Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

Pãi vedeþi, vedeþi?

În legãturã cu un anumit eveniment care s-a petrecut sãptãmâna trecutã vreau sã vã spun niºte lucruri ºi sã fac niºte precizãri. Am fost invitatul Uniunii Scriitorilor din Serbia pentru trei zile, la Belgrad. Am trãit momente parcã de adolescenþã, momente pe care le gustasem la Bucureºti, în anii Õ60, atunci când se lansau Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Constanþa Buzea, Ana Blandiana, o generaþie strãlucitã al cãrei lider a fost ºi rãmâne Nichita Stãnescu. Bucuria literaturii, bucuria culturii m-au copleºit la Belgrad. Am încercat emoþii teribile ºi, probabil, o sã aflaþi atunci când presa româneascã va fi interesatã sã vadã ce se scrie despre un scriitor român în presa de la Belgrad, cã am reuºit sã port cu bine numele þãrii mele în întâlnirile cu intelectualii din Belgrad, cu academicieni, cu scriitorii, cu muzicienii. A fost o sãptãmânã extraordinarã. Dar la fel de important pentru mine este ºi cã am reuºit sã ajung ºi la românii din Voivodina. Am fost la Panceva ºi la Novisad. Despre acestea toate o sã vorbesc mai pe larg în ”Flacãra lui Adrian PãunescuÒ. Acum însã vreau sã vã spun un episod care e foarte important ºi care aratã cã existã multe disponibilitãþi ºi multe rezerve pentru ca sã se poatã face, într-adevãr, ceva. La Panceva românii, între care l-am regãsit pe primul prefect român din Iugoslavia, extraordinarul Ioan Cizmaº, intelectualii români Nicu Ciobanu, Costa Roºu, Eugenia Bãlteanu, Vasa Barbu, Radomir Munceanu, Moise Nicolae ºi ceilalþi intelectuali, plini de forþã ºi de speranþã, fãcându-mi ºi reproºuri cã România nu face foarte mult pentru ei, ºi rãspunzându-le eu cã ºi ei trebuie sã facã mai mult pentru România, mi-au spus: ”Domnule, mãcar o bisericã maramureºeanã, cum am tot zis, ºi nimeni nu ne ajutã, ar trebui sã aduceþi în Voivodina.Ò Am vorbit la telefon cu secretarul de stat Laurenþiu Tãnase de la culte, care s-a arãtat foarte interesat sã punem umãrul împreunã pentru aceasta. Ieri, la Târgul olarilor de la Horezu, într-o atmosferã extraordinarã, cu oameni extraordinari, am povestit, cum vã spun ºi dumneavoastrã, acestea toate ºi prefectul, membru al Partidului Umanist Român, prefectul de Vâlcea, domnul Mircea Perpelea, a spus: ”Domnule Pãunescu, în chestiunea lemnului pentru bisericã, vã rog sã-mi îngãduiþi sã ne angajãm noi, cei din Vâlcea, sã-l dãruim fraþilor noºtri din Panceva, din Voivodina.Ò Am vorbit din nou cu Laurenþiu Tãnase, s-au înþeles la telefon ºi sper cã, la sfârºitul verii, o bisericã maramureºeanã, fãcutã de noi, aici, sã ajungã în Voivodina, ca semn al eternitãþii neamului nostru.

Am mãrturisit oamenilor de autoritate ai Guvernului, tot în cursul zilei de duminicã, duminicã seara, cã mã emoþioneazã faptul cã existã ºi asemenea replici ºi cã, în loc sã tot dãm Executivului sã facã el, singur, un lucru pe care fireºte cã la etcetera cu toþii l-am uita, iatã cã existã puterea unei replici rodnice din judeþe. Le mulþumesc tuturor celor care s-au implicat în aceastã acþiune memorabilã de a duce o bisericã maramureºeanã în Voivodina, unde sunt români care aºteaptã de multã vreme acest semn de la þara lor.