Stenogramă plen · Senatul · 8 iulie 2004 · monitorul.ai

Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·8 iulie 2004

Stenogramă plen

Senatul · MO 101/2004 · 2004-07-08

Numărul: 101 / 2004
Data ședinței: 8 iulie 2004
Publicat: 8 iulie 2004
Sesiune: sesiune ordinară

1punct pe ordinea de zi
15discursuri

Vezi PDF original

Cuprins

01
™edin˛a solemn„ a Senatului ∫i Camerei Deputa˛ilor consacrat„ Ómplinirii a 500 de ani de la moartea lui ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt
other

Stenograma

01 · other

™edin˛a solemn„ a Senatului ∫i Camerei Deputa˛ilor consacrat„ Ómplinirii a 500 de ani de la moartea lui ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt

15 discursuri

Valer Dorneanu
#717
## **Domnul Valer Dorneanu:**
Stimate domnule prim-ministru al Rom‚niei, Stima˛i membri ai Guvernului, Onora˛i reprezentan˛i ai autorit„˛ilor publice, Œnalt Preasfin˛iile voastre,
Stima˛i senatori ∫i deputa˛i,
Œn cadrul anului omagial ™tefan cel Mare, Parlamentul Rom‚niei a organizat aceast„ ∫edin˛„ solemn„ pentru a-l omagia, la aceast„ adev„rat„ r„scruce de drumuri, pe ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt.
Omagiem omul ∫i domnul care a vrut, a ∫tiut cum s„ fac„ ∫i a reu∫it, cu deplin„ credin˛„ ∫i dreptate, s„ sfin˛easc„ scaunul voievodal ∫i numele neamului s„u prin fapte uimitoare, uimind cur˛ile europene ale vremii ∫i genera˛iile succesive ale spa˛iului istoric spiritual rom‚nesc.
Œl omagiem, a∫adar, pe ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt.
Mare, pentru c„ a reu∫it, ca nimeni altul, s„ afirme ∫i s„ consolideze fiin˛a noastr„ istoric„ ∫i identitatea de neam ∫i ˛ar„, pentru c„ a atins culmile unui eroism lucid,
prevenitor ∫i bine prevestitor at‚t de necesar nou„, rom‚nilor, de atunci p‚n„ ast„zi ∫i c‚t se va vorbi ∫i tr„i rom‚ne∫te sub zorile vie˛ii p„m‚nte∫ti ∫i cere∫ti.
Sf‚nt, pentru c„ nu a fost nimic mai presus dec‚t credin˛a sa ∫i puterea salvatoare a lui Dumnezeu, precum ∫i credin˛a sa Ón d„inuirea ˛„rii ∫i a neamului s„u, cum nimic nu l-a putut Ónturna din Óncrederea sa privind energia peren„ a lumii cre∫tine din care f„cea parte ∫i Ón numele c„reia era gata de orice jertf„.

## **Domnul Adrian N„stase** — _prim-ministru al Guvernului Rom‚niei_ **:**

Domnilor pre∫edin˛i ai Senatului ∫i Camerei Deputa˛ilor, Doamnelor ∫i domnilor parlamentari, Doamnelor ∫i domnilor, Stima˛i invita˛i,

Gestul Parlamentului Rom‚niei de a omagia Óntr-o sesiune solemn„ cei 500 de ani care au trecut de la

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004 moartea voievodului ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt este unul plin de semnifica˛ii. ™tefan cel Mare nu este doar o simpl„ pagin„ de istorie a acestei ˛„ri, Ón cinstea c„ruia se organizeaz„ diverse manifest„ri, memoria lui ™tefan cel Mare se confund„ cu Óntregul trecut rom‚nesc.

Faptul c„ lui ™tefan cel Mare poporul i-a atribuit un Ón˛eles aproape mai presus de fire reprezint„, de fapt, un omagiu adus secolelor de lupte, de construc˛ie, de a∫ezare, de rea∫ezare a rosturilor unui neam aflat, precum spunea cronica, Ón calea tuturor r„ut„˛ilor, dar aflat, Ón acela∫i timp, Óntr-un punct al geografiei europene care Ól conducea la a fi el Ónsu∫i o sintez„.

Pentru a Ón˛elege mai bine esen˛a acestui moment, da˛i-mi voie s„ citez nu un istoric, ci un poet, un mare g‚nditor al rom‚nilor. Iat„ ce scria Lucian Blaga cu decenii Ón urm„: îDinamica, geniul, energia, demnitatea voievodal„, spiritul de ini˛iativ„ ∫i vitalitatea excep˛ional„ puse de ™tefan cel Mare Ón destinul s„u istoric ar fi fost, prin virtu˛ile lor, s„ duc„ la crearea unui spa˛iu moldovenesc de Óntinderi ∫i propor˛ii imperiale. Nici o alt„ epoc„ sau moment din trecutul nostru nu ne d„ruie∫te un a∫a de intens prilej de a sim˛i aroma m„re˛iei p‚n„ la care ar fi putut cre∫te istoria rom‚neasc„.“

Este sigur c„ ™tefan cel Mare a reprezentat, al„turi de Mihai Viteazul, o efigie tutelar„ a neamului rom‚nesc.

De altfel, vreau s„ reamintesc c„ exact acum un secol, la 2 iulie 1904, cu prilejul s„rb„toririi de c„tre Academia Rom‚n„ a celor 400 de ani de la moartea voievodului, t‚n„rul, pe atunci, Nicolae Iorga a prezentat o comunicare care Ói unea pe cei doi domni rom‚ni, pe ™tefan ∫i pe Mihai, raport‚ndu-i la o institu˛ie fundamental„, Biserica, precum ∫i la un sentiment fundamental al rom‚nilor: unitatea de neam ∫i apoi na˛ional„.

Acela∫i tip de raportare era cel al serb„rilor de la Putna, precum cea din 1871, organizat„ de Eminescu ∫i de Slavici, sau cea din 1904, ambele desf„∫urate sub st„p‚nirea austro-ungar„, ambele av‚nd a Ónfrunta vicisitudinile vremii, dar ambele av‚nd menirea s„ transfigureze personajul ™tefan cel Mare Ón cel mai Ónalt simbol al istoriei rom‚nilor de pretutindeni.

Trebuie spus c„ ceremoniile de acum 100 de ani, organizate de Spiru Haret, ca ministru al cultelor ∫i instruc˛iunii publice, potrivit unei deciziuni din 25 februarie 1904, au fost Ón Rom‚nia mic„ un prilej de emula˛ie na˛ional„, cu larg„ participare popular„.

Spun toate acestea pentru a Ón˛elege de ce, cu at‚t mai mult ast„zi, Ón 2004, Ón condi˛iile unei noi Rom‚nii, ale scrierii unei istorii adev„rate ∫i eliberate de compromisuri, o celebrare solemn„ a acestei jum„t„˛i de mileniu se impunea.

