Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

## Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Atmosfera în care ne desfãºurãm activitatea este din ce în ce mai încãrcatã, de parcã aºteptãm dupã fulger apariþia trãsnetului. E o atmosferã de rãzboi. Nu am putut înþelege argumentele acestei acþiuni urgente, mi s-au pãrut fãrã toatã logica necesarã ºi parcã asistam la trecerea unor oameni mari printr-o expoziþie de picturã despre care îºi exprimau pãrerea, dar aceastã pãrere va costa soarta Pãmântului. În aceastã atmosferã trebuie sã lucrãm ºi trebuie sã lucreze cei ce au în grija lor directã soarta acestei þãri.

Cred cã, în afarã de sãrãcie, nimic nu sufocã România ca birocraþia. Din pãcate, în loc de mãsuri radicale de punere a problemelor sãnãtãþii ºi de rezolvare a lor în sensul în care am fãgãduit în campania electoralã, ministrul sãnãtãþii, doamna Daniela Bartoº, ia mãsuri aberante care contravin interesului naþional ºi interesului individual. Mi-aº permite sã spun cã ele contravin ºi interesului nostru de partid.

Nu problema numãrului de paturi o discut eu acum, ci felul pripit ºi pompieristic în care s-a luat aceastã mãsurã care pune în situaþie grea pe cei care deja se aflã într-o situaþie grea, bolnavii. Nu am nici un motiv sã mã asociez cu o asemenea mãsurã care vine, parcã, în continuarea unor vechi acte de surzenie la marile probleme ale oamenilor. Nu pot participa, fie ºi prin tãcere complice, la aceastã eroare. ªi mã adresez conducerii Guvernului, primului-ministru, domnului Adrian Nãstase, cu rugãmintea de a delega niºte oameni responsabili sã facã reforma din sãnãtate. Este inadmisibil ca, din aceastã eroare a ministerului, sã fie purtaþi pe drumuri, cu cinism, oamenii care îºi plãtesc datoria faþã de stat, oameni care ºi-au plãtit prin viaþa lor, prin munca lor, prin jertfa lor dreptul la sãnãtate ºi liniºte.

Aceastã mãsurã birocraticã este inadmisibilã, aºa cum, dupã pãrerea mea, este inadmisibilã situaþia de la C.N.A. Acest organism devine, pe mãsurã ce trece timpul, o adevãratã cenzurã intolerabilã la adresa domeniului în care ar trebui sã îºi exercite autoritatea.

Nici o discuþie ºtiinþificã nu mai poate avea loc la televiziunile pe care C.N.A. le ameninþã ºi le someazã, le sancþioneazã ºi, uneori, le desfiinþeazã. Nu cred cã o asemenea clipã era cea aºteptatã de iubitorii de libertate ºi de iubitorii de culturã, de iubitorii de informaþie ºi de iubitorii de dialog, de confruntare.

Sunt pentru reglementãri care sã fereascã poporul român de microbul violenþei, de pornografie, de dezinformãri, de ticãloºie, de mesaje strâmbe, dar nu pot accepta ca organismul desemnat chiar de noi sã se transforme în cenzura libertãþii televiziunilor ºi a posturilor de radio. Vreau sã spun cã abia acum înþeleg pânã la capãt de ce se feresc colegii din presa scrisã de reglementarea, pe care bunul-simþ o cere, privind Legea presei: pentru cã, în condiþiile date, în România, ea ar tinde sã se transforme într-o lege a cenzurii presei.