Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·3 mai 2002
Camera Deputaților · MO 68/2002 · 2002-05-03
· other
44 de discursuri
Bunã dimineaþa!
Începem lucrãrile de astãzi, domnilor colegi. Sunt ºi astãzi 29 de înscriºi pentru intervenþii.
Domnul ªtefan Baban ºi se pregãteºte domnul Codrin ªtefãnescu.
Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor deputaþi, ”România este o naþiune de asistaþiÒ.
Dupã 13 ani de tranziþie în care s-a vorbit într-una despre reforme economice ºi sociale, menite sã reducã uriaºul decalaj între populaþia activã ºi cea ocupatã, 51% dintre români au ajuns sã-ºi ducã zilele dintr-o pensie de stat, iar 3 dintre 10 români trãiesc din alocaþiile de stat pentru copii sau din banii proveniþi din concediile de maternitate.
Dacã la aceastã prezentare adãugãm ºi faptul cã mai mult de peste jumãtate din populaþia activã a României lucreazã în întreprinderi falimentare, pentru care tot statul plãteºte, avem imaginea clarã a ceea ce se întâmplã acum în economia româneascã.
În aceste condiþii, întrebarea fireascã pe care ne-o punem cu toþii, ºi anume cine întreþine instituþiile statului, sistemul de învãþãmânt, Armata, Poliþia, este destul de pertinentã. Rãspunsul este foarte simplu, este la îndemâna tuturor: sistemul de taxe ºi impozite promovat în aºa-zisa reformã a economiei de piaþã.
În cadrul acestui sistem, ponderea este deþinutã de T.V.A. la care se adaugã impozitul pe profit, taxele ºi impozitele adãugate la orice marfã ºi serviciu care circulã pe piaþa liberã ºi impozitul pe salarii.
În concluzie, analizând aceastã conjuncturã, putem spune clar ºi rãspicat cã cel care încurajeazã nemunca este tocmai statul român. Trãgând linie, se poate spune cã mai bine de 10 milioane de români supravieþuiesc, în principal, din venituri redistribuite de stat, pensii ºi alocaþii de stat. Astfel cã, în situaþia existentã, salarii mici, fiscalitate ridicatã, pensii de mizerie ºi protecþie socialã cvasiinexistentã, cetãþeanul român nu mai poate supravieþui cu veniturile obþinute, având douã variante: obþinerea celei de-a doua slujbe, lucru mai rar, având în vedere penuria de locuri de muncã din economia româneascã, aºa cum s-a vãzut ºi la recentele burse ale locurilor de muncã, sau sã solicite înscrierea la cantinele de ajutor social subvenþionate de primãrii ºi la acordarea venitului minim garantat. Marea majoritate a celor aflaþi în dificultãþi financiare apeleazã la cea de-a doua variantã, astfel încât, în ultima perioadã, cantinele de ajutor social, respectiv primãriile, fac faþã tot mai greu solicitãrilor. În cazul unor refuzuri, mai mult sau mai puþin justificate, se apeleazã la grevã în faþa acestor instituþii.
Ceea ce v-am prezentat este realitatea dezolantã, des întâlnitã în judeþele slab dezvoltate ºi cu o ratã a ºomajului mai mare decât media pe þarã, aºa cã nu ar trebui sã mai fie pentru nimeni un semn întrebare pãrerea reprezentanþilor fundaþiilor ºi organizaþiilor non-profit din strãinãtate care vin fie cu donaþii, fie cu ajutoare pentru asistaþii români. Dupã cum spune un vechi proverb românesc: ”Dacã nu te ajuþi tu, nu te ajutã nimeniÒ, aºa ºi noi, ne vom transforma într-o naþiune de asistaþi, dacã nu vom întreprinde mãsuri cu finalitate pentru eradicarea acestui flagel social.
Vã mulþumesc.
Domnul Codrin ªtefãnescu ºi se pregãteºte domnul Andrei Chiliman.
Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Roºia Montanã, o adevãratã minã de aur, ºi, fãrã a construi figuri de stil, un veritabil izvor de civilizaþie, prezintã, comparativ cu alte zone de exploatare de talie mondialã, câteva particularitãþi semnificative: prezenþa a circa 4.200 de locuitori, frumuseþea nefireascã a locurilor, valoarea istoricã, atestatã de mii de ani, tradiþia.
Referindu-ne la strategia de aderare a României la Uniunea Europeanã, nu trebuie ignorat faptul cã activitatea minierã din noul mileniu trebuie sã supravieþuiascã competiþiei economice ºi necesitãþii de a fi întru totul compatibilã cu cerinþele de protecþia mediului, muncii ºi mai ales de protecþia socialã. De aceea, intenþia de a investi aici, promovatã de Compania ”Gold CorporationÒ mi se pare cu atât mai lãudabilã cu cât societatea mai jos amintitã a reþinut câteva aspecte importante: garantarea dreptului de proprietate a locuitorilor din zonã, acordarea despãgubirilor ce decurg din strãmutare ca posibilã consecinþã a exploatãrii miniere, precum ºi realizarea unui control riguros al întregii exploatãri.
În acest sens, organele administraþiei publice locale, clasa politicã judeþeanã, indiferent de orientarea politicã, compania în cauzã, precum ºi locuitorii din Roºia Montanã, trebuie ca Împreunã sã colaboreze, sã gãseascã soluþiile optime, astfel încât prosperitatea judeþului Alba ºi a locuitorilor sãi sã devinã prioritate. Vã mulþumesc.
## Vã mulþumesc.
Îl invit pe domnul Andrei Chiliman ºi urmeazã domnul Damian Brudaºca.
## Domnule preºedinte,
## Onoraþi colegi,
Permiteþi-mi întâi sã le spun ”La mulþi ani!Ò celor care sunt Gheorghe, unul dintre sfinþii importanþi ai noºtri.
O sã trec la declaraþia politicã acum.
Ipocrizia ºi ignoranþa îngâmfatã a actualilor guvernanþi care, din pãcate, conduc România dupã bunul lor plac, ca ºi ultimele evenimente interne publicate de presã mã obligã sã fac aceastã declaraþie politicã.
Corupþia este un subiect la ordinea zilei pentru întreaga societate româneascã ºi interesul pentru combaterea ei a depãºit graniþele României, în perspectiva aderãrii þãrii noastre la NATO, încã din acest an. Din pãcate, aºteptãrile noastre de rezultate complete ale actualului Guvern în reducerea corupþiei sunt întrecute de constatãrile apãrãrii corupþilor pânã la cel mai înal nivel în stat.
## Domnule Adrian Nãstase,
Ca tatã a doi bãieþi, v-aþi gândit probabil la viitorul lor într-o Românie prosperã, civilizatã, democraticã ºi membrã a NATO ºi Uniunii Europene.
Ce se va întâmpla însã cu ei dacã la vârsta majoratului lor þara va fi guvernatã în acelaºi stil mafiot, clientelar ºi corupt ca astãzi? Un tânãr procuror a murit suspect, în timp ce ancheta câteva cazuri de corupþie, unul politic, celãlalt din branºa sa, cazuri ”greleÓ, probabil special repartizate unui tânãr neatins de legãturile de interese mafiote ºi având încã o conºtiinþã curatã. Ce aþi fãcut dumneavoastrã? Un gest simbolic de compasiune ºi solidaritate postumã, însoþindu-l pe ultimul drum. Aþi fi putut preveni însã nenorocirea prin declaraþii publice de sprijin pentru toþi cei care se luptã zi de zi cu corupþia la
nivel înalt ºi aþi fi avut conºtiinþa ceva mai împãcatã. Dacã tot vã amestecaþi în afacerile justiþiei, aþi putea servi mãcar unor scopuri mai nobile.
Dacã puteþi sã învestiþi cu autoritatea dumneavoastrã fiecare poliþist din Brigada rutierã în privinþa modului de acordare a amenzilor de circulaþie, de ce nu învestiþi cu aceeaºi autoritate pe tinerii procurori, judecãtori, comisari, ofiþeri de poliþie, care se confruntã cu anchetarea ºi judecarea unor cazuri foarte grave de corupþie, de multe ori cu anchetarea infractorilor din propriul dumneavoastrã partid? Aþi putea sã mergeþi simbolic alãturi de tinerii în robã la înfãþiºãri, în loc sã-i conduceþi pe ultimul drum, în loc sã-i faceþi scãpaþi pe cei judecaþi, condamnaþi ºi chiar închiºi de fosta Putere sau sã reînviaþi dinozaurii din România prerevoluþionarã care, pânã acum, se ascunseserã prin gãuri de ºarpe sau prin þãrile calde, aþi putea sã arãtaþi mãcar strãinãtãþii cã vã debarasaþi de câteva din aceste exemplare care, din pãcate, se aflã în imediata dumneavoastrã apropiere.
În loc sã înfiinþaþi instituþii peste instituþii, care mai de care mai birocratice, mai stufoase ºi mai generatoare de corupþie prin încrengãturile de rudenie sau de tip ”familieÓ mafiotã, poate ar fi mai bine sã le desfiinþaþi pe cele ineficiente, sã le sporiþi autoritatea ºi eficienþa celor care demonstreazã capacitatea de a ieºi din aceastã mlaºtinã care ne împresoarã sufocant pe zi ce trece.
Parchetul Naþional Anticorupþie este doar un alt kitsch pesedist pe panoplia expoziþionalã a ”realizãrilorÒ pentru Summitul NATO de la Praga ºi nimic altceva. Dacã însã credem cã aºa vom trece examenele ne înºelãm, nu facem decât sã ne furãm singuri cãciula, cum s-a întâmplat permanent în ultimii 12 ani.
## Domnule prim-ministru,
Lupta cu corupþia, desigur, cã nu este la îndemâna oricui. Un tânãr brav, precum Cristian Panait, a fost dãrâmat la propriu ºi la figurat de caracatiþa invincibilã; un fost preºedinte a recunoscut cã s-a restras, înfrânt fiind de aceeaºi mafie. Sunt convins cã în curând va trebui sã faceþi o alegere: fie sã declanºaþi o adevãratã ºi eficientã campanie naþionalã anticorupþie, nu neapãrat publicã, dar cu rezultate palpabile înainte de toamna acestui an, fie sã vã recunoaºteþi înfrânt ºi sã vã retrageþi.
Ar mai fi o soluþie, dar nu pot crede cã este luatã în calcul de un bãrbat hotãrât ca dumneavoastrã: pactizarea cu corupþii ºi transformarea definitivã a României într-un stat bananier, cãci în acest caz bãnuiesc cã vã gândiþi deja la un cuib mai cãlduþ pentru tinerii dumneavoastrã copii dincolo de Nãdlac. Nu cred cã juristul Adrian Nãstase însã ar accepta sã intre în istoria þãrii în acest mod.
Vã mulþumesc.
Îl invit pe domnul deputat Damian Brudaºca. Domnul Pavel Târpescu este?
Urmeazã domnul Cristian Sandache.
Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnilor colegi,
Astãzi mã voi referi la cine e vinovat de situaþia de la R.A.D.P. Cluj-Napoca. De mai multã vreme, presa a acordat o mare atenþie problemelor de la R.A.D.P Cluj-Napoca, mai precis eforturilor pe care le face actuala directoare pentru evitarea falimentului. Ca de atâtea ori, însã, precizãrile sunt incomplete ºi parþiale, refuzând sã pãtrundã în esenþa problemei ºi sã identifice pe cei vinovaþi de aceastã situaþie.
Dupã cum se ºtie situaþia de la R.A.D.P. nu este nouã. De ea nu se face vinovatã în totalitate actuala conducere. Încã din anul 2000 au existat semnale cã la R.A.D.P. lucrurile au luat o întorsãturã ce frizeazã penalul, graþie ingineriilor ºi ilegalitãþilor sãvârºite constant de directorul de atunci al regiei Ñ inginerul Liviu Medrea. Acesta a ajuns sã se comporte ca un veritabil vechil, cu sprijinul interesat al P.D.S.R., dar ºi al vechi guvernãri C.D.R.-U.D.M.R., care îºi fixase ca obiectiv înlãturarea din fruntea administraþiei româneºti a capitalei de suflet a Ardealului a domnului Gheorghe Funar.
