Adrian Păunescu

## **Domnul Adrian Păunescu:**

Ar trebui ca astăzi, când sărbătorim Nașterea Fecioarei Maria, să ne gândim nu numai la faptul că, în ordine mistică, ea urmează să-l nască pe Mântuitor, ci și la faptul că avem nevoie de mântuire noi oamenii, noi românii în special.

Trăim, într-adevăr, vremuri complicate în care dreptatea umblă cu masca spartă. Se petrec tot felul de lucruri care ne costă pe toți și care, până la urmă, își exprimă nenorocirea pe care o conțin în felul cum se moare. Sigur că aș putea trece peste o împrejurare, dar v-o evoc pentru a vedea și dumneavoastră cum se poate lucra.

În ultimii ani, și cu deosebire de un an încoace, am susținut în fața dumneavoastră, repetat, poate plicticos, poate agasant, ideea că în zona Hunedoarei și a Albei cetățile dacice ar trebui să se bucure de o considerație reală sau măcar de o considerare reală. Am cerut premierului asistența, sprijinul pentru aceste cetăți, și sătul de minciună, sătul de amânări, anul trecut, în august, am depus un proiect de lege pe care l-am lucrat împreună cu autoritățile județene din Hunedoara, cu oamenii de cultură, cu oamenii politici din toate partidele parlamentare și neparlamentare din județul Hunedoara.

A fost prioritar rolul fostului prefect, s-a schimbat prefectul de Hunedoara, noul prefect a consimțit să facem împreună, în continuare, demersurile necesare pentru ca să nu se mai risipească această avere, într-adevăr fenomenală, care este zestrea dacică.

După ce ministrul culturii, în câteva rânduri, a respins în termeni aroganți preocuparea noastră și rugămintea noastră de a da atenție cetăților dacice, iată că în acest august a lansat pe site-ul guvernamental propunerea de ordonanță a Guvernului în chestiunea cetăților dacice. Așadar, la un an de când am depus această propunere a mea, la un an de când ea a fost luată în seamă și la multă vreme de când ea a trecut prin Senat și se află la Cameră la una dintre comisii, deși membrii comisiilor m-au asigurat de sprijinul lor, iată că ministrul culturii dorește să marcheze dumnealui acest punct.

Nu este vorba numai de orgoliul de autor, care în cazul de față este un autor colectiv, ci este vorba și de dreptate. Și, în acest sens, cer conducerii Senatului să intervină pentru a se face dreptate. Este o rușine ca un ministru să fure, cu viclenie, startul și să încerce să dea o soluție, după părerea mea, stupid-călduță unei situații fierbinți, pentru că eu am propus o lege și niște drepturi pentru cei care trebuie să apere cetățile dacice, iar ministrul culturii a propus niște reglementări care să oblige consiliile județene la mai multă atenție, un fel de nimic, cum se zice în termen populari, un fel de „spanac intercontinental”. Ei bine, sigur că mă amărăște chestiunea aceasta și sigur că tot încerc să găsim calea de a rezolva și nu am cu cine vorbi.

Nu aș face, poate, niciun fel de referire la problema Timișoara, pe care colegul nostru a evocat-o aici, dar este una dintre problemele model ale dezastrului prin care trece România. Numai în România se poate întâmpla așa ceva. Numai în România autoritățile se lasă cumpărate de niște derbedei din lumea largă care vin să preia pe nimic valori ale poporului român, inclusiv valori sportive. Numai în România care dă mereu semne de sărăcie tuturor vânduților și tuturor cumpărătorilor se poate ca un nimeni să preia tot ceea ce a făcut marele Club Sportiv Politehnica Timișoara și să disprețuiască, în mod absolut obraznic, eforturile miilor de suporteri ai Timișoarei. Vreau să fac precizarea că nu am fost niciodată suporter al Timișoarei, dar acum devin. Devin pentru că este o rușine că nu se intervine.