V„ adresez g‚ndurile mele Ón aceast„ s„pt„m‚n„ care anun˛„ sf‚r∫itul actualei legislaturi. Œmi pare r„u c„ sunt bolnav ∫i n-am puterea de a v„ rosti conving„tor ceea ce g‚ndesc destul de conving„tor.
Œn vremea celei mai cumplite sf‚∫ieri polemice a elitelor neamului Óntre ele, la pu˛ine zile dup„ Óncheierea unor alegeri din care clasa politic„ rom‚neasc„ iese maculat„, istovit„ ∫i f„r„ credibilitate, iat„, ca o repara˛ie istoric„ pe care ne-o acord„, de dinainte de noi, calendarul, Ón fine, m„rea˛a, zbuciumata, incomparabila zi de 1 Decembrie, Ón amintirea ∫i spre eterna glorie a zilei
de 1 Decembrie 1918, c‚nd to˛i rom‚nii s-au aflat Ómpreun„ Ón grani˛ele aceleia∫i Rom‚nii, se-ntoarce acas„.
Zilnicele exerci˛ii ale distrugerii prestigiului ∫i autorit„˛ii tuturor actorilor politici, prin propria lor s‚rguin˛„, au c„p„tat, Ón perioada electoral„ 2004 ∫i, parc„, Ón Ónt‚mpinarea absurd„ a Zilei Unirii, o intensitate special„. Ne-am repezit cu to˛ii la acest chilipir istoric, de parc„ ne temeam c„ se termin„ veacul abia Ónceput ∫i nu reu∫im s„ fructific„m toate ocaziile pe care ni le ofer„ el, de a ne murd„ri reciproc ∫i de a ne sec„tui de energiile pozitive de care mai suntem b‚ntui˛i. Constat„m cu to˛ii un anumit deficit de autoritate Ón via˛a public„ rom‚neasc„. Ne mir„m, retoric, de existen˛a acestui deficit de autoritate ∫i, Óntre timp, contribuim, pe m„sura puterilor noastre, la sporirea acestui deficit de autoritate. E parc„ un blestem aceast„ concomiten˛„, s„ semnal„m deficitul de autoritate ∫i, Ón acela∫i timp, s„-l facem mai mare dec‚t e, aproape insuportabil.
Ce voca˛ie sinuciga∫„ ne va fi purt‚nd prin lume s„ ne Ómplinim propriile apeluri de reclam„ personal„, distrug‚ndu-ne s‚rguincios, cum mai spuneam c‚ndva, unii pe al˛ii?! Nu mai conteaz„ demnitate, lege, respect, omenie, onoare, prestigiu, totul e s„ ias„ bine atacul la oasele adversarului. Totul e s„-l spurc„m c‚t putem pe cel din fa˛a noastr„, s„-l Ónjur„m de mam„, de tat„, de pantaloni, de copii, de str„mo∫i, de culoarea ochilor ∫i de tot ce are el mai intim ∫i mai discret.
™i trece perioada electoral„ ∫i trebuie iar s„ ne Ónv„˛„m s„ convie˛uim cu cei pe care am vrut s„-i distrugem ∫i am reu∫it doar s„-i erod„m, cum au f„cut ∫i ei cu noi. Via˛a ne oblig„ s„ tr„im Ón propriile dejec˛ii, pe care le-am folosit frecvent pe frontul Ómpotriva celorlal˛i. La noi, aici, Ón Dacia, niciodat„ Felix, orice adversitate se transform„ Ón du∫m„nie ∫i orice joc, inclusiv cel democratic, e luat Ón tragic ∫i pref„cut Ón tentativ„ de crim„. Fire∫te, exist„ o anumit„ zestre trist„ ∫i Ón trecutul politic al acestei ˛„ri, ura s„lbatic„, pofta de discreditare a adversarului, de distrugere a tuturor prin propriile lor eforturi nefiind ni∫te nout„˛i ale vremii noastre. S-a mai f„cut politic„ murdar„ Ón Rom‚nia, dar nu era singura cale posibil„. Existau ∫i domni, cavaleri, oameni.
