Adrian Țuțuianu

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,

În dezbaterea de astăzi trebuie să plecăm de la un adevăr crunt: sănătatea reprezintă, la momentul actual, „Cenușăreasa” bugetului de stat. Cine nu este îndeajuns de onest să recunoască acest lucru, după părerea mea, cred că trăiește în altă lume. Ce se întâmplă astăzi în domeniul sanitar atinge o gravitate fără precedent în ultimii 20 de ani.

Prima problemă pe care cred că trebuie să o ridicăm este aceea a finanțării absolut necorespunzătoare a acestui domeniu: 3,6% din PIB înseamnă mai puțin de jumătate din cât alocă, de exemplu, Marea Britanie și o treime din procentul alocat sănătății în Germania. Este cel mai mic procent din Uniunea Europeană, cifra optimă, spun specialiștii, este aceea de minimum 6 procente din PIB.

În al doilea rând, subfinanțarea este dublată de lipsa tot mai acută a cadrelor medicale, în contextul în care Ministerul Sănătății nu are o strategie coerentă în domeniul asigurării resurselor umane, iar migrația medicilor și asistenților medicali a ajuns la cote alarmante: zilnic, pleacă 7 medici din România.

Există companii străine în Franța, Marea Britanie, Germania care s-au specializat în recrutarea de medici români. În ultimii doi ani, 5.000 de medici au părăsit România.

În ultima lună, spre exemplu, într-un orășel mic, Pucioasa, 13 cadre medicale au ales să plece în străinătate. Or, din cei

aproximativ 40.000 de medici activi cât înregistrează sistemul de sănătate autohton, plecarea a peste 8.500 de medici în ultimii trei ani constituie un dezastru. Or, în aceste condiții, fenomenul migrației devine o problemă tragică și numai un inconștient a putut să declare că nu trebuie să facem o dramă din plecarea medicilor. 99% din români, domnule ministru, nu se pot trata la Viena.

Cât despre argumentele celor care au renunțat la a mai profesa în România, sunt arhicunoscute de orice român din această țară – exceptându-i pe domnii Băsescu, Boc și compania –, salarii mizere, dublate de condiții primitive în care sunt obligați să-și desfășoare activitatea. După ce că salarizarea din sistemul medical era deplorabilă, cel mai nenorocit Guvern pe care l-a avut România vreodată a mai tăiat 25% din salarii, plus alte sporuri. Acest lucru a dus la o situație dramatică. În realitate, veniturile personalului medical au scăzut în acest ultim an cu aproape 50%.

Un al treilea aspect pe care trebuie să-l discutăm este acela al descentralizării fără orizont. Spitalele au ajuns, recent, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, la autoritățile administrației publice locale, în numele mult trâmbițatei descentralizări. Foarte bine, numai că descentralizarea, domnule ministru, înseamnă și asigurarea de resurse. Cum se realizează însă această asigurare de resurse, în condițiile în care, de exemplu, prin ordonanța de modificare a Legii finanțelor publice locale, cotele defalcate se reduc pentru autoritățile administrației publice locale?