Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

## Domnilor colegi,

Declaraþia mea politicã de azi se referã la victoria comuniºtilor în Republica Moldova, dar ea porneºte de la o precizare pe care sunt obligat sã o fac, ca ”trãdãtor al intereselor naþionale ºi al românilor din Ardeal, în specialÒ, cum am fost declarat recent de cãtre un om, pentru apãrarea dreptului la cuvânt al cãruia, de câte ori am fost în situaþia de a o face, m-am certat cu lumea întreagã ºi nu-mi pare rãu nici acum de asta. Declar astãzi încã o datã cã nu am nimic mai sfânt decât unitatea naþionalã ºi iubirea dintre oameni ºi cã nu am abdicat cu nimic de la convingerile mele, acum ºi niciodatã. Precizez Ñ dacã mai era nevoie Ñ cã a nu fi de acord cu o moþiune a unui partid împotriva partidului din care faci parte, dar a-þi exprima în continuare opinia diferentã, convingerile nu înseamnã a trãda, ci a fi conform ºi conºtiinþei tale, ºi apartenenþei tale liber alese.

Declaraþia mea politicã se referã, aºadar, la situaþia care se creeazã, începând de azi, în Republica Moldova.

E o situaþie relativ nouã, faþã de cea din tot acest deceniu, în care ne obiºnuisem cu aceastã atmosferã ”cãlduþãÒ, e adevãrat, o atmosferã greu permeabilã la patriotism ºi la unitate naþionalã, o atmosferã fãrã finalitate fericitã, dar o atmosferã în care ni se puteau îngãdui relaþii semifrãþeºti cu cei cu care suntem în realitate fraþi buni ºi cu care trebuia ºi trebuie sã ne regãsim.

Victoria comuniºtilor în alegerile din Republica Moldova nu înseamnã victoria unui partid comunist al unei þãri, a unui partid naþional în luptã cu alte partide naþionale din Moldova Ñ liberale, creºtine, naþionaliste, social-democrate, socialiste Ñ, cum ar fi putut fi în þãri în care comuniºtii au o doctrinã ºi o ideologie naþionalã (de exemplu, Italia sau cum a fost, într-o perioadã fericitã a existenþei sale Partidul Comunist Român, mã refer la 1968 ºi la anii imediat urmãtori). Victoria comuniºtilor din alegerile din Moldova înseamnã victoria unui partid care considerã tricolorul românesc un steag fascist ºi care considerã aderenþa la românism un pãcat, ceea ce se va putea probabil reflecta ºi în legile viitoare ale tragicei noastre surori de la Rãsãrit, legi care, cred eu, vor pedepsi ideea de românism.

Dar a face analiza situaþiei din Moldova, din Republica Moldova, e puþin, dacã nu vom face ºi analiza situaþiei din România.

Victoria rusofonilor ºi a sovietizanþilor dincolo de Prut se datoreazã în bunã mãsurã ºi politicii eronate pe care România a dus-o mai mereu, în vremea noastrã, faþã de Republica Moldova, politicã la fel de ”cãlduþãÒ ca ºi relaþiile semifrãþeºti la care mã refeream ºi care au þinut loc de marea iubire necesarã unei reunificãri profunde.

Ceea ce trebuia sã facem nu am fãcut la vreme.

Eu nu spun, cum declarã unii entuziaºti nenuanþaþi ai momentului, cã puteam sã fim împreunã cu fraþii noºtri din Republica Moldova de îndatã ce situaþia din Rãsãrit s-a schimbat ºi nimeni nu ne oprea.