Adrian Pãunescu

## **Domnul Adrian Pãunescu:**

Vã rog. Eu am de pus douã probleme mari ºi una mai micã. Cea mare, foarte mare se referã la un om care în 1987, pe vremea când era secretar cu probleme organizatorice la P.C.R. la Craiova, a fost invitat la o vânãtoare, vânãtoare care nu era un obicei al lui, ºi împuºcat. Se numea Marius Cojocaru. Acest om a þinut o vreme afiºul, ca sã zic aºa, s-a vorbit despre el. Eu l-am cunoscut în 1961, pe când lucra la ªantierul Naval Drobeta Turnu-Severin, era un om excepþional, era un om echilibrat, era un profesionist al muncii concrete ºi al adevãrului, n-a fãcut niciodatã din apartenenþa sa la Partidul Comunist Român un mod de a pune pumnul în gura altora, chiar, îmi amintesc, cã, la o mare plenarã a tineretului din acea vreme, l-am citat ca liberal în gândire ºi ca om extraordinar în acþiune împotriva altora pe care-i criticam ºi care erau îngrozitor de duri, îngrozitor de urâþi, îngrozitor de monocorzi.

Acest Marius Cojocaru s-a stins la câteva zile Ñ interesant fapt ºi poate cã e o legãturã între aceste douã împrejurãri Ñ, dupã revolta de la Braºov din noiembrie 1987. Unii dintre istoriografii politici ai vremii spun cã ar fi vorba tocmai de o diversiune, de o încercare a puterii de atunci Ñ lucru care nu este exclus, din pãcate de la Shakespeare încoace am înþeles cã nu existã putere fãrã o minimã crimã dedesubtul ei Ñ de a scãpa de atenþia popularã, de întrebãrile cu privire la revolta de la Braºov, prin aceastã vânãtoare stranie dintr-o pãdure din judeþul Dolj. N-aº fi adus în discuþie numele lui Marius Cojocaru ºi postumitatea acestui om, repet, excepþional, dacã nu s-ar fi prezentat la cabinetul meu senatorial Ñ unde mã aflam împreunã cu vrednica noastrã colegã, doamna senator Maria Dobrescu Ñ fata lui Marius Cojocaru, care suportã de ani ºi ani de zile tot felul de ºicane, tot felul de persecuþii, tot felul de terori pentru cã e fatã de nomenclaturist.

Eu nu vreau sã intru în toate detaliile Ñ e vreme puþinã ºi vreau sã-mi respect limitele Ñ, dar dupã ce trei instanþe din România i-au dat câºtig de cauzã în lupta pentru pãstrarea apartamentului în care a stat Cojocaru ºi pe care familia l-a cumpãrat în 1996, o altã instanþã, la care a recurs reclamanta, ºi asupra cãreia n-am nici un fel de reclamaþie sã fac, nu e treaba mea, eu apãr familia Cojocaru, drepturile ei ºi memoria acestui om, o altã instanþã, de aceastã datã din Alba Iulia, a dat o altã soluþie întemeiatã, iatã, pe urmãtoarea frazã: ”Édeoarece tatãl a fost nomenclaturist ºi nu se permite vânzarea apartamentelor locuite de foºtii nomenclaturiºtiÒ. Chestie nebuneascã, un lucru care trebuie sã înceteze ºi asupra cãruia rog justiþia Ñ pot furniza ºi alte detalii Ñ sã se sesizeze ºi sã vadã dacã nu cumva e o a doua crimã pe care, de data aceasta, la luminã, n-ar trebui s-o îngãduim ºi, mai ales, s-o favorizãm. Speranþele familiei Cojocaru, cãreia i s-a fãcut tot acest proces al proceselor, se îndreaptã cãtre procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie, cãruia îi solicitã recurs în anulare.