Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·20 septembrie 2010
Senatul · MO 132/2010 · 2010-09-20
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Declarații politice și intervenții ale senatorilor: – Alexandru Pereș (PDL) – declarație politică având ca subiect accesarea de fonduri structurale pentru dezvoltarea urbană; – Gheorghe David (PDL) – declarație politică având ca titlu „Despre asistența medicală din vestul României”; – Dorel Jurcan (PDL) – declarație politică cu titlul „Valorificarea potențialului turistic – o șansă pentru România”; – Dumitru Oprea (PDL) – declarație politică intitulată „Puncte electorale prin puncte de pensie”; – Alexandru Mocanu (PDL) – declarație politică având ca titlu „Despre Legea pensiilor”; – Adrian Țuțuianu (PSD+PC) – declarație politică cu titlul „Un președinte care umilește cere să nu fie umilit”; – Alexandru Cordoș (PSD+PC) – declarație politică având ca titlu „Mașinăria de vot a puterii a dat verdictul: «Condamnat la locul de muncă, fără suspendare!»”; – Ioan Mang (PSD+PC) – declarație politică intitulată „«Prioritățile» Guvernului și prioritățile românilor”; – Florin Constantinescu (PSD+PC) – declarație politică având ca titlu „Românii dansează după cum cântă Guvernul”; – Șerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declarație politică cu titlul „Două Românii, două solidarități”; – Laurențiu Florian Coca (PSD+PC) – declarație politică având ca titlu „Inegalitate și polarizare socială în România”;
Dezbaterea și respingerea moțiunii simple intitulate „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, semnată de 40 de senatori
· procedural · adoptat
14 discursuri
Ședința Biroului permanent al Senatului s-a încheiat acum câteva secunde. Propunerea pe care o anunțăm plenului este ca, în conformitate cu Regulamentul Senatului, moțiunea pe teme de sănătate să figureze la primul punct din ordinea de zi.
De aceea, rog liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii și colegele senator către sala de plen.
Îi rog și pe cei care țin legătura cu Guvernul și cu ministerele să-i informeze pe reprezentanții acestora cu privire la dorința noastră de a începe cât mai rapid cu putință lucrările noastre de astăzi. Este o ordine de zi destul de încărcată.
Conform obiceiului nostru, la începutul ședinței îl invit pe domnul secretar al Senatului, domnul senator Gheorghe David, să citească lista senatorilor, pentru a urgenta venirea colegilor către sala de plen.
## **Domnul Gheorghe David:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!
|Albert Álmos|prezent| |---|---| |Andrei Florin Mircea|absent| |Andronescu Ecaterina|prezentă| |Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |Arcaș Viorel|prezent| |Ariton Ion|Guvern| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|absent| |Bara Ion|prezent| |Bașa Petru|prezent| |Bădescu Iulian|prezent| |Bălan Gheorghe Pavel|prezent|
|Belacurencu Trifon|prezent| |---|---| |Berca Gabriel|prezent| |Berceanu Radu Mircea|prezent| |Bîgiu Marian Cristinel|prezent| |Bîrlea Gheorghe|prezent| |Blaga Vasile|prezent| |Boagiu Anca Daniela|prezentă| |Boitan Minerva|prezentă| |Bokor Tiberiu|prezent| |Borza Dorel Constantin Vasile|prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|prezent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu|prezent| |Chivu Sorin Serioja|prezent| |Cibu Constantin Sever|prezent| |Cinteză Mircea|prezent| |Coca Laurențiu Florian|prezent| |Constantinescu Florin|prezent| |Constantinescu Viorel|prezent| |Cordoș Alexandru|prezent| |Corlățean Titus|prezent| |Crăciun Avram|prezent| |Cseke Attila Zoltán|prezent| |Daea Petre|prezent| |David Cristian|prezent| |David Gheorghe|prezent| |Diaconescu Cristian|prezent| |Diaconu Mircea|absent| |Dobra Nicolae|prezent| |Dumitru Constantin|prezent| |Fekete-Szabó András Levente|prezent| |Feldman Radu Alexandru|prezent| |Filip Petru|delegație| |Fodoreanu Sorin|prezent| |Frâncu Emilian Valentin|prezent| |Frunda György|prezent| |Găină Mihăiță|absent| |Geoană Mircea Dan|prezent| |Ghișe Ioan|prezent| Greblă Toni prezent Saghian Gheorghe prezent Grosu Corneliu prezent Savu Daniel prezent Günthner Tiberiu absent Sârbu Ilie prezent Gyerkó László prezent Sbîrciu Ioan prezent Hașotti Puiu prezent Secășan Iosif prezent Hărdău Mihail învoire Severin Georgică prezent Humelnicu Augustin Daniel prezent Silistru Doina prezentă Ichim Paul prezent Staicu Dumitru Florian prezent Igaș Traian Constantin prezent Ion Vasile prezent Stănișoară Mihai prezent Șova Dan Coman prezent Iordănescu Anghel prezent Jurcan Dorel prezent Tămagă Constantin prezent Lazăr Sorin Constantin prezent Toma Ion prezent Luca Raymond prezent Țopescu Cristian George prezent Mang Ioan prezent Țuțuianu Adrian prezent Marcu Gheorghe prezent Udriștoiu Tudor prezent Mardare Radu Cătălin absent Urban Iulian prezent Marian Ovidiu delegație Valeca Șerban Constantin prezent Marian Valer prezent Vasilescu Lia Olguța prezentă Markó Béla prezent Verestóy Attila prezent Mazăre Alexandru prezent Voicu Cătălin absent Măgureanu Cezar Mircea prezent Voiculescu Dan absent Mărcuțianu Ovidius absent Vosganian Varujan prezent Meleșcanu Teodor Viorel prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Domnule președinte, avem cvorum. Mitrea Elena prezentă **Domnul Mircea Dan Geoană:** Mitrea Miron Tudor prezent Mîrza Gavril prezent Vă mulțumesc, domnule senator. Mocanu Alexandru prezent Suntem în cvorum de ședință. Mocanu Toader prezent Rog colegii și colegele care nu și-au înregistrat încă Moga Nicolae prezent prezența să o facă neîntârziat, pentru a putea să intrăm în Mustățea Vasile prezent dezbaterea agendei noastre de astăzi. Mutu Gabriel prezent Declar deschisă ședința Senatului României de astăzi, Necula Marius Gerard prezent 20 septembrie 2010. Nedelcu Vasile prezent În conducerea ședinței noastre de astăzi voi fi asistat de Nicoară Marius Petre prezent domnii senatori Gheorghe David și Adrian Țuțuianu, secretari Nicoară Romeo Florin prezent ai Senatului. Nicolaescu Sergiu Florin prezent În acest moment, 86 de senatori și-au înregistrat prezența Nicula Vasile Cosmin absent în plenul nostru și sunt convins că, pe măsură ce vom Nistor Vasile prezent avansa cu dezbaterea, numărul acestora va crește. Niță Mihai prezent Am avut în urmă cu câteva minute o ședință a Biroului Onofrei Orest prezent permanent al Senatului și vă propunem, în numele Biroului Oprea Dumitru prezent permanent, ordinea de zi, cu mențiunea că toate declarațiile Oprea Mario Ovidiu prezent politice care vor fi depuse în scris la secretarul Senatului, Panțuru Tudor prezent domnul senator Gheorghe David, vor fi considerate ca Pașca Liviu Titus prezent făcând parte integrantă din stenograma ședinței noastre. Păran Dorin prezent De aceea, rog colegii care încă nu au depus sau care au Pereș Alexandru prezent pregătit declarații politice să le depună în scris, pentru a Pintilie Vasile prezent putea să le consemnăm ca atare în stenograma ședinței Plăcintă Sorina Luminița prezentă noastre de astăzi. Pop Gheorghe prezent Popa Cornel absent _Următoarele declarații politice au fost consemnate_ Popa Mihaela prezentă _conform materialelor depuse în scris de către senatori la_ Prodan Tiberiu Aurelian prezent _secretariatul de ședință:_ Prunea Nicolae Dănuț prezent **Domnul Alexandru Pereș:** Rasaliu Marian Iulian prezent Rădulescu Cristian prezent Domnule președinte, Rădulescu Șerban absent Stimate colege și stimați colegi, Robu Nicolae prezent Prin declarația mea politică de astăzi, doresc să vă supun Rotaru Ion prezent atenției un proiect deosebit de important cu privire la Rușanu Dan Radu prezent dezvoltarea urbană, Alba Iulia fiind primul municipiu care Rușeț Ion prezent beneficiază de fonduri structurale în acest sens.
Rog colegii și colegele care nu și-au înregistrat încă prezența să o facă neîntârziat, pentru a putea să intrăm în dezbaterea agendei noastre de astăzi.
Declar deschisă ședința Senatului României de astăzi, 20 septembrie 2010.
În conducerea ședinței noastre de astăzi voi fi asistat de domnii senatori Gheorghe David și Adrian Țuțuianu, secretari ai Senatului.
În acest moment, 86 de senatori și-au înregistrat prezența în plenul nostru și sunt convins că, pe măsură ce vom avansa cu dezbaterea, numărul acestora va crește.
Am avut în urmă cu câteva minute o ședință a Biroului permanent al Senatului și vă propunem, în numele Biroului permanent, ordinea de zi, cu mențiunea că toate declarațiile politice care vor fi depuse în scris la secretarul Senatului, domnul senator Gheorghe David, vor fi considerate ca făcând parte integrantă din stenograma ședinței noastre.
De aceea, rog colegii care încă nu au depus sau care au pregătit declarații politice să le depună în scris, pentru a putea să le consemnăm ca atare în stenograma ședinței noastre de astăzi.
Prin declarația mea politică de astăzi, doresc să vă supun atenției un proiect deosebit de important cu privire la dezvoltarea urbană, Alba Iulia fiind primul municipiu care beneficiază de fonduri structurale în acest sens. După semnarea primelor două contracte de finanțare nerambursabilă în luna mai a acestui an, săptămâna trecută, doamna ministru Elena Udrea a efectuat o nouă vizită în municipiul Alba Iulia, pentru a semna trei contracte în cadrul Programului Operațional Regional pe Axa 1.
În doar trei luni și jumătate, s-a ajuns la semnarea a 6 contracte din cele 7 câte are în total PIDU – Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al municipiului Alba Iulia 2009–2015 –, proiecte de peste 29 de milioane euro, unele dintre ele fiind deja în curs de implementare.
Doamna ministru Udrea a ținut să felicite din nou conducerea Primăriei Alba Iulia, declarând la semnarea celor trei contracte de finanțare europeană că municipalitatea condusă de Mircea Hava este un exemplu care ar trebui urmat și de celelalte orașe din țară, unde administrațiile încă se tem sau chiar nu știu să scrie proiecte competitive.
„Am revenit cu bucurie astăzi la dumneavoastră, la Alba Iulia, pentru că semnarea unor contracte de o asemenea valoare și importanță reprezintă cheia de dezvoltare a localităților din România, iar ceea ce vom semna astăzi reprezintă dovada faptului că orașul dumneavoastră se află pe drumul cel bun.
V-am felicitat și la recenta vizită prilejuită de semnarea altor contracte din cadrul PIDU, vă felicit și de această dată și sunt convinsă că vă voi felicita și data viitoare, pentru că la Alba Iulia avem, într-adevăr, proiecte importante, pe care le veți derula și prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.”, a spus doamna Elena Udrea la Alba Iulia.
Primul proiect, ca valoare, se referă la reabilitarea centrului istoric Alba Iulia, fortificație de tip Vauban: căi de acces, iluminat exterior și mobilier urban, prin care în următoarele 28 de luni cetatea își va schimba, practic, radical înfățișarea.
Conform proiectului, 17,9 milioane de euro vor fi folosiți de administrația din Alba Iulia pentru crearea în spațiile interioare ale fortificației de tip Vauban a căilor de acces, a aleilor pentru pietoni, pistelor pentru bicicliști, zonelor auto, precum și a unor piațete. În zona din jurul monumentelor Losenau și Custozza va fi amenajată o fântână arteziană. De asemenea, vor fi amenajate și zonele verzi de aici, într-un mod profesionist și integrat.
Un alt proiect, semnat săptămâna trecută, se referă la reabilitarea pasajului superior peste calea ferată (podul peste liniile CFR), la ieșirea din Alba Iulia spre Sebeș. Proiectul este în valoare de 4,17 milioane de euro și va avea o durată de implementare de 28 de luni.
Ultimul proiect, în valoare de 7,23 milioane de euro, prevede modernizarea străzii Al.I. Cuza, inclusiv pasajul peste Ampoi și pasajul peste liniile ferate de la Pârâul Iovului. Practic, este vorba despre întreaga stradă de la ieșirea din Alba Iulia, de la Ampoi până la Pârâul Iovului, zona industrială a municipiului, care va beneficia de refacerea și modernizarea infrastructurii rutiere și de utilități.
Este un succes al administrației publice locale și al angajaților Primăriei Alba Iulia din cadrul Serviciului Proiecte comunitare, în special pentru faptul că prin cele trei proiecte semnate se vor asigura peste 200 de locuri de muncă în următorii aproape trei ani.
Astfel, odată cu semnarea acestor contracte, se continuă la nivel național activitatea de contractare a fondurilor alocate prin Programul operațional regional pentru dezvoltare
urbană. Acesta este un concept nou în România, dar este strâns legat de viitorul pe care dorim să îl dăm orașelor noastre. Nu întâmplător este legată dezvoltarea urbană de domeniul turismului, deoarece prin reabilitarea infrastructurii urbane vor fi atrași tot mai mulți turiști în municipiul Alba Iulia.
Pe lângă efortul de a atrage fonduri europene, autoritățile locale sunt preocupate constant de modernizarea spitalelor, precum și de asigurarea unor servicii de calitate în sistemul sanitar. În acest context, având în vedere situația economică actuală, municipalitatea a căutat soluții la problemele cu care se confruntă județul, obținând, în felul acesta, datorită relațiilor bilaterale deosebite pe care România le are cu Japonia, o donație pentru spitalul județean.
Este vorba despre un grant în baza căruia Spitalul Județean de Urgență Alba a beneficiat de suma de 69.918 euro pentru achiziționarea echipamentelor chirurgicale – masă de operație chirurgie, microtom și un microscop operator – necesare Secției de neurochirurgie.
Ambasadorul Japoniei în România, Natsuo Amemiya, a fost prezent, săptămâna trecută, la Spitalul Județean Alba, cu prilejul inaugurării echipamentelor achiziționate pentru Secția de neurochirurgie prin grantul acordat de ambasadă.
La ceremonie au participat numeroase oficialități din județul Alba, cadre medicale și diverși invitați. Japonia a acordat două finanțări pentru proiecte din județul Alba: pentru Spitalul Județean de Urgență și pentru Asociația Județeană a Crescătorilor de Bovine Alba. Guvernul nipon a primit 200 de proiecte din toată România, doar trei fiind câștigătoare, printre acestea și cele două proiecte din județul Alba.
Vă aduc la cunoștință că în luna martie 2010 ambasadorul Japoniei a fost prezent la Alba Iulia pentru a semna contractele de grant, Spitalul Județean Alba beneficiind de suma de 69.918 euro pentru a achiziționa echipamente chirurgicale pentru Secția de neurochirurgie. Echipamentele au fost donate în cadrul programului de asistență nerambursabilă „Grant Assistance for Human Security Projects”, finanțat de Guvernul Japoniei.
Excelența Sa, domnul Natsuo Amemiya, a declarat că este vorba despre un echipament de bază, care nu trebuie să lipsească dintr-o asemenea secție. De asemenea, Domnia Sa a fost încântat de faptul că într-un timp atât de scurt conducerea spitalului a reușit achiziționarea acestor echipamente atât de necesare județului.
În calitate de senator de Alba, dar și de cetățean și, în același timp, de beneficiar al serviciilor medicale de stat, mă alătur oficialităților care au mulțumit ambasadorului Natsuo Amemiya și Guvernului Japoniei, dar și sponsorilor care s-au implicat în realizarea acestui proiect.
Am convingerea că Spitalul Județean de Urgență Alba se înscrie acum în rândul spitalelor din România care beneficiază de aparatură modernă și nu va mai fi nevoie ca pacienții să străbată sute de kilometri spre alte centre universitare pentru operații complexe, spitalul beneficiind, în prezent, de aparatură specializată de mare precizie.
Doresc să mai adaug faptul că municipiul Alba Iulia este deja un exemplu în accesarea fondurilor nerambursabile și cred că mai multe administrații locale ar trebui să urmeze acest exemplu și să utilizeze această oportunitate de a dezvolta infrastructura orașelor, precum și modernizarea acestora prin programul finanțat de Fondul Social European. Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Despre asistența medicală din vestul României”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Cu mai bine de șase decenii și jumătate în urmă, luau ființă la Timișoara facultățile de Medicină și Agricultură, alături de Politehnică, creată oficial în anul 1921. Orașul de pe Bega a ajuns ca, în momentul de față, să fie, ca mărime și importanță, printre cele mai reputate centre universitare din sud-estul Europei. Rezumându-mă doar la rețeaua de sănătate, voi puncta câteva aspecte.
Spitalul Județean Timișoara, al cărui edificiu a fost dat în folosință în urmă cu 40 de ani, a fost din capul locului centrat în jurul Institutului de Medicină, așa se numea pe atunci, care, la acea dată, avea două facultăți. La ora actuală, inclusiv colegii, sunt șase. Uzual, unității i se spune „spital județean”. În realitate însă, ar trebui să se numească „spital teritorial”, deoarece datorită instituției de învățământ superior, a dotărilor, a personalului angajat, inclusiv academic, la serviciile sale apelează și pacienți din județele învecinate: Caraș-Severin, Arad, Hunedoara, Mehedinți, ba chiar și din județe mai îndepărtate.
Este adevărat, anumite specializări – cardiologie, oncologie, obstetrică, ftiziologie – sunt localizate la alte adrese, dar tocmai acest lucru mă îndeamnă să susțin ca activitatea acestora să fie autonomă din punct de vedere administrativ.
Motivele pe care le invoc în susținerea acestei propuneri sunt numeroase.
Primul, și cel mai important, este cel al facilitării unei mult mai consistente specializări. Cei aflați la conducerea unui astfel de spital s-ar simți mult mai responsabili în promovarea actului medical de calitate.
În al doilea rând, competența și dăruirea profesională ale colectivului medical – profesori, medici, asistenți, infirmiere etc. – ar fi mult mai vizibile în fața celor care apelează la serviciile acestora. Altfel spus, pentru unitățile spitalicești vor exista mai multe motive care să stimuleze competiția, implicit exprimarea competenței, a calității actului medical.
În al treilea rând, responsabilitatea profesională ar fi mult mai vizibilă, și anume drumul dintre pacient, medicul de salon, șeful de secție și director s-ar scurta foarte mult.
În al patrulea rând, având în vedere că spitalele județene sunt, de fapt, teritoriale, se poate institui un control mult mai riguros al cheltuielilor.
Este bine cunoscut faptul că decontarea pe care casele județene de asigurări de sănătate trebuie să o facă întârzie sau chiar acestea „uită” să achite sumele datorate spitalelor, deși pacienții se află în evidența propriului județ.
Declarația politică se intitulează „Valorificarea potențialului turistic – o șansă pentru România”.
Din ’89 și până în prezent, abordarea turismului s-a făcut într-un mod haotic, fără o planificare exactă și strategică. Singurul scop până acum era să atragem turiști și cam atât, fără a avea o idee clară despre ce i-ar atrage pe ei spre destinațiile noastre. Ne-am complăcut situației de a avea
o țară frumoasă, care merită să fie văzută, și le-am spus tuturor cât de primitori suntem noi ca popor.
Dincolo de vorbe și de percepții asupra societății, nimic nu s-a schimbat. Pe de o parte, ne-am obișnuit atât de mult să ne mândrim cu patrimoniul turistic al României, iar, pe de altă parte, să deplângem situația dezastruoasă a infrastructurii de la noi, încât ambele subiecte au devenit banalități și pretexte pentru a nu întreprinde nimic concret. Este ușor să invocăm constant lipsa de fonduri, este o scuză bună pentru a nu face nimic.
Practic, toate zonele din România au potențial turistic într-o formă sau alta și pot beneficia de pe urma acestei abordări într-un mod strategic. Avem una dintre țările cu cele mai diversificate oferte turistice, datorită resurselor naturale pe care le deține, biodiversității de floră și faună unice în Europa. În România se găsește o treime din izvoarele naturale din Europa și peste 100 de localități ce dețin elemente terapeutice naturale, cum sunt apa, nămolul, gazele etc. Avem nevoie, mai mult ca oricând, de o gândire integrată, de o implicare responsabilă a autorităților publice locale și de inițiativă privată, pentru că turismul nu mai este de mult monopol de stat.