Œn ultimii ani, Óncep‚nd cu 1992, celebr„rii lui ™tefan cel Mare i s-a asociat Ón chip fericit ∫i Biserica Ortodox„ Rom‚n„, mai ales dup„ canonizarea oficial„ a voievodului.

Aceasta a urmat, de fapt, unei canoniz„ri sui-generis, aceea pe care o f„cuse poporul Óntreg, care Ól percepea ca pe un sf‚nt, informa˛ie conservat„ at‚t Ón folclor, c‚t ∫i Ón Letopise˛ul lui Grigore Ureche, care preciza c„ îprincipelui Ói p‚n„ ast„zi i zicu zveti ™tefan Vod„, nu pentru suflet, c„ Ónc„ el au fost om cu p„cate, ci pentru

lucrurile lui cele viteje∫ti carele nimene din domni, nici mai Ónainte, nici dup„ aceea, l-au agiunsu“.

A∫ dori s„ adaug c„ ™tefan cel Mare este ∫i un moment de r„scruce din punctul de vedere al statutului ˛„rilor rom‚ne, la sf‚r∫itul Evului Mediu.

Negocierile sale cu turcii Ón mai multe etape au preg„tit condi˛ia, cu totul excep˛ional„, de autonomie, Ón care au vie˛uit moldovenii, ca ∫i restul rom‚nilor, fa˛„ de Œnalta Poart„.

Œntr-un fel, la sf‚r∫itul secolului al XV-lea, ™tefan cel Mare inaugureaz„ una dintre permanen˛ele rom‚ne∫ti, cea a negocierii, reg„sit„ Ón diferite momente ale istoriei na˛ionale, fa˛„ de turcocra˛ie. Aceast„ negociere ne-a ferit de soarta ˛„rilor balcanice ∫i a Ungariei Ón secolele XIV—XVI, adic„ de dispari˛ia statului.

Se poate spune c„ prin aceasta ™tefan cel Mare precede tipului de negociere apusean, soldat cu a∫a-numitele capitula˛ii, de felul celei, celebre, din 1536, care a stabilit alian˛a de dou„ secole a Fran˛ei cu Poarta, alian˛a Crinului ∫i a Semilunei, inaugur‚nd principiul echilibrului european.

Œntr-o epoc„ r„zboinic„ el este un cruciat din familia de personaje istorice: Iancu de Hunedoara ∫i Vlad fiepe∫.

Negociator ∫i r„zboinic, el este totodat„ un ctitor de loca∫uri, cel mai important, al„turi de Matei Basarab, de Constantin Br‚ncoveanu, din trecutul rom‚nesc.

Adev„rata lec˛ie pentru tineri este aceea c„ ™tefan cel Mare a fost Ón istoria rom‚nilor primul mare Ónving„tor, cel care s-a impus prin for˛a armelor, dar ∫i prin diploma˛ie ∫i cultur„. A fost o mare personalitate, care a ∫tiut foarte bine s„ Ómbine ∫tiin˛a militar„ cu efortul administrativ ∫i credin˛a Ón Dumnezeu.

De∫i unii ar prefera s„ treac„ prea repede peste istoria lor, eu cred c„ nu trebuie s„ ne uit„m trecutul. Ce a f„cut ™tefan cel Mare pentru Moldova este ∫i ast„zi un exemplu de c‚rmuire Ón˛eleapt„, atent„ la grijile oamenilor ∫i Ón spiritul credin˛ei cre∫tine.

™tefan cel Mare este pentru noi to˛i un exemplu de conduc„tor puternic ∫i avem multe de Ónv„˛at de la el. Lec˛ia istoriei este important„ pentru noi, ca partid aflat la guvernare, dar ∫i pentru to˛i oamenii politici care muncesc ast„zi pentru binele rom‚nilor.

Exist„ ast„zi o fug„ de mituri, un gust pentru demitiz„ri, ca un efect pervers al perioadei Ón care epocile totalitare au creat false asemenea mituri, dar exist„ ∫i miturile pozitive, care pornesc de la hiperbolizarea personajelor istorice.

Orice neam civilizat, cu un trecut venerabil, cu momente de str„lucire are nevoie de asemenea mituri, Ón care s„ se recunoasc„. Œntr-un fel ∫i UNESCO recunoa∫te acest lucru atunci c‚nd stabile∫te, Óntre marile s„rb„tori ale acestui an, aniversarea, celebrarea celor 500 de ani de la moartea lui ™tefan cel Mare.

™tefan cel Mare, domnul Moldovei de acum 500 de ani, a fost un asemenea personaj istoric care merit„ recunoa∫tere nu doar Ón ˛ara noastr„, dar ∫i pe un plan mai larg, european.

S„-i omagiem memoria a∫a cum se cuvine!

V„ mul˛umesc pentru aten˛ie.

Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

Doamnelor ∫i domnilor,

Comemor„m Ón aceste zile de var„ 500 de ani de la trecerea Ón ve∫nicie a lui ™tefan cel Mare.

De ce l-a numit poporul îMare“? Œn acest calificativ, îMare“, oamenii cuprind toate calit„˛ile ∫i superlativele. Un principe mare este ∫i bun, ∫i drept, ∫i Ón˛elept, ∫i frumos, ∫i viteaz. S„ ne g‚ndim la Alexandru cel Mare, la Carol cel Mare, la Petru cel Mare, la Frederic cel Mare ∫i, iat„, la ™tefan cel Mare al nostru.

Nu numai rom‚nii, ci ∫i str„inii au recunoscut dimensiunea lui cople∫itoare. La 30 de ani dup„ moartea rom‚nului, regele Sigismund al Poloniei Ól numea Óntr-un document redactat Ón latina de cancelarie a epocii îStephanus Ille Magnus“ (Acel Mare ™tefan), iar cronicarul Martin Kromer scrie despre prietenia ∫i Ónrudirea lui Ivan al III-lea, marele duce al Moscovei, cu î™tefan, marele principe al moldovenilor“.

A fost ∫i mic odinioar„ acest demiurg al rom‚nilor, atunci c‚nd s-a n„scut, fire∫te, din dragostea lui Bogdan al II-lea pentru o moldoveanc„ aprig„, p„rin˛ii aleg‚ndu-i numele de botez ™tefan. Un nume, parc„, predestinat, fiindc„ Ón greaca veche _stephanos_ Ónseamn„ coroan„.

Œn patronimica noastr„ ™tefan Ól evoc„ pe primul martir al cre∫tinismului, cel care a fost ucis cu pietre la foarte scurt„ vreme dup„ r„stignirea ∫i Ónvierea M‚ntuitorului, pentru c„ a propov„duit Ónv„˛„turile lui Iisus Christos.

