Adrian P„unescu

## **Domnul Adrian P„unescu:**

Dragul meu Radu, eu nu am spus nimic mai mult dec‚t ce este aici, eu am spus doar c„ e straniu c„ un mare scriitor a fost pus Ón condi˛ia de a ajunge s„ scrie Ón secret aceste turn„torii despre colegi mai tineri.

Mai mult dec‚t at‚t, dac„ ˛i se pare c„ sunt nedrept, Ó˛i reamintesc: eu, Ón fiecare sear„ a vie˛ii mele de Cenaclu îFlac„ra“, difuzam Ón r‚ndurile marelui public poezii de ™tefan Augustin Doina∫. îMistre˛ul cu col˛i de argint“ a intrat Ón manualele ∫colare prin Cenaclul îFlac„ra“.

Vreau s„ precizez, Radu F. Alexandru: dac„ a∫ fi pus Ón situa˛ia de a vorbi despre îMistre˛“ , acum, ∫tiind chestiunea asta trist„, c„ Doina∫, ca informator, m„ avea Ón grij„, l-a∫ l„uda din nou, pentru c„ eu cred c„ Doina∫ a fost ∫i r„m‚ne un mare poet, dar asta nu Ónseamn„ c„ trebuie s„ m„ lase indiferent faptul c„ a ajuns, prin concursul de Ómprejur„ri politice, prin toate ced„rile de

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 125/16.X.2003 natur„ general„, prin folosirea de c„tre cei care se ocupau cu asta a sl„biciunilor lui personale, s„-mi fac„ mie r„u. ™i asta ar fi fost cum ar fi fost, Ónainte de 1990, dar chiar Ón acest Senat, Ón vremea nou„, s-a Ónt‚mplat ca omul s„ fie c‚teodat„ nedrept cu mine, din aceast„ perspectiv„, s„ fie exigent cu biografia mea ∫i s„ aib„ aerul c„ m„ acuz„ pe mine de fapte pe care dumnealui le-a s„v‚r∫it.

Eu v„ reamintesc unora dintre dumneavoastr„, altora v„ spun: venea aici, Ón fiecare ∫edin˛„ de Senat, un domn, Veti∫anu, care acuza pe domnul Corneliu Vadim Tudor ∫i pe Adrian P„unescu de toate lucrurile cu putin˛„, pentru ca s„ afl„m, Ón urm„ cu doi ani, c„ era informator de securitate. Sigur c„, Ón cazul acela, nu am ce regreta, pentru c„ nu-i pot identifica existen˛a literar„, dar Ón cazul lui Caraion, de exemplu, am ce regreta, pentru c„ Ion Caraion este un mare poet, Caraion este un om cu o oper„ at‚t de tensionat„, at‚t de convulsionat„, at‚t de convulsionat„ ∫i cu o via˛„ at‚t de complicat„, Caraion a fost condamnat ∫i la moarte, nu am dreptul s„-l judec ∫i nu o voi face niciodat„. Dar g‚ndi˛i-v„ la tot acest complex de Ónt‚mpl„ri.

Sunt absolut consternat. Iar faptul c„, Ón finalul scrisorii pe care o primesc, mi se spune: îŒn privin˛a celorlal˛i informatori, v„ comunic„m faptul c„ investiga˛iile noastre vor continua“, pentru mine este groaznic. Œnseamn„ c„ vor fi ∫i alte surprize. Sunt oameni la care m„ a∫teptam, de care eu ∫tiam c‚teva ceva, dar de ™tefan Augustin Doina∫, pe care l-am privit ca pe un clasic ∫i pe care Ól privesc Ón continuare ca pe un clasic, nu mi-am Ónchipuit niciodat„ c„ poate avea sl„biciunea grav„ de con∫tiin˛„ de a se ocupa, Ón acest mod, de ni∫te colegi mai tineri. Pentru c„ Doina∫ nu m„ turna pe mine, Adrian P„unescu cel de azi, omul care poate s„ se apere, erau chestiuni pe care nu le ∫tiam, nu aveam s„ le ∫tiu niciodat„, dac„ nu insista e∫ichierul politic, printr-o anumit„ parte a lui, s„ se dea Ón vileag aceste lucruri, Doina∫ Ól turna pe P„unescu cel lipsit de ap„rare ∫i de suspiciuni.