Voi prezenta un asemenea caz de demnitate, elegan˛„, curaj istoric ∫i bun-sim˛ perfect educat. Printr-un noroc al arhivelor, a ajuns la noi o scrisoare personal„ a preotului doctor Vasile Lucaciu c„tre Gheorghe Pop de B„se∫ti, scris„ la 2 martie 1894. E vorba, a∫adar, despre o scrisoare pe care autorul o trimite unui prieten, ∫i nu despre un text destinat publicit„˛ii ∫i coafat, Ón consecin˛„. De aceea, toate cuvintele care compun aceast„ scrisoare nu pot fi b„nuite dec‚t de adev„r. Preotul Vasile Lucaciu Ó∫i preg„te∫te prietenul pentru pu∫c„ria comun„ Ón care vor merge din nou, dar Ón ce termeni vorbe∫te Vasile Lucaciu despre un absent, Ra˛iu, de la Sibiu, despre care afirm„, repet, Óntr-o scrisoare de la un om la alt om: îEl m„ Óntrece Ón Ónsufle˛ire. Dac„ avem un astfel de conduc„tor curajos ∫i Ón˛elept, vom putea fi condamna˛i, dar nu Ónvin∫i.“
Compara˛i, v„ rog, puritatea moral„ ∫i capacitatea de jertf„ a acestei genera˛ii care a preg„tit Marea Unire prin sacrificii proprii, intr‚nd f„r„ ∫ov„ire Ón pu∫c„riile de la Szeghed ∫i S„tmar, cu rela˛iile dintre noi.
Iat„ scrisoarea. Dup„ p„rerea mea, o scrisoare ca o pies„ de teatru, scris„ de Óns„∫i realitatea psihic„ a lui Vasile Lucaciu.
MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 164/8.XII.2004
## îScumpe bade,
Suntem Ón luna martie ∫i numai dou„ luni ne mai despart de dezbaterea ce va avea loc la Cluj.“ El prin dezbatere Ón˛elege procesul politic care i se f„cea la Cluj. îAcest proces al nostru va trebui s„ aib„ un r„sunet istoric. A∫tept cu ner„bdare...“ — cu ner„bdare a∫tepta pu∫c„ria∫ul Vasile Lucaciu intrarea Óntr-o nou„ pu∫c„rie — î...a∫tept cu ner„bdare procesul ∫i sunt convins c„ vom putea ar„ta din nou tiranilor no∫tri demnitatea noastr„ de a sta neclinti˛i fa˛„ de orice tentativ„ sau uneltire a lor. Œn ce m„ prive∫te pe mine, eu stau ca ∫i cum a∫ fi deja Ón Ónchisoare. Nu-mi pot p„r„si casa, f„r„ a fi urm„rit de jandarmi. Recuno∫ti, drag„ bade, c‚t a fost zadarnic s„ te Óncrezi Ón gra˛ia Ómp„ratului. Nu se deosebe∫te nici el de guvernele sale. C‚nd te pl‚ngi la Ómp„rat e ca ∫i c‚nd te-ai pl‚nge directorului pu∫c„riei contra brutalit„˛ii temnicerului. Cauza noastr„ na˛ional„ nu se poate c‚∫tiga dec‚t prin lupt„ ∫i solidaritatea noastr„ d‚rz„ ∫i neÓnfricat„. Sunt sigur c„ vom fi condamna˛i grav. Cel pu˛in s„ ne purt„m cu demnitate ∫i m‚ndrie la proces ∫i la pu∫c„rie. S„ le ar„t„m c„ nu ne temem de amenin˛„rile lor, nici de argument„rile lor viclene ∫i nici de cruzimea lor. Ne a∫tept„m la cele mai grozave inchizi˛ii. Ele nu trebuie s„ ne intimideze, s„ ne sl„beasc„ credin˛a, ci, din contr„, s„ ne-o Ónt„reasc„, ∫i convingerea mea ferm„ e c„ trebuie s„ ne dezrobim de jugul str„in cu orice pre˛, aduc‚nd chiar jertfa suprem„, via˛a.“
## Domnilor colegi,
V„ citesc scrisoarea aceasta cu g‚ndul c„ ea va avea, Ón primul r‚nd, cum s„ ajung„ la urechile dumneavoastr„ ∫i v-a∫ ruga s„ ave˛i pu˛in„ r„bdare pentru ea. Este o prob„ de demnitate cum nu sunt multe Ón istorie.
îŒn ce m„ prive∫te pe mine, eu m-am obi∫nuit cu pu∫c„ria ∫i am Óncrederea neclintit„ c„ ne vom r„zbuna ∫i r„zbunarea noastr„ va fi groaznic„ pentru ei.“
O s„ vede˛i acum ce Ón˛elege preotul doctor Vasile Lucaciu prin r„zbunare. Poate ve˛i crede c„ dore∫te moartea adversarilor. Poate ve˛i crede c„ vrea s„-i trimit„, la r‚ndul lui, Ón pu∫c„rie pe ei. Nu! Iat„ r„zbunarea.
