lege și prin poziția sa, în cadrul Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, dăm statului posibilitatea să ajute Crucea Roșie așa cum și-a asumat obligația prin lege, iar, pe de altă parte, îi asigurăm pe cei care sunt sponsori ai Crucii Roșii, fie că sunt membri cotizanți, fie că se alătură din când în când unora dintre acțiunile lor, că banii lor sunt folosiți potrivit scopurilor pe care ei le-au avut în vedere. Și, nu în ultimul rând, ajutăm beneficiarii acțiunii Crucii Roșii Române să aibă parte de un ajutor deplin.

Vă mulțumesc mult și susțin din toată inima adoptarea acestui proiect de lege.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

Atunci, în ritmul acestor aplauze, trecem la dezbaterile pe articole.

Vă atrag atenția că există și un amendament respins. Dacă se susține? Nu se susține, că nu este inițiatorul. Punctul 1. Există obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Punctul 2? Adoptat. Punctul 3? Adoptat. Punctul 4? Adoptat. Punctul 5? Adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 29, Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat.

Raport comun de adoptare din partea Comisiei juridice și a Comisiei pentru sănătate și familie.

Suntem Cameră decizională.

Inițiatorul, vă rog, domnul secretar de stat Pătuleanu.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare stabilește condițiile în care pot fi prelevate probe biologice la anumite categorii de persoane fizice sau din urmele biologice recoltate la locul comiterii unor infracțiuni, în vederea determinării profilului genetic, precum și condițiile în care pot fi prelucrate date cuprinse în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Prin elaborarea acestui proiect de act normativ se asigură compatibilitatea internațională a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare cu baze de date similare existente în Uniunea Europeană.

Având în vedere aceste considerente, vă adresăm rugămintea să adoptați acest proiect de lege, cu amendamentele cuprinse în raportul comun al Comisiei juridice și al Comisiei pentru sănătate. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule secretar de stat. Comisiile, vă rog.

Domnul deputat Boeriu, aveți cuvântul.

Raport comun. Comisia juridică, de disciplină și imunități și Comisia pentru sănătate și familie au fost sesizate, spre dezbatere, în fond, cu Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

S-au primit avize favorabile din partea Consiliului Legislativ, din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților, precum și din partea Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

Inițiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare stabilirea condițiilor în care pot fi prelevate probe biologice de la anumite categorii de persoane fizice sau din urmele biologice recoltate la locul comiterii unor infracțiuni, în vederea determinării profilului genetic.

În urma dezbaterilor și a punctelor de vedere exprimate de membrii comisiilor, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului, spre dezbatere și adoptare, Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Comisiei juridice, domnul vicepreședinte Iordache.

Vă rog.

Am o singură observație: anexa care este prezentă în raport este pe forma adoptată de Senat. Nu a fost modificată. Am ținut să fac precizarea pentru a se consemna în stenogramă.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Rog să se consemneze în stenogramă.

Dacă există intervenții la dezbateri generale? Nu sunt. Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Dacă de la punctul 1 la punctul 10 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

De la punctul 11 la punctul 20? Adoptate.

De la punctul 21 la punctul 26 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 30, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Legea are caracter ordinar. Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să-și susțină proiectul? Nu. Comisia, vă rog, atunci.

Domnul deputat Dușa, aveți cuvântul.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Acest proiect de lege vine să clarifice cadrul legislativ de realizare a locuințelor prin Agenția Națională de Locuințe.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, al Comisiei pentru industrii și servicii, al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, al Comisiei pentru buget, finanțe și punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Proiect respins de Senat.

Camera Deputaților este forumul decizional.

Comisia vă propune adoptarea proiectului de lege în forma redactată în raport.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenții la dezbateri generale?

Domnul deputat Dușa, aveți cuvântul la dezbateri generale, vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Așa după cum știți, din anul 1998, când a fost adoptată Legea nr. 152, cea care reglementează construcția de locuințe prin Agenția Națională de Locuințe, acestei legi i-au fost aduse, anual, tot felul de modificări prin ordonanțe de urgență, creând, așa, în ghilimele spus, „un ghiveci legislativ”.

Inițiatorii, printre care mă număr și eu, au dorit ca în cadrul acestui proiect de lege să oferim un cadru unitar în ceea ce privește construcția de locuințe prin Agenția Națională de Locuințe, și în sensul de a clarifica mai bine ce înseamnă locuințe pentru tineri, ce înseamnă locuințe prin credit ipotecar.

Dezbaterea în Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a fost destul de serioasă și a durat câteva luni.

Credem că, în urma dezbaterilor acestora, cât și a discuțiilor purtate cu Guvernul și cu ministerul de resort, care și-au schimbat între timp punctul de vedere, și cred că este unul de susținere a proiectului de lege, care au fost intense, ele dorind să clarifice mai bine câteva chestiuni importante din acest proiect de lege.

Totuși, pentru că în ultimele zile, pe mass-media, am văzut foarte multe dezbateri legate de normele metodologice de aplicare a ordonanței care este în vigoare în momentul de față și care a modificat Legea nr.152, trebuie să atrag atenția, în primul rând ministerului, că aceste norme metodologice trebuie să țină cont de lege, și să nu inventăm în normele metodologice alte criterii de obținere a locuinței, și mai ales dezbaterea cea mai importantă este pe problema aceasta a vânzării locuințelor, după o perioadă de 5 ani, chiriașilor.

Văd că se inventează tot felul de criterii. Ele trebuie să fie în cadrul strict al legii pe care, probabil, o vom adopta astăzi, și să nu inventăm alte criterii. Aceste criterii trebuie să țină cont că vânzarea se face totuși către tineri care nu au posibilități materiale foarte mari, acei tineri care au primit locuințele (tinerii până la 35 de ani), sub formă de închiriere, să nu inventăm acum prețuri de vânzare foarte mari și nici criterii în plus.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

De la 1 la 10 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

## Adoptate.

De la 11 la 13, adoptate.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 31, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 114/2007 privind sprijinul acordat de către statul român Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos – Grecia.

Legea are caracter ordinar.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanțe.

Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să-și susțină proiectul? Vă rog, domnul deputat Moisoiu.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru prima oară am să fac o afirmație foarte interesantă. Dumneavoastră ați spus adineauri că este raport respins de Senat. Așa este, și eu ca inițiator am primit din partea Senatului o hârtie prin care mi se aduce la cunoștință că el este respins.

Cercetând însă buletinul de vot de la Senat și luând legătura chiar și cu serviciul de lucrări în plen al Senatului, doamna director Iacob și-a cerut scuze pentru omisiune. Sunt 45 de voturi pentru, la Senat, 15 voturi împotrivă și 20 de abțineri.

Deci este clar că este de departe... mai ales că este vorba de lege ordinară, deci puteți liniștit să spuneți – și vă pot dovedi și eu – și din discuțiile de la stenogramă, s-a afirmat că proiectul este adoptat de Senat, și nu respins de Senat.

În altă ordine de idei, aș dori să arăt că de fapt inițiativa este cât se poate de normală, în sensul că cheltuielile specifice de la un schit aflat undeva peste mări și țări trebuie cumva să fie decontate prin grija noastră. Noi am votat o lege și să le dăm posibilitatea ca ei să-și cheltuiască sumele respective.

Nu sunt probleme financiare, nu se pune problema să le eludeze, dar este normal să aibă cheltuieli care se măsoară în euro și care sunt specifice pentru cei care trăiesc departe.

Subliniez ideea că și la amendament, cât și pe lege, pe inițiativă, au participat și și-au dat avizul colegi din toate grupurile parlamentare.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Comisia, vă rog, domnul președinte Gubandru.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Colegul Moisoiu, ca inițiator, alături de alți colegi, a prezentat cadrul general prin care se solicită modificarea legii. De fapt, se dorește instituirea unui cadru legal prin care statul român să poată aloca, anual, un suport financiar permanent și sigur Schitului românesc Prodromu, care să justifice existența sa în centrul duhovnicesc al Sfintei Ortodoxii, Muntele Athos.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La dezbaterea proiectului a participat din partea Ministerului Culturii și Cultelor domnul secretar de stat Aurel Știrbu.

Au fost prezenți 26 din cei 28 de deputați membri ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Noi aveam prezentat aici că propunerea a fost respinsă. Înțeleg că a fost adoptată și de către Senat.

Ceea ce este important îl constituie faptul că noi suntem Cameră decizională. De aceea, comisia noastră propune plenului dezbaterea și adoptarea propunerii legislative cu următoarele amendamente prezentate în anexă.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dezbateri generale? Nu există intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Punctul 1.

Există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2? Adoptat. Punctul 3? Adoptat. Punctul 4? Adoptat.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 32, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă. Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul să-și prezinte proiectul. Domnule senator David, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să încep cu ultima parte a prezentării dumneavoastră, și anume că Senatul, într-adevăr, a dat negativ la un singur vot în plenul Senatului. Eram la limită în plen, ca și cvorum, și unul dintre colegi chiar a greșit atunci când a votat. Însă ne bucurăm că a ajuns aici și că avem un raport favorabil din partea comisiei.

Propunerea noastră legislativă nu face altceva decât să vină cu o propunere, și anume de a include pe lista cu zile libere prima și a doua zi de Rusalii. De fapt, prima zi de Rusalii este întotdeauna, ca și Paștele, duminica. Este vorba despre a doua zi de Rusalii, respectiv ziua de luni.

De ce am propus ca această sărbătoare să fie inclusă ca zile libere? Este vorba de o sărbătoare care, alături de Crăciun și de Paște, este în calendarul tuturor cultelor creștine, la același nivel considerat.

De asemenea, mai fac precizarea că la această propunere legislativă sunt inițiatori din partea tuturor grupurilor parlamentare și din partea tuturor cultelor religioase.

Aceasta ar fi pe scurt prezentarea mea. Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule senator. Comisia, domnul președinte Barbu.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 53 din 24 ianuarie 2003 – Codul muncii.

Obiectul de reglementare se referă la modificarea alin. (1) art. 134 din această lege, în sensul introducerii ca zile libere și a celor două zile de Rusalii.

Inițiatorul a prezentat aici motivația și ea a fost supusă dezbaterii comisiei noastre, având caracter de lege organică.

A fost aprobată cu 15 voturi pentru și o abținere, din 16 deputați prezenți, dintr-un total de 18 membri ai comisiei. Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în ședința din 27 noiembrie 2007.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea, cu modificări, a propunerii legislative, așa cum sunt amendamentele admise și care sunt de natură tehnică.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Punctul de vedere al Guvernului, vă rog. Nu se susține. Dezbateri generale.

Vă rog, domnule deputat Dragoș Dumitriu.

## Domnule președinte,

În primul rând, mă uit la dumneavoastră și parcă sunteți... îmi aduceți aminte, așa, de Nino d’Angelo, _Senza giacca e cravatta_ ...

Trecând peste chestiunea asta, care nu contează...

Când o să mă vedeți la microfon fără haină o să vă permit să faceți aceste comentarii.

Deocamdată, în bancă, dumneavoastră stați cum doriți. Aveți cuvântul pe fondul acestei legi.

Nu, a fost doar o apropiere de un cântec celebru.

În ceea ce privește legea în cauză, Sărbătoarea Rusaliilor este într-adevăr un moment crucial pentru istoria actuală a omenirii, așa cum se susține și în expunerea de motive. Mai mult, pentru foarte multe religii, în special cele neoprotestante, are o semnificație extraordinară.

Cred că este momentul să ne aliniem, de asemenea, țărilor moderne care introduc în categoria sărbătorilor legale, în categoria zilelor libere Sărbătoarea de Rusalii, primele două zile de Rusalii.