Toate tentativele fãcute de a verifica situaþia contabilã a regiei s-au lovit de opoziþia drasticã a inginerului Medrea, speriat cã ar putea ieºi la ivealã hoþiile sale sistematice. Cu toate acestea, s-a descoperit cã în perioada campaniei pentru alegerile locale din primãvara lui 2000 ”ministerul MedreaÒ a angajat cu contracte de prestãri servicii aproape 300 de persoane, toþi membri ai P.D.S.R., pe care i-a folosit pentru munca de propagandã în interesul acestui partid. Între sarcinile trasate lor de inginerul Medrea s-au aflat participãrile la adunãrile ºi mitingurile electorale, scandarea de lozinci pedeseriste, lipirea de afiºe ºi distribuirea materialelor de propagandã. Dupã cum se vede, toate activitãþi specifice programului de activitate al regiei ºi în ”interesulÒ nemijlocit al locuitorilor municipiului. Salariile substanþiale ale acestora au fost achitate din banii regiei, deci ai contribuabililor, nu din fondurile P.D.S.R. Dupã epuizarea fondului de salarii, inginerul Liviu Medrea, cu bãrbãþia-i cunoscutã, a dat însã vina pe primarul Municipiului Cluj-Napoca, pentru faptul cã acesta a refuzat sã accepte falsurile fãcute în facturile pentru lucrãrile prestate. Dar Liviu Medrea nu s-a oprit aici, el a plãtit sute de milioane de lei ca onorariu unui avocat care îl apãra, în calitate de persoanã fizicã, în procese care nu aveau nimic de-a face cu regia. Generozitatea nababului pedeserist se explica ºi prin faptul cã respectivul avocat a acceptat pe fiica sa pentru stagiul de practicã avocaþialã.
Inginerul Medrea a avut grijã de fiica sa ºi altfel, angajând-o în regie, iar pentru 3 ore de ”nepreþuitãÒ muncã la Secþia de ecarisaj a plãtit-o cu un salariu mai mare decât al unui inginer cu o vechime în muncã de 20 de ani. Pentru a-ºi acoperi aranjamentele, inginerul Medrea ajunsese sã factureze ºi sã pretindã municipalitãþii sã plãteascã pentru cã ar fi acordat câinilor comunitari un tratament princiar, pentru care ar trebui sã fie invidiat de domnul Bãsescu, din care nu lipseau o serie de specialitãþi ca: salam, ºuncã, brânzã topitã etc. Asta în timp ce reducea sistematic, cu o satisfacþie sadicã, numãrul locurilor de muncã în cadrul regiei.
N-am vrea sã ne referim ºi la alte fantezii ºi aberaþii ale inginerului Medrea, care au costat zeci de milioane de lei bugetul ºi aºa în suferinþã ale regiei pe care a condus-o. În loc sã-ºi confirme angajamentul pentru lupta împotriva corupþiei ºi sã permitã justiþiei sã-ºi urmeze
cursul, P.D.S.R. l-a apãrat ºi îl apãrã în continuare cu strãºnicie pe Liviu Medrea, asumându-ºi în acest fel ºi faptele sale de naturã penalã. Iar pentru merite în lipit de afiºe ºi propagandã mincinoasã i-a încredinþat, ca ºi vicepreºedinte al Consiliului Judeþean Cluj, gestionarea fondurilor bugetare ale judeþului. Rezultatele se vãd, se cunosc, se simt.
Recent, un deputat P.S.D., îngrijorat subit de soarta regiei ºi a conducerii ei, sugera ca gãurile negre de aici sã fie acoperite de consiliul local. Cu alte cuvinte, sã se accepte ca banii folosiþi de inginerul Medrea în interes personal ºi de partid sã fie suportaþi de contribuabilii clujeni. Motivul invocat de acesta este cã la nivel naþional se procedeazã identic cu regiile aflate în impas financiar. Înteresantã opticã ºi certã expresie a justiþialismului proverbial ºi impresionant pesedist!
De remarcat cã, dând dovadã de laºitate sau poate recunoscându-ºi în ceasul al doisprezecelea vinovãþia, inginerul Medrea, prezent la discuþie, a tãcut tot timpul chitic. Sã vedem dacã pânã la urmã vor tãcea ºi primulministru ºi justiþia.
Ca sã fie credibilã politica dumneavoastrã, domnule prim-ministru, de combatere a corupþiei ºi corupþilor sugerãm ca Parchetul Naþional Anticorupþie sã-ºi înceapã activitatea cu infracþiunile lui Liviu Medrea ºi ale altora ca el.
Altfel, nici în acest caz, demersul dumneavoastrã, domnule prim-ministru, nu va depãºi faza declaraþiilor frumoase de intenþie, care dau bine la imagine, dar sunt ca apa sfinþitã.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Invit la microfon pe domnul Cristian Sandache ºi se pregãteºte domnul Vlad Hogea.
Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor colegi,
”Veniþi alãturi de mine toþi cei mãrunþi, toþi cei care se simt excluºiÒ Ñ afirma, duminicã noaptea, Jean-Marie Le Pen, liderul Frontului Naþional Francez, unul dintre finaliºtii alegerilor prezidenþiale din Franþa.
La o privire superficialã am fi tentaþi sã nu acordãm o preocupare deosebitã unui eveniment ce aparþine, în fapt, vieþii politice interne din Hexagon. În aparenþã. În realitate, însã, rezultaltele primului tur ale prezidenþialelor Franþei semnificã efectele pe care le pot avea asupra unui segment al electoratului dintr-o þarã cu solidã tradiþie democraticã eºecurile reale sau imaginare ale politicianismului, o anumitã exasperare a celor mai defavorizaþi, în faþa retoricii clasice, vizavi de un discurs atipic, pe alocuri frust ºi chiar incitant prin aparenta energie degajatã. Dacã adãugãm aici ºi faptul, deloc de neglijat, cã iniþiatorul acestui tip de discurs nu a exercitat niciodatã puterea politicã, rezultã cã pentru unii oameni, care se simt cu adevãrat strãini sufleteºte în propria lor þarã, un astfel de comportament politic devine o tentaþie.
Demagog de mare talent, îmbinând ca un predicator straniu spaimele colective cu ideea apãrãrii interesului naþional, liderul extremei drepte franceze este semnificativ ca prezenþã pentru o întreagã galerie de personaje gen Joerg Heider sau Vladimir Jirinovski, ultimul, de altfel, oferindu-se sã-l susþinã personal pe Le Pen.
Pentru noi, românii, acest rezultat trebuie sã ne facã mai atenþi în ceea ce priveºte cãile prin care modelul democratic, cu toate articulãrile sale, este aplicat în planul realitãþii româneºti. Corupþia, sãrãcia, atitudinea faþã de oameni, prestaþia politicienilor, totul este contabilizat cu ocazia alegerilor, iar anumiþi oameni pe care, în nici un caz, nu trebuie sã-i dispreþuim opteazã pentru unii politicieni care ºtiu sã le exploateze cu abilitate frustrãrile. Astfel de exemple se pot întâlni în toate þãrile.
Unii, cu un soi de populism bãºcãlios, dând impresie electoratului cã fac corp comun cu el, cã dispreþuiesc la rândul lor pe Îmbogãþiþii de mucava, pe prigonitorii celor sãraci. Alþii fac apel la arsenalul neomesianismului politic, la retorica populatã din belºug cu teme esenþiale ale mitologiei sau istoriei popoarelor respective. E nevoie însã de soluþii economice, sociale, politice cu adevãrat democratice. E nevoie ca pe cei mai sãraci ºi mai defavorizaþi dintre noi sã-i tratãm mereu cu înþelegerea cuvenitã ºi sã nu le jignim demnitatea. Niciodatã un grup sau un segment mai larg de oameni nu trebuie culpabilizat sau demonizat pentru o anumitã opþiune politicã, chiar dacã aceasta nu convine majoritãþii.
Democraþia autenticã presupune însã cultivarea dialogului ºi impunerea acelor modele economico-sociale cu adevãrat benefice pentru ca nici un demagog, fie el ºi seducãtor pe alocuri, sã nu mai vândã iluzii periculoase celor aflaþi Ñ parafrazându-l pe Emil Cioran Ð ”pe culmile disperãriiÓ.
Vã mulþumesc.
Îl invit pe domnul deputat Vlad Hogea ºi se pregãteºte domnul deputat Wittstock.
## Domnule preºedinte,
## Stimaþi colegi,
În Iaºi, ca ºi în întreaga þarã, de altfel, polarizarea socialã a devenit o realitate incontestabilã de care trebuie sã þinem seama atunci când analizãm starea naþiunii române din perspectiva subdezvoltãrii economice.
Undeva, sus, în vârful piramidei bogãþiei, se gãsesc cei care prin mijloace adesea ilegale au acumulat averi fabuloase în detrimentul majoritãþii populaþiei. De fapt, dacã vrem sã fim sinceri pânã la capãt, trebuie sã spunem cã schimbarea de sistem din decembrie 1989 a avut ca mizã principalã transferarea avuþiei naþionale din mâinile tuturor cetãþenilor statului român în ghearele unei minoritãþi acaparatoare ºi nesãtule, care crede cã-ºi va lua agoniseala ºi pe lumea cealaltã când va trece Stixul cu luntrea lui Caron. Nici nu mai ºtii cum sã domoleºti revolta pãgubiþilor ºi cum sã opreºti din plâns un popor copleºit de durerea umilinþei. Încotro sã se mai îndrepte aceºti oameni aduºi în pragul sinuciderii de toate regimurile politice postdecembriste, prea puþin înduioºate de drama colectivã a românismului, dar foarte meticuloase în a-ºi satisface pe deplin ºi la termen clientela mafiotã.
Cât va mai trage la jug acest neam parcã blestemat sã nu se mai ridice niciodatã din genunchi? Câte rugãciuni mai trebuie sã facem pentru a îndrepta mila
cereascã ºi ajutorul divin asupra urgisitului popor român. Vine o vreme când ne plictisim de tot ºi de toate, când ne copleºeºte greaþa ºi nimic nu ni se mai pare prea grav. Lãsãm deoparte prudenþa laºã cu care am fost învãþaþi ºi rostim adevãrul pânã la capãt. Totul este un joc, un truc monstruos, o capcanã de ºoareci, în care, naivi cum suntem, vom cãdea fãrã vreo minimã opoziþie. F.M.I., U.E., N.A.T.O., C.S.I., O.S.C.E., iniþialele unor iluzorii integrãri care nu vor veni, iar dacã totuºi vor veni vor fi împovãrãtoare ºi tardive. Tragedia naþionalã e aici în interior, unde nimeni dintre cei care au guvernat în ultimii 12 ani nu a oprit hemoragia economiei româneºti. Demagogia a înlocuit pragmatismul, iar în locul unei clase politice responsabile am avut o clicã politicã primitivã. Ce dreptate sã pretindem când ne judecã bandiþii, ce obiectivitate sã le cerem cãlãilor noºtri? Ce bunãvoinþã sã aibã faþã de naþiune cei care au fost nãimiþi s-o sugrume mai straºnic? Întrebãri care îºi aflã rãspunsul în sângele sudoarea ºi lacrimile poporului român. Un milion de probleme, o singurã soluþie Ñ P.R.M. Pentru inteligenþa cu care am mers întotdeauna la cercetarea originii rãului, pentru dibãcia cu care a ºtiut sã intuiascã sursa primordialã a dezastrului. Pentru curajul ºi vigoarea cu care a ºtiut ºi ºtie sã se opunã.
Vã mulþumesc.
Îl invit pe domnul deputat Wisttock Wolfang ºi se pregãteºte domnul Puiu Haºotti.
