Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

Mãrturisesc a fi fost un adept al acestei limitãri ºi numai doza de realism pe care ne-o impune situaþia momentanã mã determinã sã cred cã este o mãsurã intermediarã, în perspectiva unei renunþãri de cãtre Parlament la publicitate pentru televiziunea publicã.

Deocamdatã însã toate datele converg în direcþia nevoii de fonduri pentru televiziunea publicã ºi eu cred cã lucrurile pe care le-au spus aici colegii Constantinescu ºi Ciocârlie sunt mai degrabã particulare ºi punctuale. Aºa stau lucrurile în privinþa televiziunii publice. Ea n-ar trebui lãsatã, în continuare, în situaþia de a risipi prin publicitate banii pe care faptul cã este televiziune oficialã îi aduce, dar asta cred cã este mai degrabã o mãsurã concretã, care se impune o datã cu schimbarea consiliului televiziunii la momentul sorocit.

Nu pot sã ascund, este cunoscutã poziþia mea în aceastã privinþã, nu pot sã ascund faptul cã ar trebui rezolvatã aceastã ”ranã publicãÒ, printr-o conducere de for public, responsabilã ºi neutralã. Acum însã este ºi prea devreme, ºi prea târziu ca sã acceptãm acest amendament care este, dupã pãrerea mea, raþional, dar este sosit la nevreme.

Însã m-a surprins ºi, sigur, mã despart de colegul Ciocârlie în atacul sãu mascat dintr-o perspectivã a unei televiziuni particulare la adresa alteia. Cred cã mai degrabã ar trebui sã fim grijulii cu toate televiziunile particulare, care reprezintã un mod al înfloririi spiritualitãþii naþionale. De fapt, toate au aceleaºi probleme. Sã nu le încãierãm!

Ce anume, domnule Iorgovan?! Mã iertaþi cã v-am întrerupt! De fapt, mã iertaþi cã m- aþi întrerupt.

Însã ce m-a fãcut sã cer cu entuziasm cuvântul a fost ceea ce ne-a spus aici colegul nostru, Rãzvan Theodorescu, care este extraordinar. Nu mi-am închipuit cã va fi capabil sã aducã asemenea argumente, cum a fost acela cu þãrile mediteraneene. Pãi, domnule, de ce nu þineþi seama ºi de þãrile galbenoide?! Ce se întâmplã cu televiziunea din þãrile azoviene?!