Prin această declarație politică, doresc să salut inițiativele și măsurile luate de ministrul dezvoltării regionale și turismului Elena Udrea pentru fundamentarea unor direcții de dezvoltare a turismului și, mai ales, pentru campania declanșată recent împotriva evaziunii fiscale în acest domeniu.
Județul Vâlcea este o zonă care așteaptă să fie descoperită, având un enorm potențial pentru turism. Am să aduc în atenția dumneavoastră două mari proiecte desfășurate în județul Vâlcea prin MDRT. E vorba despre cea mai mare investiție din istoria turismului vâlcean din ultimii 20 de ani, „Dezvoltarea infrastructurii de agrement în stațiunea turistică Voineasa, județul Vâlcea”.
Centrată pe zona de nord a munților Latorița, Mioarele – Coasta Benghii – Puru, zona dintre Vidra și Obârșia Lotrului se vrea a fi cel mai de soi dintre targeturile turismului montan românesc: de la pârtiile de schi, la o telegondolă cu o capacitate de 2.200 de persoane/oră și care pleacă de la cota 1.325, de pe DN 7A, la o parcare supraetajată cu o capacitate de 400 de locuri de parcare, la alte cinci tunuri de zăpadă (unul mobil și patru fixe), până la o mașină de bătut zăpada cu o capacitate de 90.000 metri pătrați/oră.
Județul Vâlcea are șansa de a beneficia de un relief potrivit pentru practicarea sporturilor de iarnă. La intersecția a trei județe – Mureș, Harghita și Suceava –, în masivul Călimani, există, la peste 1.500 metri altitudine, locul ideal pentru amenajarea unui domeniu schiabil, un complex de pârtii asemănător celor din Austria.
Potențialul țării noastre privind turismul balnear este incontestabil. Prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear poate redeveni un segment major al pieței turistice internaționale. Turismul balnear din România trebuie revitalizat.
Exploatarea de sare de la Ocnele Mari este unica și cea mai importantă din sud-vestul României, de aici și denumirea de Ocnele Mari. Exploatarea din această mină s-a făcut până în anul 1963, când a fost oprită definitiv, mina fiind surpată și inundată. Din această salină au fost extrase aproximativ 3,8 milioane de tone de sare gemă.
Finalizarea exploatării în aripa de vest a orizontului +226 a permis amenajarea în subteran a unui punct turistic. Acesta cuprinde spații de agrement, spații de joacă, un muzeu cu exponate care arată istoria zonei din cele mai vechi timpuri până în prezent, nu în ultimul rând, cea mai mare biserică subterană din România.
Investițiile specifice acestui punct turistic vor continua, astfel încât acesta să devină în anii următori unul dintre cele mai mari obiective din Europa.
În salină sunt inhalați aerosoli salini, prin care se tratează diverse afecțiuni, în special afecțiunile respiratorii. Aerosolii salini realizează acțiunile de dezinfecție, fluidizare a mucoaselor, eliminarea toxinelor, refacerea elasticității membranelor celulelor, reducerea PH-ului pe ariile organelor de respirație, reducerea și gruparea microorganismelor iritante.
Parcul a fost amenajat de Societatea Națională a Sării, cu ajutorul Primăriei din Ocnele Mari, îndrumate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Trebuie mai mult ca oricând, în actualul context al crizei, să conștientizăm și să fructificăm potențialul țării noastre, care ne poate oferi șansa dezvoltării economice la standarde europene.
Declarația politică este intitulată „Puncte electorale prin puncte de pensie”.
Domnule președinte al Senatului,
Doamnelor și domnilor colegi,
Stimați invitați,
Dacă unii politicieni mai așteptau încă ocazia ideală pentru revărsarea întregului lor populism, ea a venit odată cu adoptarea Legii pensiilor. Într-adevăr, ce moment poate fi mai prielnic pentru demagogie decât acela în care se hotărăște soarta celei mai vulnerabile categorii sociale, mai ales în plină criză, când lumea este înspăimântată de dificultățile vieții. Speculanții politici au prins prilejul potrivit și își arată din plin ipocrizia în Parlament sau în media, își strigă din toate puterile compasiunea față de pensionari, deplâng valoarea punctului de pensie și acuză Guvernul pentru starea în care s-a ajuns. Miniștrii sunt arătați cu degetul, ca niște monștri insensibili la necazurile cetățenilor, dar totul e ca supărarea oamenilor să fie canalizată politic către urna electorală potrivită.
În toată această mascaradă politică, există, desigur, și obiecții de luat în seamă. Legea nu este ideală, iar unele categorii de pensionari consideră că ar fi trebuit să aibă avantaje mai mari de pe urma ei. Majoritatea contestațiilor politicienilor însă au prea puțină legătură cu realitatea și cu bunul-simț. Doresc cu tot dinadinsul ca lumea să știe că ei se opun coeficientului actual, adică vor să arate că ei ar da mai mult, dar Guvernul cel rău dușmănește pensionarii. Asta fără a vorbi, desigur, despre imensa gaură din fondul de pensii și despre sursele din care ar putea acoperi creșterile clamate și fără a aminti despre inconștiența lor de a impune dublări de pensii atunci când dezastrul din sistem era deja de notorietate.
Au păcălit atunci pensionarii, acum încearcă la fel. Niște oameni normali și-ar pune problema până unde va ajunge această nebunie. Cum se pot opune acești demagogi la mărirea vârstei de pensionare, când cunosc prea bine efectele pe termen lung ale crizei demografice? Cât timp ar mai adânci gaura din fondul de pensii, dacă ea a ajuns deja la 3,6 miliarde de euro?
Răspunsul e însă simplu, înfricoșător de simplu: până ar ajunge la putere, iar atunci, stăpâni peste un deficit explodat, când plățile curente ale pensiilor ar deveni un coșmar, ar explica frumos pensionarilor că e o situație care se poate corecta prin sacrificiul dramatic al cuiva, al politicienilor sau al pensionarilor, iar populiștii nu iubesc niciodată propriul sacrificiu.
Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Despre Legea pensiilor”. Mandatul cu care PDL a venit la guvernare este angajamentul hotărât pentru modernizarea României și aplicarea reformelor structurale. Prin Legea unitară a pensiilor publice, reformarea profundă a sistemului public de pensii a devenit realitate.
Sistemul public de pensii a acumulat, în ultimii 20 de ani, deficiență după deficiență, până când a fost adus în pragul colapsului. Prin Legea unitară a pensiilor publice, corectăm și armonizăm nu mai puțin de 80 de acte normative, care au făcut ca sistemul de pensii să fie inechitabil, în lipsă cronică de bani și total depășit de realitate.
Reforma sistemului de pensii aduce, în primul rând, siguranța că pensiile vor fi plătite și luna viitoare, și anul următor, altfel riscăm să nu mai putem plăti nicio pensie de acum încolo, indiferent de partidele care vor fi la guvernare.
Siguranța pensiei pentru părinții noștri, dar și pentru cei care acum sunt tineri, este garantată prin măsurile de însănătoșire a sistemului:
– creșterea numărului celor care plătesc contribuții, în condițiile în care acum avem un raport dramatic de 0,9 salariați la un pensionar;
– cei care activează ca liber profesioniști, manageri sau în asociații familiale vor plăti contribuția la fel ca toți ceilalți salariați;
– nu vor mai exista pensionari privilegiați și pensionari de rând, pentru că anulăm toate legile vechi, care făceau ca unii pensionari să fie mai pensionari decât toți ceilalți;
– parlamentarii, diplomații, personalul aeronautic civil, al Curții de Conturi, din instanțele de judecată etc. sunt de acum pensionari obișnuiți, atât prin modul de calcul al pensiei, cât și prin vârsta de pensionare;
– pensionările anticipate parțiale sunt descurajate: poți ieși la pensie doar cu cinci ani înainte și penalizarea este de maximum 45% din valoarea pensiei;
– de pensie trebuie să beneficieze doar cei care nu mai pot munci de bătrânețe sau sunt bolnavi, nu și cei care doresc să muncească la negru și să primească și pensie de la stat;
– descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive. S-a dovedit, în urma verificărilor Guvernului, numărul mare al celor care profită de pensia de invaliditate, deși sunt perfect sănătoși. Insist doar asupra câtorva aspecte ale legii, care au devenit, între timp, „cartea de căpătâi” a demagogiei opoziției:
A. Majorarea și egalizarea vârstei de pensionare
Nimeni nu iese mai târziu la pensie anul acesta și nici în următorii trei ani. Creșterea vârstei de pensionare pentru femei se va face în decurs de 20 de ani. În baza Legii nr. 19/2000, la finalul lui 2014, femeile se vor pensiona la 60 de ani, iar bărbații la 65. După 2015 intră în vigoare prevederea nouă, conform căreia, în decurs de 15 ani, vârsta de pensionare pentru femei va crește, treptat, de la 60 de ani în 2015 la 65 de ani în 2030. Este o creștere corelată cu creșterea speranței de viață la momentul pensionării – nu a speranței de viață, care este cu totul altceva! –, care în 2030 va fi la bărbați de 16,2 ani, iar la femei de 19,7 ani. Este o creștere care are loc în aproape toate statele europene, care se confruntă cu aceeași problemă. Germania, Danemarca și Norvegia iau în calcul trecerea de la 65 la 67 de ani, Austria de la 60 la 65 de ani, iar Ungaria de la 62 la 65 de ani.
B. Creșterea valorii punctului de pensie
PDL asigură o creștere adevărată, sănătoasă și de durată a pensiilor din 2012. Doar prin reformarea de acum a sistemului putem avea, în doi ani, o creștere solidă a pensiilor și fără să fie pusă în pericol de lipsa banilor din fondul de pensii. Din 2012 până în 2020, punctul de pensie se va majora anual cu 100% rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a salariului mediu brut, realizată pe anul precedent. Din 2021 până în 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% rata inflației, iar raportarea la salariul mediu brut va scădea cu câte 5% pe an. Din 2030, punctul de pensie se va majora anual doar cu 100% rata inflației
C. Atacarea Legii pensiilor la Curtea Constituțională
Este doar o încercare a PSD de a-și ascunde greșeala de la votul legii în ochii cetățenilor. Ipocrizia declarațiilor publice ale PSD a ieșit la iveală în momentul în care au părăsit lucrările Camerei. Conștienți că îi poate costa mult acest gest iresponsabil, încearcă acum să-și spele rușinea prin atacarea legii la CCR. PSD își caută o nouă tribună, de unde să mai pozeze în apărătorul pensionarilor și, astfel, implică CCR într-un joc politicianist, perfid. Să ieși din sala plenului când se votează cea mai importantă lege pentru pensionari arată lipsa de interes pentru acești oameni. PSD a ales să părăsească plenul și a demonstrat că, de fapt, nu este interesat de situația pensionarilor din România. Este un gest inadmisibil pentru orice partid social-democrat, care se definește prin protejarea categoriilor sociale vulnerabile. Pentru social-democrații din România însă, pentru PSD, este un dezinteres cu care ne-am obișnuit deja. O dovadă în plus că în spatele vorbelor frumoase adresate pensionarilor este doar un mare gol.
D. Punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut
Este pură demagogie. Când ceri un punct de pensie mărit, trebuie să arăți de unde ai bani pentru a-l crește. Este însă și o lipsă de responsabilitate periculoasă. Cel mai mare risc pentru români, pentru stabilitatea economică și socială sunt promisiunile politicianiste. În loc să le spună cinstit oamenilor care este adevărul, îi amăgesc cu promisiuni fără nicio acoperire în realitate. Apoi, știu gureșii din PSD și PNL cât a fost salariul mediu brut în august 2010? Nu cumva astăzi valoarea punctului de pensie este chiar mai mare de
45%? Dar nefiind altceva decât politruci, ei nu știu că important nu este procentul, ci baza la care se raportează.
În ceea ce privește activitatea din Parlament, atrag atenția asupra derapajului periculos în care alunecă PSD. De la începutul acestei sesiuni parlamentare, PSD și-a devoalat strategia de gherilă: nu participă la lucrările din plen, ca apoi să „depună” plângeri pe holul Parlamentului și pe la televiziuni. În loc să participe democratic la lucrările Camerei, PSD alege hărțuirea procedurală, reclamațiile, contestările. Asta arată că nu au nicio preocupare constructivă în Parlament, au o singură preocupare și un singur obiectiv: circul demagogic și hărțuirea adversarilor politici.
Comportamentul PSD distruge și ce a mai rămas din credibilitatea Parlamentului. Ca parlamentar, mă delimitez public de atitudinea iresponsabilă a colegilor din PSD, pentru că prin atitudinea lor nu fac altceva decât să țină Parlamentul cât mai departe de problemele reale ale cetățenilor. Or, cu asta eu nu sunt de acord.
Declarația politică se intitulează „Un președinte care umilește cere să nu fie umilit”.
Cu toții am putut vedea cum, întors recent de la Bruxelles, președintele Traian Băsescu n-a putut rezista unei noi tentații de a-i dojeni pe jurnaliști și, prin intermediul acestora, pe românii care încă mai sunt interesați de ce spune Domnia Sa.
Iritat de legăturile pe care cei cu memorie politică le fac între arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu și anumite polițe rămase neplătite din campania prezidențială, președintele Băsescu s-a gândit să ia atitudine și să curme orice intenție a vreunui ziarist de a lega numele șefului statului de arestarea controversatului patron media. „Plecați de la premisa că aveți un președinte care se respectă, care niciodată nu o să spună unui judecător «Judecă așa!» sau unui procuror «Ia-l pe ăla!»”, ne îndemna, prin mijlocirea presei, șeful statului.
Am fi putut să plecăm de la această premisă, dacă, între timp, nu ar fi apărut numeroase și certe dovezi că șeful statului nu respectă instituțiile statului, că ignoră adevăratele probleme ale românilor, că disprețuiește libertatea de expresie, câștigată cu greu de români, și că are și soluția prin care îi reduce la tăcere pe cei care-l încurcă.
Neavând respect față de oameni, instituții și valori, este clar că Traian Băsescu nu se poate respecta nici pe sine, ca reprezentant al instituției prezidențiale, darămite să ceară să fie respectat, mai ales când, se știe, respectul se câștigă, nu se impune.
Așadar, în țara în care ascultarea și înregistrarea conversațiilor purtate de adversarii politici sau personali au devenit sport național, înregistrările sau stenogramele – singurele dovezi de la dosar, în țara în care cei care nu gândesc la fel ca președintele se tem să nu fie săltați din stradă și încătușați, în țara în care totul se face cu voie de la Zeus și vântul ar trebui să bată numai în direcția bine stabilită de acesta, președintele ne indică premisele de la care trebuie să plecăm.
Și nu se oprește aici. Cu dezinvoltura bine cunoscută – eu îi spun tupeu –, Traian Băsescu ne mai cere să nu ne umilim președintele. Să se teamă oare că românii ar putea fi tentați să-i răsplătească atitudinea exersată de ani de zile față de ei cu aceeași monedă? Convins că numai Domnia Sa are dreptul nescris de a-și umili poporul și că este singurul care se pricepe în domeniu, Traian Băsescu vrea să-și păstreze această bizară atitudine, pe care, poate, nu-i târziu să o ridice la rang de prerogativă.
Cel care ne minte fără rușine, în campanii, că îi pasă de români și îi anunță, mai apoi, cu cinism, că sunt niște grași care trebuie puși la slăbit, care ne spune că am ieșit din criză, pentru a ne anunța, la câteva luni după, că intrăm în recesiune, care spune vesel că atunci când susținea pensia minimă era sub influența băuturilor alcoolice, care propune la infinit un premier și o formulă de Guvern-dezastru pentru români, un președinte care nu recunoaște voința poporului exprimată la urne, care face și desface partide și alianțe în Parlament ca să-și păstreze puterea, un președinte surd la suferințele și umilințele îndurate de milioane de români, ei bine, același președinte le cere acelorași români să nu-l umilească. Aceasta pare să fie, cel puțin până acum, suprema dovadă de tupeu a unui președinte care nu știe decât să-și umilească poporul.
Dar, pentru că ținem la liniștea sufletească a domnului Traian Băsescu, îl asigurăm că îl respectăm, și-l respectăm tot atât cât ne respectă și Domnia Sa. Nu e vina noastră dacă e prea puțin.
Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Mașinăria de vot a puterii a dat verdictul: «Condamnat la locul de muncă, fără suspendare!»”.
Românilor le-a ajuns cuțitul la os și au început să se simtă, de ceva timp, și efectele. Oamenii nu mai vor și nu mai pot să înghită politica pumnului în gură și a deciziilor pecetluite prin legi adoptate în Parlament cu forța, legi care sunt trecute de o mașinărie de vot funcționând preferențial.
Pentru a nu știu câta oară, miercurea trecută, Guvernul Boc și-a impus majoritatea, fie ea și artificial creată prin presiune și șantaj în Parlament, astfel încât Legea pensiilor a fost adoptată în forma Executivului. Chiar dacă, până la aplicarea ei, legea trebuie să primească „undă verde” și de la Curtea Constituțională, acest lucru nu mai liniștește pe nimeni, având în vedere că este deja de tristă notorietate reacția impasibilă a Guvernului și a Președintelui României la deciziile Curții Constituționale.
Cineva spunea deunăzi la un post de televiziune că legea fundamentală la noi e făcută parcă să fie încălcată și că ea este invocată doar în talk-show-uri și „pentru a da bine la imaginea unor politicieni”, altfel, ca orice altă lege, este încălcată cu seninătate de oamenii puterii, de la vârful și până la baza piramidei.
Aceste opinii nu ne împiedică însă pe noi, reprezentanții Partidului Social Democrat, să atacăm la Curtea Constituțională proaspăt adoptata Lege a pensiilor, prin fraudarea voturilor, lege prin care se introduc prevederi abuzive și clauze absolut dezastruoase pentru categorii de pensionari cu legi speciale, și nu doar pentru ei. Ceea ce noi, PSD, reclamăm ca fiind total neconstituțional sunt câteva puncte importante, pe care comisiile de muncă, atât la Senat, cât și la Camera Deputaților, le reglementaseră, dar care au dispărut ca și cum nu ar fi existat la adoptarea legii.
Ne nemulțumește profund introducerea pensiilor ocupaționale ale militarilor, polițiștilor și judecătorilor în sistemul public de pensii, stabilirea valorii punctului de pensie la 39%, în timp ce noi am cerut să reprezinte 45% din salariul mediu brut, ca să nu mai vorbim despre cea mai mare aberație a proaspăt moșitei legi, care prevede egalizarea vârstei de pensionare a femeilor cu bărbații, adică 65 de ani pentru ambele sexe, ceea ce ar echivala cu ieșirea pe targă sau intrarea direct pe porțile cimitirului pentru femei, care au speranța de viață cu mult sub a celor din restul Uniunii Europene.
De altfel, și sindicatele au atras, la rândul lor, atenția că metoda de stabilire a valorii punctului de pensie, stabilită prin proiectul legii, conduce la o reducere suplimentară a puterii de cumpărare pentru pensionarii prinși în cercul strâmt al măsurilor de austeritate impuse de Guvern – creșterea TVA, coplata pentru serviciile medicale și medicamente etc. – și de efectele negative ale acestora. Remarcăm și intenția bine-venită a majorității sindicaliștilor, pentru că au de gând să sesizeze, la rândul lor, neconstituționalitatea proiectului de lege și să ceară președintelui Băsescu să nu promulge legea.
Nu înțelegem de ce PNL a ales să atace separat de noi această lege și le atragem delicat atenția că numai împreună avem o șansă să îndreptăm lucrurile și că nu avem de-a face cu un campionat gen „cine e primul la școală câștigă”.
Ca să nu mai vorbim despre excesele de zel ale președintelui Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase, care și-a făcut un obicei din a gira fraudulos numărarea deputaților prezenți la vot și nu știu cum s-a făcut, dar și de data aceasta i-au ieșit 170, în loc de 80 câți au fost în realitate. Îi promitem că avem deja un dosar complet cu fraudele sale, pentru care suntem siguri că va trebui să răspundă juridic cât de curând.
Declarația politică se intitulează „«Prioritățile» Guvernului și prioritățile românilor”.
Stimați colegi,
Declarația mea politică de astăzi pornește de la o observație simplă: prioritățile Cabinetului Boc–Băsescu sunt total diferite de prioritățile reale ale românilor. Pentru a-mi susține poziția, aș vrea să vă dau câteva exemple edificatoare din județul Bihor.