Domnule preºedinte, Stimate colege, Stimaþi colegi,
Intervenþia mea de astãzi este prilejuitã de o aniversare.
Cu 10 ani în urmã, la 21 aprilie 1992, miniºtrii de externe de atunci ai României ºi Germaniei, Adrian Nãstase ºi Hans-Dietrich Genscher au semnat la Bucureºti Tratatul dintre cele douã state privind cooperarea prieteneascã ºi parteneriatul în Europa. ”Acest tratat arãta recent preºedintele României, Ion Iliescu, cu ocazia vizitei efectuate de preºedintele Germaniei, Johannes Rau, în þara noastrã Ñ, a aºezat raporturile româno-germane pe un fãgaº modern, de facturã cu adevãrat europeanã, conferindu-le o nouã calitate, aceea de element constitutiv al Europei uniteÒ.
În baza celor convenite în acest tratat, relaþiile româno-germane au cunoscut în ultimii 10 ani o ascensiune continuã atât în plan politic, cât ºi în privinþa extinderii ºi diversificãrii schimburilor economice sau a celor culturale. De fapt, acest tratat privind cooperarea prieteneascã ºi parteneriatul în Europa constituie un impresionant inventar al domeniilor cooperãrii reciproce, un program convingãtor al intenþiilor de colaborare, având drept þintã edificarea Casei comune europene. Cooperarea regionalã, mediul înconjurãtor, transporturile, colaborarea tehnico-ºtiinþificã, moºtenirea culturalã comunã, promovarea tinerei generaþii, turismul, domeniul sanitar, combaterea criminalitãþii ºi nu în ultimul rând protecþia minoritãþilor naþionale constituie doar câteva din sferele de interes comun pentru care Tratatul româno-german, semnat cu 10 ani în urmã, a creat cadrul colaborãrii dintre cele douã state. În baza dispoziþiilor tratatului, Germania a încurajat consecvent procesul transformãrilor democratice din România, sprijinind eforturile þãrii noastre de integrare europeanã ºi euroatlanticã.
O atenþie specialã este acordatã, în cadrul tratatului, minoritãþii germane din România. încã în preambul, pãrþile semnatare constatã cã ”minoritatea germanã din România a adus ºi aduce în continuare o contribuþie valoroasã ºi inconfundabilã la viaþa societãþii româneºti ºi constituie astfel o punte fireascã de legãturã între cele douã popoareÒ. Pãrþile declarã ”dorinþa de a pãstra viabilã aceastã contribuþie istoricã spre binele comunÒ ºi se angajeazã, în cuprinsul art. 16 al tratatului, cã ”vor conveni programe de mãsuri concrete pentru a asigura menþinerea minoritãþii germane ºi pentru a o sprijini în reorganizarea vieþii ei sociale, culturale ºi economice, în noile condiþii din RomâniaÒ.
Azi, la 10 ani de la semnarea Tratatului de cooperare româno-german, putem constata efectele benefice ale acestuia asupra consolidãrii structurilor comunitare ale minoritãþii germane, puse la grea încercare de emigrarea masivã a etnicilor germani atât în perioada ceauºistã, cât ºi în primii 2 ani dupã cãderea comunismului în România.
Tratatul dintre România ºi Republica Federalã Germania, semnat la 21 aprilie 1992, va marca, desigur, în mod decisiv ºi benefic ºi de acum încolo relaþiile româno-germane. ”Pe aceastã bazã dorim sã intensificãm, în continuare, relaþiile între þãrile noastre în toate domeniile ºi la toate nivelurile societãþilor noastreÒ Ñ afirma preºedintele Germaniei, Johannes Rau, cu ocazia recentei sale vizite în România. În timp ce ministrul federal de interne, Otto Schily, susþinea de la aceastã tribunã a Camerei Deputaþilor, cu câteva zile în urmã, sprijinul Germaniei ºi al guvernului federal pentru dezideratele politice de bazã ale României Ñ aderarea la NATO ºi Uniunea Europeanã.
Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc ºi eu.
Dau cuvântul domnului deputat Puiu Haºotti ºi se pregãteºte domnul Traian Dobre.
Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
Cã în România, anormalitatea este cotidianã ºi ceva banal este arhicunoscut. În acest context, amintesc cã în uriaºa delegaþie care l-a însoþit la Bruxelles pe domnul prim-ministru, ºi doar a cãrei cazare la hotel a costat aproape 10.000 de euro, nici un sfert nu a participat la întâlnirea de la sediul NATO. Megalomanie ieftinã pe banii contribuabililor!
Altã anomalie.
Mai avem un secretar de stat în persoana domnului Gheorghe Stan. Unde? La Secretariatul General al Guvernului. Cu ce se ocupã acest domn? Cu investiþiile. Domnul Gheorghe Stan s-a mai ocupat cu investiþiile la fosta Casã a Poporului, actualul Palat al Parlamentului. Frumoasã, fireascã ºi utilã continuitate. Iatã cã România are de 10 ori mai mulþi secretari de stat decât Olanda ºi un P.I.B. de 20 de ori mai mic decât aceastã þarã. Asta
apropo de integrare! Ar putea domnul ministru ªerban Mihãilescu sã facã ”ciocul mareÒ ºi sã ne dea explicaþii în legãturã cu noul sãu subaltern? Ar putea, dar fiind stat democrat, n-o va face, mai ales cã circulã ºi unele zvonuri în legãturã cu anumite relaþii dintre... zvonuri, repet, dintre domnul Gheorghe Stan ºi fosta poliþie politicã.
De la anormalitate la paranoia politicã nu e decât un pas. Sãptãmâna trecutã, un important lider P.S.D. a declarat: ”Anul 2002 este astral pentru România, comparabil cu anul 1918Ò. Referirea este în legãturã cu aderarea României la NATO, care este, practic, împlinitã, nu pentru cã acest Guvern a fãcut mai mult decât celelalte, ci doar pentru cã acesta este cursul istoriei. Dacã asemãnarea dintre 1918 ºi 2002 ar fi fost doar o ofensã adusã generaþiei întregitorilor de neam, poate n-aº fi reacþionat, dar cred cã este o ofensã adusã de-a dreptul istoriei naþionale. Brusc am fãcut douã coloane. Prima cu: Iorga, Maniu, Goldiº, Tache Ionescu, Maiorescu, Titulescu, Goga, Duca, Argetoianu, Averescu, Marghiloman etc. ªi, cea de-a doua cu: Paºcu, Andronescu, Tãnãsescu, Mihãilescu, Mitrea, Popescu, Dâncu, Gingãraº etc. ªi, în final, m-am cutremurat. Ar trebui sã-l pun pe Adrian Nãstase în dreptul lui Ionel Brãtianu ºi pe Ion Iliescu în dreptul Regelui Ferdinand. ªi încã o datã, Eminescu este atât de actual: ”Veacul nostru îl umplurã saltimbancii ºi neroziiÒ.
Vã mulþumesc.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Traian Dobre; urmeazã domnul Octavian Sadici.
Stimate domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,
De regulã, de la acest microfon ºi în special la declaraþiile politice se aduc acuze, se aratã nereguli ºi mai puþin lucruri bune ºi împliniri. Am sã încerc sã fac excepþie de la regulã, ca ºi domnul Puiu Haºotti, sã arãt ”anormalitateaÒ.
În perioada 15-16 aprilie 2002, la Bruxelles, a avut loc cel de-al 13-lea Comitet Parlamentar Mixt, Uniunea Europeanã Ñ România. Delegaþia românã a numãrat 13 parlamentari din tot spectrul politic. Pe aceastã cale mulþumesc tuturor colegilor, indiferent de culoarea politicã, pentru aportul adus, mai puþin colegilor din guvernare de la U.D.M.R.
Din partea Palamentului European au participat nume cunoscute cum ar fi: domnul Souladakis, vicepreºedinte al Parlamentului European; Jo Leinen Konrad, Germania; Prets, Austria ºi comisarul-ºef pentru integrarea României, domnul GŸnter Verheugen. De asemenea, au participat miniºtrii Puwak ºi Puºcaº.
Aº vrea sã scot în relief doar câteva din ideile comisarului-ºef din partea Comisiei Europene, GŸnter Verheugen. Domnia sa a arãtat cã drumul României spre Uniunea Europeanã este ireversibil, iar în ultimele 15 luni România a dovedit cã este credibilã în ceea ce priveºte cererea ei de aderare. Domnul Verheugen a evocat în egalã mãsurã progresele României în materie de pregãtire a integrãrii ºi negocieri, dar ºi punctele slabe care trebuie corectate. ”România a fãcut progrese pe care mulþi observatori nu le credeau posibileÒ, aducând drept argumente sistemul legislativ românesc ºi chestiunea drepturilor omului. A menþionat, de asemenea, progresele României în agriculturã ºi în mediu, însã a pus în balanþã ºi rãmânerile în urmã în realizarea reformei, restructurare ºi în privatizare, în reforma administrativã ºi combaterea corupþiei ºi asigurarea independenþei justiþiei.
În privinþa criteriilor politice, s-au realizat progrese importante. Parlamentul României funcþioneazã din ce în ce mai eficient, preluarea _acquis_ -ului s-a ameliorat. S-au fãcut progrese importante prin ameliorarea situaþiei copiilor instituþionalizaþi, existã o strategie adoptatã în privinþa rromilor.
Exprimându-ºi satisfacþia pentru reformele realizate ºi capacitatea demonstratã a Guvernului României de a-ºi respecta obligaþiile, comisarul Verheugen a subliniat cã nu trebuiesc pierdute din vedere urmãtoarele: independenþa principalelor instituþii publice, combaterea corupþiei ºi, în mod deosebit, în justiþie, urgentarea ritmului de privatizare, continuarea reformelor, restructurare care trebuie fãcutã în agriculturã, afaceri interne, mediu.
În ce priveºte capacitatea de transpunere a _acquis_ -ului comunitar, România trebuie sã facã progrese substanþiale. ªi aici am obþinut douã lucruri deosebite: deschiderea tuturor capitolelor de negociere din _acquis_ -ul comunitar decembrie 2002, închiderea acestora în decembrie 2003 sau cel mult ianuarie 2004.
Comisarul Verheugen a arãtat cã importanþa geostrategicã a României a crescut, inclusiv în raport cu ultimele evoluþii din Republica Moldova, iar Uniunea Europeanã susþine candidatura României la NATO.
De asemenea, nu poate fi trecut fãrã a fi menþionat ºi reprezentantul Preºedinþiei spaniole în exerciþiu a Uniunii Europene care a subliniat urmãtoarele: România beneficiazã de un tratament pe baza propriilor sale merite ºi trebuie sã acþioneze neîntârziat în urmãtoarele direcþii: îmbunãtãþirea capacitãþii administrative ºi juridice cu sprijinul planului de acþiune pentru întãrirea capacitãþilor administrative ºi judiciare propus de comisie; garantarea independenþei justiþiei, cu afirmarea reformei structurale în economie, continuarea eforturilor în direcþia restructurãrii agriculturii.
A remarcat cu satisfacþie progresele fãcute în domeniul protecþiei copilului, precum ºi în implementarea strategiei pentru îmbunãtãþirea situaþiei romilor. A subliniat, de asemenea, capacitatea României de a utiliza corect fondurile de preaderare, criteriu în evaluarea gradului de pregãtire a României pentru a fi membrã în Uniunea Europeanã.
Reprezentanþii Guvernului român, doamna Puwak ºi Vasile Puºcaº, negociatorul ºef al României, ºi-au exprimat satisfacþia pentru aprecierile oficialilor europeni, arãtând cã Guvernul român a formulat strategii care sã contribuie la combaterea corupþiei, subliniind, în acelaºi timp, cã mai sunt paºi de fãcut pentru a îndeplini recomandãrile Comisiei europene.
