Constat cã multe probleme care se ridicã aici sunt ºi ale noastre ºi cã este nevoie, într-adevãr, sã apãrãm libertatea de gândire. Azi i-am spus unui coleg cã într-un discurs la Universitatea ”Spiru HaretÒ, cu ocazia deschiderii anului universitar, cã tocmai mi-e teamã ca nu cumva împotriva terorismului sã devenim teroriºtii propriei libertãþi.
Cât priveºte problema lui Vasile Dâncu, eu aº vrea sã mai vãd în generaþia lui Vasile Dâncu mulþi oameni de valoarea acestui ministru, care este un om remarcabil ºi un analist excepþional. Poate cã în cazul pe care l-aþi invocat a fost o grabã de exprimare, dar eu nu cred cã ziariºtii au un mai bun aliat decât acest ministru al informaþiilor.
Eu mã voi referi, în cele pe care le voi spune azi, la un lucru grav, ºi anume la distrugerea patrimoniului naþional format din oameni vii, a patrimoniului de instituþii culturale ºi de vestigii ale trecutului românesc, într-un loc care se aflã în centrul Transilvaniei, în judeþul Mureº. Poate nu numai acolo! Dar despre acest judeþ am eu date sã vorbesc ºi pun aceste probleme chiar înaintea altor probleme la care mã gândisem toatã sãptãmâna. Voi pune la interpelãri acele probleme privitoare la felul în care sunt batjocoriþi angajaþii televiziunii oficiale, þinuþi pe la porþi ºi fugãriþi cu jandarmii. Probabil cã, neavând pe cine sã interpelez, televiziunea fiind în subordinea Parlamentului, îl voi interpela pe domnul Zanc, rugându-l sã mã interpeleze ºi dânsul pe mine, deoarece trebuie fãcut ceva pentru Televiziunea Românã ºi pentru oamenii ei. Nu se poate, la nesfârºit, sã ne batem joc de oameni, cã vrem noi ºi cã vrem noi sã-i scoatem în afara câmpului muncii, pentru cã, de fapt, despre asta este vorba: se acþioneazã asupra redactorilor ºi realizatorilor de televiziune, a angajaþilor, pentru ca ei sã fie în fiecare zi dependenþi de ºeful lor ierarhic! Li se fac
contracte de muncã pe termen limitat, anulându-li-se ilegal contractele de muncã pe termen nelimitat.
Dar am preferat sã amân aceastã problemã pentru mai târziu, la interpelãri, deoarece mi se pare cã este extrem de grav, de presant, de urgent ceea ce trebuie sã spun în legãturã cu patrimoniul de oameni vii, de instituþii culturale ºi de vestigii ale trecutului românesc, aºa cum e el în mijlocul Ardealului, în Mureº.
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Am mai ridicat o datã o problemã pe care, din pãcate, nimeni nu s-a grãbit sã o soluþioneze, deºi existã nenumãrate instituþii care ar trebui sã se sesizeze ºi sã punã ordine în aceastã gravã abandonare a unor cetãþeni români din judeþul Mureº, din judeþele Harghita ºi Covasna, dar, în mod special, mã refer azi, al cei din Sovata.
Am mai spus aici cã domnul Traian ªuteu, fost primar al oraºului Sovata din 1984 pânã în 22 decembrie 1989, a fost izgonit din locul sãu de muncã, din locul în care trãia, i s-a distrus întreaga avere, a fost în pragul morþii, a fost ameninþat cu linºarea.
Doamna Eugenia Popovici, din aceeaºi localitate, a fost izgonitã, i s-a distrus averea, i s-a blocat accesul cãtre locul în care trãia, a fost scoasã din Sovata.
Procuratura Sighiºoara a stabilit cã faptele s-au sãvârºit împreunã de cãtre 17 persoane identificate ºi a pornit un proces care a fost stins dupã apariþia Decretului-lege nr. 3/4 ianuarie 1990 privind aministierea unor infracþiuni ºi graþierea lor.
Domnilor, conform liniei mele de conduitã, eu nu cer rãzbunare pentru cei care au sãvârºit faptele. Eu cer regãsirea drepturilor ºi a averii de cãtre aceºti oameni, care trebuie, în acelaºi timp, sã poatã trãi în locul din care au fost izgoniþi.
