Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

Mã reculegeam, domnule preºedinte, nu puteam sã-mi revin, în momentul în care vorbea domnul coleg Radu F. despre protestul sãu de acum patru luni împotriva descentralizãrii forþate, protest, dupã pãrerea mea, justificat ºi necesar, mã uitam ºi nu-mi venea sã cred, ascultându-l, pentru cã þineam minte cã eu am fãcut asta de vreo

cinci ori anul trecut, începând chiar cu iunie 2001, ºi nu aº vrea sã îi cer drepturi de autor pentru prioritatea mea. Din pãcate, a fost fãrã finalitatea aºteptatã tot ce am solicitat eu.

Ceea ce aþi spus este corect, noi am discutat aici, în plen, ºi cu ministrul finanþelor publice, ºi cu ministrul culturii ºi cultelor. Este falimentarã, într-adevãr, forþarea unei hotãrâri atât de importante, în momentul în care comunitãþile locale sau judeþene nu sunt pregãtite pentru ea. Aºa este! Mi-ar fi plãcut însã, în spiritul fair-play-ului, sã citaþi prioritatea, pentru cã a fost o prioritate a mea, ºi poate dumneavoastrã vã este mai uºor, fiind în opoziþie, sã criticaþi mãsuri ale Guvernului, mie mi-e foarte greu sã adopt poziþia aceasta, pentru cã este una de conºtiinþã, ºi nu una de clan. De aceea aº fi dorit foarte mult Ñ aºa cum eu citez când se întâmplã un lucru frumos, uneori miraculos, din partea unui coleg, indiferent din ce zonã a spectrului politic e Ñ sã mã citaþi ca autor al ideii. Aici, de cinci-ºase ori, din rândurile noastre m-am ridicat cu aceastã întrebare, m-am ridicat cu aceastã dorinþã. S-a ridicat acest protest. Noi am spus-o, nu dumneavoastrã, cei de la P.N.L.

Aº vrea sã spun, pe de altã parte, cã un coleg grãbit de la U.D.M.R., a venit foarte marcat de ce a gãsit într-un document cã a zis Guvernul României în Õ41, cã a spus, cã a ordonatÉ mitraliereÉ, asta era în Õ41 ºi, sigur, citatul poate fi folosit. Numai cã, în Õ47, rabinul-ºef al Comunitãþii evreilor din România constatã altceva, iar în 1995, aici, în Senat, spunea urmãtoarele Ñ sunt obligat sã citez, pentru cã realitatea este alta, nu ce s-a spus în acea ºedinþã; ºi noi spunem multe în ºedinþã, câte nu spunem ºi nu le facem! Iatã ce punct de vedere are Alexandru ªafran, fost rabin-ºef al României pânã în 1947 cu privire la aceste fapte. Colaþionaþi cu ce a apãrut în ”FlacãraÒ acum câteva sãptãmâni! ”Când reprezentanþii Guvernului german, la Bucureºti, au insistat pe lângã autoritãþile române sã orânduiascã vagoanele necesare pentru ca sã transporte în lagãre de exterminare, în Polonia, pe evreii din Transilvania de Sud ºi pe cei din vechiul regat, dupã ce au eºuat toate încercãrile noastre, ale doctorului Fildermann ºi ale mele, pentru ca aceste deportãri sã nu aibã loc, m-am adresat mitropolitului Ardealului, Nicolae Bãlan, cerându-i sã vinã la Bucureºti pentru cã trebuia sã îi vorbesc. Nu puteam sã mã duc la Sibiu, pentru cã eram ostatic.

El a înþeles despre ce este vorba. Înaltul prelat a rãspuns chemãrii umilului rabin Ñ nu mai vorbesc de stilul lui Alexandru ªafran, care este copleºitor Ñ ºi a venit în Capitalã. Convorbirea mea cu el a fost dramaticã, zguduitoare. Duios, dar aspru, i-am spus cã, dupã moartea noastrã Ñ suntem doar amândoi la fel, muritori Ñ, îl voi declara în faþa Judecãtorului ceresc rãspunzãtor în ce priveºte viaþa miilor de fiinþe evreieºti gãsindu-se în dioceza lui ºi osândite la o moarte atroce, prin deportarea lor în Polonia.