Pentru cei 1.300 de elevi ai Colegiului Economic „Partenie Cosma” din Oradea primul sunet de clopoțel din acest an a fost unul trist. Liceul a fost mutat din clădirea în care a funcționat timp de aproape 30 de ani, ca urmare a retrocedării către Episcopia Romano-Catolică. Nu contest dreptul la proprietate al nimănui. Nu pot fi însă de acord cu pasivitatea și lipsa de preocupare a autorităților, care nu ar fi trebuit să lase lucrurile să ajungă până în acest punct.
Dacă am fi avut un guvern responsabil, soluția pentru acești elevi ar fi fost mutarea în noul campus școlar din Oradea. Construcția acestui campus a fost aprobată de Guvern, printr-un memorandum, încă din anul 2007 și viza tocmai acest obiectiv: înlocuirea clădirii retrocedate și construcția unui complex multifuncțional.
Conform planurilor, campusul școlar ar fi inclus două corpuri de clădire cu 48 de săli de clasă, un cămin internat cu 300 de locuri de cazare, o cantină, 15 garsoniere pentru cadrele didactice, ateliere școlare, o sală de sport cu o bază sportivă pentru activități în aer liber și un punct termic. Licitația pentru execuție a fost câștigată la un preț de 30,5 milioane de lei plus TVA, construcția urmând a fi finalizată în 36 de luni, adică în octombrie 2011.
Cum însă avem un cabinet Boc incompetent și iresponsabil, campusul școlar de la Oradea întârzie să fie construit, iar liceenii de la „Partenie Cosma” sunt obligați să învețe în două schimburi și într-un spațiu inadecvat pentru un liceu de prestigiu al orașului.
Actualul ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului declară că dorește să centreze sistemul educațional în jurul interesului elevului. Aș vrea să îl întreb pe domnul ministru, în cazul Colegiului Economic „Partenie Cosma” din Oradea, care este interesul elevului și ce a făcut ministerul pe care îl conduce pentru susținerea acestui interes.
Vă spun eu ce a făcut Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în interesul elevilor: nimic! În loc să se implice și să caute soluții, inclusiv de finanțare, ministrul s-a ascuns în spatele sloganului „Nu sunt bani”. În loc să-și convingă colegii de cabinet asupra utilității construirii de campusuri școlare, Domnia Sa a preferat să braveze prin tăierea posturilor. A preferat să închidă, în loc să construiască școli. Prioritatea domnului ministru a fost să-și mulțumească protectorii politici. Prioritatea elevilor de la Colegiul Economic „Partenie Cosma” din Oradea este însă cu totul și cu totul alta: să învețe într-o școală nouă și modernă.
Dacă pentru campusul școlar din Oradea Guvernul lui Emil Boc susține că nu are bani, același Cabinet Boc se arată extrem de darnic cu alte inițiative așa-zis de dezvoltare locală.
Cum este să dai 800.000 de euro pentru reabilitarea unui cămin cultural dintr-un orășel cu nici 2.400 de locuitori? În opinia Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului este o investiție în infrastructura culturală. Pentru noi este finanțarea clientelei politice a PDL.
Cum este să construiești o sală de sport într-un sat în care nu există unitate de învățământ? În viziunea guvernanților este o investiție în asigurarea „cadrului de desfășurare a activităților sportive în condiții optime de confort și siguranță”. Pentru noi este risipă și încă o dovadă a diletantismului acestui Cabinet condus de Emil Boc.
Modernizarea școlilor și construcția de campusuri multifuncționale reprezintă o investiție în copiii noștri, o investiție în viitorul societății românești. Pe termen lung, înseamnă dezvoltare durabilă. Pentru viziunea îngustă a membrilor Cabinetului Boc, dezvoltarea înseamnă creșterea profitului firmelor din clientela PDL, prin alocarea, de exemplu, a 800.000 de euro pentru Căminul cultural din Nucet sau prin construcția unei săli de sport în Petrileni, din întâmplare satul natal al ministrului Vasile Blaga, unde însă, și asta nu mai este întâmplare, nu există nicio unitate de învățământ.
Desigur, și cultura, și sportul sunt domenii foarte importante pentru o dezvoltare normală a societății românești, nu însă aruncând bani pe fereastră, așa cum face Cabinetul Boc, vom obține dezvoltare. Dacă îi vom mai avea mult timp la guvernare, prioritățile Guvernului Boc–Băsescu ne vor duce la subdezvoltare.
Acest Guvern Boc trebuie să plece, pentru că lucrează doar în interesul firmelor din clientela PDL, iar „prioritățile” sale au ajuns total opuse priorităților reale ale românilor.
Declarația politică este intitulată „Românii dansează după cum cântă Guvernul”.
Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,
De când și-a început activitatea în Palatul Victoria, Guvernul condus de Boc cântă românilor diverse arii și are pretenția ca toată națiunea să joace și să danseze pe un singur ritm. S-au dat o mulțime de ordonanțe, care au schimbat cursul firesc al lucrurilor. Potrivit acestor acte, atât oamenii de rând, cât și firmele sau băncile au dansat după cum le-au cântat articolele din aceste acte normative.
După mai multe hore de acest fel, la începutul verii a fost dată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, prin care Guvernul a impus băncilor noi norme, producând haos în rândul celor care au credite și mărind birocratizarea actului bancar.
Mulți dintre cei care au astfel de credite fie nu au aflat că trebuie să meargă la bancă, fie au ratat momentul de a semna actele adiționale. Conform legii, nesemnarea contractelor se consideră, pe 20 septembrie, adoptare tacită din partea clientului. Mai mult, actul adițional va fi considerat aprobat tacit la această dată chiar dacă clientul a făcut o cerere sau o plângere împotriva băncii, fără a semna documentul.
Specialiștii Guvernului au pierdut din vedere unele aspecte importante, scriind ordonanța pe genunchi. Actul nu prevede nicio excepție, motiv pentru care se aplică, pur și simplu, indiferent de situație.
Ca și în cazul contribuțiilor ce trebuie plătite pentru profesiile liberale, Guvernul a uitat că este nevoie de comunicare. Mii de creditori au stat la cozi pentru a-și semna aceste acte adiționale în ultimele două zile.
Din cauza lipsei de comunicare, nici măcar băncile nu s-au obosit să-și anunțe clienții. Mulți se vor trezi peste noapte cu contractele deja modificate, fără ca ei să fi mișcat un deget. Mai precis, trebuie modificate 7,7 milioane de contracte, dintre care 1,5 milioane sunt contracte de credit. Stimați colegi,
Haosului pe care l-a creat această ordonanță de urgență trebuie să-i adăugăm procesele pe care oamenii le vor intenta băncilor și, probabil, statului.
Vorbeam, săptămâna trecută, despre o „Țară a lui Papură Vodă”. Mă văd nevoit să vorbesc astăzi de o manipulare în masă și despre prostirea pe față a românilor și a băncilor de către un stat care a scăpat din vedere noțiunea de măsură.
Guvernanții s-au obișnuit să dea ordonanțe de urgență pe bandă, pe care românii trebuie să le execute, dar să nu comunice nimic. O minimă strategie de comunicare ar fi trebuit să existe. De altfel, se fălesc cu oamenii performanți pe care îi au în aparatul de stat și de partid. Practic, sunt oameni care inventează subiecte, nu mai știu cum să se căpătuiască și nu sunt în stare să coboare din emisferele înalte unde au fost cocoțați.
Am constatat cu amuzament, dar și cu îngrijorare, faptul că acest Guvern demonstrează în fiecare zi cât de bine se descurcă într-un film mut. ## Domnilor guvernanți,
Vă reamintim că nu sunteți la cinema. Sunteți în viața reală și imperios vă solicit să nu mai jucați scenete din viața românului fără să-l anunțați.
Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Două Românii, două solidarități”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Faptul că guvernanții noștri taie în stânga și în dreapta salarii, pensii, ajutoare sociale, locuri de muncă nu mai miră deja pe nimeni. Mascându-și incompetența sub această criză economică, din care se pare că, sub conducerea lor, nu vom reuși să ieșim niciodată, portocaliii se laudă cât îi ține gura cu disponibilizările din sistemul bugetar și îndeamnă la solidaritate, ascunzându-și incompetența în spatele unor sloganuri mincinoase, pregătite din timp, de genul „niciun partid în 20 de ani nu a făcut nimic” sau „orice guvern care ar veni nu ar face mai mult”.
Ce este foarte curios este faptul că, așa cum avem două Românii, una a noastră, a celor mulți și loviți de criză, și una a lor, unde lucrurile merg bine, afacerile – mai ales cele cu statul – prosperă și banii curg în buzunare, la fel avem și două solidarități, o solidaritate a bugetarilor obișnuiți, care tremură la gândul că vor fi disponibilizați și vor rămâne și fără salariile și așa mizere și ciuntite din toate părțile, și o solidaritate a guvernanților, cu clientela lor politică, pe care au grijă să nu cumva să o atingă disponibilizările.
Astfel, conform unor știri apărute în presă, s-a ajuns în situația în care Guvernul s-a gândit să interzică prin lege concedierea bugetarilor de partid.
Noua lege a salarizării, pe care Guvernul o pregătește în laboratoarele sale, prevede ca, în caz de restructurări, bugetarii cu funcții de conducere să fie mutați în alte instituții ale statului pe posturi vacante. Așadar, clientela politică nu va fi disponibilizată, ci doar mutată în alte instituții și, dacă nu sunt locuri, se vor inventa, astfel încât persoanele respective să își păstreze atât salariile, cât și funcțiile de conducere.
Pentru restul oamenilor, tot în laboratoarele unde se consumă „portocale” de dimineața până seara, probabil că se pregătesc de primăvara lui 2012 – deoarece vin alegerile, nu-i așa? –, mici „restituiri” din ce li s-a luat în acest an și care vor fi aruncate populației ca pomană electorală. Toate acestea sunt confirmate și de un fruntaș PDL-ist, care ne amenința, zilele trecute, prin sticla televizorului că nu trebuie să ne culcăm pe o ureche că Guvernul lor a ajuns la o popularitate de 9%, deoarece ei sunt membrii unui partid versat și vor ști ce să facă la momentul oportun.
Vă anunț, domnilor guvernanți, că românii nu merită așa ceva și niciun senator nu va accepta finalizarea acestor scenarii.
Iată, așadar, stimate colege și stimați colegi, cum înțeleg guvernanții noștri să facă mult trâmbițata reformă a statului, transformându-l, dintr-un stat pluripartit, într-unul perfect portocaliu și loial 100% actualei puteri.
Am ajuns astfel ca în vremurile de tristă amintire, când pentru a putea să ocupi o funcție trebuia să fii membru de partid. Ba mai mult, aș putea spune că am ajuns mai rău decât atunci, pentru că acum, dacă nu ești membru al puterii
portocalii, riști să fii aruncat în stradă și să ajungi muritor de foame, indiferent de competență.
Cred că se apropie vremea marilor hotărâri, în care Parlamentul României trebuie să decidă în favoarea celor mulți și să învestească un guvern care să se ocupe cu profesionalism de treburile țării și să redea speranța, demnitatea și bunăstarea poporului român.
Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Inegalitate și polarizare socială în România”.
Stimați colegi,
Una dintre problemele și temele importante care ar trebui să fie prezente în agenda noastră publică este aceea a unei societăți mai echitabile, mai coezive și solidare, faptul că noi, românii, suntem puțin solidari, și în ultimele luni s-a văzut și în lipsa noastră de solidaritate cu cetățenii noștri de etnie romă, și nu numai, dar acest comportament nonsolidar vine și din faptul că inegalitatea și polarizarea socială au ajuns la noi în țară la dimensiuni exagerate, percepute de majoritatea populației ca injuste.
Reducerea inegalității sau aplatizarea polarității sociale excesive este considerată ca aspect pozitiv al dinamicii sociale, deoarece generează un climat de echitate și participare civică, spre deosebire de situația în care societatea este împărțită în puțini foarte bogați, pe de o parte, și mulți foarte săraci, de cealaltă parte.
După datele statistice, anii cu o scădere a ecartului dintre săraci și bogați, a inegalității sociale, au fost anii 2007 și 2008, când rata medie anuală de creștere a veniturilor disponibile ale familiilor a fost de 13%, respectiv 18%. Cum se spune, în timpul fluxului toate bărcile se ridică, nu numai vapoarele mari. Într-o perioadă de creștere economică, au sporit veniturile tuturor categoriilor sociale, iar cele cu venituri mai mici au beneficiat de creșteri mai mari la salarii, pensii și prestații sociale.
Prin raportare la situația din statele membre ale Uniunii Europene, România este statul cu cel mai înalt nivel al inechității sociale, adică statul cel mai inechitabil, cu diferența cea mai mare între puținii săi bogați și cei mai mulți săraci la mia de locuitori și cei mai săraci ai Europei. La noi, inegalitatea este mare nu pentru că bogăția este mare, ci pentru că sărăcia este extinsă și acută.
Inegalitatea socială este un fenomen care a crescut în toată perioada de tranziție și este percepută ca un fenomen negativ de opinia publică, investigată prin sondaje. Mare parte din populație consideră că societatea românească ar trebui să fie mai egalitară, mai echitabilă. Deși inegalitatea în sine nu este un fenomen negativ, totuși, în România este considerată prea mare și, mai ales, nedreaptă, întrucât s-a realizat într-un climat de injustiție.
Din acest motiv, politica socială de reducere a inegalității, de evitare a polarizării excesive a națiunii trebuie coroborată cu politica de întronare a justiției și de combatere a ilegalităților. Sentimentul că diferența dintre bogații tranziției și săraci este prea mare, că distribuția veniturilor este injustă afectează comportamentul economic, social, precum și coeziunea socială. Politica Guvernului Boc de aruncare a urmărilor crizei economice pe seama bugetarilor, a pensionarilor și a celor asistați social, măsurile de scoatere a țării din criză doar pe seama scăderii veniturilor celor mulți și cu venituri și așa reduse accentuează sentimentul de nedreptate, precum și încrederea în autoritățile statului. Într-un sondaj de săptămâna aceasta, Guvernul Boc nu se mai bucură decât de încrederea a 9% din populație și nu este greu de intuit cam din cine sunt compuse aceste 9 procente.
Dar criza a afectat mai mult sau mai puțin toate categoriile sociale. Chiar dacă în ultimii doi ani ar fi scăzut inegalitatea socială prin diminuarea globală a veniturilor, aceasta nu este un motiv de bucurie. Un proces pozitiv este atunci când veniturile celor mai săraci cresc și nu atunci când veniturile tuturor scad, inclusiv ale celor cu veniturile cele mai mici, devenind mai săraci și aducând mai multe persoane la limita sărăciei relative și absolute.
PSD nu agreează egalitarismul mecanic, dar ține la o politică de justețe și echitate socială, o politică de ținere sub control a inegalității sociale și, din acest considerent, dorim o creștere a salariului minim garantat pe țară, problemă care se discută în aceste zile.
Menținerea inegalității între limitele permise de o economie de piață competitivă și de statul de drept este necesară și într-o perioadă de criză, când nevoia de solidaritate, de coeziune și încredere este mai mare decât oricând. Politica de aruncare a crizei doar în spatele categoriilor sociale vulnerabile, fără putere și mijloace de apărare, politica de a nu face nimic, așteptând ca timpul să regleze nedreptățile, sau cea care merge pe ideea „scapă cine poate” nu intră în doctrina și practica politică a PSD.
Dificultățile cu care se confruntă gospodăriile din partea inferioară a distribuției veniturilor, sensibilitatea relativ mare la creșterea incidenței și a gravității sărăciei vin din faptul că scăderea veniturilor acestora înseamnă renunțarea la satisfacerea unora dintre nevoile elementare ale membrilor acestora, cum sunt cele de hrană, îngrijirea sănătății, școlarizarea copiilor și altele. Și, din acest motiv, cred că ținerea sub control a inegalității și polarizării sociale, ca politică publică, nu trebuie ignorată într-o perioadă de criză.
În cadrul unei astfel de politici, și-ar găsi loc o mai bună țintire a transferurilor și prestațiilor de asistență socială, inclusiv către persoanele din etniile minoritare, îmbunătățirea ocupării populației apte de muncă și în căutare de lucru, dezvoltarea economiei rurale și a locurilor de muncă pentru femeile de la țară, temă dragă candidatului Băsescu, dar pe care a uitat-o după ce s-a văzut ales, șanse egale pentru educarea și școlarizarea copiilor, stimularea dezvoltării regiunilor cu mai mare incidență la sărăcie, cum este și județul din care provin, și altele.
## Stimați colegi,
În data de 21 septembrie 2010, președintele Traian Băsescu se va adresa Parlamentului. În acest context, consider că este oportun ca și membrii opoziției să adreseze, la rândul lor, un mesaj președintelui Băsescu, pentru a preveni deturnarea atenției publice de la problemele acute ale societății românești.
Personal, depun, în scris, luni, 20 septembrie, la Senat, următoarea declarație politică: „Mesaj adresat domnului Traian Băsescu, Președintele României”.
Domnule președinte,
Vă pregătiți să adresați un mesaj Parlamentului referitor la realizările mandatului dumneavoastră. Efortul este inutil. Întreaga națiune se confruntă zilnic cu aceste „realizări”.
Iată câteva dintre cifrele mandatului dumneavoastră:
1. Peste 90% din români cred că România merge într-o direcție greșită.
· Declarații politice
1 discurs
<chair narration>
#597962. Peste 10% – nivelul real al șomajului.
· other · respins
91 de discursuri
Declarația politică este intitulată „Executivul, față cu reacțiunea”.
În această zi, 20 septembrie 2010, un mare număr de cetățeni au decis să iasă în stradă pentru a protesta față de abuzurile unui Guvern nedorit și incapabil. Așa-numitele „măsuri de austeritate” au făcut mai mult decât să strângă cureaua populației, au sugrumat-o de-a dreptul. Deja la jurnalele de știri și în presa scrisă apar cazuri de suicid din cauza lipsei banilor sau din cauza perspectivelor tot mai sumbre care ne așteaptă.
Sindicatele și protestatarii reclamă că acest Guvern îi tratează cu dispreț și practică o politică de forță, adoptând măsuri extrem de dure, fără să existe consultări cu societatea civilă sau cu alte părți interesate, și care, iată, au de suferit.
Guvernul a modificat Legea pensiilor și Legea salarizării fără a ține cont de părerea bugetarilor și a pensionarilor, a mimat descentralizarea prin numiri în funcții pe criterii politice și clientelism, a introdus taxe noi și impozite noi fără a căuta alternative și a ignorat propunerile venite din cercuri neafiliate partidului aflat încă la putere.
Prin aceste practici, actualul Guvern a reușit să politizeze interesele cetățenilor mai mult decât oricare alt executiv din ultimele două decenii. Acesta este marele pas înapoi făcut de România Guvernului Boc, iar cetățenii, opoziția și societatea civilă s-au sesizat și acum încearcă să colaboreze pentru o schimbare în bine.
Ceea ce trebuie reținut însă este că schimbarea nu se încheie în momentul înlocuirii unui executiv cu altul, ci, dimpotrivă, abia atunci începe. Dramele din ultimii ani ar trebui să ne învețe că nu putem aștepta ca lucrurile să meargă bine de la sine, ci este nevoie de un efort al tuturor pentru a învinge și pentru a depăși provocările.
Protestul de astăzi vine deci atât ca un simbol al ineficienței Guvernului, cât și ca un semn că cetățenii și-au pierdut răbdarea cu asemenea incompetență și rea-voință și refuză să mai rămână apatici în fața abuzurilor.
Declarația politică este intitulată „Politica de toamnă”.
Am spus și cu alte ocazii, adevăratele efecte ale lipsei de măsuri anticriză se vor vedea în toamnă. Iată că toamna e aici și mi-e teamă că am avut dreptate. Scumpirile vin odată cu protestele în stradă, tăierile de salarii și pensii se simt acut acum, când cheltuielile cresc, iar nemulțumirea generală este în creștere.
Însă nici măcar acum nu aud altceva decât discuții despre noi împrumuturi și, eventual, noi disponibilizări în sectorul
bugetar. Atât. Asta în timp ce bugetele de la sănătate și educație scad în favoarea turismului.
Ciudat că bilanțul hotelierilor români pentru vara asta arată rău. În ce se duc milioanele de euro? Cum se justifică cheltuirea lor?
Nu am primit răspuns la întrebările acestea, cu toate insistențele noastre, ale opoziției sau ale presei.
N-am crezut că se va ajunge la protestul polițiștilor. Unii dintre ei au propus sindicatului care îi reprezintă să oprească orice activitate. Știu, veți spune că este imposibil. De acord, dar și traiul unora dintre ei a devenit imposibil.
