Dupã o sãptãmânã de suferinþã personalã, am avut inspiraþia ºi curajul sã plec din teritoriul bolii direct în teritoriul sãnãtãþii, adicã într-o zonã a României pe care Dumnezeu a lucrat-o, dupã pãrerea mea, direct. Este vorba de Mãrginimea Sibiului, este vorba de Sãliºte, este vorba de Poiana Soarelui.
Acolo, niºte oameni entuziaºti, doamna Lia Maria Bologa, o excepþionalã cântãreaþã a zonei, care conduce acum ªcoala Popularã de Artã, ºi un om cu adevãrat al muncii ºi al performanþei, domnul inginer Ion Botezan, ºi toate autoritãþile Sibiului, politice, administrative, culturale, au construit o anumitã realitate, numitã de ei ”lada de zestreÒ, pentru reechilibrarea spiritualitãþii naþionale, pentru refacerea dreptului la puritate a mesajului ºi la pãstrarea
fizionomiei, împotriva kitch-ului, împotriva modelor efemere ºi uneori sãlbatice, primitive ºi deznaþionalizante. Oameni din toatã Mãrginimea Sibiului, unul dintre cele mai frumoase ºi mai demne altare a neamului, s-au adunat ºi au refãcut legãtura cu trecutul, ºi, prin copiii lor, au dat un semnal curat ºi inspirat viitorului.
M-a remontat aceastã extraordinarã manifestare de spirit de la Sãliºte Ñ Poarta Soarelui ºi sunt bucuros cã, repet, mi-am depãºit o sãptãmânã de boalã pentru a fi printre oamenii fundamentali. Iar oamenii din Mãrginimea Sibiului sunt fundamentali pentru România de ieri, de azi, de mâine, pentru România eternã. Asta nu înseamnã cã nu am continuat sã prizez ºi sã mã strãduiesc sã reformulez în mintea mea realitãþile nelegiuite, acele devieri de la logicã ºi acele încãlcãri ale ordinii firii, care ne fac atâta rãu.
În treacãt voi spune cã la Chiºinãu se încearcã iarãºi un atac la adresa limbii române, ºi nu numai a limbii române în esenþa ei, ci ºi la adresa limbii române în felul în care este ea formulatã, ca sonoritate, împotriva sintagmei limba românã ºi de istorie a României, ºi cã toatã aceastã campanie deznaþionalizantã este menitã sã provoace reacþii disperate ºi este menitã sã rãneascã demnitatea acestui popor. Protestez, de aici, de la Bucureºti, împotriva felului în care guvernanþii de la Chiºinãu înþeleg sã batjocoreascã ºi ºtiinþa istoriei, ºi demnitatea acestui popor blând din Basarabia ºi care, orice ar face ei, este parte din poporul român, aceasta nu o poate lua nimeni, cãci e apartenenþa profundã la esenþa neamului.
În ce priveºte realitãþile de la noi, ele sunt cu atât mai grave, cu cât se exercitã pe viaþa oamenilor. Iatã, 8 familii din imobilul din strada Paris nr. 45, care au cumpãrat, conform legii, dupã 1995, în virtutea Legii nr. 112/1995, casele lor, sunt acum în situaþia ca, printr-o încãlcare flagrantã a legii, printr-o dispreþuire punctualã ºi esenþialã a legii, sã fie date afarã, ºi situaþia aceasta se repetã în prea multe cazuri pentru a ne face cã nu observã.
Observaþi cã oamenii care ni se adreseazã ne cred puternici, ne cred semnificativi, ne cred apãrãtori ai drepturilor lor, ne întreabã dacã nu cumva legile adoptate de Parlamentul României ºi promulgate de Preºedinte sunt facultative, pentru cã, prea adesea, în justiþie, de-a lungul ultimilor ani, toate aceste legi sunt încãlcate.
Rezum didactic pentru a se înþelege: 8 familii din imobilul în care locuieºte Nicolae Dragoº, compus în majoritate din bãtrâni, de pe strada Paris nr. 45, au cumpãrat de la stat, dupã 1995 Ñ în virtutea Legii nr. 112/1995, care oferea chiriaºilor dreptul de a cumpãra casele naþionalizate Ñ, apartamentele în care trãiau, în rate, pe 15 ani. Cum dobânda era de aproape patru ori mai mare decât rata propriu-zisã, ºi-au vândut maºinile ºi mai toate lucrurile de preþ.
În vara lui 2001 au aflat cã imobilul fusese revendicat în instanþã de un moºtenitor unic, un om de peste 80 de ani, din care 60 trãiþi în strãinãtate. Aceasta, dupã ce, în 2001, o nouã lege, Legea nr. 10, stipula la art. 1 alin. 2 cã pentru foºtii proprietari sau urmaºi ai lor se vor stabili ”mãsuri reparatorii numai în echivalentÒ când ”imobilul a fost înstrãinat fostului chiriaº, cu respectarea Legii nr. 112/1995Ò.
