Adrian P„unescu

## **Domnul Adrian P„unescu:**

Asta, c„ e frumoas„... Nici noi nu suntem foarte frumo∫i. La estetic„ ne vom g‚ndi dup„ ce se lini∫tesc lucrurile. Dar m„ surprinde acest tupeu. D‚nsa face parte, de altfel, dintr-o categorie r„sp‚ndit„ ast„zi, categoria oamenilor f„r„ trecut, oameni care nu ∫tiu, de exemplu, ce au f„cut Ónainte de ’90 ∫i hot„r„sc ei s„ ne pun„ numai Ón fa˛a a ceea ce au f„cut dup„ 1989. Una dintre politicienele noastre nu ˛ine minte tinere˛ea ei zglobie prin hoteluri din Vest, unde era foarte curioas„ ce mai g‚ndesc str„inii care vin pe la noi, dar are preten˛ii maximale de la ceilal˛i. Fiecare dintre noi are petele lui ∫i, a∫a cum am mai spus o dat„, chiar dac„ sunt...

Iat„, am produs o stare de bun„ dispozi˛ie domnului senator Károly, care e foarte fericit... Pe mai departe, domnule senator. Nu ∫tiu de ce v„ amuza˛i...

Ziceam c„ fiecare dintre noi are, m„ rog, dreptul de a avea pete. A∫a e Ón via˛„. Via˛a e, Ón general, toxic„. Moartea este profund netoxic„. Dup„ moarte, nu te mai Ómboln„ve∫ti de nimic. A∫a s-a constatat.

Dar, cum am mai spus, ∫i vreau s-o pun Óntr-o declara˛ie politic„, m-am interesat Óndeaproape, nu dalma˛ienii sunt cele mai oribile f„pturi canine, ci jigodiile ∫i javrele. ™i eu cred c„ unii dintre contemporanii no∫tri ar trebui s„ se fereasc„ de a deveni jigodii ∫i javre, nu dalma˛ieni. Dalma˛ienii sunt aproape naturali. C„ a∫a e via˛a, cu bine ∫i r„u... Mai conteaz„ ∫i raportul dintre petele de pe fiecare dalma˛ian ∫i restul corpului s„u.

Eu am trimis acestor f„pturi r„spunsul la afirma˛ia c„ eu a∫ fi fost propagandist al regimului comunist. Œnt‚i de toate, c„ nu era interzis s„ fii. Era legitim„ Ón Rom‚nia existen˛a comunismului. Nu mi-a dat nimeni de ales atunci c‚nd m-am n„scut, atunci c‚nd am fost Ón ∫coli Ón care Ón„l˛am lui Stalin slav„, slav„... Nu mi-a spus nimeni: îDomnule, fii atent c„ po˛i s„-l alegi pe Churchill“, c„ nu era voie. Nu mi-a dat nimeni de ales atunci c‚nd

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 154/13.XI.2004 tata a fost condamnat la 15 ani pu∫c„rie politic„ pentru c„ era liberal ∫i pentru c„ ura comunismul. Dar mie nu mi-a dat nimeni alt„ ∫ans„. Nimeni nu a s„rit din vestul Europei s„ o scoat„ pe aceast„ am„r‚t„ de ˛ar„ de sub presiunea ∫i de sub violul soldatului sovietic. Faptul c„ s-a n„scut o genera˛ie la umbra acestui viol nu este vina acelei genera˛ii. Nu comuni∫tii i-au adus pe sovietici Ón Rom‚nia, ci sl„biciunile partidelor politice, sl„biciunile conducerii ˛„rii de atunci, faptul c„ s-au desfiin˛at tocmai partidele politice, faptul c„ nu s-a putut ac˛iona Ómpotriva raptului istoric. Nu eu sunt de vin„ c„ s-a cedat Ardealul, la Viena, la Palatul Belvedere, ci sl„biciunile de atunci ale oamenilor politici ai Rom‚niei.

A∫a c„ s„ nu ni se mai tot invoce nou„ ceea ce nu am putut s„ facem, de∫i, Ón ceea ce m„ prive∫te, m„ laud cu o activitate profund ostil„ dogmei ∫i partidului unic. Am l„udat pe Nicolae Ceau∫escu pentru faptele sale de construc˛ie ∫i pentru politica sa de independen˛„ na˛ional„, dar am fost acela care a spus, Ón momente numeroase, cu insisten˛„: îE prea lung drumul p‚n„-n comunism/De nu-l scurt„m cu g„ri ∫i cu etape,/De nu-l aducem totu∫i mai aproape,/E prea lung drumul p‚n„-n comunism.//Am mai visa, de nu s-ar face zi/∫i pruncii nu ne-ar Óntreba de p‚ine,/E lung ∫i drumul scurt de azi pe m‚ine,/Cu-at‚t mai lung ce ni se n„z„ri.//Am mai Ónchide ochii ∫i-am t„cea,/Dar clasicii vis„rii ne someaz„/S„ fim lucizi, s-avem g‚ndirea treaz„/™i drumu-i lung ∫i via˛a ne e grea.//Nu-i nici un semn mai bun, mai pozitiv,/Sunt crize din cetate Ón cetate/Œnnebunim c‚nd visul nu se poate/™i-n fi∫e scrie: «f„r„ de motiv».//Iluzia ∫i panica mereu/Sunt cele dou„ jalnice extreme,/De care-avem ∫i m‚ine a ne teme,/C„ tot nu-l vom g„si pe Dumnezeu.//C‚nd, obosit„, Óntr-un cerc Ónchis,/Sc‚rbit„, umilit„ lumea noastr„/A vrut s„ se arunce pe fereastr„,/Iau dat un drog, i-au programat un vis.//Acesta e, total ∫i nebunesc,/E comunismul, unica dreptate/Cel hot„r‚t a le-mp„ca pe toate,/Pilonii lui pe osul nostru cresc.//Prea lung, prea t„inuit, prea lung, prea lung/Pustie ve∫nicie exemplar„,/Ni-i dor din c‚nd Ón c‚nd de c‚te-o gar„/Œn care oamenii Ó∫i mai ajung“.