Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

Trec de aspectul punctual pentru cã, sigur, el este foarte important ºi pe el ne construim mirarea, bucuria sau indignarea, dar eu sunt indignat de ce spuneþi.

Adicã, în România, respectivii consilieri udemeriºti fac ce vor. Acolo au fost biserici româneºti dãrâmate de niºte barbari. Cine se identificã cu termenul îl priveºte. Aºa a fost!

ªi acuma trebuie sã le cerem milã ºi compasiune, ºi înþelegere ca sã ne reconstruim bisericile, în vreme ce restituim ºi ce nu e al lor tuturor federaþiilor ºi confederaþiilor unor naþionalitãþi conlocuitoare?!É Nu se poate aºa ceva!

Trebuie mãcar paritate. Nu se poate! Adicã suntem chiriaºi?

Ce pãþesc cei care resping un asemenea proiect?! Care este puterea centralã a României, în momentul în care niºte consilieri, în umbra anonimatului, resping o asemenea cerere legitimã?!

Mai mult decât atât, normal ar fi sã le cerem lor sã ridice acele biserici, pentru cã nu noi le-am dãrâmat.

Aºadar, noi trecem peste toate ºi mergem spre pacea interetnicã ºi ni se aduce argumentul cã nu vor consilierii de acolo.

Dar nu se înþelege cã în acest fel se doreºte ca versul fericit despre nefericirea din Ardeal ”cã Ardealul e pustiuÒ sã se punã în practicã?

Aceste lãcaºuri de cult sunt gestul pe care generaþia noastrã trebuie sã-l facã faþã de generaþiile care au fost însângerate în acele locuri. Nu pentru a ne rãzbuna, ci pentru pacea interetnicã, întru Dumnezeu.