Nu se ∫tie mai nimic despre micul ™tefan al nostru p‚n„ Ón anul 1451. Atunci, aflat la o nunt„ Ón Reuseni, al„turi de tat„l s„u, voievodul Bogdan al II-lea, probabil la 15 octombrie 1451, pe vremea mustului ∫i a aromelor tulbur„toare de fructe, ™tefan tr„ie∫te scena de co∫mar a uciderii acestuia de c„tre fratele domnului, adic„ unchiul s„u, Petru Aron.

Istoria se repet„, av‚nd Ón vedere c„ Bogdan n-a fost nici primul, nici ultimul principe ucis de fratele lui, care i-a uzurpat locul pe tron. S„ ne g‚ndim la tragedia lui Hamlet, bun„oar„.

Porunca fratricidului ∫i regicidului, Petru Aron, era ca ∫i adolescentul ™tefan s„ fie ucis, desigur, pentru a nu revendica scaunul de domnie ∫i a se stinge s„m‚n˛a lui Bogdan al II-lea.

Dar Dumnezeu a vrut altfel, fiindc„ avea un plan cu ™tefan. Ajutat de c‚˛iva curteni r„ma∫i fideli, acesta fuge prin podgoriile din Reuseni, ajunge Ón Transilvania ∫i se refugiaz„ la curtea altui unchi al s„u, Iancu de Hunedoara. Aici deprinde me∫te∫ugul armelor, dar nu singur, ci Ómpreun„ cu un v„r al lui, cu c‚˛iva ani mai r„s„rit, viitorul Vlad fiepe∫. ™tefan era nepotul lui Alexandru cel Bun, iar Vlad era nepotul lui Mircea cel B„tr‚n. Formidabil„ constela˛ie de Ónrudiri!

Dup„ 6 ani, ™tefan avea s„ se reÓntoarc„ Ón Moldova, b„t‚nd oastea unchiului s„u Ón aprilie 1457, Ón dou„ lupte: cea de la Dolje∫ti ∫i cea de la Orbic.

La 14 aprilie, pe c‚mpul de la Direptate, ™tefan e aclamat, proclamat ∫i uns ca domn al Moldovei de c„tre

mitropolitul Teoctist. Restul e legend„, adic„ miracol. S„ domne∫ti nu mai pu˛in de 47 de ani, Óntr-o ˛„ri∫oar„ r‚vnit„ ∫i lovit„ din toate p„r˛ile de furtunile unor vremuri bezmetice, a∫a ceva ˛ine tot de planul lui Dumnezeu.

Momentul de glorie suprem„ l-a atins ™tefan la 10 ianuarie 1475, c‚nd a repurtat o victorie extraordinar„ Ómpotriva Imperiului Otoman, Ón locul numit Podul Œnalt, nu departe de ora∫ul Vaslui.

De altfel, toate aceste denumiri d„inuiesc ∫i azi: Reuseni, Dolje∫ti, Orbic, Vaslui, Baia, unde ™tefan a zdrobit oastea maghiar„ a lui Matei Corvin, care era tot rom‚n de-al nostru, dar d„inuiesc ∫i numele altor locuri, Ón care tr„iesc rom‚nii de mii de ani, f„r„ Óntrerupere, ca semn de continuitate ∫i de ve∫nicie, ca ilustrare a versurilor eminesciene: îIar noi locului ne ˛inem/Cum am fost a∫a r„m‚nem.“

Atunci Papa Sixtus al IV-lea l-a omagiat pe t‚n„rul voievod al Moldovei, numindu-l îatlet al cre∫tin„t„˛ii“.

Era, s„ nu uit„m, 1475, anul na∫terii lui Michelangelo, la numai 22 de ani dup„ cucerirea marii cet„˛i Constantinopole de c„tre turci, epoc„ de teribil„ expansiune a Islamului Ón Europa.

T‚n„rul ™tefan s-a Ónsurat cu Maria de Mangop, o descendent„ a Ómp„ra˛ilor bizantini, poate ∫i pentru a demonstra c„ rom‚nii drept-credincio∫i sunt mo∫tenitorii Bizan˛ului, denumit îa doua Rom„“.

Este lesne de imaginat ce s-ar fi ales de Europa cre∫tin„ dac„ reduta Moldovei ar fi cedat, a∫a cum avea s„ cedeze dup„ circa 50 de ani reduta Ungariei Ón b„t„lia de la Mohaci, din 1526, c‚nd Buda a devenit pa∫al‚c.

Toate acestea sunt istorie, s-au petrecut acum o jum„tate de mileniu, pot spune unii ∫i al˛ii, mai ales din t‚n„ra genera˛ie care, desigur, are alte preocup„ri. Œn principiu, ei au dreptate, a∫a este, via˛a merge Ónainte, dar i-a∫ ruga s„ remarce un lucru destul de greu de sesizat, pentru c„ este ca aerul pe care Ól respir„m ∫i la care lu„m aminte abia atunci c‚nd nu-l mai avem. Este vorba de limba rom‚n„.

F„r„ victoria de la Podul Œnalt, f„r„ alte biruin˛e ale lui ™tefan ∫i ale altor Ónainta∫i, f„r„ palma aceea r„sun„toare pe care cu b„rb„˛ie i-a tras-o c„pitanul de pompieri Pavel Z„g„nescu unui ienicer obraznic care scuipase dispre˛uitor Ón urma trupei pompierilor rom‚ni, Ón Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848, ei, bine, f„r„ toate aceste dovezi ale demnit„˛ii eu bag m‚na Ón foc c„ ast„zi n-am mai fi vorbit cu to˛ii limba rom‚n„, care este cea mai fidel„ ∫i mai legitim„ urma∫„ a latinei populare, _latina vulgata_ , care se vorbea Ón Roma antic„.

La o asemenea putere ∫i cinste ne-a adus ™tefan cel Mare. De la ™tefan Óncolo, istoria s-a scris altfel, popoarele care au astfel de titani nu mai pot fi ca Ónainte, ele se raporteaz„ mereu ∫i mereu la ∫tacheta ridicat„ de ace∫tia.

A∫a Ómi imaginez eu Podul Œnalt, ca pe o ∫tachet„ foarte Ónalt„, care ne-a obligat s„ ne p„str„m rangul Ón istorie. Francezii, de exemplu, se vor m‚ndri tot timpul c„ sunt compatrio˛ii ∫i urma∫ii lui Napoleon, aceast„ surs„ de lumin„ neput‚nd fi astupat„ sau negat„ de nimeni. Acel Napoleon care spunea at‚t de frumos: îŒmi c‚∫tig b„t„liile cu visele solda˛ilor mei.“

4 MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004

Dar ™tefan n-a stat numai c„lare sau Ón bivuacuri de lupt„, cu spada la c„p„t‚i, el a fost ∫i ctitor de ˛ar„, Óntemeietor de loca∫uri de cult, f„uritor al unei civiliza˛ii magnifice care a dat Óntreaga m„sur„ a geniului rom‚nesc.

