Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

Mulþumesc, domnule preºedinte,

Am sã trec fugitiv peste câteva dintre problemele care ne frãmântã pe toþi. Constatãm resurecþia unor mãsuri coercitive, de principiu, la adresa parlamentarilor. Aceste mãsuri sunt mereu cerute de unii împotriva altora ºi se vor întoarce împotriva tuturor.

Este un exemplu aproape clasic de hãrnicie cu care sãpãm groapa altuia ºi cãdem toþi în ea, de unde vom trimite dragi salutãri populaþiei de deasupra.

Este vorba de discuþiile privind interzicerea rãmânerii parlamentarilor în locurile în care ei s-au afirmat ca oameni de afaceri. Ulterior, se va veni sã se interzicã ºi dreptul medicilor de a-ºi mai profesa meseria! De ce sã opereze un doctor P.S.D.-ist sau de ce sã opereze un medic U.D.M.R.-ist sau de ce sã opereze un doctor de la România Mare, când ar putea sã opereze cineva fãrã de partid? Se va muri pe mesele pe care pacienþii aºteaptã, pentru cã ne-am sãpat, cu dragã inimã ºi cu gândul cã va cãdea numai adversarul în groapa respectivã, aceastã groapã.

Nu sunt de aceastã pãrere, sunt de pãrere cã interdicþiile trebuie sã se refere la acele raporturi vicioase între persoane ºi stat, nu la iniþiativele particulare, care sunt, în fond, realizãri personale ale celor în cauzã. ªtiu la ce mã expun fãcând opoziþie faþã de acest fapt, dar eu cred în dreptul la opoziþie pânã la luarea deciziei; deacolo încolo voi fi un ofiþer aproape disciplinat.

O a doua problemã se referã la situaþia din sãnãtate. Am spus ºi în plenul celor douã Camere Ñ ºi, spre tristeþea mea, unele ziare, printre care cel care-l consideram cel mai serios, supãrat probabil cã am dat un drept la replicã într-o chestiune pe care nu am afirmat-o ºi care mi s-a pus în gurã, m-a atacat, scurt, cã l-aº fi lãudat pe Adrian Nãstase Ñ eu am lãudat ce trebuia lãudat ºi am criticat ce trebuia criticat. Se putea observa cu ochiul liber. Unii însã n-au vãzut.

Îmi pare rãu cã trebuie sã revin asupra problemei sãnãtãþii, aici nu este vorba de ministerul cutare, de sub ministerul celãlalt. Nu. Aici este vorba de privirea, din toþi aceºti ani, asupra sãnãtãþii publice, care este obligaþia Parlamentului. Ne aflãm în faþa unei mari catastrofe în materie de sãnãtate. Acum ºapte ani vorbeam în acest Senat despre infectarea permanentã ºi zilnicã a apei ºi a fost un râs general. Spuneam: ”Domnilor, existã zone, unele pe lângã Dunãre, unde apa are Ph-ul aproape ca sãpunul!Ò S-a rãspuns: ”He, he, he!Ò A fost un râs pe care-l þin minte, m-a însoþit de câteva ori când am ieºit în public.

Spun acum: situaþia din sãnãtate este catastrofalã ºi prin organizarea de-a lungul anilor, ºi prin neputinþa momentanã, ºi prin legiferãrile care vin mereu ºi contrazic fostele legiferãri fãrã a le îmbunãtãþi. Oamenii se aflã în faþa morþii în permanenþã, trebuie regãsitã vocaþia de apostoli ai intelectualilor români ºi, în primul rând, a medicilor români ºi, pe deasupra, a parlamentarilor români, vocaþia de apostoli ai poporului lor. Trebuie o strategie naþionalã în apãrarea sãnãtãþii acestui popor ameninþat de boli ºi de sãrãcie.