Reuniunea s-a încheiat prin adoptarea recomandãrilor adresate de Comitetul Parlamentar Mixt Guvernului român ºi instituþiilor europene, recomandãri favorabile României atât pentru integrarea în NATO, cât ºi în Uniunea Europeanã.
Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc ºi eu. Îl invit pe domnul Octavian Sadici.
Se pregãteºte domnul Napoleon Pop.
Fac apel la colegii care urmeazã sã-ºi concentreze ideile ca sã ne putem încadra în timpul afectat declaraþiilor politice.
Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor,
Agricultura, ca ramurã de bazã a economiei naþionale, s-a bucurat de rezultate remarcabile de la unul din sectoarele cu cele mai vechi tradiþii, apicultura. Acest domeniu, în cea mai mare parte, ºi din toate vremurile, ºi-a pãstrat caracterul de activitate privatã care a dus la înfiinþarea Asociaþiei Crescãtorilor de Albine, asociaþie ce face parte din Federaþia Internaþionalã a Asociaþiilor Crescãtorilor de Albine Ñ APIMONDIA.
Este important de subliniat faptul cã aceasta ºi-a pãstrat întreg patrimoniul iar caracterul de asociaþie profesionalã ºi modul în care κi desfãºoarã activitatea este comparabil cu cel al asociaþiilor profesionale din Uniunea Europeanã.
Demn de remarcat este ºi faptul cã apicultura din România este singura din lume care beneficiazã de o lege proprie, aceasta fiind Legea nr. 89 din martie 1998 care reglementeazã drepturile ºi îndatoririle apicultorilor faþã de statul român. Asociaþia are statut propriu, recunoscut prin sentinþa civilã nr. 5898/1998 a Judecãtoriei sectorului 3 Bucureºti.
Asociaþia Crescãtorilor de Albine din România este singura asociaþie de profil recunoscutã de Guvernul României care, prin Ministerul Agriculturii, colaboreazã în domeniul apiculturii. În art. 39 din statut se precizeazã cã patrimoniul Asociaþiei Crescãtorilor de Albine din România, format din bunuri de natura mijloacelor fixe, dat în folosinþã ºi administrare filialelor ºi societãþilor comerciale judeþene nu poate fi gajat, ipotecat sau grevat pe orice cale decât cu aprobarea Comitetului Executiv al Asociaþiilor Crescãtorilor de Albine din România.
Încãlcând prevederile acestui articol, Nicula Vasile, fostul secretar tehnic al Filialei judeþene Bistriþa-Nãsãud, a înfiinþat o societate comercialã de profil, pãstrând numele de firmã, Filiera asociaþiilor crescãtorilor de albine din România, ºi preluând astfel în mod fraudulos întreg patrimoniul Filialei A.C.A. Bistriþa-Nãsãud, ce-i fusese încredinþat spre administrare.
Valoarea actualizatã a acestui patrimoniu este de 3.630 milioane lei, sumã reconsideratã în baza ratei inflaþiei comunicate de cãtre Institutul Naþional de Statisticã. Fostul salariat al Asociaþiei Crescãtorilor de Albine refuzã sã restituie bunurile adevãratului proprietar, Asociaþia Crescãtorilor de Albine din România.
Menþionez cã, deºi sesizate în mai multe rânduri, organele de poliþie ºi cele ale Parchetului Bistriþa-Nãsãd au refuzat începerea urmãririi penale ºi trimiterea în judecatã a lui Nicula Vasile chiar dacã infracþiunea este în mod evident doveditã.
În calitate de membru al Biroului Executiv al Asociaþiei Crescãtorilor de Albine din România, m-am deplasat în judeþul Bistriþa-Nãsãud, unde am solicitat sprijinul prefec- turii ºi direcþiei agricole, pentru a gãsi sprijin în vederea intrãrii în legalitate a activitãþii Asociaþiei Crescãtorilor de Albine ce deserveºte ºi apicultorii acestui judeþ.
Din partea domnului prefect nu am beneficiat nici mãcar de bunãvoinþã, iar direcþia agricolã, prin directorul general, a confirmat gravitatea situaþiei, dar cu multã amabilitate, a lãsat de înþeles cã nu se implicã în afacerea numitului Nicula Vasile care pare a fi protejatul organelor de poliþie ºi justiþie de la nivel judeþean.
Prin cele prezentate, aduc la cunoºtinþa actualei puteri ºi a opiniei publice cã Guvernul Adrian Nãstase nu se implicã ferm în eradicarea corupþiei din România. Ca deputat al Partidului România Mare, solicit o angajare fermã a justiþiei în soluþionarea actelor de corupþie prin care sunt create mari prejudicii statului de drept ºi instituþiilor lui.
Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc. Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregãteºte domnul Pavel Târpescu.
## Domnule preºedinte,
Stimaþi colegi,
În declaraþia mea politicã o sã mã refer la taxe ºi administrarea acestora fãrã impact economic.
Într-o recentã vizitã parlamentarã în strãinãtate, am constatat cu surpindere cã la vama Giurgiu traficul de persoane ºi de mãrfuri nu numai cã este foarte scãzut, dar la nivelul la care se desfãºoarã, vama pare pur ºi simplu pustie sau pãrãsitã.
La o diferenþã de 4 zile ºi la ore diferite, pe traficul de persoane am constatat cã microbuzul parlamentar a fost singura maºinã care a trecut prin formalitãþile de frontierã.
Încercând o explicaþie, am identificat câteva aspecte care ar trebui sã intereseze Guvernul Nãstase, mai ales dacã dorim ca România sã devinã o þarã atractivã mãcar pentru tranzitul de mãrfuri ºi de persoane dacã nu ca destinaþie.
Traficul de persoane a scãzut, în câþiva ani, de la peste 10.000 de persoane pe zi, la ceva peste 100, iar numãrul de TIR-uri vãmuite de la 200-240 pe zi, la 80-100.
Cauzele se cantoneazã în birocraþia exageratã întreþinutã de numãrul impresionant de reprezentanþi ai instituþiilor statului, fiecare fãcând un control specific ºi separat în puncte fizice diferite, precum ºi cele 5-6 taxe care se percep, de asemenea, separat la diferite ghiºee. Cum acestea se percep în lei, fiecare ghiºeu este dotat ºi cu un birou de schimb valutar.
Terminarea conflictului din Iugoslavia a acaparat tot traficul de tranzit dinspre Orient spre Europa Occidentalã nu neapãrat prin stabilizarea zonei cât mai ales prin organizarea de la vãmile proprii, introducerea unui birou unic de percepere cumulatã a tuturor taxelor necesare, în valutã ºi monedã naþionaã, în mod operativ, folosindu-se infrastructurã fizicã ºi administrativã optimã.
În plus, se mai adaugã ºi nivelul competitiv al taxelor, substanþial mai mici decât cele impuse de România, în
baza principiului cã nu nivelul taxelor aduce venituri la buget, ci numãrul de contribuabili, care sunt motivaþi sã le plãteascã.
Iatã, domnilor, cã dupã ce s-a modernizat Vama Giurgiu, ceea ce impresioneazã nu este animaþia ci pustietatea, iar ceea ce surprinde nu este orientarea de piaþã care sã atragã traficul care, la rândul lui, sã contribuie la încasãri reale de taxe ºi tarife, ci abordarea pur administrativã, de frumoasã vitrinã într-un pustiu bine asfaltat ºi cu gherete ºi clãdiri funcþional, chiar moderne, însã locuite doar de reprezentanþii instituþiilor implicate în controlul la trecerea frontierei.
Concluzia este evidentã: neeconomicul ne cãlãuzeºte în continuare. Avem o listã de taxe ºi tarife bine garnisitã ºi pe cei pregãtiþi sã le încaseze, dar nu avem clienþi ºi, evident, nici încasãri la buget.
În onestitatea celor care lucreazã în Vama Giurgiu ca funcþionari ai statului, întrebarea cât mai pot fi bugetate aceste locuri de muncã este legitimã ºi îngrijorãtoare, lipsa de încasãri devenind ºi o problemã a acestora. Ce ar trebui sã se întâmple cu cei care manifestã atâta inflexibilitate ºi lipsã de orientare de piaþã, dar care pericliteazã cu bunã ºtiinþã încasãrile statului ºi chiar niºte locuri de muncã?
Mulþumesc pentru atenþie.
Vã mulþumesc.
Dau cuvântul domnului Pavel Târpescu. Urmeazã domnul Adrian Moisoiu.
Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Permiteþi-mi sã prezint în faþa dumneavoastrã câteva considerente privind dezvoltarea întreprinderilor mici ºi mijlocii ca parte integrantã a unei economii armonioase ºi performante, articulate organic procesului de globalizare, care sã facã faþã sfidãrii actualei etape pe care o parcurgem, în perspectiva aderãrii þãrii noastre la structurile europene ºi euroatlantice.
Experienþa þãrilor dezvoltate demonstreazã rolul I.M.M.urilor ca fiind un adevãrat catalizator al economiei, ajutând în formarea produsului intern brut ºi absorbþia forþei de muncã.
În þara noastrã, neglijate de guvernele de dreapta din perioada 1996-2000, în prezent I.M.M.-urile intrã în peisajul cotidian definindu-ºi clar rolul ºi importanþa pentru economia naþionalã, conturându-ºi drumul spre o economie de piaþã din ce în ce mai dinamicã ºi funcþionalã dar nu lipsite de unele elemente perturbatoare.
Întreprinderile mici ºi mijlocii reprezintã actorul principal al dezvoltãrii economice ºi este singurul în regiunile mai puþin dezvoltate, aºa cum este caracterizatã zona Moldovei. Numai la nivelul Municipiului Paºcani, judeþul Iaºi, funcþioneazã peste 1500 de I.M.M.-uri, unde este concentratã o mare parte a forþei de muncã disponibilizatã, multe din acestea cunoscute ºi apreciate pe piaþa de profil românesc ºi în strãinãtate, printre care se numãrã ºi Societatea comercialã A.C.K. SRL, societate cu 70 de angajaþi, care are o structurã de producþie diversificatã, realizând sisteme de mãsurare a debitelor, a energiei termice, a instalaþiei de etalonare, accesorii necesare la instalarea sistemelor de mãsurare a debitelor, service pentru aparatura furnizatã. Societatea colaboreazã cu firme de prestigiu, cum sunt: **Danfus, Santex, Ericsson,** având beneficiari societãþi de prestigiu ca: **Petrom, Termoelectrica,** S.C. ARLO Slatina **, Dero Lever** Ploieºti, **Letea** Bacãu, **Romgaz** Mediaº ºi altele.
Cifra de afaceri cunoaºte o curbã ascendentã, ajungând de la 26 de miliarde în 1999, la peste 45 de miliarde în anul 2001.
O altã unitate reprezentativã pentru Municipiul Paºcani este ºi S. C. **Aden** S.R.L. care a asimilat ºi a introdus în fabricaþie peste 200 de modele de uºi, ferestre, în douã variante constructive: termopan ºi clasic, mobilier ºcolar, mobilier de uz casnic ºi de birou, precum ºi elemente de jardinaj.
Societatea are contracte cu beneficiari de anvergurã din economia româneascã ºi cu parteneri din Grecia, din Italia. Dacã în 1999 societatea a realizat o producþie de peste 500.000 de euro, pentru anul 2002 se preconizeazã o producþie de peste 1 milion de euro.
Considerând întreprinderile mici ºi mijlocii motorul economiei româneºti, Guvernul Adrian Nãstase a conceput o nouã abordare economicã pentru dezvoltarea lor ºi încurajarea antreprenoriatului pe plan intern ºi internaþional pentru gãsirea soluþiilor viabile la problemele cu care acestea se confruntã, în spirit programului de guvernare pe perioada 2001-2004.
A fost Îmbunãtãþit accesul I.M.M.-urilor la finanþare, în special în sectoarele economice prioritare, prin majorarea capitalului social la Fondul social de garantare ºi creditare, cu 144 de miliarde de lei. Pe aceastã bazã, se vor înfiinþa noi întreprinderi mici ºi mijlocii, concomitent cu dezvoltarea celor existente, prin îmbunãtãþirea dotãrii tehnice ºi tehnologice.