Moºtenitorul casei de pe strada Paris nu s-a mulþumit cu despãgubirile oferite de lege ºi a cerut în instanþã restituirea în naturã a imobilului pe care-l deþine (ºi a altor 20, al cãror proprietar se declarã), chemând în judecatã,
în calitate de pârâtã, Primãria Capitalei, ignorându-i pe cei deveniþi proprietari cu acte în regulã. În instanþã, reclamantul a avut câºtig de cauzã, creându-se astfel perspectiva ca 8 familii, zeci de fiinþe omeneºti sã fie aruncate în stradã, dupã ce vânduserã tot ce agonisiserã o viaþã, cu speranþa de a-ºi trãi, mãcar în ce priveºte locuinþa, în liniºte, anii din urmã.
Oamenii din strada Paris nr. 45 întreabã:
Ñ sunt, aºadar, legile adoptate de Parlamentul României, promulgate de Preºedintele þãrii, doar facultative pentru unii judecãtori? Ne referim la Legea nr. 112/1995 ºi Legea nr. 10/2001;
Ñ este posibil ca sã-ºi aibã caracatiþa corupþiei ”apartamente confortabile în lãcaºurile justiþieiÒ sau din apartamentele revendicate îºi iau partea lor ºi cei ce judecã?
Ñ dacã, acum peste 50 de ani, s-a fãcut o nedreptate Ñ cum este ºi cazul de faþã Ñ unei persoane, expropriindu-i-se zeci de apartamente, este de acceptat ca sute, mii de familii sã fie expropriate, azi, de unicul, apartament, obþinut în respectul legilor de azi ale þãrii?
Ñ în sfârºit, dacã a existat o justificatã preocupare pentru repararea unor nedreptãþi ce s-au fãcut în trecut, de cãtre un regim nedrept, n-ar fi normal ca în Parlamentul de azi sã se adopte o lege prin care sã existe obligaþia neechivocã potrivit cãreia tuturor celor deveniþi proprietari, cu bunã-credinþã, în respectul legii în cazul în care prin hotãrâri juridice pierd locuinþele cumpãrate, în favoarea unor moºtenitori, sã li se asigure o locuinþã echivalentã cu cea cumpãratã potrivit Legii nr. 112/1995?
Sunt întrebãri fireºti, pentru cã în Constituþia României este înscris dreptul fiecãrui cetãþean al þãrii la o viaþã decentã ºi nu se poate gãsi nici un paragraf în care sã se consacre dreptul de a fi aruncat pe nedrept în stradã din locuinþa dobânditã prin acte legale.
Nu am sã reþin atenþia cu celelalte amãnunte ale acestui caz care este flagrant, care este grav, dar am sã mã adresez direct autoritãþii de resort cu problema ca atare, pe dumneavoastrã întrebându-vã dacã, într-adevãr, noi þinem la legile noastre, dacã noi exprimãm continuitatea legislativã a þãrii ºi cuvântul dat în faþa oamenilor, pentru cã este grav când, datoritã amãnuntelor ilegale, oamenii încep sã-ºi piardã încrederea în Parlamentul legal al unei þãri.
Sigur cã amãnuntele sunt teribile, se reconstituie drepturi false, se falsificã acte ºi primãriile nu îºi trimit reprezentanþii în procesele în care foºtii proprietari îi cheamã, deºi casele au intrat de mulþi ani în proprietatea unor oameni cu nume ºi prenume, iar aceºtia nu sunt lãsaþi sã se apere.
Un alt aspect, tot de deviere de la lege, tot de încãlcare grosolanã a legii este Ñ ºi cu aceasta sunt obligat sã intru în propriul nostru teritoriu, în teritoriul în care lucreazã oameni care în vremea guvernãrii noastre ºi-au fãcut rost de aceste locuri de unde sfideazã legea! Ñ ceea ce se întâmplã la Craiova.
Doamna Profira Grecescu, o bãtrânã din Craiova, i-a împrumutat la 30 martie 1998 suma de 75 milioane domnului Ionel Ciobotea, actualul secretar general al Prefecturii judeþului Dolj, cu termen de restituire a banilor 30 iunie 1998. Cum la aceea datã domnul Ciobotea nu ºi-a respectat promisiunea scrisã de returnare a banilor, doamna Grecescu l-a acþionat în justiþie, iar instanþa a emis, în martie 2000, o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã
în favoarea ei, pe care, însã, domnul Ciobotea Ionel nu a respectat-o, ducând-o cu vorba pe bãtrânã, spunându-i cã-i va da banii când îi va avea.
Dupã apariþia în revista ”Flacãra lui Adrian PãunescuÒ a unui articol pe aceastã temã, Ionel Ciobotea i-a returnat doamnei Profira Grecescu 108 milioane lei, urmând ca dupã o lunã sã achite întreaga datorie, adicã sã returneze ºi suma de 42 milioane lei. Aceasta se întâmpla la 1 noiembrie 2001. Dar iatã cã nici la 7 luni dupã luarea acestui angajament, Ionel Ciobotea nu a returnat banii, ba, mai mult, Ionel Ciobotea a pus-o pe Profira Grecescu sã mai facã o expertizã contabilã Ñ 1 aprilie 2002 Ñ, care a fost fãcutã, dar fãrã nici un rezultat pânã acum.