Grupul conservator este coinițiator al acestei propuneri legislative. De aceea, noi o vom susține și vom vota pentru această lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Ioan Aurel Rus. Vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mă bucur că această inițiativă, în sfârșit, a primit de la Comisia pentru muncă și protecție socială aviz favorabil. În urmă cu vreo cinci ani, în Senat, o astfel de inițiativă, făcută împreună cu domnul senator Sógor Csaba, nu a găsit înțelegere; se vede că la Senat, nici de această dată n-a găsit înțelegere, a căzut doar la un singur vot. Vreau să vă spun că cea de a doua zi de Rusalii, fiind o sărbătoare atât de mare pentru creștinătate, merită să fie zi liberă, nu atât de mult pentru cultele neoprotestante, cât chiar pentru cultele creștine, pentru că atunci, de fapt, sărbătorim întreaga Sfântă Treime. Dacă de Crăciun ne bucurăm că se naște Mântuitorul, dacă de Paști ne bucurăm de Înviere, iată că ne bucurăm și de Rusalii de pogorârea Duhului Sfânt și, mai ales, foarte multe mănăstiri din țară au hram această sărbătoare a Sfintei Treimi.

Deci, vă propun, stimați colegi, să votăm această inițiativă, să legiferăm această zi liberă, pentru că este în folosul tuturor.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții la dezbateri generale? Nu mai sunt alte intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Punctul 1.

Obiecții, observații, comentarii? Rog comisia să nu vocifereze. Adoptat.

Rog Comisia pentru industrii și servicii... mă iertați! Punctul 2? Adoptat. Punctul 3? Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final. Este, de altfel, o chestiune de actualitate. Se apropie.

Punctul 33, care va fi, probabil, și ultimul de astăzi, cu acordul dumneavoastră, Propunere legislativă privind Statutul personalului aeronautic tehnic din aviația civilă din România.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare, Comisia pentru industrii și servicii și Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Suntem Cameră decizională.

Inițiatorul? Domnul deputat Giurgiu. Vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am inițiat acest proiect de lege deoarece a fost inițiat un alt proiect de lege care prevedea doar Statutul stewardeselor și piloților, în așa fel încât s-a creat o nedreptate în companiile aeriene unde lucrează și personal tehnic și vreau să mulțumesc tuturor colegilor din Comisia pentru industrii și servicii și din Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Nu se aude clar!

## **Domnul Mircia Giurgiu:**

Îmi cer scuze! Sper că se aude. Am spus că am inițiat acest proiect de lege datorită faptului că a fost inițiat un proiect de lege care prevedea doar Statutul personalului privind stewardesele și piloții, în așa fel încât personalul tehnic navigant era lăsat deoparte și s-a creat o nedreptate

în companiile aeriene între diferite categorii de salariați, acolo.

Pe această cale, țin să mulțumesc colegilor din Comisia pentru industrii și servicii și din Comisia juridică, de disciplină și imunități, pentru că, împreună cu dânșii, am reușit să creăm o formă bună a Statutului personalului tehnic navigant din aviația civilă și, împreună cu reprezentanții ministerului, am găsit, sper, cea mai bună soluție.

Eu vă mulțumesc și

Voi prezenta raportul comun al Comisiei juridice, de disciplină și imunități și al Comisiei pentru industrii și servicii. Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul nu susține forma adoptată și propusă.

Propunerea legislativă a fost respinsă în Senat, iar Comisia pentru muncă și protecție socială a acordat un aviz negativ.

Conținutul și obiectul propunerii legislative a fost prezentat de către inițiator.

Eu vreau să vă spun, stimați colegi, că membrii celor două comisii au hotărât să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea propunerii, cu amendamentele admise.

În raport cu obiectul și conținutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule vicepreședinte. Dacă există intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Bivolaru. Vă rog.

## Stimați colegi,

## Domnule președinte,

După atâtea avize negative pe care le-a prezentat colegul Florin Iordache, noi am considerat, la nivelul Comisiei pentru industrii și servicii și al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, totuși, să abordăm serios acest statut, mai ales că există deja un statut al personalului navigant. Există, deja, pe dezbateri și pe ordinea de zi un statut al controlorilor de trafic și, pentru echilibrarea în acest domeniu, sigur că s-a pus problema și a acestei categorii de personal nenavigant, personal tehnic nenavigant, în ideea și a asigurării continuității și consacrării acestei categorii de specialiști care sunt pe cale de dispariție din aviația română.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenții la dezbateri generale? Nu există intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

De la punctul 1 la punctul 10, obiecții, observații, comentarii?

Adoptate.

De la punctul 11 la punctul 20? Adoptate. De la punctul 21 la punctul 30? Adoptate.

De la punctul 31 la punctul 40? Adoptate.

De la punctul 41 la punctul 50? Adoptate. Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Este ora 12.30. Finalizăm dezbaterile pe proiectele de lege aflate pe ordinea de zi.

Vom începe sesiunea de vot final în foarte scurt timp, de îndată ce mi se dă lista.

Domnul deputat Oancea dorește să facă un anunț.

## **Domnul Viorel Oancea:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Sâmbătă a avut, la Timișoara, decernarea premiilor Societății „Timișoara”, la împlinirea a 18 ani de la Proclamația de la Timișoara și aș vrea să-i înmânez domnului Bogdan Olteanu premiul.

Am fost mandatat de către conducerea Societății „Timișoara”, ca membru fondator, să-i acord domnului Bogdan Olteanu premiul „Secera și ciocanul”.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Ca de obicei, știți să vă bateți cu prietenii, că cu dușmanii nu aveți curaj...

Vă mulțumesc foarte mult.

Dacă liderii de grupuri doresc să-și invite colegii în sală, pentru a trece la votul final.

Începem în două minute votul final, de îndată ce se clarifică lista de vot final.

Domnule președinte, Stimați colegi,

În legătură cu votul final de astăzi, pe poziția 5 se află Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.

Ieri, în timpul dezbaterilor, s-au ridicat o serie de probleme care țin de o anumită procedură și, în numele Grupului parlamentar al PSD, domnule președinte, vă rugăm ca, pe baza acestui viciu de procedură, să supuneți aprobării Camerei reîntoarcerea la comisia de fond a acestui proiect de lege.

În ce privește viciul de procedură, vreau să fac trimitere la regulament – art. 56 și art. 108 din regulament.

Acest raport, în final, nu a avut niciun fel de conținut vizând amendamentele respinse. Au fost suficiente amendamente. Nici în plenul respectiv n-au putut să fie susținute aceste amendamente, neexistând acest raport suplimentar cu amendamente respinse.

