Adrian P„unescu

## **Domnul Adrian P„unescu:**

## Domnule pre∫edinte,

Doamnelor ∫i domnilor colegi,

Dup„ o perioad„, Óntr-adev„r, grea, de controverse ∫i polemici aspre, iat„ c„ s-a reu∫it un fapt important, o Constitu˛ie revizuit„, care Ónseamn„ ∫i un exerci˛iu rodnic de democra˛ie parlamentar„.

Democra˛ia Ónseamn„, f„r„ Óndoial„, ∫i respectul pentru diferen˛„. Œn interven˛iile mele am Óncercat repararea unor erori, pe care consider c„ forma actual„ a Constitu˛iei le vindec„ Óntr-o m„sur„ important„, dar nu total„. Nu vreau s„ insist acum asupra acelor puncte. Vreau s„ v„ reamintesc un alt fapt. Noi am Ónceput s„ ne dezobi∫nuim s„ juc„m ∫ah. La noi totul devine du∫m„nie. La noi totul devine, nu ceea ce e normal s„ fie, ∫i anume lupta de opinii Ón numele dreptului la diferen˛„, ci devine obliga˛ia celor care au o opinie de a ∫i-o schimba, ca s„ fie realizat„ opinia cealalt„.

loc!

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 115/29.IX.2003 Dup„ ce am pledat cauza Ómbun„t„˛irii unor articole din Constitu˛ie ∫i nu am reu∫it s„ se rezolve aceste lucruri chiar Ón m„sura Ón care a∫ fi dorit, am devenit ˛inta unor atacuri de o vehemen˛„ ∫i de o murd„rie f„r„ precedent. Nu am obiceiul ranchiunei. Via˛a mi-a dat suficient noroc s„ m„ bazez pe propriile Ómpliniri ∫i s„ nu r‚vnesc locul nim„nui, ∫i s„ nu ur„sc pe nimeni. Numai c„, a∫a cum se spunea aici — ∫i Ói citez pe to˛i antevorbitorii mei, pentru c„ au fost corec˛i, nu se poate la nesf‚r∫it s„ transform„m diferen˛a Ón prilejul urii ∫i al r„zboiului dintre noi. Nu to˛i cei care au alt„ opinie dec‚t opinia noastr„ sunt du∫manii poporului rom‚n.

Din p„cate, am devenit, Ón opinia unor colegi, tr„d„tor numai pentru c„ am luptat pentru un ideal, am realizat o parte important„ din el, dar n-am realizat tot ceea ce Ómi propusesem. Nu am nimic de revendicat, nimic aici, Ón dilema sunt sau nu tr„d„tor pentru c„ am votat Constitu˛ia. M„ adresez justi˛iei, cu aceast„ chestiune.

Aici, Ón Parlament, Óns„, Ón Senatul Rom‚niei, pretind c„ e important s„ ne aducem aminte c„, oric‚t de mult ne-am diferen˛ia, p‚n„ la sf‚r∫itul mandatului nostru sau p‚n„ la sf‚r∫itul (posibil) al vie˛ii oric„ruia dintre noi, suntem colegi ∫i trebuie s„ d„m poporului nostru sentimentul unit„˛ii, prin unitatea noastr„ Ón diferen˛„, prin unitatea noastr„ Ón diversitate. Nu am absolut nici un motiv s„ ur„sc pe cineva care are alt„ p„rere dec‚t mine, poate chiar p„rerea contrar„.

Vreau s„ v„ reamintesc: Ónaintea Primului R„zboi Mondial, doi oameni politici importan˛i, ale c„ror nume n-am s„ le citez, din dou„ familii importante, doi oameni politici ce se Ónrudeau Óntre ei au ales dou„ c„i pentru Rom‚nia: unul — calea progerman„, altul — calea pentru alian˛a cu Anglia, cu Fran˛a. ™i au m‚ncat Ón fiecare sear„, atunci c‚nd ∫i-au oferit prilejul unul altuia de a se Ónt‚lni, au luptat pe dou„ c„i diferite ∫i au oferit Rom‚niei o alternativ„. Oricare dintre puterile mari c‚∫tiga r„zboiul, Rom‚nia avea preg„tit„ o variant„ valabil„. Ei au putut face acest exerci˛iu, care, desigur, nu-i u∫or.