Pentru sensibilizarea mediului de afaceri românesc va fi susþinutã reþeaua naþionalã de centre de consultanþã ºi informare pentru întreprinderile mici ºi mijlocii, prin alocarea a peste 260.000 de euro pentru funcþionarea a 8 centre _euroinfo._ Sunt în curs de elaborare ºi implementare programe de susþinere a participãrii I.M.M.-urilor la expoziþii ºi târguri de specialitate interne ºi internaþionale, pentru care vor fi alocate circa 20 de miliarde de lei.
Concurenþa este nemiloasã în condiþiile unei economii foarte dinamice, iar supravieþuirea unei societãþi private depinde în mare mãsurã de capacitatea sa de adaptare. Ea ia forma unui rãzboi împotriva propriilor noastre limite.
Întreprinderile mici ºi mijlocii din România pot fi ºi ele, în unele cazuri sunt deja, acele unitãþi de elitã care fac primii ºi cei mai grei paºi pentru aderarea companiilor româneºti la practicile ºi la mediul de afaceri europene. Vã mulþumesc.
Mulþumesc ºi eu. Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Se pregãteºte domnul Eugen Nicolaescu.
## **Domnul Adrian Moisoiu:**
Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Duminicã, 21 aprilie 2002, în Franþa s-a produs un adevãrat cutremur. În urma desfãºurãrii primului tur al
alegerilor prezidenþiale ºi realizând 17,04% din voturi, _”Le vieux lionÒ_ (”Bãtrânul LeuÒ), Jean Marie Le Pen, preºedintele Frontului Naþional Francez, s-a calificat pentru a disputa turul doi cu actualul preºedinte Jacques Chirac, la o distanþã de 2,59%.
Un vot pe cât de surprinzãtor, pe atât de asemãnãtor cu cel din România din 26 noiembrie 2000, când Corneliu Vadim Tudor, preºedintele Partidului România Mare, devansând aproape”toatã floarea cea vestitã a întregului ApusÒ, s-a calificat alãturi de Ion Iliescu pentru turul doi al alegerilor prezidenþiale din România.
ªi ca ºi la noi, ca la o comandã, cei eliminaþi s-au întrecut sã dea declaraþii de susþinere a actualului preºedinte pentru a susþine cã poporul francez va respinge orice urmã de extremism. Care extremism, domnilor? Jean Marie Le Pen, în Franþa, este exponentul Dreptei, al Dreptei care înseamnã economie ºi naþionalism. ªi ce este naþionalismul altceva decât scutul care apãrã Naþia, o miºcare politico-ideologicã apãrutã în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care pune în centrul intereselor sale Naþiunea, consideratã entitate politicã supremã?
Astãzi, când în întreaga lume se vorbeºte despre globalism, peste o ºesime din poporul francez îºi îndreaptã opþiunea cãtre un naþionalist.
Victoria lui Le Pen exprimã speranþa pentru a lupta împotriva criminalitãþii, imigraþiei ºi a declinului constant al influenþei Franþei pe plan internaþional. În discursul sãu, Le Pen spunea:”Nu vã fie teamã sã visaþi, voi, oamenii de rând, voi cei marginalizaþi, cei care v-aþi sãturat de greºelile ºi actele de corupþie ale politicienilor din ultimii 20 de ani.Ò
Rãspunsul se pare cã îl dã urmãtorul citat din unul dintre cei mai mari preºedinþi ai Statelor Unite, George Fitzgerald Kennedy:”Dacã o societate nu poate ajuta celor mulþi care sunt sãraci, nu îi poate salva nici pe cei care sunt bogaþi.Ò
Fãcând o paralelã cu România, întreb: ce-ar fi fost România dacã istoria ei nu ar fi fost marcatã de existenþa unor naþionaliºti ca Tudor Vladimirescu, Mihail Kogãlniceanu, Simion Bãrnuþiu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Eminescu, Ionel I.C.Brãtianu, Nicolae Iorga ºi atâþia alþii.
Iatã de ce, într-o þarã în care românii au devenit toleraþi ºi îºi pierd identitatea în faþa atacurilor grave de leznaþiune, Partidul România Mare ºi-a asumat un rol istoric de a se bate pentru drepturile Poporului, de a nu permite nimãnui batjocorirea a tot ce este sacru pentru acest Neam.
Iatã motivul pentru care Partidul România Mare se aflã într-un conflict deschis cu toþi trãdãtorii de þarã, cu toþi komisarii strãini care ne batjocoresc ºi trateazã România ca pe o þarã de second-hand, ca pe o junglã bunã de defriºat ºi jefuit. Mai rãu decât am ajuns, nu are cum sã fie!
Asistãm cu indiferenþã la modul în care zi de zi are loc distrugerea deliberatã a patrimoniului naþional, cum în special pãmântul sfânt al Transilvaniei se vinde la strãini, la epurarea etnicã ºi maghiarizarea forþatã a judeþelor Harghita ºi Covasna, la separarea ºcolarã a copiilor noºtri, în baza unui protocol de trãdare naþionalã între P.S.D. ºi U.D.M.R. Oare unde se elaboreazã politica internã ºi externã a României? La Bucureºti sau la Budapesta, la Tel-Aviv sau la Washington? Unde sunt promisiunile populiste, de a nu fi umiliþi la noi acasã, fãgãduite populaþiei în toamna anului 2000 de cãtre P.S.D.?
Niciodatã ºi nicãieri în lume mafiei transnaþionale nu i-a mers cu naþionaliºtii, care n-au acceptat înstrãinarea pãmânturilor ºi a patrimoniului naþional. Cu ce drept israelienii, americanii, germanii, olandezii ne dau lecþii de toleranþã ºi multiculturalism, de spiritualizare a graniþelor, mergând pânã la desfiinþarea lor, în timp ce ei s-au luptat ºi se luptã încã ºi astãzi pentru fiecare palmã de pãmânt, pentru însemnele ºi simbolurile naþionale proprii?
Partidul România Mare crede ºi susþine integrarea României într-o Europã unitã, dar într-o Europã a patriilor ºi a naþiunilor, în care fiecare sã se poatã exprima ºi aduce partea sa de contribuþie la civilizaþia mondialã, crede în dreptul României de a-ºi reface vechile hotare.
Noi înþelegem de ce francezii, simþind atacul pe care-l dã mondializarea Împotriva naþiunilor, l-au propulsat pe Jean Marie Le Pen în turul al doilea al prezidenþialelor ºi-i dorim un sincer succes.
## Mulþumesc.
Îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolaescu. Se pregãteºte domnul Nicolae Leonãchescu.
Vã mulþumesc, domnule preºedinte.
Timp de 12 ani, România ºi-a câºtigat în plan european ºi internaþional statutul de þarã care respectã cu adevãrat drepturile minoritãþilor ºi care a dovedit cã poate fi un adevãrat model de convieþuire pentru þãrile din zonã.
Dar, iatã cã în primãvara acestui an, politicieni ºi cetãþeni ai României asistãm la o lecþie de convieþuire susþinutã de un grup de copii, elevi ai liceului **Bolyai Farkas** din Târgu Mureº. Poate cã din cauza faptului cã pentru niºte adolescenþi, trucurile politice nu par a avea valoare, elevii români din Liceul **Farkas** nu înþeleg de ce trebuie sã pãrãseascã instituþia de învãþãmânt pentru care au optat atunci când au susþinut examenul de admitere. ªi asta, doar pentru faptul cã sunt români, cã aparþin majoritãþii acestui stat.
Astfel, ne aflãm în faþa unei situaþii paradoxale. Trebuie sã apãrãm drepturile legitime ale unei majoritãþi ce a devenit monedã de troc politic între partidele ce-ºi împart puterea în acest moment în România.
Cele 500 de semnãturi adunate de elevii de la secþia românã a deja vestitului liceu din Târgu Mureº trebuie sã constituie un semnal de alarmã pentru autoritãþile de la Bucureºti. Cãci, iatã cum, în urma unei acþiuni cu pur caracter politic, ºi care nu a avut în vedere urmãrile ce le poate produce, reprezentanþii P.S.D. ºi U.D.M.R. au transformat atmosfera liniºtitã din acest oraº într-una tensionatã.
Nici unul dintre aceste partide nu au învãþat nimic din lecþiile propriului trecut. În acest fel, liderii U.D.M.R. se dezic practic de la toate principiile ºi valorile pe care le
susþineau pânã nu de mult, aducând umbra izolaþionismului într-o comunitate ce învãþase lecþia convieþuirii. ªi acest fapt este cu atât mai grav cu cât acest flagel poate afecta minþile tinere ale unor adolescenþi care doresc doar sã-ºi construiascã viitorul Împreunã.
Ceea ce este mult mai îngrijorãtor este reacþia reprezentanþilor Ministerului Educaþiei Naþionale care igonorã cele 500 de semnãturi spunând cã acestea nu reprezintã poziþia ºcolii, ci a unui grup de persoane. Astfel, ne lovim din nou de aceeaºi reacþie de ignorare a problemelor reale ale comunitãþilor din România, puterea de la Bucureºti fiind mult mai interesatã de încheierea de noi protocoale ºi convenþii pentru a-ºi asigura continuitatea guvernãrii.
Partidul Naþional Liberal atrage atenþia asupra pericolului pe care-l poate crea atitudinea indiferentã ºi tratarea cu superficialitate a unor situaþii tensionate. Un guvern care pretinde a fi european nu poate cãlca în picioare valori europene fundamentale precum toleranþa, convieþuirea ºi dreptul la ºanse egale.
Nu putem adopta legi care interzic orice discriminare ºi apoi sã condiþionãm dreptul de a învãþa, în liceul ales de apartenenþa etnicã. Este pur ºi simplu inacceptabil pentru orice stat democrat! Simpla monitorizare a situaþiei de cãtre autoritãþile guvernamentale pare a fi doar o soluþie fãrã consistenþã care nu pare a aduce nici o rezolvare în plan concret.
Partidul Naþional Liberal cere reprezentanþilor Ministerului Educaþiei Naþionale ºi ai Guvernului asumarea responsabilitãþii pentru situaþia creatã ºi revocarea imediatã a mãsurilor de segregare etnicã de la Târgu Mureº.
P.N.L. va declanºa procedura de strângere de semnãturi pentru formarea unei comisii parlamentare de anchetã a situaþiei de la Târgu Mureº.
Considerãm cã toþi parlamentarii trebuie sã fim solidari în încercarea de a gãsi un rãspuns cât mai rapid la problemele cu care se confruntã comunitatea localã ºi elevii din acest oraº.
Mulþumesc, domnule preºedinte.
Vã mulþumesc ºi eu.
Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonãchescu. Se pregãteºte domnul Mircea Costache.
Onorat auditoriu,
În ultimul timp se aude tot mai des întrebarea: ”Care este interesul naþional al României în procesul de aderare la Uniunea Europeanã?Ò
Ea este formulatã la diverse niveluri, de cãtre diverºi oameni politici ºi rãspunsurile sunt nuanþate. Dezbaterile pe temele integrãrii vizeazã ºi formularea unui rãspuns adecvat spre a se putea vectoriza eforturile în consecinþã.
Din punctul de vedere al Partidului România Mare, un rãspuns corect la aceastã problemã fundamentalã se poate da numai dacã se pleacã de la constatarea cã analizãm un sistem sociouman aflat într-un proces accelerat de transformare. ªtim de unde am pornit ºi intuim unde dorim sã ajungem. Pe ce cãi, prin ce metode, cu ce eforturi etc. toate acestea sunt faþete ale concretizãrii rãspunsului la întrebarea: ”Care este interesul naþional al nostru?Ò
ªtim sigur cã, indiferent de momentul istoric al viitorului nostru statut, dorim sã fim tot români! Interesul naþional se enunþã simplu: conservarea identitãþii noastre naþionale!