În consecință, au mai fost încălcate și alte prevederi în ceea ce privește susținerea raportului Comisiei pentru industrii și servicii la Comisia juridică, de disciplină și imunități, vizând toate aceste modificări și amendamente trimise.

În consecință, domnule președinte, poate că, ținând cont și de prevederile art. 109, chiar dacă această Cameră va aproba, să trimiteți înapoi comisiei de fond, care să țină cont de un nou raport pe aviz, pe care-l va trimite Comisia pentru industrii și servicii, și să fie discutate împreună. Sunt consecințe destul de grave, considerăm noi, Comisia pentru industrii și servicii, dacă trece acest raport de această lege.

Nu am vrea să votăm împotriva legii respective. Este o lege importantă, dar trebuie să iasă cum trebuie, și atunci să fiți de acord, mai ales că legea este organică.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Totuși, suntem într-un Parlament și este bine să marcăm niște decizii corect.

Prin votul dumneavoastră aici ați reușit – nu știu pentru cât interval de timp – să puneți niște piedici construirii de autostrăzi în România. Deci toți care au votat și, eventual, dacă va mai trena această procedură, au această responsabilitate. Și pe urmă, în campanie, puteți să veniți că nu s-a construit, din moment ce l-ați blocat în Parlament! Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Rădulescu.

În primul rând, votul a fost obținut, considerăm noi, neprocedural. Putea fi cerut și, eventual, obținut la momentul oportun, nu acum, în final, când noi trebuie să acordăm voturile pe celelalte proiecte de lege.

Intrând în fond, avem aceeași opinie ca și colegii de la UDMR. Se mai întâmplă. S-a votat pe principiul „Să moară și capra vecinului!”, să putem spune că miniștrii actuali nu au reușit să facă, în ruptul capului, treabă, indiferent de unde sunt ei, în momentul de față.

Una peste alta, această chestiune se întoarce negativ pe toată populația. Este o prioritate construcția de autostrăzi și infrastructura pentru absolut orice guvern, se numără între primele trei. Este un vot care tergiversează măsurile, care anulează acele măsuri care împiedicau tergiversarea. Și, în felul acesta, obțineți dumneavoastră întârzierea construcției de autostrăzi.

Să auzim numai de bine, după nu știu câți ani, când lumea poate să-și aducă aminte și de acest moment!

Vă mulțumesc. Domnul deputat Bivolaru.

## Domnule președinte,

Mă îndoiesc că am stricat prea multe interese naționale și am convingerea că, probabil, am stricat mai multe interese de grup sau interese private cu această intenție a noastră. De fapt, intenția nu a fost să blocăm, stimați colegi care pretindeți acest lucru. Chiar ar trebui într-un fel să apreciați că suntem deschiși pentru o astfel de discuție în continuare, de dezbatere, chiar de negociere, puteți să o luați, ca o negociere între grupurile parlamentare. Pentru că, altfel, puteam să o tranșăm foarte scurt: votam împotrivă și cădea, pentru că este lege organică. Vă rog să considerați această mână întinsă către dumneavoastră, cei care sunteți extraordinar de vexați de faptul că mai trenează această lege încă două sau trei săptămâni, în Parlament, și este în comparație cu ideea că va fi respinsă și probabil că nu va mai intra în această dezbatere decât, știu eu, după două-trei luni de zile.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Am închis discuția. Restul sunt discuții la nivelul comisiei. Trecem la votul final, stimați colegi.

Punctul 1, Proiectul de lege pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale, semnat la Prüm la 27 mai 2005.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

2. Proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea și

completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

Vă mulțumesc. 236 de voturi.

S-a respins.

4. Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Prioritate legislativă.

##

240 de voturi pentru respingere.

S-a adoptat propunerea de respingere.

6. Propunerea legislativă pentru completarea art. 9 al Titlului XI, Renta viageră agricolă, din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Propunerea legislativă s-a adoptat cu 181 de voturi pentru.

7. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

173 de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule deputat la explicarea votului doriți să interveniți? Domnul deputat Paveliu, explicarea votului la punctul 7. Vă rog.

Foarte pe scurt, vreau să spun că, atunci când Guvernul României și-a asumat răspunderea pe Proiectul de lege privind reforma în sănătate, unul dintre principiile de bază era solidaritatea și, respectiv, contribuția tuturor la fondurile de sănătate.

O mică parte din această contribuție trebuia să vină de la bugetul de stat, în numele pensionarilor care nu au pensii mari, iar Guvernul României a înțeles să amâne, pentru viitoarea guvernare, deci pentru a doua oară, doi ani la rând, să amâne această obligație, pentru 2009. Poate nu ar fi fost foarte grav și poate nu ar fi meritat să intervenim, să comentăm acest vot, dacă, în urmă cu două săptămâni, Guvernul României nu ar fi spus că a făcut o rectificare de buget, la același buget în care de un miliard se cheltuiseră bani sau urmau să se cheltuiască pentru mașini și pentru mobilier. Asta a fost justificarea primului-ministru.

Îmi este rușine să spun că sănătatea are mult mai multă nevoie de atenție, inclusiv de la acest Guvern, care se pretinde a fi un Guvern de dreapta. Noi ne-am abținut, în mare majoritate. Eu am votat împotrivă.

Sper ca în sesiunea următoare să putem să punem această ordonanță cu un vot de respingere și să reintrăm, odată pentru totdeauna, în normalitate. Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Ordonanța de urgență a fost aprobată.

8. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 121/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinței, precum și a unor facilități populației pentru plata energiei termice.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

##

Vă mulțumesc.

S-a adoptat cu 188 de voturi pentru.

9. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală, precum și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 48/2005 privind organizarea pieței laptelui de vacă.

Legea are caracter ordinar.

Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

La explicarea votului, domnul Valeriu Tabără.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a votat împotriva acestui proiect de lege, și, așa cum spuneam la unul dintre proiectele anterioare, ne vom aduce întotdeauna contribuția pentru ca să elaborăm proiecte de lege care să facă instituțiile noastre să funcționeze foarte bine, și una dintre aceste instituții căreia i se cere foarte mult și care este o instituție europeană este Agenția de Plăți. Nu vom înțelege însă niciodată că acum, într-un an decisiv, acum, când finalizăm primul an și începem un al doilea, să începem, de fapt, și să elaborăm acte care să ducă la schimbări, la concursuri și alte tipuri de intervenție în cadrul acestei instituții.

