Valer Dorneanu

## **Domnul Adrian N„stase** — _prim-ministru al Guvernului Rom‚niei_ **:**

Domnilor pre∫edin˛i ai Senatului ∫i Camerei Deputa˛ilor, Doamnelor ∫i domnilor parlamentari, Doamnelor ∫i domnilor, Stima˛i invita˛i,

Gestul Parlamentului Rom‚niei de a omagia Óntr-o sesiune solemn„ cei 500 de ani care au trecut de la

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004 moartea voievodului ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt este unul plin de semnifica˛ii. ™tefan cel Mare nu este doar o simpl„ pagin„ de istorie a acestei ˛„ri, Ón cinstea c„ruia se organizeaz„ diverse manifest„ri, memoria lui ™tefan cel Mare se confund„ cu Óntregul trecut rom‚nesc.

Faptul c„ lui ™tefan cel Mare poporul i-a atribuit un Ón˛eles aproape mai presus de fire reprezint„, de fapt, un omagiu adus secolelor de lupte, de construc˛ie, de a∫ezare, de rea∫ezare a rosturilor unui neam aflat, precum spunea cronica, Ón calea tuturor r„ut„˛ilor, dar aflat, Ón acela∫i timp, Óntr-un punct al geografiei europene care Ól conducea la a fi el Ónsu∫i o sintez„.

Pentru a Ón˛elege mai bine esen˛a acestui moment, da˛i-mi voie s„ citez nu un istoric, ci un poet, un mare g‚nditor al rom‚nilor. Iat„ ce scria Lucian Blaga cu decenii Ón urm„: îDinamica, geniul, energia, demnitatea voievodal„, spiritul de ini˛iativ„ ∫i vitalitatea excep˛ional„ puse de ™tefan cel Mare Ón destinul s„u istoric ar fi fost, prin virtu˛ile lor, s„ duc„ la crearea unui spa˛iu moldovenesc de Óntinderi ∫i propor˛ii imperiale. Nici o alt„ epoc„ sau moment din trecutul nostru nu ne d„ruie∫te un a∫a de intens prilej de a sim˛i aroma m„re˛iei p‚n„ la care ar fi putut cre∫te istoria rom‚neasc„.“

Este sigur c„ ™tefan cel Mare a reprezentat, al„turi de Mihai Viteazul, o efigie tutelar„ a neamului rom‚nesc.

De altfel, vreau s„ reamintesc c„ exact acum un secol, la 2 iulie 1904, cu prilejul s„rb„toririi de c„tre Academia Rom‚n„ a celor 400 de ani de la moartea voievodului, t‚n„rul, pe atunci, Nicolae Iorga a prezentat o comunicare care Ói unea pe cei doi domni rom‚ni, pe ™tefan ∫i pe Mihai, raport‚ndu-i la o institu˛ie fundamental„, Biserica, precum ∫i la un sentiment fundamental al rom‚nilor: unitatea de neam ∫i apoi na˛ional„.

Acela∫i tip de raportare era cel al serb„rilor de la Putna, precum cea din 1871, organizat„ de Eminescu ∫i de Slavici, sau cea din 1904, ambele desf„∫urate sub st„p‚nirea austro-ungar„, ambele av‚nd a Ónfrunta vicisitudinile vremii, dar ambele av‚nd menirea s„ transfigureze personajul ™tefan cel Mare Ón cel mai Ónalt simbol al istoriei rom‚nilor de pretutindeni.

Trebuie spus c„ ceremoniile de acum 100 de ani, organizate de Spiru Haret, ca ministru al cultelor ∫i instruc˛iunii publice, potrivit unei deciziuni din 25 februarie 1904, au fost Ón Rom‚nia mic„ un prilej de emula˛ie na˛ional„, cu larg„ participare popular„.

Spun toate acestea pentru a Ón˛elege de ce, cu at‚t mai mult ast„zi, Ón 2004, Ón condi˛iile unei noi Rom‚nii, ale scrierii unei istorii adev„rate ∫i eliberate de compromisuri, o celebrare solemn„ a acestei jum„t„˛i de mileniu se impunea.