Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

## Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnilor colegi,

Cele pe care le voi spune astãzi se aºazã sub o idee dominantã ºi se referã la escaladarea, în societatea românescã, a violenþei, a pornografiei, a calomniei, la scoaterea din uz a unor intelectuali, a diversiunii la umbra titlurilor mincinoase în care se regãsesc preocupãri marginale ºi se pot petrece, dincolo de ele, adevãrate crime, la înstrãinarea omului ºi a þãrii, la haosul ºi lipsa de importanþã a educaþiei în toate articulaþiile societãþii româneºti de azi. Aº vrea sã pornesc de la un fapt pe care, din pãcate, l-am citit în ziare ca o veste bunã: arestãrile de medici. Nu ºtiu dacã existã un mod mai eficient de sinucidere a societãþii decât arestarea intelectualilor comunitãþii. Pentru o presupusã Ñ ei, evident, doveditã în contextul dat Ñ infracþiune în valoare de 500.000 de lei, un medic de la Ploieºti a fost arestat ºi condamnat de urgenþã la 3 ani de închisoare. Din datele pe care ziarele respective nu le-au mai spus, în perioada urmãtoare, în locul în care medicul nu a mai putut ajunge Ñ pentru cã era la puºcãrie Ñ au suferit bolnavii.

Sigur cã nu voi abdica de la credinþa mea în dreptul omului simplu ºi bun, a omului sãrac ºi fãrã sprijin din partea nimãnui, de a se bucura mãcar de aceastã favoare, ºi anume a petrece viaþa cu mai multã grijã din partea medicilor sãi, medici îndeobºte recrutaþi din familii de oameni sãrmani care ajung medici ºi pentru cã societatea a plãtit ºcoala pe care ei au fãcut-o.

Aºadar, pot fi, împreunã cu oricine dintre dumneavoastrã, indignat pe orice condiþionare pe care un medic o aºazã între el ºi oamenii bolnavi. Sunt mai mult decât atât ºi pot fi revoltat cã oameni care trebuie sã meargã la operaþie mor pentru cã nu plãtesc operaþia. Asta e o problemã! Dar a vâna medicii unei comunitãþi, cum s-a întâmplat, din nefericire, ºi în România de dinainte de 1990, prilej repetat al meu de a protesta, mi se pare nu numai o crimã la adresa medicilor, nu numai o crimã la adresa intelectualilor, ci ºi o sinucidere. Medicii trebuie sã fie ai oamenilor, fireºte, dar pedeapsa pentru erori, în cazul medicilor, nu poate fi puºcãria. Ne lipsim de ceea ce tot noi producem ºi dãm societãþii ca sprijin. Dar acesta este doar un aspect.

Sub ochii noºtri se petrec crime morale. Am vãzut la o emisiune a Televiziunii Române publice cum un remarcabil ziarist ºi un remarcabil poet l-au executat pe un mare suferind, pe fostul deþinut politic Dan Amedeo Lãzãrescu. M-a durut faptul acesta ºi mi-a dat ºi mie sentimentul acum Ñ lucru pe care îl spun în Senat Ñ cã am greºit atacându-l insistent pe Corneliu Coposu pentru niºte texte informative ale sale ºi care ajunseserã la mine. ªi, în eternitate, îi cer iertare cã m-am învolburat, am intrat în polemici superficiale ºi n-am înþeles cã pe martiri nu-i pot judeca decât îngerii, nu noi, cei care am fost în libertate. Nu insist. Îmi pare rãu Ñ atâta mai spun.