Pe de altă parte, prin această ordonanță se modifică, de altfel, două acte normative. Și vreau să vă fac precizarea că nu se rezolvă aici nici problema laptelui. Se știe că noi am adus-o în Agenția de Plăți, pentru că această agenție este acreditată, iar ANAF este încă neacreditat. Problema producției de lapte în România și a vacilor de lapte nu le vom rezolva prin această lege, doar am cârpit ceva. Și s-a profitat de ocazie ca să se poată interveni în interiorul unei agenții care, repet, funcționează sau care ar fi putut fi perfecționată din mers acolo unde sunt lucruri care nu sunt foarte bine puse la punct. Dar, vă rog să mă credeți că, dacă ea se va pune în aplicare, va aduce mari necazuri și, în același timp, vreau să vă spun că nu veți reuși să schimbați acești directori, așa cum n-au putut fi schimbați nici cei de la întreprinderile mici și mijlocii. Sunt procese care au fost câștigate și, mai mult, ministerul va trebui să plătească sume mari de bani pentru despăgubiri și pentru daunele aduse acestor oameni.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Doamna deputat Aura Vasile.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al PSD a votat această lege pentru aprobarea ordonanței Guvernului pentru înțelesul și nevoia tezei din interiorul proiectului de lege. Partidul Social Democrat niciodată nu s-a gândit, ca Partidul Democrat Liberal, că, prin intermediul acestei legi, schimbăm nu știu ce directori. Interesul nostru este să coborâm acolo, lângă cei care au nevoie, în condițiile în care, pe toate geamurile televizoarelor, și am putut să vedem și pe stradă, cum producătorii de lapte au ieșit și au solicitat o serie întreagă de măsuri care trebuie luate pentru a putea să pună în evidență activitatea lor și să poată să rămână cu ceva bani în urma activității, să nu se falimenteze.

Deci cred eu că important este să privim ca teză proiectul de lege, și nu ca interes politic.

Vă mulțumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Nicolae Popa.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Observ așa, de la o zi la alta, că îi să foarte bine PD-L-ului în opoziție și probabil că se pregătește și pentru legislatura viitoare. Le urez succes!

În altă ordine de idei, vreau să vă spun că Agenția de Plăți și Intervenție, care a fost înființată în 2004 și care a fost condusă tot de un reprezentant al PD-L-ului, este vorba de domnul Serghiu, a cam încurcat lucrurile rău de tot, inclusiv cu cota de lapte, și am ajuns să fim urecheați de către Uniunea Europeană și de Comisia de Agricultură a Uniunii Europene, pentru că nu ne-am făcut temele legate și de cota de lapte. Și, de aceea, tot cu concursul și cu înțelegerea Uniunii Europene, noi am preluat această cotă de lapte pentru a urmări și pentru a pune la punct toate neclaritățile și disfuncționalitățile, pentru că Agenția de Plăți și Intervenție este singura acreditată de către Uniunea Europeană, și, ca atare, nu ANARD.

Nu văd care este problema și nemulțumirea dumneavoastră, de ne trimiteți în cu totul alte direcții. Că aveți dumneavoastră doi directori la nu știu ce județe în funcțiile respective și vedeți, dragă Doamne!, vă este frică că o să fie dați afară! Probabil că nu o să fie dați afară. Important este că noi trebuie să derulăm cu rapiditate toate aceste acte normative, să intrăm în normalitate și să nu mai avem teamă de steagul roșu al salvgardării, care ar putea fi aplicat pentru agricultură.

Așadar, eu cred că ceea ce s-a făcut astăzi, și în numele Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, noi am susținut și susținem în continuare tot ceea ce depinde de buna funcționare a instituțiilor statului.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există intervenții la explicarea votului, trecem mai departe.

10. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuințe sociale destinate chiriașilor evacuați sau care urmează a fi evacuați din locuințele retrocedate foștilor proprietari.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

Domnul deputat Marcu Tudor, la explicarea votului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Iată că, printre puținele ordonanțe cu care suntem de acord și care, într-adevăr, nu țin cont de interese personale, particulare ale unora din Guvern, ci de interesul național, se găsesc 63 de oameni să fie împotriva unei astfel de ordonanțe de bună-cuviință și bun-simț, care repară niște uriașe – și ca impact, ca mărime a fiecărui caz în parte, și prin numărul lor – erori judiciare făcute intenționat de către niște judecători corupți, care infirmă toate aplicările legilor anterioare privind vânzările de locuințe și într-o veselie și pe bandă rulantă scot ca necorecte sau nelegale contractele de vânzare-cumpărare făcute corect, în baza legii...

Tonomate, tonomate!

Tonomate, tonomate!

...și împroprietăresc câte 20–30 de apartamente, de cele mai multe ori, fără să aibă dreptul să fie împroprietăriți, numai pentru că ei sunt niște judecători corupți. Cred că cunoașteți și dumneavoastră destui! Eu am o mulțime de cazuri de genul ăsta. Și în Prahova unde patru sute și ceva... Bine, este alt caz acolo. Dar, în București pot să dau nenumărate exemple.

Se repară nevinovăția acestor oameni care, în timpul vechiului regim, nu au stat în locuințe făcute de stat, ci statul le-a dat, după ce le-a dărâmat sau știu eu ce alte minuni s-au întâmplat, locuințe unde să stea. Au stat acolo unde au fost primite locuințele astea. Acum se repară, este adevărată o frază: acești judecători când sunt interpelați se laudă peste tot că ei sunt liberali, nu de factură liberală, că fac parte din conjunctura liberală, de care eu cred că Partidul Liberal nici nu are habar. Cât se aliază cu liberalii, ca să dea bine la populație, dar ei își fac interesele în mod particular! Sigur că vor fi fonduri greu de alocat aici, dar, așa cum a fost și la pensii, că ne-a asigurat ministrul finanțelor în mod mincinos că sunt fonduri, ca să dea bine și la populație prin votul pe care nu l-a vrut PNL-ul, pentru că n-aveau fonduri. Este mai de înțeles PNL-ul că n-a vrut o astfel de lege cu pensiile, decât un ministru mincinos care a spus că are fonduri, ca pe urmă să vedem că n-are și că s-au umplut de biruri, peste 115 sau 120 de biruri poporul român plătește. Le-a mai

înmulțit ca să iasă banii de pensie. Eforturile acestea vor fi făcute și pentru asigurarea acestui fond de locuințe, dar eu zic că merită, pentru că oamenii aceștia nu au nicio vină și sunt foarte mulți.

