Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

ªi cã... Cineva întreabã ”ºi ceÒ. Eu tocmai la asta mã refer, la ”ºi ceÒ.

Este, desigur, ºi problema dumnealui, dar dacã nemulþumirea faþã de ideea de stat naþional unitar român vine deodatã cu declaraþiile de reînfiinþare a Regiunii Autonome Maghiare, pe criterii cicã economice (de parcã la marginea judeþului Covasna s-ar termina niºte criterii economice ºi la marginea judeþului Bacãu ar începe alte criterii economice), dacã se vine concomitent cu aceastã declaraþie provocatoare, atunci lucrurile stau altfel, nu mai stau în ordinea dialogului democratic, pentru cã ele vin ºi ca un rãspuns la ceea ce numesc dumnealor radicalii ºi extremiºtii din miºcarea maghiarã.

Pe noi nu ne intereseazã raporturile dintre extremiºti ºi moderaþi, dacã ei spun, în vorbe diferite, acelaºi lucru.

Acum câþiva ani, în respectiva miºcare, se fãcuserã douã tabere. Unii susþineau cã maghiarii au voie sã se cãsãtoreascã ºi cu românce, alþii susþineau cã nu. Ãia cu **nu** erau radicali. De parcã româncele umblã prin România cu mâinile ridicate spre cer ºi aºteaptã radicali U.D.M.R. Chestie aberantã. Mãcar dragostea trebuie lãsatã în libertatea fiecãrui cuplu. Ei, nu! Asta era diferenþa, cã unii nu vroiau familii mixte ºi alþii vroiau, familiile mixte fiind considerate de radicali o parte din planul nenorocit al Bucureºtilor de a dilua sângele strong al naþionalitãþii respective. Aºa stãteau lucrurile atunci ºi, iatã, ne întoarcem la o situaþie asemãnãtoare, pe care nu o putem tolera. ªi îmi pare rãu, repet, cã trebuie sã mã ocup din nou de acest fapt, dar el este un atac direct ºi la mine, ºi la dumneavoastrã, ºi el trebuie discutat.

Cineva, ieri, la o emisiune de televiziune, îmi spunea: **”Nu-i bãgaþi în seamã.Ò** Asta nu se poate. Sunt oameni care au responsabilitãþi personale, dar au ºi responsabilitãþi reprezentative. Ei pot induce o anumitã stare negativã în electoratul propriu ºi starea aceasta, dacã porneºte de la astfel de premise, nu poate face decât rãu.

Dar, în legãturã cu problema Wass, am publicat niºte documente, acum o sãptãmânã, în **”Flacãra lui Adrian PãunescuÒ** . Documente! Unele sunt ale Tribunalului care l-a condamnat în 1946. E posibil ca asupra acestei sentinþe sã existe discuþii, pentru cã, sigur, se va spune: erau bolºevicii, erau românii! Însã le-am procurat o surprizã colegilor, care au declarat de curând cã vor sã deschidã sau au ºi deschis recurs pentru rejudecarea lui Wass Albert. Precizez cã eu nu am nimic împotriva acestei instituþii a recursului, ea poate funcþiona ºi, dacã se dovedeºte cã nu e un criminal de rãzboi, voi veni aici, la microfon, ºi voi spune: **”Am aflat acest adevãr!Ò**

Dar iatã ce surprizã le-am procurat colegilor, prea grãbiþi în a ºterge urmele istoriei care nu le convin. Am descoperit ºi am publicat **Raportul Jandarmeriei Regale Ungare,** care divulgã crimele contelui Wass Albert. Cineva râde semnificativ, este domnul Szab— K‡roly, era ºi timpul. Regizorul chiar mã întreba: _”De ce nu râde domnul Szabo Karoly?Ò ”Domnule regizor, domnul Szabo Karoly a râs! Putem merge mai departe!Ò._ Revin. Este **Raportul Jandarmeriei Regale Ungare,** care divulgã crimele conte-