ªi aceºti cetãþeni români, de naþionalitate românã, ºi un alt intelectual, Valeriu Vodã, profesor doctor docent, iar astãzi profesor la Liceul Pedagogic din Târgu-Mureº, s-au regãsit sub teroare. Teroarea aceasta nici nu o numesc, nici nu cer inculparea ei. Nu e acum treaba mea. Faptele s-au petrecut, a fost un vârtej asupra cãruia nu vreau eu sã revin. ªi dacã autoritãþile au considerat necesar sã amnistieze aceste fapte e treaba lor, e rãspunderea lor, dar eu cer dreptate pentru aceºti oameni, în perioada istoricã în care facem dreptate pentru strãnepoþii mãtuºilor naºilor unor fini care au plecat în grote, care au plecat în Lunã. Facem ºi dreptãþi necesare, dar se ºi exagereazã enorm în ce priveºte aceastã dreptate pentru rude de gradul 214. Iar oameni vii, care ar avea nevoie ºi care ar resimþi în mod pozitiv ajutorul nostru, nu gãsesc înþelegere la noi.
Nu se face absolut nimic. S-a blocat, din nu ºtiu ce an, un proiect de lege în Camera Deputaþilor. Vã fãgãduiesc sã iniþiez un proiect de lege pentru dreptatea care li se cuvine acestor oameni. Repet, nu pentru rãzbunarea pe cei care au fãcut, deºi, sigur cã o rãzbunare existã în destin, dar nu se poate fãrã dreptate. Iatã ce li se striga: ”Alungaþi profesorii ºi preoþii ºi turma se va împrãºtia!Ò Iatã ce spun ei: ”Noi am trãit într-o repetiþie tragicã, la proporþii reduse, în 1989, evenimentele din Õ40ÑÕ44 pe care le-au trãit pãrinþii ºi bunicii noºtri.Ò
Un comunicat din 12 aprilie 1990 al C.P.U.N. Odorheiu-Secuiesc spunea cu neruºinare: ”Prezenþa în ºcoli a claselor româneºti împiedicã bunul mers al învãþãmântului în limba maternãÒ. Sau: ”Azi, când asistãm
la preocupãrile Guvernului maghiar pentru maghiarii din afara Ungariei, eu, ca bun român al acestei þãri, România, cer statului român un sprijin pe deplin meritatÒ.
El nu cere un sprijin. Greºeºte. E o datorie a noastrã sã-i dãm înapoi ceea ce i s-a luat, ceea ce i s-a distrus.
”Am fost la domnul Constantinescu ºi la domnul Ciorbea. Nici nu ne-au bãgat în seamã, nu doreau sã-ºi supere aliaþiiÒ ºi ”Cerem despãgubiri materiale de la autorii faptelor, nu de la bugetul statului, ajutor pentru vãduvele ºi copiii celor uciºi. În fond, cerem rediscutarea Raportului Harghita Ñ CovasnaÒ, ”cerem instituirea titlului de Çrefugiaþi în propria þarãÈ, din cauza acþiunilor antiromâneºti din Covasna, Harghita ºi MureºÒ. ”Este mai mult decât dramatic criminalii sã fie absolviþi de crimã, iar noi, mii de români, sã fim împrãºtiaþi prin toatã þara ºi sã nu avem dreptul sã ne întoarcem la noi acasã!Ò ”Nu doresc redeschiderea unui proces penal împotriva celor vinovaþi. Dumnezeu sã-i judece, iar nouã sã ne facã dreptateÒ. ”Nu dorim decât cunoaºterea adevãrului, cu persoanele implicate în distrugerile antiromâneºti de la Sovata. Viaþa mea ºi a soþieiÒ Ñ spune domnul Traian ªuteu Ñ ”au fost salvate de douã familii de maghiari, familii simple, care, cu toate riscurile, ne-au þinut ascunºi.
Iatã un lucru demn de semnalat: vînzoleala de la vârf nu a mers în rândurile oamenilor simpli. Niºte familii de maghiari au ºtiut sã se comporte fratern cu niºte români aflaþi în primejdie. Vã mulþumesc!Ò
”Solicitãm gãsirea unei soluþii legale pentru a fi despãgubiþi material, ºi nu mila guvernanþilorÒ.