Și le vom face cu toții, dacă va fi nevoie, dar nu prin minciuni, ci prin eforturi conjugate, de bună-cuviință. Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Mulțumesc, domnule deputat.

Punctul 11, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementări în domeniul cheltuielilor de personal. Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Punctul 12, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea și finalizarea măsurilor ex-ISPA.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc. 107 din 248.

N-a fost aprobat.

105 alin. (2) rămâne pentru sesiunea viitoare.

Punctul 13, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a aprobat.

247 de voturi pentru.

Punctul 14, Proiectul de lege privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2006 privind unele _–_ măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale „Oltchim” SA Râmnicu Vâlcea.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

- S-a adoptat.

Explicația votului, vă rog, domnul Dragoș Dumitriu, explicația votului la punctul 14.

Domnilor colegi, Nu întrerupeți oratorul!

## Se poate?

Grupul conservator a votat pentru acest proiect de lege, care întărește poziția statului în cadrul „Oltchim” Râmnicu Vâlcea, nu a votat însă și pentru jaful care s-a făcut în această întreprindere și care, la ora actuală, acest jaf să nu se creadă cumva că este acoperit prin preluarea acestor obligațiuni, a acestor datorii, practic, de către stat. Pentru că, în fapt, noi am votat o finanțare a „Oltchim”-ului, o finanțare necesară, pentru că un manageriat prost a dus la pierderi în această întreprindere.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Mulțumesc, domnule deputat.

Punctul 15, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Punctul 16, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2007 pentru completarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

Punctul 17, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Punctul 18, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

160 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare. Proiectul de lege a fost respins.

Punctul 19, Proiectul de lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA în baza programului CCC- Legea publică nr. 480/1992, precum și a altor costuri externe aferente acestei cote-părți.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Ordinară? Organică, aici așa scrie!

113 voturi din 232, nu a fost adoptată. Respinsă. Explicația votului, domnul Paveliu.

## **Domnul Marian Sorin Paveliu:**

## Stimați colegi,

Grupul PD-L s-a abținut de la a vota această lege pentru motivul cât se poate de evident: am cerut retrimiterea la comisie pentru a edifica dacă, în acest caz, este vorba de vreo fraudă sau dacă invocarea primului-ministru de la acea vreme, Theodor Stolojan, are vreo legătură cu acest subiect.

Am luat legătura cu domnul Stolojan, m-a edificat asupra faptului că a fost o măsură cât se poate de corectă la momentul respectiv, că a fost aprobată de către întregul Guvern, că nu are absolut niciun fel de legătură nimeni cu ceea ce s-a întâmplat după, iar în momentul de față a invoca numele primului-ministru de la acea vreme din motive absolut politicianiste este o dovadă de inconștiență politică.

Guvernul României a promovat acest proiect de lege pentru a reglementa legăturile comerciale pe care le avem cu Guvernul Statelor Unite, iar în Comisia pentru industrie, repet, votul majoritar, aproape în unanimitate, a fost pentru ca acest proiect de lege să treacă.

Acest proiect de lege nu a trecut pentru că, pe de o parte, doamna Aura Vasile, în numele Grupului PSD, pe de altă parte, domnul Popa, în numele Partidului Național Liberal, au înțeles să facă o dovadă pură de politicianism de la acest microfon și cu toții, în felul acesta, am reușit să afectăm imaginea României în fața unui partener comercial puternic precum Statele Unite ale Americii.

Vă mulțumesc. Doamna deputat Aura Vasile.

## **Doamna Aurelia Vasile:**

Probabil că ar trebui să mă cutremur de frica Axei București... și nu mai știu ce! Nu mă interesează această axă, ci mă interesează că cel care strigă „Hoții!” este hoțul.

Vi s-a explicat de la acest microfon că nu a fost o afacere de interes național, o afacere, să spunem, pentru nivelul anului ʼ92, pentru a putea să mai menținem niște locuri de muncă, ci a fost un _business_ între Guvernul condus de Stolojan la acea vreme și cinci firme private, înființate cu 48 de ore înainte, în niște apartamente și garsoniere, care, după ce au luat banii, au dispărut. Acesta este adevărul, și declarațiile pe care le-a făcut antevorbitorul meu de la Partidul Democrat... spun încă o dată, hoțul strigă „Hoțul!”.

## **Domnul Bogdan Olteanu** _(de la tribună):_

Grupul PNL a votat acest proiect de lege pentru simplul motiv că nu vrem să facem România de râs în fața partenerilor noștri internaționali, chiar dacă banii au fost pierduți de un guvern incompetent.

Eu nu cred că Stolojan a furat banii aceia, nu există nicio dovadă în acest sens; este o dovadă suplimentară a faptului că a fost un prim-ministru incompetent. Așa cum a făcut cu afacerea „Megapower”, așa cum a făcut cu nenumăratele alocări de bani pierduți, așa cum a făcut cu zecile de garanții guvernamentale, toate pierdute și plătite de guvernele României de după ʼ92, așa cum, în mod uluitor, constat că în cinci minute și-a amintit de acest credit dintre sutele de credite luate atunci, probabil are o preocupare legată de el.

Eu nu cred că este corupție, deși, între timp, am auzit că a reușit să vândă o cocioabă cu 10 milioane de dolari, că se pare că se pricepe și la așa ceva, eu cred că este pură incompetență și cred că este foarte important ca cetățenii României să știe cine dorește să fie prim-ministru din partea Partidului Democrat Liberal: un om care de acum 15 ani era incompetent!

Mulțumesc.

