Adrian Moisoiu

## **Domnul Adrian Moisoiu:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Duminicã, 21 aprilie 2002, în Franþa s-a produs un adevãrat cutremur. În urma desfãºurãrii primului tur al

alegerilor prezidenþiale ºi realizând 17,04% din voturi, _”Le vieux lionÒ_ (”Bãtrânul LeuÒ), Jean Marie Le Pen, preºedintele Frontului Naþional Francez, s-a calificat pentru a disputa turul doi cu actualul preºedinte Jacques Chirac, la o distanþã de 2,59%.

Un vot pe cât de surprinzãtor, pe atât de asemãnãtor cu cel din România din 26 noiembrie 2000, când Corneliu Vadim Tudor, preºedintele Partidului România Mare, devansând aproape”toatã floarea cea vestitã a întregului ApusÒ, s-a calificat alãturi de Ion Iliescu pentru turul doi al alegerilor prezidenþiale din România.

ªi ca ºi la noi, ca la o comandã, cei eliminaþi s-au întrecut sã dea declaraþii de susþinere a actualului preºedinte pentru a susþine cã poporul francez va respinge orice urmã de extremism. Care extremism, domnilor? Jean Marie Le Pen, în Franþa, este exponentul Dreptei, al Dreptei care înseamnã economie ºi naþionalism. ªi ce este naþionalismul altceva decât scutul care apãrã Naþia, o miºcare politico-ideologicã apãrutã în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care pune în centrul intereselor sale Naþiunea, consideratã entitate politicã supremã?

Astãzi, când în întreaga lume se vorbeºte despre globalism, peste o ºesime din poporul francez îºi îndreaptã opþiunea cãtre un naþionalist.

Victoria lui Le Pen exprimã speranþa pentru a lupta împotriva criminalitãþii, imigraþiei ºi a declinului constant al influenþei Franþei pe plan internaþional. În discursul sãu, Le Pen spunea:”Nu vã fie teamã sã visaþi, voi, oamenii de rând, voi cei marginalizaþi, cei care v-aþi sãturat de greºelile ºi actele de corupþie ale politicienilor din ultimii 20 de ani.Ò

Rãspunsul se pare cã îl dã urmãtorul citat din unul dintre cei mai mari preºedinþi ai Statelor Unite, George Fitzgerald Kennedy:”Dacã o societate nu poate ajuta celor mulþi care sunt sãraci, nu îi poate salva nici pe cei care sunt bogaþi.Ò

Fãcând o paralelã cu România, întreb: ce-ar fi fost România dacã istoria ei nu ar fi fost marcatã de existenþa unor naþionaliºti ca Tudor Vladimirescu, Mihail Kogãlniceanu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Eminescu, Ionel I.C.Brãtianu, Nicolae Iorga ºi atâþia alþii.

Iatã de ce, într-o þarã în care românii au devenit toleraþi ºi îºi pierd identitatea în faþa atacurilor grave de leznaþiune, Partidul România Mare ºi-a asumat un rol istoric de a se bate pentru drepturile Poporului, de a nu permite nimãnui batjocorirea a tot ce este sacru pentru acest Neam.

Iatã motivul pentru care Partidul România Mare se aflã într-un conflict deschis cu toþi trãdãtorii de þarã, cu toþi komisarii strãini care ne batjocoresc ºi trateazã România ca pe o þarã de second-hand, ca pe o junglã bunã de defriºat ºi jefuit. Mai rãu decât am ajuns, nu are cum sã fie!