Aºa este! Nu e vorba de nici o milã. E vorba de o datorie. Au intrat peste ei în cazã ºi au vrut sã-i hãcuiascã. Le-au dat foc la case, le-au dat foc la averi... ªi noi mergem mai departe ºi facem restituiri pentru cauze abstracte. Repet, nu sunt împotriva dreptului ºi dreptãþii. Sunt însã ºi ca oamenii în ochii cãrora ne uitãm ºi care ar putea sã se bucure de gestul de reparaþie al statului român sã poatã sã guste, încã în timpul vieþii, dreptatea de care suntem în stare. ªi n-aº vrea ca, în memoriile de mâine, sã se vorbeascã aºa despre domnul Iliescu ºi despre domnul Nãstase. De aceea mã adresez ºi autoritãþilor cele mai înalte ale statului român ºi le rog sã se sensibilizeze la aceastã cauzã. O dreptate pentru cinci români poate însemna ºi o dreptate pentru un popor întreg. În fiecare din aceºti oameni trãieºte un popor întreg, pentru cã e un caz de rãscruce.
De asemenea, n-aº vrea sã se ajungã la fraze cum e aceasta pe care mi-au adus-o compatrioþi la Biroul senatorial pe care îl am în Mureº: ”Prezentul este atât de ameninþãtor, încât noi, ardelenii, îl percepem primii. Ne-au ajutat frãþeºte primarul Clujului, Gheorghe Funar, cel care a avut ºi are grijã de vãduva ºi copiii colonelului Coman, fostul ºef al Miliþiei judeþului Covasna, ucis bestial în decembrie Õ89.Ò
Altã idee: ”Nu se poate imagina cum poþi omorî pe cineva de zeci de ori. Dacã nu se iau poziþii ferme ºi constituþionale se acutizeazã conflictul interetnic, iar unii urmãresc cu zâmbetul pe buze politica de federalizare a þãrii, prin paºi mãrunþi, dar siguri.Ò
Memoriile acestor oameni eu le am aici. Speranþa lor piere în fiecare searã ºi se redeºteaptã în fiecare dimineaþã, iar obligaþia noastrã faþã de ei ºi de dreptate este, fãrã îndoialã, imprescriptibilã.
Sunt consideraþii pe care vi le repet, cetãþeni români se considerã refugiaþi în România. Ei nu cer justiþiei române, Guvernului ºi statului român pedepsirea celor
vinovaþi de fapte antiromâneºti, dar cetãþenii refugiaþi în România cer favoarea, privilegiul de a li se amnistia, dupã 11 ani, ”infracþiunea de a fi româniÒ ºi ”delictul de roºu, galben ºi albastruÒ.
Aceasta este partea privitoare la niºte oameni vii. De asemenea, este extrem de important sã auziþi, o sã-l întreb ºi la intepelãri pe domnul ministru Rãzvan Theodorescu, ce se urmãreºte cu Teatrul Naþional din Târgu-Mureº.
Acest teatru, despre care directorul sãu, un admirabil om de culturã, domnul Cristian Ioan, îmi scrie, solicitã intervenþia noastrã la Ministerul Culturii ºi Cultelor pentru blocarea deciziei de transferare a Teatrului Naþional din Târgu-Mureº de la Ministerul Culturii ºi Cultelor la Consiliul Judeþean Mureº.
Secþia românã a fost înfiinþatã în 1962. În 1973 a fost declarat teatru de stat, pentru ca, apoi, în 1977, sã fie numit oficial Teatru Naþional. Este singurul teatru naþional din lume care are douã secþii: românã ºi maghiarã.
Aspectul cel mai delicat al problemei þine de resursele financiare insuficiente, în condiþiile în care Ministerul Culturii din Ungaria vireazã 8,5 milioane de forinþi, deci cam 900 de milioane de lei, pentru punerea în scenã a unei singure piese la secþia maghiarã. Iar eu asupra acestui lucru stãrui ºi îl subliniez: nu sã blocãm ajutorul pe care-l dã Ministerul Culturii din Ungaria pentru secþia maghiarã a Teatrului Naþional din Târgu-Mureº suntem noi þinuþi, ci sã-i ajutãm pe ai noºtri. Iar dacã nu-i ajutãm, mãcar sã nu-i încurcãm. Iar dacã dorim cu adevãrat culturã în România, ºi nu batjocurã, ºi nu pãtimirea artiºtilor ºi distrugerea sâmburilor de culturã naþionalã româneascã, atunci sã oprim ceea ce nu este benefic.
Nu va putea Consiliul Judeþean Mureº sã ajute sã existe un Teatru Naþional. El nu se numeºte Teatrul Judeþean Mureº. El este Teatrul Naþional din TârguMureº.
Toate aceste reforme formale, toate aceste cosmetizãri nu au alt rost decât desfiinþarea culturii în România.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.