Moartea lui ™tefan n-a fost una u∫oar„, a∫a cum nici via˛a nu i-a fost u∫oar„. El avea r„nit nu numai trupul, dup„ at‚tea lupte cr‚ncene, el avea r„nit ∫i sufletul, din pricina iubitei sale fiice Elena, m„ritat„ cu fiul ˛arului Ivan al III-lea, ca simbol al unei alian˛e politico-matrimoniale, ratat„, din p„cate, pentru c„ t‚n„ra femeie ∫i fiul ei au fost azv‚rli˛i Ón fort„rea˛a Petropavlovsk din Moscova, ca urmare a intrigilor urzite de noua st„p‚n„ de la Kremlin, Sofia Paleoloaga. Sufletul b„tr‚nului o∫tean mai s‚ngera ∫i din cauza uneltirilor boierilor tr„d„tori, fiindc„ aceasta a fost ∫i a r„mas, din nefericire, una dintre bolile lumii rom‚ne∫ti, ∫i anume luptele politice intestine, tr„darea, î∫iclenia“, cum zice cronicarul, care ne macin„ Ón interior ∫i ne descalific„ Ón exterior.

Œn decembrie 1855, c‚nd au fost deshumate osemintele de la M‚n„stirea Putna ∫i oamenii au v„zut c„ erau galbene ca aurul, semn de sfin˛enie Ón limbaj c„lug„resc, Mo∫ Toader Ni˛u din Putna a c„zut Ón genunchi pe marginea gropni˛ei voievodale, a privit la r„m„∫i˛ele p„m‚nte∫ti ale zimbrului ∫i a pl‚ns ca un copil, spun‚nd printre lacrimi: îS„racii de noi, aista-i tat„l nostru!“. Scena este povestit„ din gur„ Ón gur„ ∫i redat„ de t‚n„rul Eminescu Ón îCurierul de Ia∫i“.

Ast„zi, spre ru∫inea noastr„, a Ónceput s„ b‚ntuie un blestemat curent de opinie, insuflat de ni∫te mercenari f„r„ ˛ar„ ∫i f„r„ scrupule, care nu au nici o meserie, dar se pricep de minune s„ injecteze venin Ón starea de spirit a rom‚nilor.

Risipi˛i de criv„˛ul pustiet„˛ii pe meleagurile noastre, tot felul de irozi ai minciunii ∫i ai de∫ert„ciunii, Ón c‚rd„∫ie cu ni∫te cozi de topor autohtone, Óncearc„ s„ extirpe nervul sentimentului na˛ional, predic‚nd prin manualele alternative de liceu, prin emisiuni de televiziune, prin unele publica˛ii ∫i pe la ni∫te simpozioane ridicole, teza conform c„reia îÓn lumea modern„ nu mai este recomandabil s„ fii patriot ∫i c„ statul-na˛iune ∫i-a tr„it traiul, ∫i-a m‚ncat m„laiul“.

De aproape 15 ani Óncoace, o liot„ de netrebnici pune la st‚lpul infamiei tot ceea ce e rom‚nesc, spurc„ Ónsemnele ∫i simbolurile demnit„˛ii na˛ionale, insult„ memoria lui ™tefan cel Mare care, vezi, Doamne, ar fi fost un afemeiat, deci nu trebuia sanctificat de Biserica Ortodox„, dar ∫i memoria lui Mihai Viteazul, care ar fi fost un aventurier ∫i un condotier, precum ∫i memoria altor desc„lec„tori de ˛ar„.

Toat„ lumea are voie s„-∫i glorifice Ónainta∫ii, s„ arboreze drapelul na˛ional, s„ intoneze c‚ntecele vechi ale Ón„l˛„rii suflete∫ti, a∫a cum fac americanii, francezii, englezii, germanii, spaniolii, italienii, portughezii, ru∫ii, scandinavii, chinezii, japonezii, israelienii ∫i alte neamuri, numai noi, rom‚nii, nu avem voie, fiindc„ se reped ni∫te profesioni∫ti ai diversiunii, vaccina˛i cu tot felul de burse suspecte ∫i ciupi˛i de ni∫te servicii secrete str„ine, s„ ne denun˛e Ón stil inchizitorial, pe motiv c„ am fi na˛ional-extremi∫ti.

Rom‚nii au Ónceput s„ fie trata˛i ca ni∫te cobai ai unor experimente de gulag, de tipul mancurtiz„rii, al

sp„l„rii creierului, f‚nt‚nile sufletului rom‚nesc sunt otr„vite zi de zi. P‚n„ ∫i cei trei magi ai civiliza˛iei rom‚ne∫ti din secolul XX, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, sunt b„l„c„ri˛i ∫i ∫tampila˛i cu infamanta diatrib„ de îfasci∫ti“. Nu se poate at‚ta mizerie moral„! Destul! Ajunge! Am spus-o ∫i o repet: e prea mult pentru o genera˛ie s„ moar„ ∫i de foame, ∫i de ru∫ine!

fi„rile de pe b„tr‚nul continent se pot integra Ón Europa unit„ numai cu valorile lor inconfundabile, numai cu specificul na˛ional al lor. Noi vom fi respecta˛i ca rom‚ni, nu ca o mas„ amorf„, n„scut„ Ón laboratoarele de clonare pe care le Óntre˛in reprezentan˛ii unor secte raeliene, f„r„ patrie ∫i f„r„ Dumnezeu.

Rom‚nia are nevoie mai mult ca oric‚nd de oameni de caracter, iubitori de neam ∫i de Biblie, la fel cum au fost p„rin˛ii no∫tri ∫i lan˛ul genera˛iilor de Ónainta∫i.

Rom‚nia are nevoie, totodat„, mai pu˛in de sabia propriu-zis„ a lui ™tefan cel Mare, Ónc„ prizonier„ la turci, ∫i mai mult de spiritul epocii sale, eroic, creator, biruitor prin cruce.

Doamnelor ∫i domnilor,

Ne-am adunat ast„zi aici pentru comemorarea unei jum„t„˛i de mileniu de la trecerea Ón ve∫nicie a lui ™tefan cel Mare. El a f„cut ceea ce era pl„cut Ónaintea Domnului ∫i a adormit l‚ng„ p„rin˛ii s„i, cum ar spune Cartea Sf‚nt„. Ar trebui ca parastasul de 500 de ani al lui ™tefan cel Mare s„ fie un prilej trist, ∫i, totu∫i, avem at‚tea motive s„ ne bucur„m, fiindc„ ™tefan nu a murit, cum nu moare nici soarele de pe cer.

Nicolae Iorga scria c„, pe la anul 1550, marinarii s‚rbi din Ragusa, Dubrovnicul de azi, c‚ntau ceva neasemuit de frumos, care se c‚nt„ ∫i azi: î™tefan, ™tefan, domn cel mare,/Seam„n pe lume nu are/Dec‚t numai m‚ndrul soare!“

Poate muri un astfel de om, c‚nd numele lui e imortalizat Ón m‚n„stirile, schiturile, izvoarele, colinele, poienile, r„scrucile, pe∫terile ∫i mun˛ii Moldovei?