Nimeni nu-ºi doreºte ca, la sfârºitul unui proces pe care-l va parcurge România, sã constate cã în aceastã þarã a apãrut altceva, cã noi nu mai suntem noi. Nici un român nu-ºi doreºte ca, de exemplu, sã audã numai muzicã turceascã pe tot cuprinsul þãrii.
De aceea, conservarea identitãþii este scopul tuturor tranziþiilor noastre; este un rãspuns direct la întrebarea pusã pe tema interesului naþional.
Conservarea identitãþii se asigurã prin respectarea legilor de sistem, a cãror acþiune permanentã garanteazã: stabilitatea, continuitatea ºi identitatea. Legile de sistem sunt, în general, legi de conservare ºi individualizeazã un sistem, conferindu-i o pecete de neconfundat.
În limbajul comun, legile de sistem se manifestã pe planuri multiple ºi acþiunea lor se exprimã prin ceea ce îndeobºte se numeºte tradiþie. Iatã, deci, cã interesul naþional înseamnã conservarea tradiþiei ca suma legilor de sistem ºi asigurarea ei în noile condiþii social-politice. Integrarea în Uniunea Europeanã nu înseamnã dezintegrarea României ºi reducerea poporului român la o sumã de entitãþi zoologice, la un popor hibrid, fãrã pecete stilisticã.
Conservarea identitãþii este un proces complex, cu mulþi parametri, printre care: limba românã; etno-cultura; spiritualitatea; calendarul cultic; patrimoniul geografic; patrimoniul de pesonalitãþi ºi de realizãri; patrimoniul de idei; sistemul de norme, convenþii ºi legi, scrise ºi nescrise etc. Pentru fiecare parametru sunt create instituþii specifice care-i asigurã acþiunea ºi evoluþia.
Nu este cazul sã dezvoltãm o idee evidentã. Constatãm, însã, cã unele rãspunsuri la întrebarea formulatã pe tema interesului naþional sunt dezarmant de simpliste. Un fost ministru de externe aprecia cã avem mai multe interese naþionale: dezvoltarea economicã, asigurarea securitãþii naþionale etc. Mã gândeam, în timp ce-ºi expunea lecþia, cât de mult a apãrat el ca ministru Insula ªerpilor, ca element al patrimoniului nostru.
Evident, nici un domeniu nu scapã acþiunii factorilor interni ºi externi. Ne intereseazã totul: economia, cultura, securitatea þãrii, sãnãtatea populaþiei, evoluþia demograficã, învãþãmântul ºi educaþia, cercetarea ºtiinþificã, protecþia mediului, baza de resurse energetice ºi de materii prime, folclorul, religia, istoria etc., etc. Indiferent de domeniu, intervenþiile factorilor de conducere ºi de administrare trebuie sã asigure conservarea identitãþii.
Departe de noi gândul de a înþelege prin aceasta încremenirea într-un model trecut, ale cãrui resurse ideatice au fost experimentate ºi epuizate.
Conservarea identitãþii echivaleazã cu conservarea tradiþiei, nu exclude evoluþiile cãtre progres, ca cele în care ne-am înscris ºi pe care ni le dorim. În acelaºi timp, perfecþionarea fiinþei umane impune ca elementele negative ale tradiþiei sã intre în crepuscul. Acceptând drept inevitabile mutaþiile din lumea contemporanã, sarcina factorilor de putere este de a integra tradiþia în noul
peisaj sociouman ºi politic, de a ne regãsi cu identitatea noastrã ºi în lumea de mâine. Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc ºi eu.
Dau cuvântul domnului Mircea Costache; urmeazã doamna deputat Leonida Lari.
Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Îmi amintesc cã, chiar în aceastã salã, în urmã cu un an, domnul GŸnter Verheugen, înaltul comisar pentru integrare, ne atrãgea atenþia, referitor la starea de lucruri din þara noastrã, cã, având un asemenea nivel al corupþiei ºi o justiþie subordonatã politic, nimeni nu are nevoie de un asemenea partener.
De aceea, mi-am intitulat declaraþia de astãzi: ”Infractocraþii în acþiuneÒ.
Am impresia, ºi uneori chiar certitudinea, cã paliativul integrãrii noastre în rândul þãrilor dezvoltate le-a luat unora minþile, dacã le-ar fi avut vreodatã. Mai, mai sã crezi cã odatã ajunºi lângã Germania, Franþa, Marea Britanie, Statele Unite, se ºi ia la noi, în mod spontan, ca tusea, microbul organizãrii sociale, al eficienþei economice, al legalitãþii ºi disciplinei, al coerenþei ºi acurateþei managementului politic ºi economic.
Se omite faptul cã acele þãri nu ar fi ajuns ce sunt astãzi, dacã nu ar fi fost conduse de oameni fermi, care sã imprime societãþilor respective coeziune, sens, justiþie, cultul valorii, securitate civicã, mândrie naþionalã.
Conducerile, guvernele, personalitãþile politice au influenþat valorificarea potenþialului natural ºi uman, a conjuncturilor internaþionale, înscriind popoarele lor pe orbita dezvoltãrii economice ºi a progresului social.
Inutil sã amintim ce a fãcut din Japonia o mare putere economicã. Numai resursele naturale, nisipul ºi apa? Chiar ºi americanii se minunau, cu vreo 3 decenii în urmã, de succesele managementului japonez, care eficientiza rapid firme americane falimentare, ºi se întrebau într-un documentar cinematografic, care a circulat ºi la noi: de ce japonezii pot ºi noi nu?
Se vorbea acolo despre ”time spiritÓ, miºcarea de invenþii, inovaþii, organizare ergonomicã, roboþi industriali, prestigiul firmei, standardul de viaþã al muncitorilor.
Cum credeþi dumneavoastrã cã poate sã aducã propãºirea societãþii româneºti tagma jefuitorilor care calcã în picioare ultimul strop de demnitate a cetãþeanului? În ce constã managementul politic practicat la noi, dacã fiecare guvernare cultivã disoluþia statului, marasmul economic, hoþia generalizatã, degringolada socialã?
Toatã lumea recunoaºte cã sãrãcia, ºomajul, creºterea preþurilor, ineficienþa justiþiei ºi ordinii publice, sunt tare ale unei societãþi în derivã, dar nu gãseºte nimeni soluþii de redresare.
Când sã le gãseascã, dacã din zori pânã în noapte o mânã de sataniºti se gândesc numai la inginerii infernale, la escrocherii fabuloase?
Toþi recunosc faptul cã nu se poate nimeni îmbogãþi cinstit peste noapte. Ne-am culcat seara proletari, cã aºa a fost sistemul, ºi, când ne-am trezit dimineaþã, unii erau deja mari proprietari de fabrici, de rafinãrii, de hoteluri. Analizaþi, în câte zeci de ani, în câte decenii devin milionari în dolari, francezi, englezi, americani, germani, alþii cãrora vrem sã ne alãturãm, ºi în câte zile devin unii la noi?
Principala condiþie pe care trebuie sã o îndeplineascã un om pentru a face parte din structurile de conducere administrativã în ultimii 12 ani este capacitatea de a fura, de a jefui, de a þepui.
Dacã nu face dovada eficienþei în a crea fonduri pentru partid, paravanul celor mai mari escrocherii, nu va ajunge niciodatã, nici prefect, nici preºedinte de consiliu judeþean, nici primar, darãmite ministru? Se face pur ºi simplu o selecþie artificialã, în sensul conservãrii, perpetuãrii ºi proliferãrii genei infracþionale a naþiunii.
Dacã pânã în 1989 maºina comunistã îºi concentra energia pe claxon, acum maºina infracþionalã preferã, dimpotrivã, tãcerea, omertˆ sau diversiunea. ªi la umbra nopþii, se chivernisesc unii cu o furie prevestitoare a Apocalipsei.
Vreþi sã scutiþi poporul de chinuri, de sarabanda scumpirilor, a sinuciderilor ºi debusolãrii? Atunci nu mai apelaþi la scumpirea accizelor, care duce la scumpirea pâinii sãracilor. Puneþi impozit pe hoþie, pe vile, pe proprietãþi dobândite prin fraudã, pontoane în Deltã, automobile de lux, cã am ajuns þara cea mai sãracã, cu cele mai multe automobile de lux din lume, nu mai puneþi biruri pe spinarea celor pe care i-aþi adus în sapã de lemn, cãci fierul vechi se exportã. Sunt în România oameni care câºtigã 500 de milioane, 1 miliard sau mai multe miliarde pe zi, atât de mulþi bani cã îºi fac ziare, televiziuni, radiouri, prin care sã intoxice ºi sã manipuleze mulþimea împotriva propriilor interese.
Publicaþi lista miliardarilor, cã poporul are dreptul sã-i cunoascã, sã aprecieze modul cum ºi-au fãcut averile. Sã-i aveþi în vedere ºi pe aceia care cumuleazã, chipurile, în mod legal, concomitent, funcþii precum cele de: demnitar, patron, acþionar, membru în consilii de administraþie, funcþionari de bãnci. Noi înþelegem cã ei se scoalã mai de dimineaþã, dar nici chiar aºa!
În loc sã tot mãriþi mereu accizele, preþurile la gaze, curent electric, întreþinere, alimente, obiecte caznice, mai bine opriþi jaful în banii publici, pe care îl cunoaºteþi foarte bine.
Care va sã zicã, nu puteþi scoate banii de la cei ce i-au furat, ºi îi puneþi mereu în cârca cetãþeanului! Numai în acest an, contribuabilul român acoperã, prin taxe ºi impozite, mii de miliarde furate de la BANCOREX, 4.000 de miliarde de la **Banca Agricolã** , 1.250 de miliarde de la Compania Românã de Petrol. Acesta, da, management! Sã mãreºti mereu accizele, preþurile, ca sã acoperi jaful!
Pretutindeni în lume se duc rãzboaie pentru petrol, petrolul fiind regele comerþului mondial. Numai la noi prosperã mafioþii, iar Compania Românã de Petrol e falimentarã. ”GauraÓ de 1.250 de miliarde de lei de la C.R.P., fiind acoperitã prin preluare la datoria publicã, pe spatele românilor. Dacã cu petrolul nu faceþi afaceri rentabile, atunci cu ce?! Cu accize, impozite ºi taxe poate sã guverneze oricine sau nici nu avem nevoie de un guvern. Pretutindeni în lume se duc rãzboaie, am spus, pentru petrol.
În concluzie, vreþi sã aveþi bani, sã vã ajungã fondurile publice? Furaþi mai puþin!
Parafrazând un celebru senator poet, vom aprecia ºi noi cã ”în þara lui accizã Vodã, infractocraþii sunt la modãÒ. Dar la modã sunt azi, pe tot continentul european, cum vedeþi, naþionalismul luminat ºi justiþiarismul, încât nu pot sã nu avertizez: ”Domnilor de la Guvern, au ºi românii un Le PenÒ.
Vã mulþumesc.
O invit pe doamna deputat Leonida Lari Iorga. Urmeazã domnul Ilie Merce.
Stimaþi colegi,
Am vorbit, nu o datã, cã trebuie sã fim foarte vigilenþi în relaþia cu imperiul rus, revigorat, care nu se lasã de ideea de a folosi teritoriile româneºti pentru a ajunge în Balcani.
La fel am vorbit despre faptul cã Tratatul cu Rusia nu trebuie sã fie acceptat oricum, ci este cazul sã cuprindã ºi un articol privind condamnarea Pactului RibbentropMolotov ºi a protocolului secret la acest pact, de cãtre ambele pãrþi.
Din pãcate, în negocierile ce s-au fãcut, partea românã nu a reuºit sã-ºi impunã punctul de vedere, obþinându-se doar o anexã tehnicã, un soi de declaraþie, care nu are cine ºtie ce valoare juridicã.