Vă mai întrebam și cu altă ocazie: vrem să nu mai intre nici medicii în sălile de operații? Să nu mai circule trenurile sau să nu mai fie activitate în administrație? Sunt convins că nu. Atunci de ce are Guvernul Boc atitudinea aceasta sadică? Vrea să forțeze limitele? Mi-e teamă că s-a ajuns la limita suportabilității. În același timp, a ajuns și la vremea bilanțurilor.
Aș vrea să îl aud pe domnul prim-ministru, data viitoare când va mai fi prezent în plen, vorbind despre măsuri și efecte, dar să fie cele reale, nu pe hârtie, și mă refer aici la alte măsuri decât tăierile salariale și ale celorlalte venituri. Sunt convins că și cei din mediul privat sunt foarte curioși să audă cu ce i-a sprijinit Guvernul în toată această perioadă și ce anume le mai pregătește.
Până atunci însă, cu toții privim înfrigurați facturile, bonurile de casă și alte înscrisuri care ne anunță că avem mult de plătit. Plătim scump eșecul Guvernului Boc. Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Democrația opoziției române este dictatura populismului”.
„Democrația nu înseamnă «Eu sunt la fel de bun ca și tine», ci «Tu ești la fel de bun ca și mine».” – Theodore Parker
Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Întreaga săptămână politică ce a trecut a avut drept cap de afiș dezbaterea privind adoptarea Legii pensiilor de către Camera Deputaților, de miercuri, 15 septembrie anul curent, o dezbatere ce a stârnit – din nou – aprige divergențe între reprezentanții puterii și cei ai opoziției, încă un prilej pentru opoziție de a-și face un exercițiu de imagine și de a demonstra astfel românilor adânca lor „preocupare” pentru binele țării.
Dacă nu este vorba de bine-cunoscutele de-acum moțiuni, este vorba de boicot și de atacuri în stilul devenit tipic opoziției române.
Atât timp cât nu îți asumi un act și preferi să te retragi pentru că nu ești dispus să duci o luptă, este foarte ușor – și pe drept cuvânt – să fii acuzat de lașitate. Este atât de simplu să fii doar un reprezentant vocal, dar este și mai simplu să tratezi totul cu un refuz.
Consider că ceea ce s-a întâmplat miercuri în Camera Deputaților nu arată decât gradul de penibilitate și de distructivitate la care s-a ajuns doar din simpla dorință de a juca la nesfârșit rolul lui Gică Contra, pentru un exercițiu de imagine aducător de procente vremelnice, cu atât mai mult cu cât această ridicolă manifestare a opoziției s-a petrecut tocmai de Ziua Internațională a Democrației. Oare acesta să fi fost mesajul care s-a vrut a fi transmis, democrația ca simbol al fricii de luptă, al lipsei de calitate, al lipsei de principii și valori, al lipsei de implicare și de militare corecte?
Se va face în curând un an de când aceste jocuri ale opoziției au devenit o nefericită rutină, un an de transfer de responsabilitate, un an de lipsă de dialog, un an de atacuri continue din ideea împământenită că cine nu e cu noi greșește și face totul prost.
Mă întreb cum ar fi fost un an de dialog, un an de cooperare și de idei constructive, cum ar fi fost un an în care energia canalizată în lungi ditirambe televizate ar fi fost condusă spre destinația corectă.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Rog toți colegii să-și ocupe locurile în sală pentru a putea să
Vot · approved
Dezbaterea și respingerea moțiunii simple intitulate „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, semnată de 40 de senatori
Vă supun atenției și votului programul de lucru de astăzi – până la ora 18.00, după care va urma ședința de întrebări, interpelări și răspunsuri, care va fi radiodifuzată în această zi de luni.
Vă rog să vă pronunțați cu privire la programul de lucru de astăzi.
Cu 61 de voturi pentru, două voturi împotrivă, o abținere, programul de lucru a fost aprobat.
Intrăm în primul punct al ordinii de zi, dezbaterea moțiunii cu tema „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”.
Aș dori să vă informez și să vă propun spre aprobare repartizarea timpului alocat pentru dezbaterea acestei moțiuni simple:
– punctul de vedere al Guvernului – 30 de minute;
– dezbateri pe grupuri parlamentare – 78 de minute, dintre care, defalcat pe grupuri parlamentare, conform numărului de senatori: Grupul parlamentar al PDL – 27 de minute, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC – 26 de minute, Grupul parlamentar al PNL – 15 minute, Grupul parlamentar al UDMR – 5 minute, Grupul parlamentar al senatorilor independenți – 5 minute;
– în final, răspunsuri ale Guvernului – 15 minute.
În debutul dezbaterii moțiunii simple pe teme de sănătate, am să-l invit, în numele inițiatorilor, pentru prezentarea acestei moțiuni de la tribuna Senatului României pe domnul senator Ion Rotaru.
## **Domnul Ion Rotaru:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,
Domnule ministru,
Subsemnații, senatori ai Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC din Senatul României, înaintăm prezenta moțiune simplă intitulată „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la prăbușirea sistemului medical românesc sub „înțeleapta” guvernare PDL–UDMR.
România prezintă, din punct de vedere al stării de sănătate, unii dintre cei mai defavorabili indicatori din Europa. Anual, în România se înregistrează, în medie, 250.000 de decese. 50.000 dintre acestea – conform statisticilor – sunt decese ce puteau fi evitate. Așadar, în fiecare an, unul din cinci români „moare cu zile”! Până când vom mai accepta o asemenea stare de lucruri?
Guvernul Boc, prin cel mai important exponent al său, prim-ministrul României Emil Boc, i-a asigurat pe cetățenii țării, încă de la începutul mandatului pe care îl gestionează, că „sănătatea este o prioritate națională a guvernării”, angajându-se să reformeze sistemul sanitar și să aducă mai mulți bani pentru sănătate.
Programul de guvernare al actualei coaliții PDL–UDMR, sprijinită de către cei care și-au trădat propriul electorat, prevede la Capitolul 6 – „Sănătate”, printre altele, următoarele obiective de guvernare:
– îmbunătățirea stării de sănătate a populației;
– aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare a serviciilor medicale pe o perioadă de minimum 8 ani;
– dezvoltarea programelor de prevenție și depistare precoce a bolilor;
– redresarea și dezvoltarea asistenței medicale în mediul rural;
– participarea personalului sanitar la un program de educație continuă garantat de stat;
– asigurarea transparenței în cheltuirea banului public.
Constatăm astăzi, împreună cu bolnavii din spitale, cu întreaga populație a României, că obiectivele Guvernului Boc în domeniul sănătății sunt și rămân fraze goale, scrise pe o bucată de hârtie, pentru că, iată, după 8 luni de mandat al actualei echipe de la Ministerul Sănătății, condusă de ministrul Cseke Attila, sistemul de sănătate românesc este în haos.
Îi mulțumesc domnului senator Rotaru pentru prezentarea moțiunii simple.
Dați-mi voie ca în continuarea dezbaterilor noastre să-l invit la microfon pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului și al ministerului pe care îl conduce pe domnul senator Cseke Attila, ministrul sănătății din România. Domnule ministru, vă rog.
## **Domnul Cseke Attila Zoltán** _– ministrul sănătății_ **:**
## Mulțumesc, domnule președinte.
## Stimați colegi,
Sunt în fața dumneavoastră pentru a răspunde unor acuzații nefondate, nedrepte și răuvoitoare la care nu ar trebui să răspund eu, ci alții ar fi trebuit să aibă această obligație.
Această moțiune reprezintă, de fapt, o autoacuzare a colegilor de la PSD, dar, așa cum am făcut și prima oară când am răspuns unui astfel de demers, vreau să vă mulțumesc că-mi dați posibilitatea să vin în fața societății și să prezint lucrurile exact așa cum stau.
Am citit cu foarte mare atenție textul pe care senatorii Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC ni l-au înaintat ca moțiune simplă și trebuie să vă mărturisesc faptul că sunt dezamăgit de esența și scopurile acestui demers.
Vorbiți despre haos în sistemul de sănătate și despre neputința Ministerului Sănătății. Nu aș vorbi de haos, dar de la începutul mandatului am spus că există multiple disfuncționalități în sistemul sanitar românesc, care s-au acumulat de-a lungul timpului.
Vreau însă să vă întreb pe dumneavoastră, semnatarii moțiunii, cine a condus acest minister 20 de ani. Cseke Attila? Nu.
## Doamnelor și domnilor,
Peste jumătate din miniștrii care au condus sistemul sanitar între anii 1990 și 2010 au fost social-democrați. Ați condus Ministerul Sănătății exact 12 ani și 9 luni, între anii 1990 și 2010, ultima dată chiar anul trecut.
Moțiunea este una fără originalitate, se bazează în mare parte pe enumerarea unor indicatori de sănătate arhicunoscuți și mult analizați în ultimii 20 de ani, dar o faceți doar la nivel de declarații populiste, fără să vă aplecați și asupra nevoilor cetățenilor.
Datele statistice pe care dumneavoastră le aduceți în discuție în preambulul moțiunii se referă la perioada 1990–2010, iar în 63% din acest interval de timp ați avut posibilitatea, dar, din păcate, nu și voința sau priceperea de a îndrepta spre căi mai fericite evoluția nefavorabilă a sistemului sanitar românesc.
Din sală
#112070Toată guvernarea este un scenariu!
## **Domnul Cseke Attila Zoltán:**
Dumneavoastră susțineți că acordarea unei ponderi mai importante în plățile către medicii de familie decontării de servicii efectuate în detrimentul plății _per capita_ ar fi contraproductivă și că ar putea să genereze efecte periculoase pentru această categorie importantă de medici.
În ceea ce mă privește, eu afirm contrariul. O astfel de măsură este bine-venită și ea nu trebuie să ducă la scăderea veniturilor medicilor de familie, ci este un stimulent pentru ca aceștia să aibă o atitudine proactivă și să fie interesați în a acorda servicii asiguraților, nu doar în a avea o listă pasivă cât mai mare de pacienți.
## Stimați colegi,
Este foarte adevărat că lipsa cronică a vaccinurilor este un risc pentru starea de sănătate a unei populații. Tocmai din acest motiv, Ministerul Sănătății, începând din acest an, a oferit pentru prima dată populației infantile din România un calendar de vaccinare modern, comparabil cu oricare țară din Uniunea Europeană atât sub aspectul concurentelor sale, cât și sub aspectul calității produselor vaccinale.
Astfel, începând din anul 2010, copiii României beneficiază de toate vaccinurile necesare realizării unui calendar la standarde europene, fiind introduse pe baza nevoilor dictate de morbiditatea specifică și de recomandările europene privind componente vaccinale noi, respectiv a fost generalizată utilizarea vaccinului trivalent anti rujeolă, rubeolă, urlian.
Realizarea unui calendar nou complex a devenit necesară atât din motive științifice, cât și din cauza faptului că produsele vaccinale vechi nu mai sunt produse și utilizate în nicio țară din Uniunea Europeană.
Toate acestea au fost realizabile prin realocarea corectă a unui buget suficient pentru Programul național de imunizări al României pentru 2010–2011 – aproximativ 93 de milioane de lei, față de valoarea calendarului vechi de 63 de milioane de lei – și derularea achiziției centralizate a produselor imunogene în conformitate strictă cu Legea achizițiilor publice.
Eu nu aș recomanda și nu mi-aș permite etichetarea situației Institutului Cantacuzino ca pe o dramă. Institutul Cantacuzino, din propria voință și propriul angajament, și-a
Mulțumesc domnului ministru.
Intrăm în segmentul dedicat intervențiilor din partea grupurilor parlamentare din Senatul României.
Am să-l invit, pentru început, pe domnul senator Iosif Secășan, din partea Grupului parlamentar al PDL, urmează domnul senator Adrian Țuțuianu, pe care îl rog să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Domnule senator, vă rog.
## **Domnul Iosif Secășan:**
Domnule președinte, Stimați colegi,
Domnilor miniștri,
Recunoaștem faptul că situația actuală din sistemul sanitar românesc nu răspunde tuturor exigențelor unui stat membru al Uniunii Europene. Mulți dintre parametrii prezentați în moțiune privind starea de sănătate și indicatorii sanitari sunt reali, dar în niciun caz nu se pot imputa guvernării din ultimul an toate neperformanțele sistemului. Este injustă aplicare ștampilei de haos și umilință. Culpabilitatea trebuie să fie asumată onest de toate guvernele de până acum, care au clamat că sănătatea este o prioritate națională și nu au dovedit-o în fapt.
Efectele unor greșeli strategice etapizate, începând din ianuarie 1999, când a intrat în vigoare Legea asigurărilor sociale de sănătate, efecte cu influență negativă asupra Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, dar și
asupra furnizorilor și beneficiarilor de servicii medicale, se văd astăzi și putem vorbi de subfinanțare cronică și disfuncții perpetuate, adică boală veche și lungă, așa cum spuneți dumneavoastră.
Voi prezenta principalele influențe.
În ianuarie 2004, Fondul național unic de asigurări de sănătate își pierde autonomia. Colectările sunt preluate de Ministerul de Finanțe, se pierde controlul asupra încasărilor, veniturile din contribuțiile de sănătate devin venituri ale bugetului de stat, evidența pe contribuabil există doar la nivelul Ministerului de Finanțe. Așadar, independența financiară a Fondului național unic de asigurări de sănătate, care era unul dintre obiectivele principale ale legii inițiale, a fost încălcată.
Între anii 2006 și 2008 se diminuează procentul de contributivitate la asigurările sociale de sănătate în două etape: de la 7 atât pentru angajator, cât și pentru asigurat, cum prevedea Legea nr. 145/1997, la 5,5 pentru asigurat și 5,2 pentru angajator, cât este în prezent, ceea ce a determinat un deficit considerabil al fondului.
Între anii 2001 și 2007, treptat, toate programele naționale de sănătate pentru terapia bolii trec de la bugetul de stat la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, grefând semnificativ costurile în interiorul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și alocând fonduri foarte mari pentru un număr limitat de bolnavi cronici.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Vă mulțumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,
În dezbaterea de astăzi trebuie să plecăm de la un adevăr crunt: sănătatea reprezintă, la momentul actual, „Cenușăreasa” bugetului de stat. Cine nu este îndeajuns de onest să recunoască acest lucru, după părerea mea, cred că trăiește în altă lume. Ce se întâmplă astăzi în domeniul sanitar atinge o gravitate fără precedent în ultimii 20 de ani.
Prima problemă pe care cred că trebuie să o ridicăm este aceea a finanțării absolut necorespunzătoare a acestui domeniu: 3,6% din PIB înseamnă mai puțin de jumătate din cât alocă, de exemplu, Marea Britanie și o treime din procentul alocat sănătății în Germania. Este cel mai mic procent din Uniunea Europeană, cifra optimă, spun specialiștii, este aceea de minimum 6 procente din PIB.
În al doilea rând, subfinanțarea este dublată de lipsa tot mai acută a cadrelor medicale, în contextul în care Ministerul Sănătății nu are o strategie coerentă în domeniul asigurării resurselor umane, iar migrația medicilor și asistenților medicali a ajuns la cote alarmante: zilnic, pleacă 7 medici din România.
Există companii străine în Franța, Marea Britanie, Germania care s-au specializat în recrutarea de medici români. În ultimii doi ani, 5.000 de medici au părăsit România.
În ultima lună, spre exemplu, într-un orășel mic, Pucioasa, 13 cadre medicale au ales să plece în străinătate. Or, din cei
aproximativ 40.000 de medici activi cât înregistrează sistemul de sănătate autohton, plecarea a peste 8.500 de medici în ultimii trei ani constituie un dezastru. Or, în aceste condiții, fenomenul migrației devine o problemă tragică și numai un inconștient a putut să declare că nu trebuie să facem o dramă din plecarea medicilor. 99% din români, domnule ministru, nu se pot trata la Viena.
Cât despre argumentele celor care au renunțat la a mai profesa în România, sunt arhicunoscute de orice român din această țară – exceptându-i pe domnii Băsescu, Boc și compania –, salarii mizere, dublate de condiții primitive în care sunt obligați să-și desfășoare activitatea. După ce că salarizarea din sistemul medical era deplorabilă, cel mai nenorocit Guvern pe care l-a avut România vreodată a mai tăiat 25% din salarii, plus alte sporuri. Acest lucru a dus la o situație dramatică. În realitate, veniturile personalului medical au scăzut în acest ultim an cu aproape 50%.
Vă mulțumesc, domnule senator Țuțuianu.
O invit la microfon pe doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Fekete-Szabó András Levente, din partea Grupului parlamentar al UDMR.
Doamna senator, vă rog.
## **Doamna Minerva Boitan:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
## Domnule ministru,
O fi PSD-ul în eroare, așa cum ați spus, dar tot dumneavoastră ați spus că cifrele vorbesc. Vă citesc din raportul dumneavoastră prezentat ca preambul la Strategia
națională de raționalizare a spitalelor – sigur că nu vă voi citi tot –, spuneți așa:
„Din punct de vedere al stării de sănătate, populația României prezintă unii dintre cei mai defavorabili indicatori din întreaga zonă europeană, nu doar de la nivelul Uniunii Europene. Datele de morbiditate și mortalitate prezintă un amestec de indicatori specifici țărilor dezvoltate, adică mortalitate ridicată prin boli cardiovasculare, cancere, precum și indicatori specifici mai ales în țări în curs de dezvoltare, și aici vorbim de boli infecțioase, de la TBC până la cele cu transmitere sexuală.”
Tot dumneavoastră spuneți că speranța de viață a românilor nu s-a modificat – și nu s-a modificat din anii ’60 încoace – și rămâne una dintre cele mai mici din Europa, dar o afirmați atât verbal, cât și în scris, domnule ministru, astfel încât, referindu-ne la mortalitatea evitabilă, adică acele afecțiuni care pot fi tratate într-un sistem sanitar funcțional, datele statistice plasează România într-o situație și mai dificilă. Aproape jumătate din decesele la bărbați și o treime din decesele la femei puteau fi evitate și, bineînțeles, citați aici o societate de statistică.
Ce vreau eu să spun? Vreau să spun că la această acuratețe și la acest cinism al datelor eu mă gândeam că domnul ministru va fi cel care va depune o moțiune de cenzură împotriva acestui Guvern, dar văd că a susținut foarte bine o moțiune de cenzură împotriva PSD-ului și mai intrau puțin pe acolo și liberalii. Are dreptate. Tot ce se întâmplă în 20 de ani nu înseamnă reformă în sistemul sanitar, înseamnă mai mulți bolnavi, mai multe decese, mai multe nemulțumiri, dar, dacă nu moștenești nimic de la părinți, ce faci, te duci la cerșit?
Eu cred că este cazul ca, după doi ani, să nu mai vorbiți atât de mult despre moștenire. Cred că este cazul ca, după doi ani, să vă faceți o strategie care, în primul rând, să țină acest sistem în stare de supraviețuire și, în al doilea rând, bineînțeles, să-l reformăm după criterii și performanțe europene.
Deci mă întreb la care jumătate se gândește, la jumătatea salvată sau la jumătatea decedată?
Stimați colegi,
Nu suntem la prima moțiune pe sănătate și, probabil, nici ultima, în scurt timp va depune una chiar domnul ministru, dar nu în calitate de ministru, ci în calitate de senator.
Nu este prima dată când într-o formă democratică se atrage atenția Guvernului aflat la guvernare că există probleme în sistem. Nimic nou sub soare, dar cred că este prima dată – și atenție, domnilor aflați la guvernare – când bugetul alocat este suficient doar pentru o jumătate de an. Deja suntem într-o perioadă în care funcționăm pe datorii, sistemul funcționează pe datorii. Este poate și prima dată când ne aflăm sau suportăm consecințele unei acute crize economico-sociale, dar, îmi pare rău că trebuie să spun, avem și ghinionul de a fi conduși de un guvern care are o mai slabă vocație a guvernării. Este prima dată când un guvern tratează doctorul sau abordează doctorul și pacientul ca pe niște infractori, care, fie vorba între noi, dacă nu sunt suficient de vigilenți să fugă în străinătate fie pentru un loc de muncă, fie pentru tratament, riscă să fie fagocitați de acest sistem, parte componentă a unui Guvern „națiofag”. ## Domnule ministru,
Nu poți spera la cozonac, dacă ai bani numai pentru mălai, dar trebuie să știți – și sunteți într-o zonă unde nu s-a consumat mult mălai – că acesta nu ține mult de foame, face față, pentru scurt timp, unor minime necesități fiziologice.
Trebuie să știți că fără bani un sistem, în primul rând, nu supraviețuiește și, în al doilea rând, nu performează. Noi nu solicităm, prin această moțiune, nu dorim, poate, neapărat ca dumneavoastră să reveniți alături de noi în banca nemulțumirilor. Noi dorim să atragem atenția că există probleme din ce în ce mai grave în sistem.