îEu le-am spus la Satu-Mare, la proces, c„ voi ajunge s„ fiu ales deputat de Satu-Mare pentru Dieta din Bucure∫ti. S-au cutremurat de aceast„ amenin˛are ∫i nici n-au avut curajul s„ reac˛ioneze. Sim˛eau Ón subcon∫tientul lor c„ spun un adev„r profetic, pe care ei nu-l vor putea schimba, al c„rui proces fatal nu-l vor putea evita, c„ci a∫a vrea istoria...“, zice, Ón 1892, preotul rom‚n Vasile Lucaciu. îA∫a vrea destinul, fiindc„ e firesc s„ fie a∫a. E chestie numai de timp ∫i vom Ónvinge.
Te rog, drag„ bade, ai curaj ∫i insufl„-le ∫i celorlal˛i curaj, c„ci numai av‚nd curaj vom putea atrage simpatia Óntregii lumi civilizate spre noi.“
Subliniez, Óntr-o scrisoare personal„, care Ónt‚mpl„tor a ajuns s„ devin„ public„, un martir ardelean se adreseaz„ altui martir ardelean ∫i una dintre fr„m‚nt„ri este atragerea simpatiei Óntregii lumi civilizate spre cauza rom‚neasc„. E important s„ r„m‚nem la aceste repere, pentru c„ niciodat„ nu s-a putut face nimic Ón estul Europei, dac„ vestul Europei, lumea civilizat„, cum i se mai spune Ón al˛i termeni, n-a contribuit la rezolv„rile din est sau le-a descurajat.
îTe rog, drag„ bade...“, deci, î...ai curaj ∫i insufl„-le ∫i celorlal˛i curaj, c„ci numai av‚nd curaj vom putea atrage
simpatia Óntregii lumi civilizate spre noi. Preg„ti˛i-v„ de procesul Memorandumului. Am scris ∫i lui Ra˛iu, la Sibiu.“ Œn ce termeni vorbe∫te un om despre alt om care e liderul mi∫c„rii?! îEl m„ Óntrece Ón Ónsufle˛ire.“
Œnchipui˛i-v„ o convorbire telefonic„ Óntre noi doi. Œntre mine ∫i oricare dintre dumneavoastr„. C‚te Ónjur„turi am fi Ón stare s„-i aducem unui lider, aproape oricare ar fi el?! C‚te observa˛ii am avea s„-i facem Óntr-o convorbire Ón doi, la care el e absent?!
A∫adar, î...Ra˛iu m„ Óntrece Ón Ónsufle˛ire. Dac„ avem un astfel de conduc„tor curajos ∫i Ón˛elept, vom putea fi condamna˛i, dar nu Ónvin∫i.
La revedere, la proces.
Te salut„ cu mult drag un viitor tovar„∫ de robie. Doctor Vasile Lucaciu“
Emo˛ia, care nu se poate s„ nu cuprind„ pe oricare dintre noi la lectura acestui text real, nu literar, ar trebui s„ se converteasc„ Óntr-un alt stil de a face politic„ Ón Rom‚nia. Degeaba vom s„rb„tori noi, formal, Ziua Na˛ional„ la 1 Decembrie, dac„ nu vom fi niciodat„ Ón stare s„ Ón˛elegem sensul ad‚nc al acestei zile ∫i s„ ne comport„m Ón conformitate cu el. Eu nu idealizez trecutul ∫i nu m„ fac a nu ∫ti ∫i de ce noroi erau capabili, uneori, unii Ónainta∫i ai no∫tri. Dar mai presus de aceste derap„ri fire∫ti ∫i repetate ale fiin˛ei umane aici ∫i pretutindeni Ón lume, mai presus de ambi˛ii ∫i orgolii, mai presus de histrionismul de care orice om politic se simte uneori traversat, s„ observ„m c„ exist„ Ón substratul istoriei noastre na˛ionale un motiv suprem pentru care Marea Unire trebuia s„ se Ónt‚mple, ∫i anume: nu numai poporul rom‚n Ón totalitatea lui, ci ∫i Ónf„ptuitorii ei meritau pe deplin aceast„ Mare Unire. Care va s„ zic„ avea cine s-o fac„. Ei erau autori legitimi ai acestui act genial.