Domnul deputat Marcu Tudor, explicarea votului.

## **Domnul Marcu Tudor:**

Huo! Așa ar zice Băsescu pe navă. Huo! Opriți-vă și ascultați-mă!

Este prea fin domnul Bogdan Olteanu. N-a vrut să spună tot ce ar fi vrut, dar spun eu.

Pentru că știm toți despre ce este vorba, dar ne este... așa, puțin jenă să spunem. Eu zic că, în scurtul timp cât a fost domnul Stolojan prim-ministru, nu cred că a luat vreo măsură fără să-i fie în folos personal...

Așa e!

## **Domnul Marcu Tudor:**

...lui sau celor din jurul lui. A ajuns să fie îmbogățit de zeci de milioane de dolari. Cu leafa de la Fondul Monetar Internațional, care era de vreo 12–13 mii de dolari nu se putea cumpăra nici măcar aia de la Predeal, pe care el o vinde acum cu 10 milioane.

Deci, măi, dragilor, ăsta se numește bruiaj în electronică!

Noi n-am votat aceasta din motivul simplu pentru care n-am găsit răspuns la întrebarea: chiar nu-i ajunge omului ăsta cât a pus mâna pe avuția națională? Chiar nu poate să se oprească odată cu japca din avuția națională? Chiar dorește să ajungă și prim-ministru, să continue ce n-a reușit a duce la bun sfârșit în vechea, trecuta, a nu știu câta conducere de guvern? Întrebării acesteia, noi nu i-am găsit răspuns.

De aceea, domnule Bogdan Olteanu, am făcut eu apel, mai pe înțelesul nostru, la ceea ce ați vrut dumneavoastră să spuneți.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc. Drept la replică. Dacă sunt cu explicarea votului, se dă una de grup. Ați fost vizat? Domnul Stolo... Domnul Paveliu, mă iertați! Vă rog.

Considerați că fac un abuz și-i dau cuvântul.

## **Domnul Marian Sorin Paveliu:**

V-ați liniștit, stimați colegi? Nu v-ați liniștit. Bun! O să vorbesc peste, măcar că unii care se uită la noi prin intermediul camerelor de luat vederi vor putea auzi ceea ce avem de spus.

În primul rând, vreau să vă spun că, în momentul 1992, la Ministerul de Finanțe, la Direcția de garantare a creditelor, se afla domnul Nicolae Văcăroiu. Dacă l-ați fi întrebat dacă această..., să zicem, acest credit asumat de Guvernul României a fost corect, probabil că v-ar fi lămurit și ați fi trecut peste acest moment de politicianism fără margini.

În al doilea rând, ceea ce se întâmplă astăzi, să ataci niște oameni sau, în speță, un fost prim-ministru, doar pentru că ne aflăm în campanie electorală sau în precampanie, doar pentru că se poate merge pe ideea „murdărește, murdărește, ceva, ceva rămâne” să știți că nu ne este de avantaj nici dumneavoastră și nici nouă, cei care ne aflăm în Parlamentul României în momentul de față.

Acest moft, în care miza nu este de fapt decizia unei persoane, ci miza este atitudinea României față de un partener extern, ne descalifică pe toți. Și să nu credeți că veți câștiga vreun vot sau noi vom pierde vreun vot!

În ceea ce-i privește pe colegii de la Partidul Național Liberal, să nu uite că Theodor Stolojan este cel care i-a adus în Parlament, care ne-a adus în Parlament și, dacă mai există acest partid, este tocmai datorită faptului că la un anumit moment de criză fostul prim-ministru Theodor Stolojan, acum dezavuat de unii, a reușit să ridice Partidul Național Liberal deasupra pragului de supraviețuire.

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Nu are legătură cu legea.

Are legătură cu cele spuse înainte de domnul președinte. Vă mulțumesc.

Are aceeași legătură ca și până acum. Domnul deputat Cezar Preda a solicitat... Nu mai doriți.

Drept la replică?

O fi fost, n-o fi fost domnul Văcăroiu la acel moment, dar nu era prim-ministru și nu era nici ministru de finanțe.

Dar vreau încă o dată să spun următorul lucru: parlamentarii au fost acuzați că fac legi în interes propriu sau în interese de grup. S-a demonstrat astăzi că nu este adevărat, ci că Grupul PD-L dorește să facă o lege care să șteargă urmele din perioada Guvernului condus de Stolojan.

Deci spun încă o dată: cine strigă „Hoțul!” este hoțul. Vrea o lege care să-i șteargă urmele.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

N-a fost în niciuna din cele două situații dreptul la replică, n-au fost vizate persoanele, dar cred că sunt declarații politice care ne-au edificat asupra fondului și le luăm ca atare.

Proiectul de lege a fost respins, fără îndoială. 113 voturi din 240 de colegi prezenți.

Punctul 20, Proiectul de lege privind completarea anexei nr. 2 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

A fost adoptat proiectul de lege.

Vă rog, domnule deputat Tabără, aveți cuvântul.

## Domnilor colegi,

Sper că nu mă provocați să vorbesc mai mult, pentru că eu am cules roadele unor guvernări ca membru al unei echipe guvernamentale și sunt alte probleme.

Suntem la un proiect de lege care mi se pare extrem de serios, chiar dacă el vine – și nu chiar dacă vine –, vine de la colegii de la România Mare, pentru că rezolvă o problemă pe care trebuia să o rezolvăm demult. Este vorba despre aceste susțineri ale unuia dintre cele mai importante din agricultură, este sectorul pomicol, pe care-l vedem cu toții cum arată atunci când ne deplasăm în țară.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a votat acest proiect de lege și vă asigurăm că vom susține orice proiect de lege care ni se pare util și extrem de necesar pentru ca sectoarele economice să funcționeze normal în această țară. Îl votăm pentru că și alte țări din Uniunea Europeană au aceste sisteme de susținere și nu și-au trădat niciodată sectoarele economice de dragul susținerii unor importatori de produse agricole, care au lovit în agricultorii noștri. Și cred că, din acest punct de vedere, ar trebui să reflectăm mai mult atunci când venim să facem politicianism sau politică ieftină de la acest microfon. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mocanu, explicarea votului.