Sigur că e frumos să vorbești despre raționalizarea spitalelor, dar, în același timp, afirmați că 80% din internări se fac în urgență, și atunci trebuie să vă puneți și să ne punem întrebarea de ce... Pentru că cele două sectoare anterioare spitalizării, rețeaua primară și ambulatoriul de specialitate, nu performează, pentru că ele nu sunt capabile să preia acel segment din patologie în care bolnavii n-ar trebui să fie internați. Și explicația este simplă: acum 12 ani, când a demarat sistemul de asigurări, alocarea pentru medicina primară era de aproape patru ori mai mare în procent decât acum. La acest procent, nu are cum să performeze nicio rețea de oriunde din această lume.
Mulțumesc doamnei senator Boitan.
Îl invit la cuvânt pe domnul senator Fekete-Szabó András Levente, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Liviu Câmpanu. Domnule senator, vă rog.
## **Domnul Fekete-Szabó András Levente:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,
Stimați colegi,
Mihai Eminescu a spus: „E ușor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune,/Înșirând cuvinte goale/Ce din coadă au să sune.”
După o nu prea atentă lectură – puteți să vedeți și dumneavoastră, stimați colegi parlamentari –, cam așa stă situația și cu textul moțiunii pe sănătate înaintate de PSD. Textul este un atac de dragul atacului, dar, știți, problema e că tunurile PSD-iste nu au fost încărcate pentru atac decât cu flori de cuvinte, cu câte o zicală care nu se leagă de restul povestirii.
Moțiunea este o compilație din diferite materiale: Programul de guvernare, parțial identic cu cel din 2009, asumat de inițiatorii acestei moțiuni la acea vreme, comunicatele Ministerului Sănătății, preluate, probabil, de pe site-ul instituției, declarații preluate din materialele de presă de mai mare sau mai mică actualitate, dar, de cele mai multe ori, afirmații scoase din context, declarații ale ministrului sănătății aflat în exercițiu – dați-mi voie să vă mulțumesc și pe această cale pentru folosirea acestei surse –, cifre și statistici preluate nicidecum din anuare statistice, cifre și statistici date fără a face nici cea mai vagă referire la sursa acestora și, mai grav, încurcând tendențios sau din necunoaștere sursa statisticilor sau a afirmațiilor.
Mai mult, dacă acestea nu ar fi fost greșeli suficient de mari, toată compilația este făcută la nivelul unei lucrări de seminar a unui student de anul I la o specializare care nu presupune cunoașterea temeinică a gramaticii limbii române, ci doar cunoștințe de căutare pe internet într-un mod superficial, chiar luând de bun tot ce găsește: câte o frază, câte o cifră, care se potrivesc scenariului visat de PSD pentru a rezolva dintr-o lovitură toate problemele sistemului autohton de sănătate.
## Stimați colegi membri ai PSD,
Dacă nu știați cumva, vă spunem noi că în 2009, când vă aflați la cârma acestui minister, sistemul sanitar din România se lupta cu aceleași neajunsuri ca și în anul 2010: lipsă de condiții europene și de dotări din cauza subfinanțării, migrarea spre vest a forței de muncă în urma deschiderii piețelor de muncă din Europa, boli, lipsă de medici și cadre medii, blocarea posturilor din sistem, și aș putea continua, dar cred cu tărie că nu acesta este locul potrivit pentru asemenea dezbateri. Și o paranteză, legat de migrarea medicilor, vreau să vă spun că noi, UDMR, nu vrem nicidecum ca vreun medic să părăsească țara și niciun alt specialist IT sau de alte profesii, dar haideți să recunoaștem, în 2007 am intrat și noi în acest club al Uniunii Europene, pentru care am optat încă de la începutul anilor 2000 să fim și noi parteneri europeni, și atunci am spus ce bine va fi, dacă va fi libera circulație a mărfurilor și persoanelor. Aceasta este, nu avem ce face. Sper că nimeni, niciun partid politic din România n-ar vrea să reînființăm sârmele ghimpate la granițele României.
Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Câmpanu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, se pregătește domnul senator Tudor Udriștoiu, din partea Grupului parlamentar al PDL.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Liviu Câmpanu:**
Domnule președinte, Domnule ministru,
Stimați colegi,
Pentru că astăzi ne aflăm în fața unei moțiuni pe sănătate, vreau să vă vorbesc atât în calitate de senator, cât și în calitate de medic și cetățean al României, așa că, dacă unii dintre dumneavoastră v-ați fi așteptat să-l susțin necondiționat pe domnul ministru Cseke Attila Zoltán din motive pur politice, vă spun că vă înșelați, și aceasta pentru că sistemul de sănătate românesc se află într-o situație disperată, dar aceasta nu de ieri, nu de azi, ci de două decenii.
De ani de zile, ne complacem într-un sistem prost gândit, din cauză că noi mergem la spital cu bocceluța de medicamente, pansamente, seringi, lucruri banale, care, în mod normal, ar trebui să se găsească în orice spital, dar nu se întâmplă așa, din contră.
De exemplu, din 1 mai și până în 5 iulie, listele medicamentelor gratuite și compensate au fost modificate de patru ori și, dacă priviți situația numai din perspectiva pacientului confuz, care sfârșește prin a scoate bani din buzunar pentru a-și plăti medicamentele, încercați pentru câteva minute să vă puneți în postura medicului.
Într-o țară în care, practic, este imposibil să aloci unui pacient media de timp stabilită la nivel european, pentru simplul fapt că sunt prea mulți bolnavi și prea puțini doctori, a fi zăpăcit cu tot felul de astfel de modificări prea dese și prea rapide e deja prea mult pentru un medic care vrea să-și facă meseria la cel mai înalt nivel calitativ.
Să nu uităm nici de proiectul de lege referitor la coplata serviciilor medicale. Astfel de pastile amare mai există în sistemul sanitar, dar ceea ce trebuie neapărat spus este faptul că rezolvarea acestor probleme nu depinde numai de un singur om, în speță de ministrul sănătății.
Dacă trebuie să fim corecți – și eu așa consider –, cred că la această moțiune lângă domnul ministru ar fi trebuit să fie președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru a răspunde interpelărilor ridicate de această moțiune.
E drept, avem nevoie urgentă de un set de măsuri simple, de reformare a sistemului medical de stat și de creare a unui sistem concurențial privat, care să creeze un cadru de referință.
Așa este, am mari emoții, mai ales că trebuie să vă spun că memoria, memoria dumneavoastră scurtă trebuie tratată, și atunci vă înțeleg neliniștea pentru scumpirea unor medicamente, mai ales a neurotroficelor și a medicamentelor care cresc oxigenarea cerebrală.
De aceea, subliniez încă o dată că UNPR va susține anularea Ordinului CNAS nr. 615/2010 – și asta doare –, pentru ca și dumneavoastră să vă puteți procura aceste medicamente în condiții decente și să nu mai repetați greșelile trecutului, pe care chiar dumneavoastră le-ați făcut.
Domnule ministru,
Vreau să vă asigur că aveți susținerea mea și a grupului de senatori pe care îi reprezint, atâta timp cât sunteți dispus să faceți o adevărată reformă a sistemului sanitar. Aveți sprijinul nostru atâta timp cât, în calitatea pe care o dețineți, veți face toate eforturile așa încât lucrurile asumate prin Programul de guvernare să fie puse în aplicare și să-și arate efectele.
E drept, este greu, dar trebuie făcut totul pas cu pas, și acest lucru nu este imposibil.
Noi, senatorii independenți membri ai UNPR, suntem deschiși la dialog și dispuși să vă ajutăm cu tot ceea ce ne stă în putință pentru a duce la bun sfârșit planul de reformare a sănătății.
Sistemul sanitar chiar trebuie vindecat.
Vă dorim succes!
Vă mulțumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Tudor Udriștoiu, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Laurențiu Florian Coca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Tudor Udriștoiu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Aș spune că, privită global, prezenta moțiune reflectă, în general, cu ceva scăpări, situația reală a furnizării serviciilor de sănătate din România.
Trecând peste micile probleme gramaticale, moțiunea suferă însă foarte mult din cauza slabei coerențe și a exagerărilor, lozincilor, rimelor, ironiilor slăbuțe și altele. Pare a fi scrisă în grabă, sub presiune, cu slabă consultanță medicală și total lipsită de vreo intenție constructivă. Aș da două exemple în acest sens, în special privitor la lozinci și coerență, și anume, primul exemplu: în prima pagină se spune că unul din cinci români moare cu zile, iar în pagina a patra se spune că decesele evitabile sunt 1/2 la bărbați și 1/3 la femei. Ei, nu, nu! Dacă din două decese afirmăm că unul era evitabil, înseamnă că trebuia să nu mai avem nicio problemă demografică la această oră, cu ceva servicii de sănătate în plus.
Pe de altă parte, se clamează cu mare pompă acel cod roșu lansat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – eu aș fi pus pariu că OMS nu a spus așa ceva –, dar am avut curiozitatea să aprofundez de când am citit moțiunea. Nu există la OMS cod roșu și chestiunea lansată de distinsul nostru coleg, profesorul Astărăstoae, a fost dezmințită de ofițerii OMS și pentru Europa, și pentru centru.
Aș vrea să spun foarte clar, este departe de mine gândul de a susține că stăm bine la capitolul sănătate, dar, dacă avem o minimă obiectivitate, trebuie să recunoaștem că situația actuală este rezultatul guvernării din ultimii 30 de ani. Din anii ’80, au fost reduse drastic finanțarea și oportunitățile pentru sănătate și așa a cam rămas până astăzi.
În ceea ce privește haosul atât de cântat în moțiune, aș spune că acesta a fost inițiat și dezvoltat de reforma preconizată, inclusiv în titlu, de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Haideți să comparăm rezultatele după trei ani, 2006–2008, cu rezultatele celor opt luni ale guvernării actuale.
E drept, noi nu ne-am propus, de exemplu, să construim opt spitale regionale – fac abstracție de faptul că pentru asta s-au cheltuit și o grămadă de bani, fără nicio consecință – și nici nu ne-am propus 140 de centre noi de sănătate mintală, așa cum este stipulat în ordinul ministrului, nici nu am lansat vreun program național care a costat peste 300 de milioane de euro și care a dat ceva rezultate electorale, dar niciun fel de rezultat pentru sănătatea românilor, și, în același timp, aș spune că nici nu s-au acumulat acum o parte din acele datorii istorice de peste 800 de milioane care sunt plătite în prezent, în vremuri de criză. Și erau vremuri bune între anii 2006 și 2008.
## Mulțumesc domnului senator.
În continuare, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Laurențiu Coca, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Paul Ichim.
## **Domnul Laurențiu Florian Coca:**
Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,
Doamnelor și domnilor senatori,
Folosesc prilejul prezenței ministrului sănătății în Senatul României pentru a-i prezenta două probleme și a-i asculta răspunsul la ele.
Prima problemă se referă la programele prioritare din domeniul sănătății, care țin direct de minister. Aceste programe sunt un fel de umbre. Se vorbește despre ele, dar nimeni nu le vede, nu se știe care sunt acestea, câte sunt, ce alocații financiare au, cine se ocupă de ele la modul concret, ce prestații se acordă și în ce condiții, cine le conduce, ce instituții și ce persoane specializate sunt responsabile.
De exemplu, se spune că există un program pentru persoanele bolnave de SIDA, dar în practică există un program care favorizează mai mult problemele acestor persoane, și nu îngrijirea și tratarea lor.
## Domnule ministru,
Ce ne puteți spune pe această temă, cu atât mai mult cu cât am aflat recent că organizațiile acestor bolnavi vor încerca să dea în judecată instituția pe care o reprezentați? La a doua problemă am în vedere politica ministerului în domeniul asigurării asistenței medicale de urgență. Aici am o situație cu totul nesatisfăcătoare din județul din care provin, județul Vâlcea, domnule ministru. Medicii pentru aceste servicii sunt foarte prost plătiți și, sub aspect material, sunt foarte slab dotați.
Citez cuvintele unui medic specialist la urgențe, de la Ambulanța din Bălcești: „Lucrez și peste 10 ore pe zi, cu un salariu de 1.280 de lei. Fac naveta de la Craiova, asigur urgențele în zona arondată, iar, după tură, merg înapoi la Craiova. Naveta costă 700 de lei. Am doi copii de crescut, iar condițiile de lucru nu îmi permit să fiu pe deplin lucid la intervențiile în teren. Nu este posibil să fim bătaia de joc a sistemului, pentru că nimeni nu se gândește că și noi suntem oameni. În acest fel, eu nu mai pot să lucrez la nivelul maxim necesar.”
Precizez că domnul doctor este singurul medic din zonă pe salvare, la o populație de 40.000 de locuitori. Aceeași situație dramatică se află și în alte zone din Vâlcea, precum Brezoi, Horezu, Drăgășani, unde este nevoie de cel puțin 9 medici, 10 asistente și 9 șoferi, iar la nivelul întregului județ Vâlcea sunt necesari 19 medici pe ambulanțe, la o populație de 400.000 de locuitori.
Vă mulțumesc și eu, domnule senator.
Domnul senator Paul Ichim, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Șerban Mihăilescu, dacă, evident, va reveni în plen.
Domnule senator Ichim, vă rog.
## **Domnul Paul Ichim:**
Văd că se uzează termenul de licitație... Pentru colegul de la UDMR, „Cele mai periculoase minciuni sunt cele care au și un pic de adevăr în ele.” (La Rochefoucauld)
Acum, eu am să caut să fiu prozaic, să nu încep în versuri, pentru că s-ar putea să mi se spună că nu spun nimic.
Mi-aduc aminte, domnule ministru, când ați fost nominalizat pentru funcția de ministru, v-am transmis ceva: ați intrat în categoria „ce bun senator erați”. Vă urăm să reveniți un bun senator, așa cum vă știam. Dar știți, că v-am povestit..., nici nu știți în ce ați intrat. Cred că acum v-ați dat seama.
Am uitat să iau sursele afirmațiilor. Am să răspund și am să merg punctual pe niște lucruri. Majoritatea lucrurilor au fost spuse, n-am ce să mai repet.
Sursa afirmațiilor.
Domnule ministru,
Afirmația colegului nostru, 1,9 medici la 1.000 de locuitori, este luată din materialul postat pe site-ul Ministerului Sănătății – Transparență legislativă. Vi-l dau, am documentul
cu mine. Nu dați din cap. Acum îl aduc din... Am uitat să-l pun pe masă. Acolo se regăsește, boldit frumos, citatul. De acolo este luat materialul. Deci, dacă acea sursă nu este bună, defecțiunea este la Ministerul Sănătății.
O afirmație, a doua afirmație care m-a deranjat, ca structură, ca gândire în legătură cu strategia Ministerului Sănătății – sursa este tot ministerul –, că sistemul este bicefal, iar cineva vorbea că trebuie Casa Națională de Asigurări de Sănătate să fie subordonată Ministerului Sănătății. Cred că în legătură cu această chestiune dumneavoastră sunteți în asentimentul colegului dumneavoastră de partid.
Tot în același material se regăsește afirmația experților Băncii Mondiale, care spuneau că acesta a fost primul gest de reformă în România, după care a fost deturnat.
Stimate coleg Secășan,
Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, cu ceea ce ați spus. Așa s-a întâmplat cu sistemul de sănătate și cu finanțarea.
Acum se pune problema ce avem noi cu ministrul actual. Mare lucru nu avem. Problema este că, dacă știa toate problemele, totuși, în 8 luni, putea să propună să se miște ceva. Chiar dacă sunt 8 luni, azi-mâine aproape naștem... Trebuia să se nască ceva, o inițiativă legislativă în domeniu.
Mulțumesc.
Timpul alocat Grupului parlamentar al PNL a fost epuizat prin această intervenție.
În continuare, îi ofer cuvântul domnului senator Șerban Valeca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Ion Rotaru, din partea aceluiași grup parlamentar.
## **Domnul Șerban Constantin Valeca:**
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi și stimate colege,
Domnule ministru,
Voiam să spun că situația deplorabilă din sistemul de sănătate a fost prezentată de colegii mei înainte, dar mă simt obligat să încep prin a vă aduce aminte de exodul extraordinar din ultimele 10 luni, rămânând fără medici mai ales în sistemul sanitar rural. Nu suntem de acord cu această culpabilizare generală pe care dumneavoastră încercați s-o faceți, actuala coaliție, și cred că ar fi trebuit să veniți public și să spuneți că „sunt cinci erori mari în sistemul de sănătate și am reușit să îndrept una”. Culpabilizarea aceasta de 20 de ani nu este în regulă.
Doresc să mă refer la încălcarea Programului de guvernare pe care vi l-ați însușit, precum și la faptul că nu se întrevede în niciun mod posibilitatea revenirii la o situație de normalitate în sistemul medical românesc.
V-ați grăbit cu așa-zisa descentralizare, dar nu ați plătit datoriile istorice ale spitalelor, nu le-ați organizat pe principii sănătoase și nu ați descentralizat și încasările, respectiv plățile la casele județene de sănătate. Ați auzit, probabil, că sună bine pentru coaliția din care faceți parte acest sistem de coplată. Din păcate, ați discutat, probabil, numai cu niște contabili, și nu cu medicii. Acest sistem putea fi introdus pentru plata unor servicii suplimentare, de exemplu, aparținătorilor care doreau să stea cu bolnavii în spital, pentru cazarea acestora și așa mai departe, sau unor bolnavi cu mari posibilități financiare, care doreau să stea în spații special amenajate, dar în niciun caz pentru serviciile și tratamentele uzuale, necesare însănătoșirii unui bolnav, adică pe serviciul medical, care este un serviciu public.
Ați redus fondurile asistenței medicale primare, medicina de familie, care trebuie să asigure satisfacerea nevoilor de asistență medicală ale cetățenilor, cetățeni care trebuiau să aibă un acces rapid la un astfel de serviciu la domiciliu, în tot cursul săptămânii, atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Rezultatul: o bună perioadă de timp, medicii fac muncă patriotică, dar, până la urmă, atât calitatea, cât și cantitatea serviciilor vor scădea.
Mulțumesc, domnule senator.
Îl invit să ia cuvântul pe domnul senator Petre Daea. Nu veniți la microfonul central, domnule senator? Vă rog.
## **Domnul Petre Daea:**
Rămân consecvent, domnule președinte. Am să iau cuvântul „de sub streașină”.
Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru, Domnilor secretari de stat,
Este o zi atât de importantă și atât de densă, încât zâmbetul domnului ministru al sănătății nu poate fi aici, în Senatul României.
M-am înscris la cuvânt pentru că Domnia Sa a făcut câteva afirmații care m-au revoltat. Îl știu ca pe un senator distins, un om elegant, un om cu simțul analizei în profunzimea ei. Sigur, acum, când a coborât în Guvern, și-a păstrat numai eleganța, dar nu și simțul analizei. De aceea, îmi îngădui să-i răspund, cu eleganța cuvenită și cu respectul impus de regula democrației și de locul în care ne aflăm, la câteva dintre afirmațiile Domniei Sale.
Spunea Domnia Sa că în această moțiune s-au luat scenarii din minister.
Domnule ministru,
Ați intrat într-un guvern care are numai scenarii. Ce putem să luăm altceva decât ce produceți?
Când s-a pus în discuție moțiunea, mi-am adus aminte de o secvență pe care vreau să v-o relatez.
Eram la Baia de Aramă, la un spital orășenesc. Pe scara spitalului erau doi bătrâni, o bătrână care încerca să coboare scările și nu putea, iar soțul acesteia încerca să urce scările și nu putea. În mână avea o pungă cu medicamente. Venise soțul să-i aducă soției, în spital, medicamentele necesare vindecării, în speranța că se va întoarce acasă.
Această secvență m-a cutremurat și m-a îndemnat să mă duc în farmacia spitalului. Ce credeți că am găsit în farmacia spitalului? Doar farmacista! Nimic altceva în farmacie!
Coborând în oraș, alte secvențe, altă lume. Domnul senator Stănișoară, colegul meu de aici, împărțea, cu familia, găleți PDL!
Și atunci, mi-am pus întrebarea: este cumva un principiu să luați mințile oamenilor sănătoși cu gălețile PDL și zilele bolnavilor cu lipsa de medicamente din farmacii? Este o întrebare la care trebuie să dăm un răspuns, iar ziua de astăzi o considerăm o analiză a stării de fapt.