S-ar putea ca discursul meu de ast„zi s„ fie Óntre ultimele, dac„ nu ultimul, de care m-am Ónvrednicit Ón acest Senat, Ón actuala legislatur„. E un binecuv‚ntat sf‚r∫it de etap„, un final pe care, dac„ ar fi al vie˛ii, l-a∫ dedica tot dominantei mele de destin: Marea Unire. S„ te stingi l„ud‚nd cea mai frumoas„ zi din istoria neamului t„u e un noroc pe care pu˛ini oameni adev„ra˛i Ól au.
Ce punctualitate istoric„ i-a adus, oare, pe rom‚ni Ón aceea∫i zi, Ón acela∫i loc, pentru acela∫i ideal, la 1 Decembrie 1918, Ón Alba-Iulia, s„ Ómplineasc„ Marea Unire?! N-au mers unul la Cluj, altul la Bra∫ov, altul la Oradea ∫i altul la Deva, c„ a∫a g‚ndeau ei. Iubeau diferen˛a, dar au preg„tit genul proxim, Marea Unire, la Arad ∫i au pus-o Ón oper„ la Alba, exact atunci c‚nd ei, rom‚nii, se aflau Ón conjunc˛ie cu stelele ∫i cu umbra lui Dumnezeu pe p„m‚nt. Se Óntorseser„ acas„ toate provinciile rom‚ne∫ti. Ardealul revenea ∫i el la patriamum„ ∫i nimeni nu putea opri reg„sirea care ar„ta ca un fenomen natural, Óntre fra˛i.
Avem ast„zi infinit mai multe mijloace de comunicare, pe care le putem folosi liber pentru a ne Ón˛elege, pentru a ne pune de acord asupra unor evenimente care s„ ne transforme Ón c„uza∫i ai lor ∫i, totu∫i, nu ne mai sim˛im Ón stare de o nou„ Ónt‚lnire istoric„, Ón m„sur„ s„ redea Rom‚niei propria ei imagine ideal„. Probabil c„ este o ra˛iune ∫i Ón aceast„ neputin˛„ a noastr„. Cum am putea realiza Marea Unire, dac„, zilnic, lucr„m unii Ómpotriva altora ∫i acest n„rav a cuprins toate provinciile rom‚ne∫ti din interiorul sau din afara grani˛elor ˛„rii? Una e nevoia de a proclama ∫i Óntre˛ine bucuria diferen˛ei, ca semn c„
MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 164/8.XII.2004
suntem lume, ∫i nu turm„, ∫i alta e aceast„ adev„rat„ sacralizare a urii, a ranchiunei, a dezunirii, a incompatibilit„˛ii dintre noi. Probabil, nu se poate trece direct din aceast„ permanent„ h„r˛uire, la care ne supunem unii pe al˛ii, la armonia cea mare a ˛„rii. Trebuie s„ reÓnv„˛„m iubirea dintre noi. Trebuie s„ redescoperim empatia. Trebuie s„ interzicem otrava. Trebuie s„ reÓncepem s„ exers„m conceptul de intimitate na˛ional„ ∫i s„ ne doar„ de ai no∫tri, nu s„ ne bucur„m de r„ul care li se Ónt‚mpl„. Trebuie ca Ón fiecare zi a anului s„ pres„r„m pu˛in viscol fierbinte, din viforele care anim„ ziua de 1 Decembrie. Trebuie s„ fim sensibili la drama rom‚nilor de pretutindeni ∫i, Ón primul r‚nd, a acelora din Basarabia ∫i Bucovina de Nord.
Nu putem s„ ne desfacem con∫tiin˛a de g‚ndul c„ Óntr-o zi vom fi cu ei ∫i cu to˛i ceilal˛i fra˛i ai no∫tri. Semnifica˛ia larg„ a Marii Uniri de la Alba-Iulia se reg„se∫te Ón toate provinciile rom‚ne∫ti, dar s„ recunoa∫tem, Ón sf‚r∫it, c„ ea este, Ón primul r‚nd, s„rb„toarea Ardealului, care se Óntoarce acas„ la patriamum„, Rom‚nia, ∫i care prime∫te acas„ la el, la Alba-Iulia, Ón fiecare 1 Decembrie, Óntreaga Rom‚nie. îNu-i rom‚n cel ce nu simte/Ca pe propriul crez moral/Cele trei cuvinte sfinte:/Mam„, Tat„ ∫i Ardeal.“
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.