Mulțumesc, domnule deputat.

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susține orice proiect de lege, indiferent de unde vine, de la Guvern, de la orice partid politic, care vine în sprijinul producătorilor agricoli.

Vă mulțumesc.

Am votat pentru.

Mulțumesc. Domnul deputat Moisoiu, vă rog.

## **Domnul Adrian Moisoiu:**

## Stimați colegi,

Vreau să vă mulțumesc în numele Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Astăzi s-a dovedit că, atunci când se dorește să se facă ceva pentru agricultura românească, cu sprijinul dumneavoastră, se poate.

Mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Mulțumesc foarte mult.

Considerăm că a explicat votul și domnul Nicolae Popa. Punctul 21, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice. Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Punctul 22, Proiectul de lege pentru modificarea alin. (1[1] ) al art. 3 din Ordonanța Guvernului nr.75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Punctul 23, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Explicarea votului, domnul deputat Tabără, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Așa cum spuneam și înainte, inițiative legislative și proiecte de lege care reglementează și îmbunătățesc activitatea unor instituții nu avem cum să nu le votăm. Or, proiectul de față face parte dintr-un astfel de set de legi.

Aș vrea să vă fac precizarea, însă, că există și mici inadvertențe în proiectul de lege și în legea pe care astăzi am votat-o. Sperăm însă ca ea să se rezolve pe parcurs și, în același timp, cred că este un act de dreptate în ceea ce privește clarificarea salarizării tuturor celor care lucrează în sistemul agricol de la nivel central și până la cel local. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Vă rog, domnul deputat Costache.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Chiar dacă inițial am fost derutați de faptul că un grup de colegi de la PNL are o propunere pe care Guvernul PNL nu o susține, am analizat, până la urmă, oportunitatea proiectului, l-am votat și-l considerăm oportun, întrucât face un act de dreptate între diferite categorii de salariați. Unii care lucrează în domeniul derulării fondurilor europene beneficiază de sporuri de 75%, alții, nu. De data aceasta, vor intra și ei în rândul lumii.

Am făcut ceea ce trebuia să facem.

Mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Punctul 24, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Explicarea votului, doamna deputat Aura Vasile, domnul deputat Dragoș Dumitriu.

Mulțumesc.

Vreau să spun încă o dată, și doresc să se rețină acest lucru, că Grupul Partidului Social Democrat nu a votat majorarea tarifelor. Această ordonanță și-a produs efectele, iar ea revenind la comisie, în cadrul Comisiei pentru industrie, comisia a aprobat amendamentul deputaților PSD pentru crearea unei metodologii de calcul la tariful intern pe călători în transportul feroviar, care să țină cont de eficientizarea și optimizarea costurilor, și nu să acopere pierderile pentru o gestionare proastă.

Mulțumesc.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu.

Aceasta este și esența votului dat de Partidul Conservator. Am votat o metodologie de calcul al tarifelor la căile ferate. Până acum, aceste tarife s-au făcut fără niciun fel de metodă, creșterea practic a acoperit incompetența și prostul management din domeniul căilor ferate.

De aceea, după așa-zisa vacanță parlamentară, Partidul Conservator va iniția o moțiune simplă pe tema transporturilor căi ferate.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Costache.

Evident, am votat împotriva majorării tarifelor la transportul feroviar și sugerăm celor care vor să finanțeze mai puternic sectorul să mai recupereze ceva din miliardul ăla și jumătate pe care și l-a însușit un domn Nicolaiciuc, care petrece pe undeva, prin străinătate, și să-i mai adunăm și pe toți ceilalți care au prăduit calea ferată până acum, să nu mai punem numai pe călători și pe cetățeanul român toate aberațiile și toate escrocheriile care s-au derulat de-a lungul vremii.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Mulțumesc, domnule deputat.

Punctul 25, Propunerea legislativă pentru modificarea lit. a) a art. 16 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Nu merge.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## A pornit, a pornit.

Propunerea legislativă a fost adoptată. 207 voturi pentru. Domnul deputat Tabără, explicarea votului.

Nu prea am înțeles niciodată acest „a”. Probabil că mulți cunosc sau încep alfabetul de la „b”, dar, mă rog, asta este problema dânșilor.

Aș vrea să fac o precizare pe care am mai făcut-o de la acest microfon și, din păcate, și noi am greșit. Eu cred că atunci când venim cu inițiative privind veteranii de război și văduvele de război, scăpăm o categorie de cetățeni, este vorba despre văduvele de veterani de război, niciodată introduse în aceste legi. Și sunt femei care, uneori, o viață întreagă au stat lângă oameni care au suferit. Iar la această dată, repet, inclusiv prin celelalte legi, am scăpat ca și aceste categorii să fie introduse în legi. Probabil că viitoarea inițiativă legislativă să poată rezolva și această problemă. Mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Punctul 26, Propunerea legislativă pentru completarea Legii Societății Naționale de Cruce Roșie din România nr. 139/1995.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Propunerea legislativă a fost adoptată.

Punctul 27, Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Punctul 28, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Propunerea legislativă a fost adoptată.

Punctul 29, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 114/2007 privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos, Grecia.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Punctul 30, Propunerea legislativă pentru modificarea

alin. (1) al art. 134 din Legea nr. 53/ 2003 – Codul muncii. Legea are caracter organic.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

221 de voturi pentru.

Punctul 31, Propunerea legislativă privind Statutul personalului aeronautic tehnic nenavigant din aviația civilă din România.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

212 de voturi pentru.

Propunerea legislativă a fost adoptată.

Cu aceasta am încheiat dezbaterile de astăzi.

Vă informez că mâine, la ora 9.00, avem ședința Camerelor reunite. De asemenea, că toate proiectele legislative adoptate astăzi de Camera Deputaților și adoptate în această săptămână de Senat vor fi puse site-ul Camerei Deputaților pentru a putea fi contestate de parlamentari la Curtea Constituțională în termenul prevăzut.

Declar ședința închisă.

Vă mulțumesc.

Suntem Cameră decizională.

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul de vânzări și informare, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|267794]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 31/28.III.2008 conține 84 de pagini.**

Prețul: 33,60 lei