Spuneați dumneavoastră, domnule ministru, că sunt de la lume adunate și înapoi la lume date. Eu o să vă dau o listă cu medicamentele care trebuie la Baia de Aramă. Nu sunt scrise de mine, nu m-am pregătit pentru această întâlnire, le-am luat doar ca să-i pot ajuta. Am făcut-o în mod onest și insuficient. O să vă dau dumneavoastră – de la Daea luate și la Cseke date – aceste nevoi ale oamenilor din spitalele României _. (Aplauze.)_
## Domnule ministru,
Nu vă solicităm demisia, pentru că nu aveți rezistența psihică, nu ați avut-o nici în fața morților, cei care au murit în spital. Vă respect prea mult ca să nu vă fac aceste observații, aici, pentru că eleganța dumneavoastră și spiritul dumneavoastră combativ din Senatul României s-au năruit. Vă simțeam lângă mine, într-o zonă de interes, ați coborât în mocirla celor care răspund punând întrebări, și nu judecându-se cum se cuvine, în mod critic, pentru a îndrepta o stare de fapt. Noi nu am făcut-o pentru că, iată, deși există o regulă a democrației și ne folosim de ea, am făcut această moțiune pentru a trage un semnal de alarmă, nu să justificați un diagnostic. Cel mai slab diagnostic al unui medic este să dea vina pe zestrea ereditară – „Boala dumitale vine de la părinți”! Așa faceți dumneavoastră acum, într-o analiză de 20 de ani. Nu este corect, nu este drept, cinstit și nu este nici eficient.
## Domnule ministru,
Vă las să vă gândiți, alături de distinșii membri ai Guvernului, care sunt aici să vă dea ajutorul la moțiune, să digerați cu mintea și să proiectați cu sufletul drumul pe care trebuie să-l urmeze sănătatea în România.
Cu permisiunea dumneavoastră, de la acest microfon, vă dau lista medicamentelor, care nu este scrisă de Daea, ci este scrisă de nevoia de a le avea și a salva vieți în zona de care vă vorbeam.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Mulțumesc domnului senator.
Am să-l invit pe domnul senator Șerban Mihăilescu pentru o scurtă intervenție.
## Mulțumesc, domnule președinte.
O să-i rog pe stimații colegi, deoarece voi vorbi...
Domnule senator Marcu! Domnule senator Marcu, vă rog frumos, pentru că vorbesc de aici, din... Folosesc și eu metoda domnului senator Daea, dar voi avea cu totul altă abordare, și anume aceea că poate a venit timpul să înțelegem toți că trebuie să renunțăm la această metodă de a face periodic niște texte care se bazează pe viața din ultimul an al cuiva, chiar dacă este ministru, și să-i aruncăm în spinare tot ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani.
Îl ascultam acum, la radio, pe domnul prim-ministru evocând istoria pensiilor. Vă rog să mă iertați, stimați colegi, dar în sănătate este la fel. Noi nu putem uita că în 20 de ani nu am făcut niciun spital. Ne-am perindat toți la putere, am ținut poporul de vorbă, dar rezultatele sunt lamentabile. Nu este vina domnului ministru Cseke.
Imediat după 1990, am vrut să fie ca înainte, și veți vedea că am izbutit această nonperformanță. Atunci am făcut spitalele foarte mari, am renunțat la policlinici, că nu erau profesori doctori acolo, și am făcut o grămadă de
conferențiari și alte chestiuni, am făcut clinici universitare în care nici nu se știa despre acest lucru și dăm diplome în continuare. A venit un alt moment, când am introdus tot felul de minuni cum este și chestiunea aceasta cu medicii de familie, care nimeni nu poate să mă convingă că a funcționat vreodată. Am chemat pe urmă investitori, am făcut licitații și programe pentru 20, 30 de spitale noi, din care 9 spitale într-un singur județ, am cheltuit bani pe proiectare, am cheltuit bani pe tot felul de chestiuni de genul acesta, rezultate zero!
Nici nu mai contează cine a fost ministru. Nici nu mai contează, pentru că, dacă noi nu înțelegem nici acum, în ceasul al doisprezecelea, și vorbim tot așa de deșănțat despre situația de acum, înseamnă că nu ne-am făcut bine. Cu asemenea metode nu se poate merge înainte.
Avem spitale și acum, totuși..., în 2010, când s-a luat această decizie de descentralizare a spitalelor, trecerea lor la administrațiile locale din județe, o să vedeți că – am auzit și eu – foarte multe se vor închide, pentru că nu au avut, nu au și nu vor avea niciodată statutul de spital. Cei care suntem din județe sărace știm că acolo au fost tot felul de unități numai ca să asigure salarizarea unui grup oarecare de persoane, cu anumită calificare. Nu avem un cămin de vârstnici, în schimb avem câte 7, 8 spitale comunale, care, repet, nu mai au rost să fie acolo.
Vă mulțumesc.
În contextul invocat de domnul senator Daea, găleți la Baia de Aramă, domnul senator Stănișoară, drept la replică. Microfonul 2, vă rog.
## **Domnul Mihai Stănișoară:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Sigur, am constatat că domnul senator s-a considerat nedreptățit, probabil, că nu a primit și dânsul o găleată, dar cred că, într-adevăr, nevoia dumnealui este legată de medicamente, și eu mă oblig aici, în fața colegilor, să-i cumpăr eu rudotel.
Mulțumesc.
Domnul senator Daea, drept la replică. I-a fost pronunțat numele.
Vă rog.
## **Domnul Petre Daea:**
Eu nu am tratament pentru dumnealui!
## Mulțumesc foarte mult.
În continuare, pe timpul alocat Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Ion Rotaru, cu rugămintea de a concentra intervențiile, pentru a intra și în faza de vot.
Domnul senator Rotaru.
Aș vrea să-mi permiteți, într-un minut, două, să subliniez și eu câteva lucruri.
## Domnule ministru,
În primul rând, referitor la afirmațiile făcute de dumneavoastră, aș vrea să vă spun că, probabil, atunci când ați primit informațiile, consilierii v-au dus în eroare, pentru că PSD nu a fost la guvernare 12 ani niciodată, iar UDMR a fost ceva mai mult decât PSD la guvernare și a avut trei miniștri ai sănătății.
Referitor la ceea ce s-a spus aici cu privire la moțiune, sigur, este posibil ca într-un text de moțiune să apară și erori, stângăcii, pe care este corect să ni le asumăm, dacă ele există, dar este la fel de corect și de adevărat că este normal să preluăm ceea ce spun oamenii, ceea ce afirmă personalități importante ale vieții medicale românești, ceea ce spun pacienții despre situația din spitale și, în general, despre situația sistemului de sănătate din România. Eu cred că aceasta nu este o greșeală, ci este o datorie și o misiune a noastră de a ține cont de ce spun oamenii și de a încerca să vedem care sunt soluțiile pentru a le rezolva problemele.
Mă surprinde, domnule ministru, că faceți o diferențiere clară între minister și Guvernul Boc pe acest mandat și mai puțin pe mandatul trecut, având în vedere faptul că alocarea resurselor bugetare le face Guvernul, și nu un minister sau altul, apropo de 3,2% – 3,6% buget alocat pentru sănătate.
În ceea ce privește anumite date care au fost preluate în moțiune, ele există și pot fi prezentate, dar eu vreau să subliniez că, dacă dumneavoastră ne-ați spus aici că media pe locuitor privind medicii și asistentele este mai mare decât cea prezentată în moțiune, rezolvă cumva problema sănătății acest lucru? Este, într-adevăr, un mare succes? Nu cumva avem în continuare această problemă a migrației și a salarizării personalului?
Ne-ați acuzat că am pomenit aici despre faptul că descentralizarea a fost făcută în grabă și, în același timp, v-am cerut să faceți descentralizare.
Păi tocmai asta era ideea, noi ne-am asumat și ne asumăm erorile care s-au făcut referitor și la coplată, și la descentralizare și credem că descentralizarea trebuie făcută, dar nu în pas alergător, nu în aceste condiții și nu cu consecințele care pot să apară, fiindcă autoritățile locale nu
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Vă mulțumesc.
Ultima intervenție, foarte scurtă, doamna senator Mitrea.
**Din sală**
**:**
E târziu! Nu...
După aceea, îl rog pe domnul ministru Cseke să se pregătească pentru o intervenție de final.
Vă rog, doamna senator Mitrea, microfonul central.
Cu colegialitate și cu calm, vă rog să încheiem suita luărilor de cuvânt prin această intervenție.
## **Doamna Elena Mitrea:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Precizez că suntem foarte puține femei în Parlament și vin
cu o problemă legată de femei și copii, dacă-mi permiteți. Mulțumesc.
Intervenția mea face referire la punctul din moțiune privind Programul de guvernare al coaliției – Dezvoltarea programelor de intervenție și de depistare precoce a bolilor. Concret, mă refer la Programul național de screening pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, pentru care am avut mai multe intervenții, inclusiv un amendament la Legea bugetului de stat pe 2010, pentru a întări speranța că acesta devine viabil. A fost respins, bineînțeles.
Prin procedura parlamentară folosită, am aflat că s-au alocat 62.000 de lei pentru 2010, care cred că s-au cheltuit doar pe campania de informare și comunicare cu privire la vaccinare și profilaxia cancerului de col uterin, pentru vaccinarea în școli, pentru că programul național nu se desfășoară în țară din lipsă de fonduri.
Nu mai fac discuție privind amploarea fenomenului și importanța programului, dar vreau să ne spuneți dacă aveți în vedere necesitatea și importanța prevenției prin programele de depistare precoce și dacă Programul de screenig pentru cancerul de col uterin va fi continuat cu finanțare echitabilă pentru fiecare județ și când se va întâmpla acest lucru.
Un singur minut folosesc pentru a spune că a fost promulgată Legea nr. 151/2010 privind persoanele cu autism, care are un capitol distinct – „Depistarea activă precoce efectuată copiilor cu vârste între 0 și 3 ani”. Știm că pentru copii nu există nici măcar statistici, numărul lor este estimat la circa 30.000, dar statul nu face nimic privind decontarea. Dacă nu veți lua în seamă această problemă, cazurile de copii cu autism, care se înmulțesc zilnic, vor intra în sistemul de asistență socială, care oricum nu poate acoperi cheltuielile necesare pentru tratament.
Aș vrea să aveți în vedere necesitatea și importanța programului pentru persoanele cu autism și să precizați dacă va exista un program pentru copiii cu autism, ca program și finanțare.
Vă mulțumesc pe îngăduință.
Vă mulțumesc, doamna senator.
Încheiem aici seria intervențiilor din partea grupurilor parlamentare.
Îl invit pe domnul ministru al sănătății pentru un comentariu final.
Vă rog, domnule ministru.
## **Domnul Cseke Attila Zoltán:**
## Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Aș vrea doar trei subiecte – sigur, sunt foarte multe, eu sunt deschis la o dezbatere mai largă, dacă vreți, putem să o avem, nu este nicio problemă – să abordez. Mă bucur că au fost aduse totuși în dezbaterea plenului Senatului o serie de probleme cu care se confruntă sistemul sanitar, așa cum s-a spus, de 20 de ani, de 30 de ani, nu sunt probleme care au apărut chiar de pe o zi pe alta.
În ceea ce privește plecarea medicilor, vreau să reafirm că nu susțin asemenea măsură, dar, pe de altă parte, haideți să fim conștienți că noi ne-am dorit intrarea în Uniunea Europeană, al cărei principiu elementar este acela de liberă circulație a persoanelor, serviciilor și mărfurilor.
Vreau să vă dau doar un exemplu, ca să vedeți că nu discutăm în România despre un fenomen unic în Uniunea Europeană. Pot să vă spun că toate statele est-europene se confruntă cu această problemă, inclusiv Ungaria și Polonia au foarte mari probleme cu plecarea medicilor.
Ca să vedeți că este un fenomen european această circulație a medicilor, vă dau exemplul de la Consiliul Național al Ordinului Medicilor din Franța cu privire la situația membrilor activi la 1 ianuarie 2009 care provin din alte țări, și anume 9.631 de medici sunt din alte state, după cum
urmează: din Belgia – 16,37%, din România – 12,04%, din Germania – 10,89%, din Algeria – 10,26 și din Italia – 8,3%. Deci este cazul Franței, care, evident, are medici foarte mulți din alte state, inclusiv foarte dezvoltate cum sunt Germania, Italia sau Belgia. Adică este un fenomen european de care trebuie să discutăm. Haideți să discutăm clar, concis despre acest lucru, să nu încercăm să spunem că numai din România pleacă medici. Nu, pleacă și din alte state. Pleacă pentru dotări, infrastructură și, câteodată, și pentru salarii, inclusiv între Germania și Franța.
În ceea ce privește descentralizarea, rămân în continuare un fervent susținător al descentralizării. Sigur că orice problemă, orice reformă radicală înseamnă, la începutul aplicării ei, probleme, propuneri, sugestii, probleme practice care pot apărea, autorități locale care nu înțeleg rolul descentralizării, care și-au impus oamenii numai de dragul de a-și impune un management la spitalul respectiv. Sigur că aceste probleme era evident că urmau să apară, dar asta nu înseamnă că descentralizarea sistemului sanitar nu este importantă.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Vă mulțumesc, domnule ministru.
## Stimați colegi și stimate colege,
Dezbaterea moțiunii simple pe tema sănătății se încheie. Rog toți colegii să revină în sala de plen pentru vot.
În conformitate cu Regulamentul Senatului, art. 157 alin. (1), moțiunile simple, cum este cazul celei de astăzi, se adoptă cu votul secret al majorității senatorilor. Votul secret poate fi exprimat prin bile sau electronic, conform art. 132 alin. (1). Aș sugera, și din motive de timp, și din motive de cutumă, să adoptăm ca modalitate de vot votul electronic secret, pentru a vedea care este sentimentul Senatului față de moțiunea ce v-a fost prezentată și care a fost dezbătută.
Vot · approved
Dezbaterea și respingerea moțiunii simple intitulate „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, semnată de 40 de senatori
Vot · Respins
Dezbaterea și respingerea moțiunii simple intitulate „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, semnată de 40 de senatori
Pe cale de consecință, este respinsă.
Vă mulțumesc.
În acest moment, încheiem partea de dezbatere și legiferare și intrăm în zona interpelărilor, întrebărilor și răspunsurilor.
Îl rog pe domnul vicepreședinte Meleșcanu să ne ajute și să preia conducerea ședinței în continuare, până la epuizarea programului.
Vă mulțumesc.
Trecem la ultima parte a plenului nostru de astăzi: întrebări, interpelări și răspunsuri.
Începem cu întrebările formulate de senatori și îl invit la microfonul central pe domnul senator Dumitru Oprea.
Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.
Microfonul central, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea este adresată domnului ministru Ioan Botiș, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Obiectul și motivarea întrebării: Acțiunile ministerului în cadrul „Anului european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale”.
## Domnule ministru,
Mai sunt câteva luni și se încheie „Anul european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale”. Pentru România, am identificat programul propus în acest scop de ministerul pe care îl conduceți, ca organism național de implementare. Din documente rezultă principalele jaloane avute în vedere, evenimentele propuse pentru atingerea obiectivelor stabilite
de Uniunea Europeană, calendarul activităților și bugetul estimativ.
Pe baza informațiilor culese din diferite surse, inclusiv de pe site-ul ministerului, situația derulării programului nu este foarte clară. Mai mult, rezultă chiar o întârziere a unor activități.
În aceste condiții, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:
1. Care au fost acțiunile desfășurate până acum conform
calendarului și care sunt activitățile întârziate? Motivați întârzierile înregistrate.
2. Ce acțiuni viitoare mai sunt de întreprins? La ce termene?
3. La ce adresă de internet poate fi găsită pagina oficială din România cu informații actualizate despre „Anul european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale”, ce trebuia lansată încă din luna martie 2010?
4. Ce campanii media au fost realizate până acum și unde au fost difuzate? Ce impact au avut?
5. Cât s-a cheltuit efectiv din bugetul estimat, pe ce poziții
bugetare și pentru ce activități? Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.
Mulțumesc foarte mult.
Ați consumat 3 minute și jumătate din cele 11 minute ale Grupului parlamentar al PDL.
O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Aveți cuvântul, doamna senator Silistru, la microfonul central.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Întrebarea mea este adresată domnului Valeriu Tabără, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.
Domnule ministru,
Agricultorii români, rămași fără subvenții, ajutoare, despăgubiri și alte forme de sprijin direct din partea statului în condițiile vremii nefavorabile din ultimii ani, se află în situația de a fi ajuns și fără garanții sau dobânzi subvenționate pentru creditele agricole din anul 2009. În aceste condiții, lipsa banilor va fi mai catastrofală decât vremea, astfel încât doar din această cauză producțiile agricole din acest an vor scădea cu 10–20%.
Vă întreb, domnule ministru, dacă și în cât timp ministerul pe care îl conduceți va achita agricultorilor români sumele restante datorate pentru anul 2009, în condițiile Legii creditului agricol nr. 150/2003.
Solicit răspuns în scris.
Mulțumesc.
Domnule președinte de ședință, îmi permiteți să prezint și interpelarea în acest moment?
Vă rog, doamna Silistru.
## Mulțumesc.
Interpelarea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.
Domnule ministru,
Vă fac cunoscută situația celor 24 de elevi de ciclu primar din localitatea vasluiană Fundătura Mare, nevoiți să urmeze cursurile unei școli din chirpici, renovată de copii și părinții lor chiar în ultima săptămână de vacanță.
Autoritățile comunei Ibănești, în lipsa unei alte soluții, au adoptat o soluție de avarie, prin aducerea unor pari de lemn care să susțină grinzile rupte sau șubrede ale tavanului clădirii, însă există riscul ca acesta să se prăbușească în orice moment. În această situație, nici mutarea copiilor la o școală dintr-un sat învecinat nu poate fi luată în calcul, deoarece podul ce face legătura între cele două localități este avariat, pentru repararea lui neexistând fonduri, iar în timpul iernii, oricum, drumul nu poate fi parcurs de niște copii.
Autoritățile locale au câștigat un proiect pentru construcția unei școli, dar finanțarea a fost blocată de Guvern, care, în plus, a și micșorat bugetul învățământului cu 60.000 de lei, prin rectificarea bugetară.
Vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, măsurile pe care le aveți în vedere pentru rezolvarea acestei situații, pentru ca acești copii să nu-și mai desfășoare cursurile într-un permanent pericol.
Solicit răspuns în scris.
Mulțumesc.
Mulțumesc și eu doamnei senator Doina Silistru.
Ați consumat un minut și 50 de secunde din cele 10 minute alocate Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC pentru întrebări și două minute și jumătate de la interpelări.
Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Microfonul central, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Prima întrebare este adresată domnului Gheorghe Ialomițianu, ministrul finanțelor publice.
Domnule ministru,
Compania Minieră Berbești intenționează să-și închidă activitatea în acest oraș, deci în orașul Berbești, concentrându-se, în schimb, asupra carierei de la Alunu. Din păcate însă, se preconizează a se ajunge la disponibilizări semnificative în cadrul exploatării miniere. De aceea, această hotărâre are și câteva aspecte pozitive – mai multe locuri de muncă în zona Alunu –, dar are numeroase efecte negative, care s-ar traduce prin creșterea costurilor sociale în cadrul Primăriei Orașului Berbești – subliniez, orașului Berbești, deci nu este o comună, undeva, pierdută în lume –, odată cu creșterea numărului de șomeri și asistați sociali aflați în evidență.
Deloc de neglijat este și faptul că marea majoritate a acestora reprezintă unicul întreținător al familiei, iar zona Berbeștiului este o zonă monoindustrială.
Ținând cont de aceste aspecte, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, ce soluții aveți în vedere astfel încât Compania Minieră Berbești să poată fi ajutată să nu-și închidă cariera din orașul Berbești, iar minerilor din zonă să li se poată asigura în continuare un loc de muncă. Pot să citesc și a doua întrebare?
Vă rog să prezentați și a doua întrebare, domnule senator.
## Mulțumesc.
Este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.
Obiectul întrebării: Comasarea școlilor din comuna Oteșani, județul Vâlcea.
## Domnule ministru,
Reorganizarea rețelei școlare din mediul rural în vederea reducerii cheltuielilor, prin instituirea, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, a unei singure unități de învățământ cu personalitate juridică, generează numeroase polemici atât în rândul profesorilor, cât și în rândul elevilor și părinților afectați de aceste măsuri.
Deși s-au dat numeroase asigurări din partea autorităților că elevii nu vor fi nevoiți să parcurgă kilometri întregi pentru a ajunge la cursuri, ci vor studia în cadrul aceleiași unități de învățământ, se pare că lucrurile nu stau chiar așa la nivel local.