S„ ne g‚ndim ast„zi la rom‚nii de pe ambele maluri ale Prutului ∫i s„ ne rug„m la bunul Dumnezeu s„ ajute revenirea pe cale pa∫nic„, Ón Europa unit„, a Basarabiei ∫i a Bucovinei de Nord, teritorii etern rom‚ne∫ti, la patria-mam„.

S„ nu uit„m nici setea de dreptate a lui ™tefan, nici spiritul s„u vizionar, a∫a cum au fost ele reflectate Ón finalul de apoteoz„ al capodoperei îApus de Soare“ de Delavrancea, c„ îMoldova n-a fost a str„mo∫ilor mei, n-a fost a mea ∫i nu e a voastr„, ci a urma∫ilor vo∫tri ∫i a urma∫ilor urma∫ilor vo∫tri, Ón veacul vecilor!“.

Prin urmare, Moldova nu e a ciocoilor ∫i a baronilor locali, care o t‚lh„resc ∫i o Ónfometeaz„, Moldova e a acestor prunci de pl„ie∫i ∫i r„ze∫i care trebuie s„ tr„iasc„ Óntr-o ˛ar„ cinstit„ ∫i demn„, eliberat„ de mafia rapace a acestor vremuri de ad‚nc„ ru∫ine na˛ional„.

Œmi plec fruntea ∫i genunchii Ónaintea acestui gigant care a fost ™tefan cel Mare, mu∫atinul frumos la chip ∫i la suflet.

Propun ca la ora 12,00 a zilei de 2 iulie 2004, pe toat„ Óntinderea rom‚nit„˛ii, s„ se trag„ clopotele, s„ se aprind„ candelele la icoan„ ∫i s„ se p„streze un minut de reculegere, fiindc„ o dat„, o singur„ dat„ se Ómpline∫te o jum„tate de mileniu de la intrarea pe poarta

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004 Ómp„r„teasc„ a Raiului a acelui rom‚n cu inim„ de leu care a salvat ˛ara de la pieire ∫i Europa de la umilire.

Este momentul istoric Ón care Partidul Rom‚nia Mare face apel la o adev„rat„ concordie ∫i solidaritate na˛ional„ Ón jurul idealurilor s„n„toase pentru care au tr„it ∫i au murit colo∫i ca ™tefan cel Mare.

Am s„ Ónchei cu c‚teva dintre nemuritoarele versuri ale capodoperei lui Eminescu, îDoina“, at‚t de valabile ∫i azi: î™tefane, M„ria Ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las„ arhimandritului/Toat„ grija schitului,/Las„ grija sfin˛ilor/Œn sama p„rin˛ilor,/Clopotele s„ le trag„, /Ziua-ntreag„,/ Noaptea-ntreag„,/Doar s-a Óndura Dumnezeu,/Ca s„-˛i m‚ntui neamul t„u./Tu te-nal˛„ din morm‚nt,/S„ te-aud din corn sun‚nd/™i Moldova adun‚nd./De-i suna din corn o dat„,/Ai s-aduni Moldova toat„./De-i suna de dou„ ori,/Œ˛i vin codrii-n ajutor./De-i suna a treia oar„,/To˛i du∫manii or s„ piar„/Din hotar„ Ón hotar„,/Œndr„gi-i-ar ciorile ∫i sp‚nzur„torile.“

S„ ne tr„ie∫ti ve∫nic, p„rinte al patriei! La mul˛i ani, M„ria Ta!

Ioan Onisei

Doamnelor ∫i domnilor,

Prin agenda pe care ∫i de aceast„ dat„ Guvernul o Óntocme∫te Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ˛„rii s-a reunit ast„zi, cu solemnitate, pentru a comemora personalitatea, ajuns„ istorie c„l„uzitoare, a voievodului ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt.

Dup„ un funebru obicei, manifest„rile evocatoare, ce se vor desf„∫ura p‚n„ Ón zilele de 2, 4 iulie, sunt legate nu de na∫terea, nu de victoriile, ci de moartea lui ™tefan.

Comemor„m, iat„, Ómplinirea a 500 de ani de c‚nd ™tefan Voievod a trecut Ón nefiin˛„, p„∫ind Ón eternitatea poporului rom‚n.

Se pot spune ∫i s-au ∫i spus multe, me∫te∫ugite ∫i frumoase cuvinte despre ™tefan Voievod, domnul Moldovei Ón perioada 1457—1504.

Se pot rosti cuvinte frumoase, neputincioase cuvinte despre voievodul c„ruia i-au fost atribuite dou„ dintre cele mai cuprinz„toare ∫i Ón„l˛„toare Ónsu∫iri ce fac s„ treac„ peste veacuri un c‚rmuitor. I s-a spus ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt.

Uns ca domn la 12 aprilie 1457, ™tefan cel Mare a ridicat prestigiul Moldovei la nivelul celorlalte state medievale.

Victorios Ón 34 din cele 36 de b„t„lii Ón fruntea c„rora s-a aflat, ™tefan cel Mare ∫i Sf‚nt a fost timp de 47 de ani sufletul, mintea ∫i bra˛ele puternice ale fi„rii Moldovei.

Doamnelor ∫i domnilor,

A vorbi frumos, uneori exagerat sau mistificat, despre trecut este, adeseori, cea mai facil„ Óncercare de a-˛i manifesta patriotismul. A aproba ∫i a pune Ón practic„ programe festiviste de comemorare poate fi chiar o impietate, chiar o Óncercare costisitoare, ∫i financiar, ∫i spiritual, de a reÓnvia o form„ de propagand„ care vede Ón istorie un ingredient al identit„˛ii na˛ionale, cu care Óncearc„ s„ se legitimeze puternicii zilei.

Asemeni lui Lucian Boia cred, la r‚ndu-mi, c„ privim prea mult spre trecut, spre un trecut cu u∫urin˛„ mitificat, ∫i prea pu˛in Ón prezent ∫i spre viitor. Problemele prezentului se rezolv„ cu mijloacele ∫i din perspectiva prezentului. Trebuie s„ dovedim c„ Rom‚nia Ónseamn„ ceva ast„zi ∫i mai cu seam„ c„ va Ónsemna ceva m‚ine. V„ mul˛umesc pentru aten˛ie.

## **Domnul Napoleon Pop:**

Domnilor pre∫edin˛i ai Camerelor Parlamentului, Domnule prim-ministru, Domnilor mini∫tri, Stima˛i colegi,

Œncep acest discurs prin a reaminti momentul istoric c‚nd domnitorul ™tefan cel Mare a urcat pe tronul Moldovei. Dup„ victoria ob˛inut„ contra unchiului s„u Petru Aron, cel care Ón 1451, la Reuseni, Ól ucisese pe tat„l s„u, Bogdan, iar Ón 1456 Ónchinase f„r„ lupt„ ˛ara turcilor, ™tefan cel Mare a convocat Adunarea ˛„rii la locul ce se chema Direptate ∫i i-a Óntrebat pe to˛i: îIastele cu voia tuturor s„ le fie domn?“, ei cu to˛ii au strigat Óntr-un glas: îŒn mul˛i ani de la Dumnezeu s„ ne domne∫ti!“, cum ne informeaz„ cronicarul Grigore Ureche.