O datã cu trecerea timpului, dobânda va rotunji suma pânã când cel creditat, adicã Ionel Ciobotea, va reuºi sã-ºi achite datoria.
Bãtrânã ºi singurã, doamna Profira Grecescu nu mai are puterea decât sã întrebe cum poate un om care prin funcþia pe care o deþine trebuie sã vizeze legalitatea actelor emise în judeþ ºi sã rezolve problemele oamenilor ale cãror drepturi au fost încãlcate sã-ºi facã datoria, în condiþiile în care el însuºi încalcã legea, nerespectând o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã.
Ce pretind eu de aici? Pretind, în declaraþia mea, sã fie analizatã situaþia ºi sã se ia mãsuri împotriva acestui om, în afarã de faptul firesc ºi urgent cã trebuie sã dea femeii banii înapoi. Dar poate cã un concediu din munca publicã pe care o face, un concediu de 10Ñ15Ñ20 de ani, i-ar prinde foarte bine. O asemenea batjocurã nu se poate îngãdui! ªi, în orice caz, eu, ca om, colorat politic, nu pot suporta, în toiul responsabilitãþilor mele, sã se petreacã asemenea lucruri ºi eu sã tac. E un fapt pe care nu-l spun cu plãcere, dar sunt obligat sã-l spun de conºtiinþa mea ºi de obligaþiile pe care mi le-am luat faþã de alegãtori.
Ei bine, aspectul cel mai grav al declaraþiei mele politice se referã la faptele recente de la Sfântu Gheorghe ale primarului. Am fost foarte curios, faþã de acest lucru grav, dacã a luat cineva atitudine din partea colegilor de partid ai primarului de Sfântu Gheorghe.
Totuºi, România e o þarã locuitã!
Totuºi, România e o þarã guvernatã! Totuºi, România e o þarã civilizatã! Totuºi, România e o þarã a legilor!
România e o þarã a respectului dintre oameni!
Totuºi, în aceastã vreme, s-au fãcut compromisuri istorice pentru ca în România sã fie liniºte ºi pentru ca în România sã se poatã trãi la un nivel de reprezentativitate ºi de seriozitate pe care, poate, numai în vremuri mari ale istoriei l-au întâlnit cei curioºi sã mai identifice asemenea împrejurãri.
Totuºi, împotriva pãrerii unora dintre noi (cum aº fi eu!), acest guvern a acordat toatã încrederea (ºi mai mult decât atât) formaþiei numite ”U.D.M.R.Ò ºi se vede treaba cã a avut îndreptãþire s-o facã. Eu am îndoielile mele ºi azi, ºi îndoielile mele vin ºi din ceea ce constat cã este comportamentul lipsit de loialitate al unora dintre oamenii semnificativi ai acestei formaþiuni politice.
Nu se poate ca la Sfântu Gheorghe un netrebnic sã coboare, cu voia lui, cu voia gulaºului din partea superioarã a conºtiinþei lui, steagul naþional românesc, pus acolo de Armata Românã eliberatoare (ºi, în primul rând, eliberatoare de asemenea oameni, de asemenea moduri de a trãi istoria ºi de a pune problema unitãþii naþionale), nu se poate ca faptul acesta sã se petreacã în urmã cu
o sãptãmânã ºi noi s-o þinem în declaraþii din buze, când legea e mult mai clarã, mai percutantã ºi mai scurtã: ”Orice manifestareÒ Ñ zice ea, zice Codul penal, art. 236 Ñ ”prin care se exprimã dispreþ pentru însemnele României se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Manifestãrile prin care se exprimã dispreþ pentru emblemele sau însemnele de care se folosesc autoritãþile se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendãÒ. Nu sunt un adept al închisorii ca tratament social, ca tratament pentru diverse boli de comportament, dar, în cazul de faþã, nu e vorba de faptul cã omului i-a fost foame ºi a întins mâna sã ia o pâine. Dacã îi era foame unui om ºi mânca tricolorul roºu-galben-albastru de pe clãdire, exista o explicaþie de naturã organicã ºi atunci eu mã constituiam în apãrãtor, în factor de îmblânzire a pedepsei. ”DomÕle, i-a fost omului foame, nu a gãsit prin împrejurimi nimic, decât niºte roºu, niºte galben ºi niºte albastru ºi a gustatÒ.
Dacã fãcea un atac cerebral ºi-i curgea sânge dintr-un vas situat în cutia cranianã, ca sã zic aºa, se repezea ºi-ºi lua tricolorul de pe Primãria din Sfântu Gheorghe ºi-l punea acolo sã astupe sângele, ziceam: ”DomÕle, a fost un moment în care nu a avut altã soluþie, nu a avut alt bandaj ºi s-a bandajat cu tricolorul, vrea sã-i mai cedeze puþin roºuÒ.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.