La biroul meu parlamentar din Râmnicu-Vâlcea am primit recent un memoriu, semnat de 38 de locuitori din comuna Oteșani, județul Vâlcea, care îmi aduc la cunoștință faptul că, în urma hotărârii Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea de comasare a celor două unități de învățământ, respectiv Școala cu clasele I–VIII Oteșani și Școala cu clasele I–VIII Cârstănești, s-a acordat personalitate juridică celei de-a doua unități, Școala cu clasele I–VIII Cârstănești, neținându-se cont de criteriul avut în vedere de ministerul pe care îl conduceți, adică numărul de elevi.
Potrivit părinților, la Școala cu clasele I–VIII Oteșani învață un număr mai mare de elevi, iar clădirea a fost reabilitată în vara acestui an. De asemenea, școala dispune și de laboratoare moderne de fizică și chimie. Deloc de neglijat este și faptul că în vecinătatea școlii se află atât dispensarul medical, cât și postul local de poliție. Mai mult, părinții din satul Oteșani doresc să-și trimită copiii la școlile din comuna Măldărești sau din orașul Horezu, aflate în apropiere, deoarece se tem că școala din Oteșani se va închide, iar distanța dintre Oteșani și Cârstănești este prea mare pentru a putea fi parcursă pe jos de cei mici.
Ținând cont de cele menționate, doresc să-mi comunicați, domnule ministru, ce criterii au stat la baza acordării titlului de personalitate juridică Școlii cu clasele I–VIII Cârstănești, în detrimentul unei școli cu mult mai mulți elevi, și cum poate fi remediată această situație astfel încât elevii să nu aibă de suferit.
Vă mulțumesc și eu, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Gheorghe Pop, din partea aceluiași grup.
Vă rog, microfonul central, domnule senator Cordoș.
## Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Domnule prim-ministru,
Cum comentați afirmațiile recente ale fostului ministru al finanțelor publice Sebastian Vlădescu, potrivit cărora România nu dispune nici până la această oră de o strategie coerentă de ieșire din criză? Se poate face o legătură între aceste afirmații și faptul că, potrivit aprecierii celor mai avizați analiști de la Bruxelles, România se situează pe ultimul loc între statele membre în ceea ce privește eficiența măsurilor de combatere a crizei economico-financiare?
Ce măsuri concrete veți lua pentru adoptarea recomandărilor Comisiei Europene? Ce plan de remediere a situației existente aveți pe termen scurt? Dar pe termen lung? Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc și eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Laurențiu Florian Coca, din partea aceluiași grup.
Mulțumesc, domnule președinte.
Întrebarea mea este adresată Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Obiectul întrebării: Necesarul de microbuze școlare.
Stimate domnule ministru,
În urma analizei și a Raportului informativ privind pregătirea unităților școlare din județul Sălaj pentru începerea anului școlar 2010–2011, prezentat în cadrul Colegiului prefectural Sălaj, au rezultat următoarele date cu privire la capacitatea de transport asigurată școlarilor. Inspectoratul Școlar Județean Sălaj a evaluat necesarul de microbuze școlare la un număr de 71. Or, în acest moment, autovehiculele școlare asigurate sunt în număr de 59.
Ținând cont de comasarea unităților școlare, desființarea unora pe considerente de scădere demografică a școlarilor _in genere_ , dar cu precădere din aceste zone, apare necesitatea stringentă de a fi asigurat transportul acestor elevi. Lipsa celor 12 microbuze școlare va duce la renunțarea acestor copii la educație, deoarece, bineînțeles, zonele în care au fost desființate unitățile școlare sunt, în același timp, mult mai sărace.
În atare situație, vă solicit o evaluare în teren a acestei problematici și din perspectiva socială, neuitând aspectul general de asigurare a învățământului gratuit și a egalității de șanse a acestor copii la educație.
Contez pe bunul dumneavoastră profesionalism și pe maximum de aplecare asupra acestui subiect și aștept un răspuns în termen de celeritate și, cu siguranță, pozitiv.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc și eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Laurențiu Florian Coca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC... sau liberal, nu știu, că veniți din zona aceea, dar, pentru stenogramă, lăsați-l la PSD.
Mulțumesc, domnule președinte.
Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC!
Am o întrebare adresată ministrului apărării naționale, ministrului administrației și internelor, directorului Serviciului Român de Informații, directorului Serviciului de Informații Externe.
Obiectul întrebării: Eficiența acțiunii de recalculare a pensiilor militare.
Ați ordonat, din câte am aflat, începerea acțiunilor pregătitoare de recalculare a pensiilor militare. Pentru aceasta, instituțiile și unitățile din subordine au fost obligate să cumpere sute de fotocopiatoare, care să fotografieze milioanele de state de funcții și de plată din ultimii peste 70 de ani din sistem. Acestui fals obiectiv i-ați alocat importante dispozitive de personal, care să identifice documentele în arhive, să le fotocopieze, să le cerceteze și să le clasifice, și apoi să le transmită caselor de pensii în vederea recalculării și emiterii noilor decizii.
Evident că sunt necesare și alte resurse financiare și materiale colaterale, cum ar fi cele consumabile: cartoane, hârtie, filme etc.
Toată această campanie de recalculare a pensiilor personalului care a lucrat în instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, așa cum sunt armata, poliția și serviciile de informații, desfășurată timp de cel puțin șase luni, implică un cost care grevează cheltuielile financiare – și fără aceasta, atât de precare – din bugetul al cărui ordonator de credite sunteți.
Date fiind cele de mai sus și știind faptul că instituții precum armata, poliția și serviciile de informații nu sunt educate să se ocupe de lucruri inutile și fără eficiență, vă solicit, domnilor miniștri, să ne precizați ce eficiență scontați campaniei de recalculare a pensiilor pensionarilor din sistemul de apărare.
Mai concret, dorim să cunoaștem ce economii veți face la bugetul de pensii în urma acestei recalculări, dacă, așa cum se spune, pensiile fostelor cadre din sistemul pe care, în prezent, îl conduceți nu se vor micșora. Iar dacă nu se face nicio economie, de ce mai continuați să tocați resurse pe o operațiune fără niciun rezultat pozitiv?
Vă mulțumesc, domnule senator Coca Laurențiu Florian. Au depus întrebări la secretariatul ședinței, fără să le prezinte în plen:
– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Gheorghe David, Petru Bașa și Gabriel Mutu;
– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, au depus întrebări în scris domnii senatori Dan Voiculescu, Adrian Țuțuianu, Șerban Constantin Valeca, Ilie Sârbu, Florin Constantinescu și Ioan Mang;
– din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus în scris întrebări doamna senator Minerva Boitan, domnii senatori Raymond Luca, Paul Ichim și Marius Petre Nicoară;
– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Laurențiu Chirvăsuță a depus în scris întrebarea.
Stimați colegi,
Conform hotărârii Biroului permanent al Senatului, astăzi nu am avut declarații politice prezentate în plenul Senatului.
De aceea, vreau să vă informez că au fost depuse în scris la domnul senator Gheorghe David, secretar de ședință, declarații politice de către următorii senatori:
– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Alexandru Pereș și Gheorghe David;
– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Alexandru Cordoș, Ioan Mang, Florin Constantinescu, Șerban Constantin Valeca, Laurențiu Florian Coca și Dan Voiculescu;
– din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus declarații politice domnii senatori Emilian Valentin Frâncu și Marius Petre Nicoară.
De asemenea, a depus în scris declarația politică domnul senator Sorin Serioja Chivu, Grupul parlamentar al senatorilor independenți.
În cazul în care sunt și alți colegi care ar fi dorit să prezinte astăzi declarații politice, îi rog să ia legătura cu domnul secretar Gheorghe David, pentru a depune în scris declarațiile politice în vederea consemnării în stenograma ședinței de astăzi.
Trecem la sesiunea de interpelări.
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Interpelarea mea este adresată Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, domnului președinte Iulius Dan Plaveti.
În urma mai multor discuții avute cu reprezentanții Federației asociațiilor de locatari Timișoara, cât și cu alte persoane fizice care sunt consumatori, aceștia mi-au solicitat sprijinul în problema plății facturilor la gaze naturale de către asociațiile de locatari/proprietari deservite de E.ON Gaz România – SA.
Recent, E.ON Gaz a desființat casieriile din municipiul Timișoara, iar acum plata nu se poate face decât la bănci, ceea ce a dus la probleme grave pentru asociațiile de proprietari ori persoane fizice din toate regiunile din România în care operează E.ON Gaz.
Iată câteva dintre disfuncționalitățile sesizate:
1. Sunt frecvente cazurile în care facturile nu ajung la asociațiile de proprietari sau la persoane fizice din cauza E.ON Gaz-ului, care are contract de distribuire a facturilor cu Compania Națională Poșta Română.
2. Dacă nu primesc facturile, consumatorii nu pot plăti prin bancă, deoarece procedura de plată se bazează pe codul de bare de pe factură.
3. Neprimirea facturii obligă reprezentantul asociației sau persoana fizică să facă un drum la E.ON Gaz pentru a primi o copie a facturii, fără a avea posibilitatea să și plătească pe loc la casieria E.ON Gaz-ului, pentru că aceasta s-a desființat.
4. Unele bănci nu respectă modul de întocmire a chitanței de plată, în sensul că, la rubrica „Reprezentând”, de exemplu, pentru „Plată factură servicii”, la una dintre bănci, în chitanța de la anexa nr. 1, nu sunt trecute numărul și seria facturii pentru care se face plata. Tot la această bancă, funcționarul de la ghișeu, din neatenție, încasează banii pe o chitanță pe care scrie Asociația Vântului nr. 1, dar factura aparține Asociației Lupului nr. 1 (a se vedea anexele nr. 2 și 3), iar reprezentanții băncii spun că nu mai pot emite o chitanță corectă pentru asociația care a făcut plata.
O altă bancă emite chitanța, dar nu scrie explicit numărul facturii, ci apare doar un număr, pe care nu îl putem identifica, neștiind ce reprezintă (anexa nr. 4). Tot la această bancă, dacă se plătește la bancomat, se emite automat o chitanță (anexa nr. 5), pe care apare corect numărul facturii, data facturării, dar acest document nu e semnat de persoana care l-a întocmit și nici nu are ștampilă, motiv pentru care nu poate fi decontat atât timp cât nu apare o prevedere legală care derogă de la dispozițiile aplicabile în domeniu. În această situație, banca ar trebui să desemneze o persoană care să semneze și să ștampileze chitanța, dar acest lucru nu îi este convenabil.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Liviu Titus Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vă rog, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată domnului Ion Ariton, ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri, precum și domnului ministru Bogdan Mănoiu, șeful Departamentului pentru Afaceri Europene.
Obiectul interpelării – Nivelul scăzut de absorbție a fondurilor europene alocate României.
Domnilor miniștri,
Potrivit statisticilor oficiale, la 31 august 2010 gradul de absorbție a fondurilor europene alocate României prin instrumentele structurale ajunsese la doar 7,03%, fiind cel mai scăzut între cele 12 state membre ale Uniunii Europene care au aderat după data de 1 mai 2004.
În continuare, România mai are de absorbit circa 30 de miliarde de euro până în 2013, dar progresele înregistrate sunt încă modeste și riscăm să pierdem în cea mai mare parte aceste resurse, care ar fi putut să reprezinte un veritabil balon de oxigen pentru economia românească.
Cum explicați faptul că la noi în țară tot mai mulți beneficiari de contracte deja semnate au renunțat la banii europeni, deși aveau proiectele aprobate, în absența cofinanțării?
Vă rog, domnilor miniștri, să-mi comunicați măsurile pe care le veți lua sau le-ați luat deja, cauzele acestui eșec fiind de notorietate: dificultățile financiare prin care trec firmele din
cauza crizei, birocrația excesivă, mărirea dobânzii la creditele solicitate pentru împrumuturi bancare și altele.
Aș dori să aflu care este politica Guvernului din care faceți parte față de excesele pe care băncile le fac în ultimul timp, chiar dacă se încearcă să li se impună, pe bună dreptate, măsuri de relaxare față de consumator.
Ce măsuri concrete ați avut sau aveți în vedere pentru remedierea situației, dat fiind faptul că fiecare proiect cu bani europeni își avea importanța lui strategică pentru relansarea economiei românești?
Solicit răspuns în scris.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
Ați consumat trei minute din timpul care revine grupului dumneavoastră, plus două minute și jumătate, doamna senator Doina Silistru.
Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Titus Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Vă rog, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată domnului Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății.
Obiectul interpelării: Sistemul medical românesc, în comă indusă.
Vizibil marcat de subfinanțarea cronică, sistemul medical românesc riscă să atingă anul acesta apogeul, întrucât imenselor datorii la stat pe care le au spitalele li se adaugă și diminuarea salariilor personalului medical.
Este bine-cunoscut faptul că România deține un trist record în ceea privește numărul medicilor și asistentelor din cadrul spitalelor care emigrează în diverse țări din Europa sau alte colțuri ale lumii, în căutarea unor condiții decente de muncă și, nu în ultimul rând, pentru că acolo beneficiază de un salariu incomparabil mai bun decât în propria țară.
Diminuarea cu 25% a salariilor, precum și eliminarea sporurilor au determinat recent la Spitalul Județean Brăila manifestări de protest ale asistentelor, infirmierelor și personalului TESA, confruntați nu numai cu salarii reduse, ci și cu spectrul disponibilizărilor preconizate.
În condițiile în care deja în spitalele din România se constată o lipsă evidentă a personalului medical calificat, iar subfinanțarea a devenit numitorul comun al acestora, vă rog, domnule ministru, să ne comunicați:
1. Cum credeți că se va desfășura actul medical în viitorul apropiat, dată fiind lipsa de motivație a personalului de specialitate?
2. În condițiile în care, în mod inevitabil, migrația medicilor, asistentelor și infirmierelor se va accentua în viitorul apropiat, cum apreciați că va fi asigurat accesul cetățenilor României la asistența medicală spitalicească?
3. Ce măsuri imediate aveți în vedere pentru a stopa prăbușirea sistemului medical românesc? Aștept răspuns în scris.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.
Prin această interpelare, supun atenției câteva aspecte legate de activitatea Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița, cu speranța că problemele ridicate vor fi soluționate rapid.
Prima problemă. Potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, pot ocupa funcția de inspector general cadrele didactice titulare în învățământ. Persoana care deține funcția de inspector general în județul Dâmbovița, doamna Elena Manolescu, nu mai îndeplinește criteriile de vârstă pentru a fi în activitate și, deci, titular.
Doamna Elena Manolescu este născută în anul 1948, are 62 de ani și trebuia, conform legii, să fie pensionată de patru ani. Domnia Sa susține că este titular la Universitatea „Valahia” din Târgoviște, începând cu anul 2009.
Admițând că este adevărată această afirmație, potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cadrele didactice universitare femei pot continua activitatea până la vârsta de 65 de ani, dacă au titlul de doctor și sunt conferențiar sau profesor. Persoana în cauză nu îndeplinește niciuna dintre aceste condiții, fiind lector și neavând doctorat.
Mai mult decât atât, doamna inspector general Elena Manolescu a procedat la o politizare fără precedent a învățământului dâmbovițean.
Domnia Sa a dispus o serie de măsuri arbitrare privind înlocuirea din funcție a directorilor care refuză înregimentarea în Partidul Democrat Liberal și care, întâmplător sau nu, erau membri PSD, PNL sau fără apartenență politică.
Nu în ultimul rând, alocările bugetare pentru școli aflate în diferite stadii de construcție și reabilitare au la bază propuneri venite dinspre conducerea Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița.
Propunerile nu țin însă seama decât de interese politice, respectiv alocarea de fonduri pentru unitățile școlare din localități cu primari PDL sau pentru școlile reabilitate de firme aparținând liderilor PDL.
Oare cum a gândit doamna Manolescu Elena atunci când a făcut asemenea propuneri, dacă am ajuns în situația ca unitățile școlare din satele Cojasca și Românești, unde se învață în două și chiar trei schimburi, inclusiv la grădiniță, să nu primească fonduri pentru finalizarea lucrărilor?
Mulțumesc domnului senator Țuțuianu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Îmi permit să vă atrag colegial atenția că din cele 10 minute alocate Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC au fost deja folosite 6 minute și jumătate. Vă rog, în consecință, să încercați să grupați interpelările.
Mulțumesc.
Domnule senator Frâncu, vă rog.
Interpelarea de astăzi este adresată domnului prim-ministru Emil Boc și se referă la posibile soluționări ale cererilor celor care ar fi trebuit să beneficieze de Legea nr. 290/2003 și care nici până astăzi nu și-au primit drepturile.
Domnule prim-ministru,
Una dintre cele mai importante probleme ridicate de cetățeni în memoriile primite la birourile mele parlamentare din județul Vâlcea se referă la activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Concret, beneficiarii Legii nr. 290/2003 se plâng de faptul că, deși nici până în prezent nu și-au primit tranșele de despăgubiri la care sunt îndreptățiți, atunci când cer să li se comunice numărul de ordine la care s-a ajuns și data la care își vor primi banii, sunt plimbați de la un ghișeu la altul sau de la un telefon la altul.
Un astfel de caz este cel al domnului Marinescu Mircea din comuna Nanov, județul Teleorman, care a solicitat telefonic, în data de 19 august 2010, angajaților ANRP să îi comunice motivele întârzierii achitării celei de-a doua tranșe, pe care ar fi trebuit să o primească încă din data de 31 decembrie 2007. Un funcționar din cadrul Serviciului pentru relații cu publicul i-a răspuns că ANRP nu a primit fonduri pentru achitarea tranșei a doua de despăgubiri. Domnia Sa a verificat această informație sunând la Ministerul Finanțelor Publice, unde, în urma convorbirii avute cu domnul Sârbu Marius, i s-a comunicat că se virase deja către ANRP suma de 115 milioane de lei, urmând să se aloce alte 47 de milioane de lei până la 1 septembrie anul curent. Angajații Serviciului pentru relații cu publicul din cadrul ANRP nu i-au mai confirmat ulterior domnului Marinescu primirea acestor sume de bani.
Având în vedere faptul că două instituții subordonate Guvernului României oferă concomitent publicului informații care se contrazic reciproc, vă rog să-mi comunicați, domnule prim-ministru, următoarele:
– dacă ANRP a primit totuși fonduri pentru achitarea celei de-a doua tranșe beneficiarilor Legii nr. 290/2003 și, dacă da, data la care s-au virat și valoarea acestora;
– care este numărul de ordine – și am pus semnul exclamării și semnul întrebării și o să mă explic la final – la care s-a ajuns în prezent?!;
Mulțumesc, domnule senator Frâncu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, se pregătește domnul senator Nicolae Robu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Mulțumesc.
Interpelarea mea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru al Guvernului României.
Stimate domnule prim-ministru,
Memorandumul Guvernului României din februarie 2007 a statuat drept obiectiv prioritar „Construcția și reabilitarea de campusuri școlare”. Acest program urma să ofere comunităților locale, citez, „unități școlare multifuncționale, specializate, apte să devină unități complexe pentru educarea și pregătirea resursei umane solicitate pe piața forței de muncă”.
Am citat din comunicatul de presă al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din 28 februarie 2007.
Un număr de 84 de campusuri școlare ar fi trebuit să înlocuiască clădirile unităților școlare care au fost retrocedate foștilor proprietari și să concentreze mai multe unități de învățământ într-un singur complex educațional multifuncțional.
Un astfel de campus școlar era preconizat a se construi și în municipiul Oradea. Conform planurilor, campusul școlar de aici ar fi inclus două corpuri de clădire cu 48 de săli de clasă, un cămin internat cu 300 de locuri de cazare, o cantină, 15 garsoniere pentru cadrele didactice, ateliere școlare, o sală de sport cu o bază sportivă pentru activități în aer liber și un punct termic. Licitația pentru execuție a fost câștigată la un preț de 30,5 milioane lei plus TVA, construcția urmând a fi finalizată în 36 de luni, adică în octombrie 2011. Din păcate, până la această oră, finanțarea de la bugetul de stat prin
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost de doar 1,3 milioane de lei, bani alocați în anul 2008, dată după care Cabinetul condus de dumneavoastră a decis sistarea finanțării programului de campusuri școlare.
Finalizarea construcției acestui campus școlar este însă vitală pentru mutarea a două unități școlare din municipiul Oradea: Colegiul Economic „Partenie Cosma” și Grupul Școlar „Vasile Voiculescu”, în ambele cazuri clădirile care găzduiau aceste școli fiind retrocedate proprietarilor de drept.