Astfel a Ónceput o domnie glorioas„ de 47 de ani ∫i 3 luni a unui domn nepereche Ón istoria rom‚nilor prin realiz„rile remarcabile Ón politica intern„, Ón rela˛iile cu statele vecine, Ón lupta dus„ pentru ap„rarea ˛„rii.

Acela∫i cronicar, Grigore Ureche, Ól prezint„ astfel pe ™tefan: îEra un om Óntreg la fire, nelene∫ ∫i lucrul s„u Ól ∫tia a-l acoperi, ∫i unde nu g‚ndeai acolo Ól aflai. La lucru de r„zboaie me∫ter, unde era nevoie Ónsu∫i se v‚ra, ca v„z‚ndu-l ai s„i s„ nu se Óndep„rteze, ∫i pentru aceea rar r„zboi de nu biruia, ∫i unde ne biruiau al˛ii, nu pierdea n„dejdea, ci, ∫tiindu-se c„zut jos, se ridica deasupra biruitorilor.“

™tefan cel Mare r„m‚ne pentru rom‚ni un domn admirat ∫i respectat pentru munc„, pentru d„ruire, pentru talentul s„u militar, pentru iscusin˛a diplomatic„, pentru modul cum a ∫tiut s„ conduc„ destinele unei ˛„ri mici, îa∫ezat„ Ón calea r„ut„˛ilor“, cum afirma acela∫i Grigore Ureche. Conduc„torul unei ˛„ri mici, el a devenit mare prin modul cum a ∫tiut s„ dirijeze at‚t politica sa intern„, c‚t ∫i, mai ales, cea extern„, dovedindu-se un conduc„tor genial, fiind omul potrivit la locul potrivit, dac„ ne raport„m la marile sale victorii repurtate contra sultanului Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului Ón mai 1453, la victoria contra regelui Matei Corvin, socotit cel mai valoros rege al Ungariei medievale, la victoria contra regelui Poloniei, Ioan Albert, din Codrii Cosminului, din octombrie 1497.

Con∫tient ce Ónseamn„ ˛ara sa pentru Europa Ón lupta contra turcilor de religie islamic„, ™tefan, Ón scrisoarea sa adresat„ la 25 ianuarie 1475 principilor europeni, dup„ marea victorie de la Vaslui, afirma: îDar dac„, ne fereasc„ de a∫a ceva, atunci toat„ cre∫tin„tatea va fi Ón mare primejdie, iar noi f„g„duim pe credin˛a noastr„

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004 cre∫tineasc„ ∫i cu jur„m‚ntul Domniei noastre c„ vom sta Ón picioare ∫i ne vom lupta p‚n„ la moarte pentru legea cre∫tin„t„˛ii, noi, cu capul nostru!“ Iat„, acest domn al unei ˛„ri∫oare de la marginea Europei ∫i a cre∫tin„t„˛ii avea o vedere deosebit„ despre rolul ˛„rii sale ∫i era con∫tient c„ lupt‚nd pentru ap„rarea micu˛ei sale patrii el lupt„ ∫i se sacrific„ pentru salvarea Europei ∫i a cre∫tin„t„˛ii. C‚t de valabil„ este ∫i ast„zi aceast„ g‚ndire a marelui domn! S-a dovedit a fi ∫i un vizionar pentru viitor!

™tefan cel Mare a ridicat Moldova, pe care o numea îPoarta Cre∫tin„t„˛ii“, la un prestigiu pe care nu l-a mai avut niciodat„, iar victoriile sale militare, prin care a oprit p„trunderea Ón Europa a turcilor musulmani, au avut un r„sunet european, f„c‚nd ca cei ce conduceau destinele b„tr‚nului continent Ón acea vreme, regii Ungariei ∫i Poloniei, dogele Vene˛iei, Papa de la Roma, cronicarii ∫i istoricii vremii, s„-l elogieze ∫i s„-l denumeasc„ îap„r„torul ∫i eroul cre∫tin„t„˛ii“. Cum s„ nu fii mi∫cat p‚n„ Ón ad‚ncul sufletului c‚nd afli despre modul cum era v„zut marele nostru Ónainta∫ de mari ai timpului?

Cronicarul contemporan cu ™tefan, polonezul Jan Glugosz, exclama: îO, ce b„rbat demn de admira˛ie, cu nimic mai prejos ca eroicii principi pe care Ói admir„m at‚t, care Ón zilele noastre a repurtat o victorie at‚t de str„lucit„ asupra turcilor, primul Óntre principii din lume!“

La r‚ndul s„u, Papa Sixtus al IV-lea Ói scria cu admira˛ie lui ™tefan urm„toarele: îFaptele pe care le-ai Óndeplinit p‚n„ acum cu at‚ta Ón˛elepciune ∫i vitejie Ómpotriva necredincio∫ilor turci, du∫manii no∫tri comuni, au ad„ugat numelui t„u at‚ta str„lucire Ónc‚t to˛i vorbesc de tine ∫i te laud„ Ón mod unanim!“

Dintr-un raport adresat dogelui Vene˛iei de medicul Muriano, cel care l-a operat pe ™tefan ∫i a fost prezent la ultimele momente din via˛a marelui domnitor, afl„m ultimele cuvinte, rostite pe patul de moarte, ale ilustrului moldovean: îDe c‚nd sunt domn al acestei ˛„ri am dat 36 de b„t„lii, din care Ón 34 am Ónvins ∫i Ón dou„ am pierdut!“ Care principe, ne Óntreb„m, ∫i nu numai rom‚n, mai poate vorbi de un asemenea impresionant palmares?

Istoria faptelor m„re˛e s„v‚r∫ite de ™tefan cel Mare Ón lunga ∫i glorioasa sa domnie se afl„, pe l‚ng„ scrierea lor Ón cronici ∫i Ón anale, ∫i Ón zidurile celor 44 de biserici ∫i m„n„stiri ridicate Ón Óntreaga Moldov„, pentru a mul˛umi lui Dumnezeu c„ a salvat ˛ara de pericole. Faptele lui s-au transmis din genera˛ie Ón genera˛ie, din gur„ Ón gur„, intr‚nd Ón legende, Ón poezii populare, Ón povestiri istorice.

G‚ndirea politic„ a marelui domn este uimitor de valabil„ ∫i ast„zi, c‚nd noi, urma∫ii marelui domn, lupt„m de fapt pentru realizarea a ceea ce a dorit marele nostru Ónainta∫: unitatea rom‚nilor, intrarea Ón marea familie a popoarelor europene, pentru care ™tefan luptase ∫i pe care o ap„rase, primind titlul de îAtlet al lui Hristos“.