Iatã, aºa, umblând cu jumãtãþi de mãsurã, cum ajunge sã semnãm documente ce vin împotriva interesului naþional. ªi aceasta, în timp ce fraþii noºtri români de peste Prut luptã pe baricade, unii chiar mor în aceste lupte, ºi luptã, sã nu uitãm cu cine: cu exponenþii imperiului rus colonizator.
Cum vorbirea mea de pânã acum, în prozã, ar suna de parcã, în pustiu, permiteþi-mi sã-mi exprim un protest ºi în alt gen literar, anume, în versuri, în ce priveºte acest tratat cu Rusia.
Niciodatã nu mi-am permis un lux de a vorbi în versuri în vreun Parlament, dar _”Sub viºinii în floare/ þara e în reflux/ Din lipsã de sentiment /Nu mai simt decât unii/ Ce vin din stihii/ Cum s-a derulat spectacolul mutului figurant./ Dar ce a avut cu niºte copii? De pe ambele pãrþi ale Prutului/ Nu mai simt decât unii/ Dar foarte puþini/ Ce e cu Basarabia ºi Bucovina de Nord/ în Tratatul cu Rusia/ Niºte antiromâni/ Sunt cu hoþii de-acord!/ Ce acord ne-a venit?/Când ªtefan zicea/ Pentru oriºice tagmã, a hoþilor/ þara aceasta nu e a mea/ Nu e a ta/ E a rãstrãnepoþilorÒ._
Vã mulþumesc.
Are cuvântul domnul deputat Ilie Merce. Se pregãteºte domnul ªtirbeþ Cornel.
Domnule preºedinte,
Stimaþi colegi,
Declaraþia noastrã se intituleazã: ”Cine înjurã mai tare P.R.M., va ajunge preºedinte P.N.L.Ò
De la acest microfon, a fost rostitã o declaraþie politicã cu privire la necesitatea încetãrii dialogului politic cu forþele politice extremiste ºi antidemocratice de pe scena politicã româneascã, din care, la o analizã elementarã, rãmâne numai cacofonia din titlu, reaua-credinþã ºi ignoranþa politicã desãvârºitã a autorilor ei.
Dupã ce a participat la o guvernare catastrofalã, în care era interesat numai în satisfacerea intereselor personale ale liderilor sãi, P.N.L. a fost readus la statutul unui partid de buzunar care, practic, nu mai conteazã în politica româneascã.
Ca orice suferind de nanism, nu poate sã-i aibe la pipotã pe cei mari, simþindu-se precum ºoricelul care ºopteºte elefantului, în timp ce treceau peste un pod: ”Ce tare tropãim!Ò.
Nu dorim sã-i învãþãm pe onorabilii reprezentanþi ai P.N.L. alfabetul politicii, dar dacã ar citi orice discurs al ”pretenilorÒ, le-ar crãpa obrazul de ruºine, dacã mai au aºa ceva.
Trebuie sã ai o mare dozã de infantilism politic, pentru a cataloga P.R.M.-ul drept un partid extremist ºi antidemocratic, având în vedere prestaþiile acestei formaþiuni politice, precum ºi faptul cã a fost primul partid care a semnat documente programatice de aderare a României la structurile europene ºi euroatlantice.
Declaraþia politicã a P.N.L. ne duce cu gândul la celebra fabulã a lui La Fontaine,”Caleaºca ºi muscaÒ, în care o muscã bâzâie în urechile cailor care trãgeau la deal o caleaºcã, având impresia cã ea face atelajul sã meargã, în final, cerând sã fie plãtitã pentru munca ei.
Probabil cã P.N.L. va avea pretenþia sã fie luat la guvernare, deoarece ”refuzã orice dialog politic cu P.R.M.-ulÒ, iar autorul declaraþiei politice sã fie ales preºedintele P.N.L. Cine înjurã cel mai tare, ajunge preºedinte P.N.L.
Nu ne putem opri la toate onerismele cuprinse în declaraþia politicã. Aceasta ar însemna sã o luãm în serios.
Aºadar, apreciem declaraþia politicã a P.N.L., precum fuiorul de fum scos de un **Trabant** , miroase urât, dar se risipeºte repede, aºa, asta ca sã fim pe înþelesul autorilor ei.
În ceea ce priveºte refuzul dialogului politic cu P.R.M., suntem surpinºi, deoarece noi nu am solicitat un astfel de dialog. Partidul nostru dialogheazã numai cu partidele politice care au o poziþie bipedã, nu agreeazã liderii politici fãrã coloanã vertebralã.
Le-am recomanda onorabililor liberali sã renunþe la practica denunþurilor de orice fel, cu care au fost obiºnuiþi, sã ia aminte cã societatea româneascã a evoluat ºi sã încerce sã se adapteze noilor condiþii.
Delaþiunea ºi pâra nu mai sunt cãi de afirmare în politicã, sau, cum spunea Anton Pann: ”Dacã nema putirinþã, ce mai chichireþ gâlceavãÒ.
Trebuie sã apreciem faptul cã declaraþia politicã a liberalilor a avut, totuºi, un merit: ne-a adus aminte de eroul nostru naþional, Bulã, care, iatã, n-a murit, ci a intrat în politicã.
Vã mulþumesc.
Mulþumesc ºi eu.
Îl invit pe domnul deputat ªtirbeþ Cornel ºi, ultimul vorbitor, tot un Corneliu, Corneliu Ciontu.
Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Am intitulat declaraþia mea politicã de astãzi: ”Parchetul naþional anticonstituþieÓ.
Prin Ordonanþa de urgenþã nr. 43 din 2002 a Guvernului României se înfiinþeazã Parchetul Naþional Anticorupþie, acþiune care este prezentatã opiniei publice, dar mai ales organismelor internaþionale, ca o primã mãsurã concretã de luptã împotriva corupþiei.
Din pãcate, însã, ºi aceastã mãsurã poate fi contabilizatã doar la capitolul ”Imaginea premieruluiÓ, care se luptã din rãsputeri cu balaurii corupþi, dar în nici un caz nu poate constitui un început real ºi eficient de acþiune politicã.
Afirmaþia noastrã se bazeazã, în primul rând, pe faptul cã aceastã structurã se naºte prin încãlcarea flagrantã a prevederilor constituþionale ºi, ca urmare, nu are legitimitatea ºi credibilitatea necesare pentru a acþiona împotriva propriei identitãþi.
Astfel, prin emiterea acestei ordonanþe se nesocotesc prevederile art. 72 lit. h) ºi art. 130 alin. (2) din Constituþie, care prevãd clar cã organizarea instanþelor judecãtoreºti ºi parchetelor se face prin lege organicã ºi, în consecinþã, reglementarea prin ordonanþe de urgenþã este neconstituþionalã.
Motivarea emiterii ordonanþei pe art. 114 alin. (4) din Constituþie, nu este în nici un fel acoperitoare ºi nu justificã constituirea unei structuri prin încadrarea la situaþii excepþionale, având în vedere cã lupta împotriva corupþiei trebuie dusã de toate instituþiile statului ºi îndeosebi de autoritãþile judecãtoreºti ºi ale Ministerului Public, în integralitatea lor.
Încãlcarea Constituþiei ºi emiterea ordonanþelor de urgenþã de cãtre Guvern a devenit o practicã obiºnuitã, care face inutilã instituþia Parlamentului României, lãsând fãrã reacþie chiar ºi pe reprezentanþii mass-media.
Guvernul Nãstase a depãºit toate recordurile în ce priveºte numãrul ordonanþelor de urgenþã ºi nu ar mira pe nimeni ca, în goana dupã imagine, sã modifice curând ºi Constituþia României printr-o astfel de ordonanþã, dupã asigurarea transparenþei ºi consultãrii populare, din minunatele caravane organizate de partidul de guvernãmânt.
În al doilea rând, aºa cum este conceputã organizarea ºi funcþionarea instituþiei Parchetului Naþional Anticorupþie, se încalcã cele mai elementare reguli ale managementului unei organizaþii. Aceastã structurã este, în acelaºi timp, persoana juridicã autonomã ºi persoana juridicã subordonatã procurorului general, statutul procurorilor ºi al ofiþerilor de poliþie judiciarã nu este clar definit, iar modul de conducere ºi control nu este reglementat, fãcându-se referire chiar la unele reglementãri legale viitoare.
Practic, prin organizarea acestei structuri nu se realizeazã altceva decât centralizarea luptei împotriva corupþiei, la nivelul unui numãr de 75 de procurori ”zmeiÓ, care pot reacþiona mai rapid ºi mai eficient la comandã politicã.
Iatã de ce, nu credem cã organizarea ºi funcþionarea Parchetului Naþional Anticorupþie va avea vreun efect real în viaþa socialã ºi, mai degrabã, credem cã s-a creat o structurã care sã mascheze corupþia la nivelul puterii ºi lipsa de eficienþã a instituþiilor statului în combaterea acestui fenomen.
Nu prin înfiinþarea unei noi instituþii se rezolvã problema corupþiei în România, ci prin asigurarea respectãrii legii de cãtre instituþiile existente, în special de cãtre instanþele judecãtoreºti ºi parchetele din cadrul Ministerului Public.
Din pãcate, actul de justiþie în România a devenit o afacere de partid ºi de familie, prin care se regleazã anumite dispute politice ºi se protejeazã marea corupþie. Ultimele realizãri în acest domeniu, intens mediatizatele cazuri: Temeºan, George Constantin Pãunescu, Bivolaru, **Motorola** ºi altele, în care soluþiile date ridicã multe semne de întrebare, demonstreazã din plin adevãrata voinþã a guvernanþilor.
De asemenea, tragicul eveniment al morþii procurorului Panait a dezvãluit o serie de aspecte care aratã cã lupta anticorupþie este dusã numai la nivel declarativ, în anumite direcþii, fãrã consistenþã ºi credibilitate.
Dupã astfel de evenimente juridice, singura mãsurã credibilã ºi fireascã pentru un nou început era aceea a demiterii ministrului justiþiei ºi procurorului general, ºi nu înfiinþarea prin ordonanþe de urgenþã, cu încãlcarea Constituþiei, a Parchetului Naþional Anticorupþie.
Suntem convinºi cã prin reconstituirea traseului flotei româneºti ºi prin alte acþiuni cu þintã precisã, în care vor fi folosiþi superprocurorii din Parchetul Naþional Anticorupþie, se va consolida actuala stare de fapt a corupþiei în România.
Vã urãm succes, domnule premier! Mulþumesc.
## **Domnul Corneliu Ciontu:**
## Stimaþi colegi,
Marii teoreticieni ai democraþiei contemporane sunt de acord cu o idee fundamentalã: condiþia de bazã a democraþiei este conflictul politic, iar o democraþie funcþionalã trebuie sã menþinã acest conflict de interese în parametri normali.
Astfel, o þarã democraticã presupune o serie de ideologii ºi de partide concurente. Însã, trecerea acestei concurenþe, dincolo de un prag al firescului ºi decenþei, duce la instabilitate ºi la o lipsã de încredere a populaþiei faþã de clasa politicã.
Într-o România, angajatã pe drumul aderãrii europene ºi atlantice, Partidul România Mare a reprezentat ºi reprezintã o voce distinctã.
În timp ce restul partidelor semnificative ºi-au asumat mesaje ºi identitãþi similare, aproape conformiste, promiþând aceleaºi minuni ºi dezamãgind cu aceleaºi mijloace, partidul nostru a creat o nouã doctrinã ºi a propagat un mesaj inconfundabil.
Pronunþându-se deschis pentru integrarea în Uniunea Europeanã ºi în NATO, Partidul România Mare a fost vocea care a cerut ca aceastã integrare sã fie fãcutã cu verticalitate, negociindu-se ferm în interesul naþional.
Totodatã, partidul nostru a avut curajul sã afirme incoerenþa unora dintre programele Fondului Monetar Internaþional, aflându-se, din acest punct de vedere, în concordanþã cu unele aprecieri ale Preºedintelui Ion Iliescu.
