Adrian P„unescu

## **Domnul Adrian P„unescu:**

N-a∫ fi vrut, domnule pre∫edinte ∫i domnilor colegi, s„ insist foarte mult asupra unor lucruri care fac Óndeob∫te substan˛a dialogurilor noastre, dar ceea ce a spus aici domnul coleg are o semnifica˛ie profund„ ∫i cred c„ nu avem dreptul s„ t„cem asupra acestor evenimente care, venite Ón momente de mare tensiune ∫i Ón care se schimb„ g„rzile, sunt menite — cum spunea domnul coleg —, sunt menite s„ fac„ r„u ∫i s„ s„r„ceasc„ ∫i mai mult popula˛ia. A∫adar, precizez c„ punctul meu de vedere este absolut identic cu al acestui senator, cu care am polemizat mereu, dar nu Ón situa˛ia Ón care apare o cauz„ pentru care merit„ s„ lupt„m Ómpreun„.

Eu n-am s„ insist asupra numeroaselor probleme ale acestor zile. Am s„ consider evenimentul de azi, desp„r˛irea noastr„, ca pe un fapt Ón sine, care merit„ o aten˛ie special„.

Este momentul s„ ne facem toate socotelile, s„ ne aducem aminte toate izb‚nzile ∫i toate e∫ecurile, s„ ne cerem iertare de la cei pe care i-am nedrept„˛it Ón focul polemicii de fiecare s„pt„m‚n„ ∫i, mai presus de orice, s„ ne cerem iertare de la poporul nostru c„ruia nu i-am g„sit Ónc„, din p„cate, calea spre fericire. Suferin˛a este mult prea mare ∫i nu ne-a fost cu putin˛„ s„ rezolv„m ceea ce ace∫ti ani au acumulat la capitolul suferin˛„.

Dar acum este ∫i un moment de mare triste˛e pentru desp„r˛irea de unii colegi, personalit„˛i remarcabile ale vie˛ii spirituale rom‚ne∫ti. Mie nu-mi vine, de exemplu, s„ cred c„ profesorul Gheorghe Buzatu, care este un eminent dasc„l ∫i un militant pentru cauza na˛ional„, nu va mai fi, nu va mai veni la acest microfon, a∫a cum — sigur — m-a umplut de emo˛ie ideea c„ ne desp„r˛im Ón acest Senat de marele om care este ∫i r„m‚ne domnul Mircea Ionescu-Quintus.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 166/14.XII.2004 Ei sunt mul˛i, oamenii ace∫tia, poate mai mul˛i dec‚t se cuvenea ∫i tuturor le transmit g‚ndurile mele bune ∫i pre˛uirea mea profund„.

Am scris c‚teva versuri pentru aceast„ desp„r˛ire ∫i ele m-au f„cut s„ insist s„ nu plec„m unii de l‚ng„ al˛ii ca de la o cas„ oarb„:

îNe potope∫te v‚rsta ∫i viscolele vin. / Acum, ce ni se Ónt‚mpl„ a devenit destin. / E cea din urm„ oar„ c‚nd ne privim Ón ochi. / Urmeaz„ desp„r˛irea, cu tristul ei deochi. / Vor bate alte gonguri pe scenele de-aici / Cu alte anotimpuri vom fi mereu complici / Ne Óntoarcem tri∫ti ∫i simpli / C-un sentiment curat / Œn ˛ara pentru care credin˛„ am jurat. / E ora desp„r˛irii ∫i-a marilor t„ceri / C„ va urma, de m‚ine, aproape numai ieri / Ne doare desp„r˛irea ∫i o privim duios / ™i ne str„batem v‚rsta de sus ∫i p‚n„ jos / Ne potope∫te timpul / Ne doare tot ce-i r„u / ™i fiecare pleac„ t„cut la locul s„u / Ne Óntreab„ una - alta viforni˛a din drum / ™i umbrele cu care ne Ónt‚lnim acum / De-aici, din prima banc„ spre banca de final, / Ne-a adunat la fapte acela∫i ideal / Œn patru ani fantastici, oricum ne-am fost colegi / Gladiatori polemici ∫i f„c„tori de legi / S„ ne rostim adio? Probabil e prea mult, / S„ ∫tim s„-nfr‚ngem r„ul ∫i corul lui ocult. / S„ ne p„str„m credin˛a la bine ∫i la greu / A∫a s„ ne ajute Ón toate Dumnezeu!“