Suntem datori fa˛„ de marele ™tefan s„ fim la Ón„l˛imea aspira˛iilor sale, s„ ac˛ion„m unitar, energic ∫i hot„r‚t, cum a f„cut el pentru intrarea ∫i integrarea noastr„ Ón marea familie european„.

Acum, c‚nd comemor„m 500 de ani de la trecerea Ón nefiin˛„ a marelui ™tefan, poate cel mai mare conduc„tor pe care l-au dat rom‚nii vreodat„, s„ l„s„m g‚ndurile ∫i sentimentele noastre s„ vibreze al„turi de cronicarul

Grigore Ureche, ∫i el emo˛ionat Ón urm„ cu cinci veacuri: îŒngropat-au pe ™tefan Vod„ Ón M„n„stirea Putna, cu mult„ jale ∫i pl‚ngere a tuturor locuitorilor ˛„rii, c‚nd pl‚ngeau to˛i ca dup„ un p„rinte al lor, c„ cuno∫teau to˛i c„ li se duce mult bine ∫i ap„rarea, c„ dup„ moartea lui Ói ziceau Sf‚ntul ™tefan Vod„.“

Mul˛umesc pentru aten˛ie.

## **Domnul Németh Csaba:**

Domnule prim-ministru, Domnilor mini∫tri, Doamnelor ∫i domnilor senatori ∫i deputa˛i,

™tefan cel Mare a fost, f„r„ Óndoial„, cea mai puternic„ personalitate dat„ de poporul rom‚n Ón secolul al XV-lea. îGospodar ∫i iubitor al lucrurilor frumoase“, dup„ Nicolae Iorga, Ón˛eleg‚nd just cerin˛ele epocii sale, ale societ„˛ii europene a vremii, ∫i sprijinindu-se pe p„turile cele mai numeroase ∫i mai s„n„toase ale ˛„rii. El a restabilit ordinea Ón interior, a luat m„suri pentru func˛ionarea normal„ a v„milor ∫i pentru str‚ngerea d„rilor, m„suri ce au influen˛at pozitiv dezvoltarea economic„ a ˛„rii, a realizat mari progrese pe calea centraliz„rii statului, Ón Ónt„rirea capacit„˛ii de ap„rare a Moldovei.

Urm‚nd ca scop principal asigurarea independen˛ei, libert„˛ii ∫i ridic„rii ˛„rii, Ón politica extern„ a Moldovei din acel timp se disting mai multe etape, Ón fiecare dintre ele voievodul c„ut‚nd realizarea unor obiective precise.

O domnie at‚t de lung„ precum a voievodului ™tefan, Óntre anii 1457—1504, comport„ repetate evalu„ri ale rela˛iilor interna˛ionale aflate Óntr-o mi∫care perpetu„. Œn principal, Moldova ∫i-a modelat atitudinea Ón func˛ie de pozi˛ia Poloniei, Ungariei ∫i a Imperiului Otoman, fiecare dintre ele exprim‚ndu-se Ón func˛ie de reac˛ia celorlalte puteri.

Caracteristica g‚ndirii politice a lui ™tefan a fost c„ a urm„rit perseverent s„ nu se confrunte cu doi du∫mani deodat„. Consecvent acestui principiu, Óntr-o prim„ parte a domniei a p„strat rela˛iile cu Imperiul Otoman, inclusiv prin plata tributului, a pus cap„t raporturilor de vasalitate cu Ungaria, a Ónl„turat suzeranitatea maghiar„, prin acceptarea celei poloneze.

Rivalitatea pentru Chilia, cetate pierdut„ Ón 1448 Ón favoarea Ungariei, ∫i ocuparea acesteia de c„tre ™tefan, la 26 ianuarie 1465, a determinat o deteriorare constant„ a raporturilor moldo-ungare Óntre anii 1465—1467 ∫i a dus la campania regelui Ungariei Ón Moldova, la lupta de noapte din 14—15 decembrie 1467, de la Baia. Œn anii care au urmat acestor evenimente s-au statornicit raporturi de bun„ vecin„tate Óntre Moldova ∫i Ungaria, mai ales c„ cele dou„ ˛„ri aveau interese comune: lupta Ómpotriva pericolului otoman, lupta pentru ap„rarea Europei ∫i a cre∫tinismului.

Œn marile r„zboaie de ap„rare Ómpotriva Imperiului Otoman, Ón luptele de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, ∫i de la Valea Alb„, la 25 iulie 1476, s-au manifestat pe

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004 deplin calit„˛ile de conduc„tor de o∫ti ale voievodului. Dup„ cronicarul polonez Wapowski, a fost îun om vrednic, iscusit ∫i r„zboinic norocos. ™tefan a fost Ónzestrat cu virtu˛i de erou, a∫a Ónc‚t, pe drept cuv‚nt, merit„ s„ fie socotit printre b„rba˛ii vesti˛i Ón arta r„zboiului“.

Œn acest context, trebuie men˛ionat c„ apelurile c„tre marile puteri cre∫tine Ón ceasul de cump„n„ imediat premerg„tor acestor lupte nu au g„sit ecoul solicitat. Œn sprijinul s„u au venit doar 5.000 de secui ∫i 1.800 de al˛i ardeleni. Luptele grele de l‚ng„ Lacul C„tl„buga ∫i Scheia, din 1485, respectiv 1486, l-au convins probabil pe ™tefan c„ Ón noile condi˛ii rela˛iile permanent ostile trebuie Ónlocuite cu Ón˛elegerea ∫i pacea.

Œn 1503, cele dou„ ˛„ri rom‚ne extracarpatice erau incluse Ón Tratatul Óncheiat de Ungaria cu Poarta. Potrivit acestor reglement„ri, obliga˛iile lor se limitau doar la plata tributului, cea mai bun„ pozi˛ie Ón raporturile cu Imperiul Otoman la cap„tul a aproape un secol de lupte.

Dup„ pacea cu turcii, ™tefan a Óncheiat Ón 1489 un nou tratat cu Ungaria. Un alt succes al diploma˛iei moldovene a fost, la sf‚r∫itul vie˛ii ∫i domniei lui ™tefan, Tratatul cu Polonia din 12 iulie 1499, Óncheiat la 2 ani dup„ victoria asupra armatei poloneze la Codrii Cosminului, care consfin˛ea Óncetarea oric„rei forme de vasalitate.

La sf‚r∫itul unei vie˛i ∫i domnii Ónchinate ap„r„rii valorilor culturii ∫i civiliza˛iei europene, a cre∫tinismului, la 2 iulie 1504, la moartea sa, voievodul ™tefan las„ urma∫ilor o Moldov„ prosper„, stabil„, cunoscut„ ∫i recunoscut„ de ˛„rile vechiului continent.