Din pãcate, în momentul în care partidul nostru a devenit în anul 2000 a doua forþã politicã a þãrii, inamicii noºtri, marii învinºi ai ultimilor alegeri, au început sã mistifice idei din acest mesaj original al Partidului România Mare, încercând sã creeze fantoma unui aºa-zis extremism al partidului nostru.
Am declarat, în nenumãrate rânduri, cã partidul nostru este un partid eminamente democratic, respingând cu argumente evidente aberaþia falsului extremism.
Se pare, însã, cã pentru unii, care se considerã mari democraþi, membrii unui partid nu au dreptul sã-ºi aleagã singuri doctrina.
Astfel, existã oameni politici care þin cu orice preþ ca Partidul România Mare sã fie un partid extremist.
Un astfel de caz recent îl reprezintã o declaraþie tendenþioasã a domnului Cãlin Popescu-Tãriceanu. Domnul Tãriceanu este plasat în topul eleganþei vestimentare, dar ocupã ultimul loc în ierarhia eleganþei politice.
Într-un moment în care Preºedintele Ion Iliescu a conºtientizat eroarea nedemocraticã a neinvitãrii P.R.M. la consfãtuirile de la Cotroceni, domnul Tãriceanu încearcã sã readucã în discuþie izolarea politicã a simpatizanþilor Partidul România Mare ºi a reprezentanþilor acestora.
Astfel, Domnia sa îl ceartã pe domnul Iliescu pentru gestul firesc ºi constituþional al acestuia, de a convoca Partidul România Mare la Cotroceni, visând ºi incitând la o adevãratã blocadã anti-P.R.M..
Spuneam la început cã o þarã democraticã, precum cea pe care domnul Tãriceanu pretinde cã o doreºte, este acea þarã în care conflictul politic rãmâne în sfera normalitãþii ºi decenþei.
Or, domnul Tãriceanu propune tocmai depãºirea acestei normalitãþi, printr-un act de indecenþã ºi de vulgaritate politicã.
El cere, nici mai mult, nici mai puþin, decât ceea ce viseazã orice dictator african sau sud-american: izolarea principalului partid de opoziþie.
Prin aceastã idee domnul Tãriceanu demonstreazã cã dispreþuieºte ideea democraticã ºi, la fel de grav, cã nu cunoaºte logica internã a democraþiei.
Domnia sa cere scoaterea în afara cadrului politic a peste 3 milioane de oameni, care au, pânã una alta, dreptul la opinie.
Mai mult, dacã domnul Tãriceanu ar fi cu adevãrat interesat de binele þãrii ºi dacã Domnia sa ar crede cã Partidul România Mare este unul extremist, atunci el ar trebui sã se pronunþe împotriva izolãrii Partidul România Mare, dat fiind faptul cã, aºa cum ºtie orice politolog, un partid izolat tinde sã-ºi radicalizeze mesajul.
În declaraþia sa politicã, sau mai bine spus politicianistã, domnul Tãriceanu aduce în sprijinul ideii sale câteva argumente, fie false, fie de-a dreptul hilare.
El vorbeºte despre: ”decizia corectã de a nu mai accepta dialogul politic cu persoane care contestã însuºi procesul de integrare euroatlanticãÒ.
În primul rând, Partidul România Mare a fost la Cotroceni tocmai pentru a-ºi reînnoi acceptul pentru aceastã integrare.
În al doilea rând, ºi mai grav, este aberant faptul cã tocmai un liberal ajunge sã cearã încetarea dialogului cu cei care-ºi spun o opinie. Integrarea euroatlanticã nu este sacrosantã. Ea presupune o decizie luatã tocmai în urma unei consultãri ºi, oricine, chiar dacã nu este cazul P.R.M., are dreptul sã fie împotrivã.
Mai spune domnul Tãriceanu cã membrii P.R.M.: ”s-au transformat în promotorii cei mai perseverenþi ai unor teze contrare interesului naþionalÒ.
Aº vrea sã-i amintesc Domniei sale faptul cã interesul naþional este un concept care nu rãtãceºte prea des prin birourile Partidului Liberal. Pânã când istoria nu confirmã o opþiune, nimeni nu poate spune dacã o alegere a fost sau nu conformã intereselor naþionale. În anul 1914, nimeni nu putea spune dacã adepþii Antantei sau cei ai puterilor centrale susþineau mai bine interesele þãrii.
În final, ne exprimãm regretul cã într-un moment de crizã al Partidului Liberal, unii reprezentanþi ai acesteia, nu gãsesc alt mod de acþiune politicã decât jignirea simpatizanþilor Partidului România Mare printr-o propunere de veritabil apartheid.
Nu mai rãmâne decât sã aºteptãm momentul în care domnul Tãriceanu va cere eliminarea copiilor simpatizanþilor Partidului România Mare din liceele în care învaþã copiii domnilor liberali.
Vã mulþumesc.
Cu aceasta, prima parte a ºedinþei a luat sfârºit.
A venit ºi domnul deputat Garda ºi îi dãm cuvântul.
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
La mijlocul lunii martie, în unele din declaraþiile mele politice am vorbit despre mafia lemnului din zona Gheorghieni, susþinutã de unii funcþionari ai Ministerului Agriculturii ºi a Comandamentului Poliþiei Locale, care, în loc sã cerceteze hoþia în pãdurile amintite, au controlat structurile silvice private. Mã refer la domnii inspectori Mircea Vasile ºi Cãtãlin Tobescu, care în loc sã pedepseascã pe adevãraþii vinovaþi pentru distrugerea vegetaþiei forestiere din Pãdurea Als—erdo, U.P. nr. 7, l-au sancþionat pe inspectorul teritorial silvic Harghita, numai pentru faptul cã el ºi-a fãcut datoria împotriva infractorilor.
Însã, ceea ce dezgustã, este faptul cã în prezenþa domnilor inspectori, în judeþul Harghita a avut loc furtul de masã lemnoasã, din noaptea de 14Ñ15 martie, din pãdurea situatã în Staþiunea Lacul Roºu.
Materialul lemnos Ñ dupã cum rezultã din informaþiile mele Ñ a fost tãiat ºi transportat de pe malul Lacului Roºu, iar actele de transport au fost emise pentru material lemnos de pe Pârâul Oii, fiind depistat transportul de cãtre organele de poliþie, care au primit sesizãri exacte cu privire la locul de încãrcare a materialului lemnos, în aceeaºi noapte s-au marcat cioatele, iar în noaptea respectivã, sau la prima orã ale zilei de vineri, 15 martie, s-a fãcut ºi actul de punere în valoare pentru zona respectivã, arborii fiind doborâþi de fenomene naturale, din perioada anterioarã.
Cum se explicã faptul cã acest material lemnos era expediat de firma **Apicom** ? Cum se explicã faptul cã nici un buºtean din maºinã nu avea marcã, iar cioatele, în a doua zi, erau marcate?
Dacã a fost legal acest transport de material lemnos, de ce nu s-a eliberat foaie de transport din partida respectivã? De ce s-au întocmit acte false de pe o partidã situatã pe Pârâul Oii? Nu este vorba despre infracþiune silvicã de tãiere, de transport al materialului lemnos, de fals ºi uz de fals?
Aºteptãm ca acest caz sã fie cercetat de cãtre organele de poliþie sau de cãtre cei doi inspectori silvici, care, la aceeaºi vreme, erau prezenþi în judeþul Harghita ºi care se pare cã au dat ordin pentru muºamalizarea cazului.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
## **Domnul Corneliu Ciontu:**
Vã mulþumesc ºi eu.
Va urma ºedinþa de vot final, dupã o pauzã scurtã. PAUZÃ
## Stimaþi colegi,
Vã rog sã vã luaþi locurile ºi sã îmi permiteþi sã declar deschisã ºedinþa de astãzi a Camerei Deputaþilor, anunþându-vã cã din totalul celor 344 de deputaþi ºi-au înregistrat prezenþa 180 de colegi, fiind absenþi 164, din care 36 participã la alte lucrãri parlamentare.
V-aº ruga, întâi, sã aprobãm câteva comisii de mediere.
În primul rând, comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionalã a adulþilor, unde sunt propuºi domnii deputaþi: Smaranda Dobrescu, Dumitru Buzatu, Petre Moldovan, Anghel Stanciu, Nicolae Enescu, Paula Ivãnescu, Mihai Radan.
Cine este pentru? Mulþumesc.
Voturi Împotrivã? Abþineri? Unanimitate.
În comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinþarea, organizarea ºi funcþionarea serviciilor publice comunitare pentru situaþii de urgenþã sunt propuºi domnii deputaþi: Florescu Ion, Iordache Florin, Miþaru Anton, Dinu Gheorghe, Vasilescu Valentin, Dobre Victor Paul, Tor— Tiberiu.
Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Unanimitate.
Din comisia de mediere pentru proiectul de Lege pentru acordarea despãgubirilor în caz de dezastre, calamitãþi naturale ºi alte catastrofe în agriculturã sunt propuºi sã facã parte domnii deputaþi: Neagu Victor, Bozgã Ion, Ianculescu Marian, Sbârcea Tiberiu, Pribeanu Gheorghe, Popescu Bejat, Micula Cãtãlin.
16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 68/3.V.2002
Cine este pentru? Mulþumesc.
Voturi împotrivã? Abþineri?
Unanimitatea celor prezenþi. Sunt, în continuare, încã douã comisii.
Comisia de mediere pentru proiectul Legii de aprobare a Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 169/2001 privind utilizarea unor sume destinate restructurãrii ºi reorganizãrii agenþilor economici din sectorul producþiei de apãrare, unde sunt propuºi domnii deputaþi: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Chiriþã Dumitru, Buzea Valeriu, Palade Dumitru, R‡duly R—bert, Manolescu Oana.
Cine este pentru? Mulþumesc.
Voturi împotrivã? Abþineri?
Unanimitate.
Comisia de mediere la proiectul de Lege privind Statutul poliþistului, unde sunt propuºi domnii: Priboi Ristea, Ana Gheorghe, Popescu Virgil, Bucur Constantin, Sãulea Dãnuþ, Frunzãverde Sorin, Stroe Radu.
Cine este pentru? Mulþumesc.
Voturi împotrivã? Abþineri? Unanimitate.
Grupului parlamentar U.D.M.R. solicitã înlocuirea domnului deputat Asztalos Ferenc din comisia de mediere la proiectul de Lege privind înfiinþarea Universitãþii **Hyperion** din Bucureºti cu domnul deputat Vekov K‡roly.
Cine este pentru? Mulþumesc.
Voturi împotrivã? Abþineri?
Unanimitate.
Stimaþi colegi,
Pentru astãzi a fost fixatã ºedinþa de vot final. I-aº ruga pe cei doi secretari sã constate exact care este prezenþa în salã, pentru cã nu pare a fi cea consemnatã în foile de prezenþã.
Stimaþi colegi,
Din pãcate, în salã se aflã 132 de deputate ºi deputaþi. În consecinþã, nu putem continua ºedinþa.
Având în vedere cã pentru astãzi a fost fixatã, dupã ºedinþa de vot final, activitate în comisii, inclusiv în comisii de mediere, v-am ruga, mãcar, dacã nu am putut sã þinem ºedinþa de vot final, sã vã prezentaþi în comisiile permanente ºi sã luaþi legãtura cu colegii dumneavoastrã de la Senat, cei care aveþi comisii de mediere, pentru a întocmi cel puþin rapoartele la proiectele de lege respective.
În aceste condiþii, declar închisã ºedinþa în plen a Camerei Deputaþilor.
## _ªedinþa s-a încheiat la ora 10,35._
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI Ñ CAMERA DEPUTAÞILOR
#87315Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti ºi nr. 5069427282 Trezoreria sector 5, Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Centrul pentru relaþii cu publicul, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 ºi 411.97.54, tel./fax 410.77.36. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: ramomrk@bx.logicnet.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro
**ISSN** 1220Ð4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 68/3.V.2002 conþine 16 pagini.**
Preþul 14.864 lei