Mul˛umesc.

Gheorghe Firczak

## **Domnul Gheorghe Firczak:**

Domnilor pre∫edin˛i, Domnule prim-ministru, Œnalt Preasfin˛ia Voastr„, Eminen˛a voastr„, Doamnelor ∫i domnilor mini∫tri,

Doamnelor ∫i domnilor senatori ∫i deputa˛i,

Domnia lui ™tefan cel Mare este o pagin„ glorioas„ a istoriei rom‚nilor. Voievodul pe care Ól comemor„m Ón acest an a fost cel mai de seam„ descendent al desc„lec„torilor maramure∫eni ai fi„rii Moldovei, pe linie patern„, ∫i al unei familii boiere∫ti de origine muntean„, pe linie matern„. Asociat la domnie de tat„l s„u, voievodul Bogdan al II-lea, poart„ acela∫i titlu cu p„rintele s„u Ónc„ din timpul vie˛ii acestuia.

Semnifica˛ia domniei sale, explicat„ cel mai adesea prin num„rul mare de ani petrecu˛i Ón fruntea ˛„rii sau prin ∫irul de victorii ob˛inute Ón luptele cu diferi˛ii inamici ai Moldovei, este, credem noi, cel mai bine subliniat„ de voca˛ia european„ a politicii sale. Dac„ Mircea cel B„tr‚n ∫i Iancu de Hunedoara deschid calea colabor„rii cu diverse for˛e europene, ™tefan este cel care aduce Ón aten˛ia Europei importan˛a geostrategic„ a voievodatelor

rom‚ne∫ti, rolul pe care acestea Ól pot juca Ón ap„rarea identit„˛ii europene Ón fa˛a pericolului otoman.

De altfel, Óntre politica intern„ ∫i cea extern„ a marelui voievod exist„ o leg„tur„ organic„. Œntreaga Europ„, Óntr-un fel sau altul, Ón secolul al XV-lea, Óncerca Ónt„rirea puterii centrale a suveranului ca premis„ absolut„ necesar„ pentru centralizarea statelor feudale.

Nici un alt voievod nu a reu∫it Ón aceea∫i m„sur„ ca ™tefan cel Mare s„ impun„ autoritatea sa ca suport al existen˛ei statale, ∫i nu ca o exprimare a unei puteri personale nem„surate. Consolidarea pozi˛iei sale s-a realizat prin promovarea Ón dreg„torii a unor _homines novi_ , proveni˛i din boierimea mijlocie ∫i mic„, Ón unele cazuri, chiar din ˛„r„nimea liber„.

Œn acest fel, Moldova, Ón anii domniei sale, nu a fost periclitat„ de tendin˛ele centrifuge ale marii boierimi. Astfel, ˛ara a fost preg„tit„ tot timpul s„ fac„ fa˛„ pericolelor externe care o amenin˛au din timp Ón timp.

Œn plan extern, Moldova lui ™tefan a fost nevoit„ s„ reziste unor presiuni exercitate de trei ˛„ri puternice: Polonia, Ungaria ∫i, nu Ón ultimul r‚nd, Imperiul Otoman. A ∫tiut cu abilitate s„ exploateze contradic˛iile dintre acestea, Ón a∫a fel Ónc‚t Moldova s„-∫i men˛in„ independen˛a, chiar dac„ temporar a trebuit s„ recunoasc„ succesiv suzeranitatea polon„ ∫i otoman„.

Victoriile sale pe c‚mpul de lupt„ reprezint„ pentru istoria rom‚neasc„ acea pagin„ glorioas„ care ne arat„ c„ adeseori diploma˛ia trebuia s„ fie Ónlocuit„ cu fermitatea reprezentat„ de lupta armat„.

Personalitatea sa cov‚r∫itoare a constituit un exemplu pentru con∫tiin˛a public„ rom‚neasc„, contribuind _avant la lettre_ la concretizarea unui spirit civic rom‚nesc, manifestat la superlativ, cel pu˛in Ón plan ideatic. Subsumat„ imperativelor vremii, domnia lui ™tefan cel Mare se constituie Óntr-o form„ superioar„ de manifestare a intereselor rom‚ne∫ti la acea dat„. La sf‚r∫itul Óndelungatei sale domnii, cu pre˛ul a numeroase lupte ∫i r„zboaie, dar ∫i cu ajutorul diploma˛iei, a l„sat Moldovei un statut interna˛ional cu mult superior celui de la Ónceputul domniei sale.

Calit„˛ile marelui voievod sunt cunoscute ∫i din caracteriz„rile f„cute chiar de inamici. Cronicarul turc Mehmet Mesri men˛ioneaz„ victoriile ob˛inute Ón luptele cu Soliman Pa∫a ∫i Matei Corvinul.

Interesant este de subliniat c„ epitetul îcel Mare“ se consolideaz„ Ón con∫tiin˛a rom‚neasc„ printr-o apreciere a regelui Poloniei Sigismund I, care, la 3 februarie 1531 – deci, dup„ aproape trei decenii de la trecerea Ón eternitate a voievodului –, Ól caracterizeaz„ Óntr-o epistol„: îStephanus Ille Magnus“. Un alt cronicar polonez, Martin Kromer, repet„ mai t‚rziu aceast„ caracterizare, preluat„ ulterior ∫i de bine cunoscutul cronicar polonez Glugosz. Ambii au fost impresiona˛i de felul Ón care i-a Ónvins pe turci. Din ∫irul aprecierilor superlative nu putea lipsi cea a suveranului pontif la acea dat„, Sixtus al IV-lea, care Ól caracterizeaz„ drept: î _Verus christianae fidei athleta._ “

Ast„zi ∫i Óntotdeauna, noi, minorit„˛ile na˛ionale, ca cet„˛eni ai Rom‚niei, Ól omagiem pe domnul Moldovei ™tefan cel Mare. Œn diverse momente ale istoriei a avut multiple contacte cu polonezi ∫i maghiari, turci, t„tari, ru∫i sau ruteni, cel mai adesea conflictuale, dar de multe ori ∫i pa∫nice. Ele fac parte din tezaurul comun de

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004 convie˛uire de-a lungul secolelor, fiind ast„zi pentru noi un Óndemn pentru o rela˛ie de colaborare, pre˛uire ∫i respect reciproc at‚t interetnic, c‚t, mai ales, interuman. Acestea sunt sensurile ample ale celebrului dicton herodotian, mult mai bine cunoscut Ón varianta sa latin„: “ î _Historia magistra vitae._

Evident c„ Europa de ast„zi este cu totul alta dec‚t cea a secolelor anterioare, dar pentru a ajunge aici a fost nevoie de o imens„ acumulare de experien˛„, Ón primul r‚nd, politic„. Œn aceasta se integreaz„, Ón mod evident, ∫i glorioasa domnie a lui ™tefan cel Mare.

V„ mul˛umesc.