În vara acestui an, Colegiul Economic „Partenie Cosma” a fost obligat să evacueze clădirea de pe Strada Orșovei nr. 5, unde își desfășura activitatea din 1983, ceea ce a creat o mare problemă tuturor celor implicați în procesul educațional, fie că vorbim despre dascăli, elevi, părinți sau autorități. Cum lucrările la campusul școlar de pe Strada Armatei Române au fost stopate de către constructor din lipsa finanțării, elevii și dascălii acestui liceu de prestigiu din Oradea au fost nevoiți să accepte soluția de compromis: mutarea în clădirea fostei Școli Generale „Alexandru Roman” de pe Calea Clujului nr. 66. Acest spațiu este însă unul neadecvat pentru numărul mare de elevi de la Colegiul Economic, astfel încât procesul educațional se desfășoară cu dificultate. Cea mai mare problemă este desfășurarea orelor de curs în două schimburi, ceea ce afectează în mod negativ calitatea învățământului și pregătirea elevilor. Menționez că schimbul de după-amiază se încheie la ora 21.00.
Mulțumesc foarte mult domnului senator Mang.
Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Robu, Grupul parlamentar al PNL, și, în continuare, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Mulțumesc.
Domnule senator Robu, aveți cuvântul.
## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Interpelarea mea este adresată doamnei Anca Boagiu, ministrul transporturilor și infrastructurii.
Obiectul interpelării: Mersul lucrărilor la drumul european
E70, pe tronsonul Lugoj – Drobeta-Turnu Severin.
Stimată doamnă ministru,
După cum cunoașteți, drumul european E70, tronsonul Timișoara – Drobeta-Turnu Severin, este în reabilitare, pe porțiuni, de peste zece ani. În toată această perioadă, cetățenii Banatului, dată fiind importanța acestui drum, dar nu numai, au avut enorm de suferit, pierzând timp, uzându-și mașinile și expunându-se la accidente rutiere din cauza condițiilor de trafic de pe acest drum.
Darea în folosință a tronsonului Timișoara – Lugoj și a rutei ocolitoare a municipiului Lugoj reprezintă importanți pași înainte, pe care îi apreciem și îi salutăm, dar ritmul în care avansează lucrările pe tronsonul Lugoj – Drobeta-Turnu Severin este absolut inacceptabil.
Este imperativ necesar, stimată doamnă ministru, ca acest obiectiv să se bucure de o mai mare atenție din partea Guvernului României, a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, printr-o alocare corespunzătoare de fonduri și o virare a lor într-un ritm mai susținut decât până în prezent.
Față de cele prezentate mai sus, vă rog, stimată doamnă ministru, să precizați:
1. În cât timp vă angajați să asigurați finalizarea lucrărilor pe tronsonul Lugoj – Caransebeș al drumului european E70?
2. În cât timp vă angajați să asigurați finalizarea lucrărilor pe tronsonul Caransebeș – Drobeta-Turnu Severin al drumului european E70?
Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator Robu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Aveți cuvântul, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea este adresată prim-ministrului, domnul Emil Boc. Obiectul acesteia este: Microbuze școlare pe butuci și fără combustibil.
Domnule prim-ministru,
Revin cu același subiect – rectificarea bugetară în minus pentru administrațiile locale, dar cu altă temă: microbuze școlare pe butuci și fără combustibil.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 a venit cu o rectificare bugetară și pentru județul Sălaj. Rectificarea bugetară făcută de Guvern este cu minus pentru județul nostru în ceea ce privește administrațiile locale și cea județeană. Însumat, Sălajul, prin această ordonanță, a pierdut 170 milioane de lei. Asta înseamnă, la nivelul comunelor, o pierdere de aproximativ 700 de milioane de lei. Trimestrul IV se anunță a fi unul de restriște, procese intentate primăriilor neplatnice și crearea situațiilor de incapacitate de plată, faliment al primăriilor, instituțiilor din județul Sălaj.
Nu cred că s-a făcut un calcul corect, ținându-se seama și de perioada de iarnă. Nu cred că s-a luat în calcul lozinca – pentru că altfel nu pot să-i spun – „învățământul este gratuit”.
Cu bună știință, împingeți anumite administrații locale la faliment. Cu siguranță, cunoașteți aspectul că anumite primării sunt datornice, ba mai mult, pot să-și pună lacăt pe ușă, nu mai au de unde să-și plătească angajații, cheltuielile de întreținere, nicidecum nu se pune problema să mai aibă de unde să plătească combustibilul pentru microbuzele școlare.
Dumneavoastră, împreună cu noul Guvern, v-ați asumat guvernarea și Programul de guvernare, cu tot cu
învățământul gratuit în consecință, iar nu primăriile pe care le-ați adus în faliment, intrând mai mult în buzunarul taxelor locale.
Dacă nu luați o măsură de urgență pentru tot ce înseamnă transportul elevilor, veți avea parte de procese intentate la CEDO atât pentru egalitatea de șanse a copiilor, ce au drept egal la educație, cât și pentru neaplicarea cu egală măsură a conceptului „învățământul este gratuit”. Lăsarea aplicării acestui concept în seama primăriilor nu vă scutește de o defectuoasă, total inadecvată gândire echilibrată pentru toți elevii, cum nu vă scutește de acuzația de discriminare și nici de acuzația de delăsare.
O să vă rog să o depuneți la secretariatul ședinței.
...se referă la cadrul procedural administrativ de gestionare și aplicare a Regulamentului nr. 1408/71 și a Regulamentului nr. 574/72.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Vă mulțumesc și eu.
Stimați colegi,
Au mai depus interpelări în scris, fără să le prezinte în cadrul ședinței:
– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Dorel Jurcan și domnul senator Viorel Badea;
– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Dan Voiculescu, domnul senator Șerban Valeca, domnul senator Sorin Constantin Lazăr, domnul senator Iulian Bădescu, domnul senator Valer Marian, domnul senator Ilie Sârbu și domnul senator Ion Rotaru;
– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Raymond Luca, domnul senator Paul Ichim și domnul senator Marius Petre Nicoară;
– de asemenea, a depus o interpelare în scris domnul senator Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.
Vă mulțumesc. Trecem la ultima parte a ședinței noastre de astăzi, este vorba despre răspunsurile orale la interpelări.
Îl invit pe domnul secretar de stat Eusebiu Pistru să răspundă la o interpelare a domnului senator Frâncu, referitoare la refacerea drumurilor naționale afectate de calamități din județul Vâlcea.
Aveți cuvântul.
Microfonul 8.
secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
Mulțumesc.
Domnule senator Emilian Frâncu,
Referitor la interpelarea dumneavoastră ce vizează domeniul de activitate al ministerului nostru, vă comunicăm următoarele:
La întrebarea dumneavoastră care se referă la suma alocată pentru refacerea porțiunilor de drum afectate de calamitate în luna august 2010, în contextul precipitațiilor abundente – aproximativ 80 de litri/metrul pătrat –, la care faceți referire și dumneavoastră, DN7D, cuprins între localitățile Câineni și Perișani, a suferit o serie de degradări, devenind necesară refacerea zonelor afectate prin lucrări de balastare de 4.000 metri cubi și de reprofilare a platformei drumului în suprafață de 95.400 metri pătrați, în valoare totală de aproximativ 200.000 de lei.
La întrebarea a doua, cu privire la termenul la care se are în vedere finalizarea lucrărilor, pot să vă spun că lucrările de remediere a degradărilor produse de precipitațiile abundente din luna august 2010 au fost finalizate la data de 17 septembrie 2010.
La a treia întrebare, care se referă la proiectele existente sau care se află în dezvoltare pentru consolidarea infrastructurii în zona comunei Perișani pentru a evita sau limita proporțiile unei viitoare calamități, în ceea ce privește proiectele de perspectivă pentru consolidarea infrastructurii DN7D în zona comunei Perișani, vă informăm că CNADNR, prin DRDP Craiova, are, la nivel de proiect tehnic, documentația tehnico-economică pentru obiectivul de investiții: Modernizare DN7D de la km 0+00 la km 31+360, Câineni – Perișani, județul Vâlcea.
În cadrul acestei documentații tehnice, sunt tratate atât problemele legate de drum și poduri, cât și cele care privesc consolidările și amenajarea scurgerilor de ape.
Valoarea totală a investiției este de 79.813 de lei, din care construcții-montaj: 66.416 de lei.
Lucrările de execuție vor putea fi promovate în momentul introducerii acestui obiectiv în lista obiectivelor de investiții cu finanțare de la bugetul de stat, la capitolul „Obiective de investiții noi”.
Vă mulțumesc.
Domnule senator Frâncu, aveți cuvântul. Microfonul 2, vă rog.
Mulțumesc, domnule secretar de stat.
Mă bucur că pot, prin intermediul dumneavoastră, să transmit locuitorilor din Țara Loviștei faptul că totuși acel drum există în atenția Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, dar vreau să vă spun că, dacă primele două răspunsuri m-au satisfăcut – într-adevăr, s-au luat măsuri de remediere a acelor probleme apărute în urma inundațiilor –, problema a treia este una care, dacă veți merge în zona respectivă, veți vedea că nu pare deloc să fie una rezolvabilă prea repede.
Eu m-aș bucura să puteți introduce acest proiect frumos, despre care vorbiți, în bugetul anului viitor și mă voi ruga la Dumnezeu să o faceți, dar vreau să vă spun că sunt două mari probleme acolo. În primul rând, dacă veți veni dinspre Sibiu și veți vedea pe hartă că porțiunea respectivă apare ca drum național, ca orice turist, poate străin, poate român, veți dori să ajungeți mai repede la Curtea de Argeș, însă veți constata că, din porțiunea aceea de 31 de kilometri, doar 7 kilometri sunt asfaltați. Restul sunt efectiv drumuri cu criblură și pământ, mai sunt și porțiuni de drum asfaltate, dar arată ca după bombardament, pentru că este un asfalt degradat și aproape impracticabil, dar nu ar fi nimic, până aici este bine, este important că în acea zonă extraordinar de frumoasă există totuși un drum național.
Faptul că nimeni nu reușește să deblocheze cealaltă problemă, și anume că, după ce turistul ajunge la Perișani și vrea să ajungă mai departe, spre Curtea de Argeș – drum care pe hartă arată că este drum național –, se trezește în plin câmp, deci în zona județului Argeș încă 12 kilometri, cât ar trebui să mai parcurgă până la Curtea de Argeș, nu există nici măcar drum comunal... Repet, domnule secretar de stat, nu există nici măcar drum comunal. Mergi pe câmp. Și atunci, este absurd că pe hartă apare drum național până la Curtea de Argeș și bietul turist trebuie să facă treizeci și ceva de kilometri cale întoarsă și să o ia mai departe pe DN7.
De aceea, vă rog, în măsura în care se poate, în primul rând, să încercați să bugetați acest proiect și vă spun că este o zonă extraordinar de frumoasă și merită – știu că nu sunt fonduri, dar, poate, cumva, găsim soluții –, și, în al doilea rând, poate veți vedea, concret – pentru că probabil acum, fiind un ministru nou, se va interesa de proiecte importante pe care le-ar putea finaliza –, măcar 10-12 kilometri de drum comunal sau județean să fie amenajat și, în colaborare cu Consiliul Județean Argeș, ar putea să se continue acel drum mai departe.
## Și eu vă mulțumesc.
Stimați colegi,
S-au mai primit răspunsuri în scris: din partea doamnei secretar de stat Irina Alexe, la o interpelare a domnului senator Adrian Țuțuianu – Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC; din partea domnului secretar de stat Cristian Anton Irimie, răspuns la o interpelare a domnului senator Ioan Mang – Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Domnul secretar de stat Ion Ghizdeanu a oferit un răspuns în scris unei interpelări a domnului senator Trifon Belacurencu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Domnul Eugen Șerbănescu, director general în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, a prezentat un răspuns în scris domnului senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Am înțeles, de asemenea, că domnul senator Frâncu a primit răspuns în scris din partea domnului secretar de stat Ion Ghizdeanu.
Domnul Gabriel Tănăsescu, secretar general în cadrul Ministerului Justiției, a prezentat un răspuns în scris pentru domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Doamna Irina Alexe, secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor, a prezentat un răspuns în scris la interpelarea domnului senator Marius Petre Nicoară, Grupul parlamentar al PNL.
Domnul senator Adrian Țuțuianu a primit un răspuns în scris la întrebarea adresată domnului Király Andrei Gheorghe, secretar de stat în Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Domnul senator Ioan Mang, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, a primit un răspuns în scris la întrebarea adresată domnului Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătății.
Domnul senator Adrian Țuțuianu a primit un răspuns în scris din partea domnului Ion Ghizdeanu, președintele Comisiei Naționale de Prognoză.
Domnul senator Marius Petre Nicoară, Grupul parlamentar al PNL, a primit un răspuns în scris de la domnul Dragoș Bogdan, vicepreședinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
S-a solicitat amânarea răspunsului pentru două întrebări.
Vreau să specific faptul că sunt mulțumit de răspunsul scris pe care l-am primit din partea Ministerului Finanțelor Publice, pe care, printr-o înțelegere, am acceptat să fie depus, și nu prezentat.
Întrebarea mea se referea la o posibilă datorie pe care statul german, dinainte de cel de Al Doilea Război Mondial, să o aibă față de statul român. M-aș fi bucurat să fie o certitudine. Deocamdată încă există în cercetare această problemă.
Mulțumesc.
## Mulțumesc și eu.
Întrucât vi s-a dat răspunsul în scris, poate este bine să exprimați aprecierile dumneavoastră și în scris domnului secretar de stat, pentru că nu era de față.
Vă mulțumesc foarte mult.
Cu aceasta, declar încheiate lucrările plenului Senatului. Mulțumesc numărului important de senatori care au rămas cu noi pentru a dezbate probleme de interes cetățenesc general.
Bună seara!
## _Ședința s-a încheiat la ora 19.00._
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#256969„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|519398]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 132/30.IX.2010 conține 44 de pagini.**
Prețul: 8,80 lei
Cu siguranță, am fi avut un an cu mult mai bun, iar clasa politică românească ar fi demonstrat că, indiferent unde te situezi pe eșichierul politic, este compusă din oameni responsabili, maturi, fără interese personale sau de grup, în care puterea sau opoziția ar fi luptat pentru același lucru: interesul național.
Încă mai sper că se va înțelege că nu goana după popularitate sau procente în sondaje contează, ci depășirea împreună a problemelor și înțelegerea faptului că nimeni nu deține adevărul absolut.
„Haos și umilință!”, declară la unison personalul medical.
„Haos și disperare!”, spune pacientul român.
„Haos!” este diagnosticul pus de BBC.
Guvernul Boc, Ministerul Sănătății, ministrul Cseke Attila dorm liniștiți. Nu văd, nu aud strigătul de disperare al bolnavilor rămași fără medicamente, al cadrelor medicale rămase fără salarii, cel puțin la limita subzistenței, al medicilor care emigrează în masă oriunde în lumea asta, doar vor scăpa de coșmarul numit „sănătate” din România.
Emigrarea medicilor lasă în urmă boală și suferințe netratate. Plecarea Guvernului Boc însă poate să aducă o rază de speranță. Noi, Partidul Social Democrat, le oferim bilet doar la dus! Organizația Mondială a Sănătății recomanda recent că în sistemul sanitar românesc trebuie declarată alarmă de cod roșu.
Roșu este și cartonașul pe care ar trebui să-l arate Parlamentul României modului în care actualul Guvern, Ministerul Sănătății își îndeplinesc obiectivele propuse și responsabilitatea ce le revine în promovarea și apărarea intereselor cetățeanului român.
Constituția României statuează la art. 34: „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.”
Cum putem vorbi despre acest drept fundamental al cetățeanului român, când sănătatea a fost și continuă să rămână pentru actualul Guvern „Cenușăreasa” de serviciu?
Cum putem vorbi despre grija față de sănătatea românilor, când sănătății i se acordă unul dintre cele mai mici bugete, reprezentând doar 3,6% din PIB?
Cum putem vorbi despre grija față de starea de sănătate a populației, când ne confruntăm cu o subfinanțare strigătoare la cer, când în anul 2009 Guvernul Boc, în spiritul angajamentului că „sănătatea este prioritate națională”, procedează în consecință și, prin grija „părintească” manifestată, face trei rectificări bugetare în minus la Ministerul Sănătății, iar prin bugetul anului 2010 a acoperit doar primul semestru al anului?
Acestea sunt roadele „fabulosului” buget alocat sănătății: – limitarea accesului la servicii medicale de calitate și, prin aceasta, limitarea dreptului constituțional la viață și sănătate; – limitarea accesului la programele de depistare și tratare gratuită a bolilor grave;
- lipsa medicamentelor și a aparaturii din spitale;
- reducerea monitorizării sănătății populației;
- lipsa activităților profilactice, educative, de depistare
- precoce a bolilor;
– salarizarea înrobitoare a personalului medical, absența perspectivei și, pe cale de consecință, migrarea fără precedent a specialiștilor, a medicilor tineri și a cadrelor cu pregătire medie;
– în curând, în multe spitale „activitatea va fi înfloritoare, dar va lipsi cu desăvârșire”, nu se vor mai putea face operații, iar în unele se întâmplă deja din lipsă de anesteziști.
Iată care este imaginea României privind indicatorii de sănătate și cum arată, în cifre comparative conform statisticilor, sistemul de sănătate românesc:
– speranța medie de viață de 71,7 ani este printre cele mai scăzute din UE;
– suntem fruntași la mortalitatea infantilă și la mortalitatea maternă;
– a crescut prevalența bolilor cronice și a mortalității din aceste cauze;
– ocupăm primul loc din UE la decesele evitabile; jumătate din decesele la bărbați și o treime din cele la femei puteau fi evitate;
– a crescut incidența afecțiunilor care pot fi prevenite și controlate și care în unele state din UE sunt aproape eradicate;
– România are cea mai mare incidență a tuberculozei din UE, iar incidența hepatitei B este dublă față de media din UE;
– rata natalității, în strânsă corelație cu alți factori care o influențează, dar și cu starea de sănătate, a scăzut de la
13,6% la 1.000 de locuitori în 1990, la 10,4% la 1.000 de locuitori în 2009;
– rata mortalității generale, în schimb, a crescut de la 10,6% în 1990 la 12,0% în 2009;
– România continuă să fie pe unul dintre ultimele locuri în ceea ce privește resursele alocate sănătății, cu 3,2% din PIB în 2009 și 3,6% din PIB în 2010, față de 8% media din UE; specialiștii europeni afirmă că sumele alocate astăzi sănătății în România sunt extrem de departe de cerințele unui sistem sanitar funcțional;
– cu 1,9 medici la 1.000 de locuitori și 3,89 asistente medicale la 1.000 de locuitori, ocupăm penultimul loc din Europa, fiind cu o poziție mai sus decât Albania (avem cu 40% mai puțini medici față de media europeană);
– cu 100 de euro pe cap de locuitor, ocupăm penultimul loc din Europa și la consumul de medicamente, consum care în orașele mici și în mediul rural a scăzut cu 20% în ultimul an;
– sute de localități din țară nu au un medic, iar distribuția geografică a acestora este inegală;
– ocupăm unul dintre ultimele locuri privind cheltuiala medie pentru servicii de sănătate, cu 473 de dolari pe locuitor, media europeană fiind de 7 ori mai mare, Norvegia alocând de 14 ori mai mulți bani anual pe cap de locuitor comparativ cu România;
– există în continuare zone rurale lipsite de dispensare și de asistență medicală, unde nu ți se poate oferi nici măcar o banală aspirină;
– investițiile în spitale noi și în aparatură medicală sunt ca inexistente, avem încă multe spitale insalubre, cu grupuri sanitare mizerabile, fără medicamente, fără feșe, fără dezinfectanți, aflate sub limita subzistenței;
– centrele de permanență medicală zonale care ar fi trebuit să funcționeze în baza Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență nu au fost organizate, cu toate consecințele pentru populația care le așteaptă și de care aceasta are mare nevoie.
Așadar, iată care sunt rezultatele Guvernului Boc și ale politicii de sănătate a Ministerului Sănătății. Profităm de ocazie pentru a puncta aici racilele sistemului medical românesc, așa cum sunt ele văzute și de o mare personalitate a lumii medicale românești, este vorba de prof. dr. Mircea Bîrsan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Cluj-Napoca, care în interviul intitulat „În medicină e ca pe vremea lui Ceaușescu”, „Adevărul”, 22 august 2010, paginile 20–23, arăta:
„În Europa, stăm mai prost decât Bulgaria și Albania. Nu o duc nici ei bine, dar sănătate au. Medicina nu se poate face fără bani, iar pentru acest domeniu ei alocă mai mulți bani. Bani pentru operații, pentru aparate... Noi avem aparate foarte vechi, iar curățenia nu se face bine fiindcă nu ai cu ce. E degringoladă. E greu să țipi la o infirmieră că nu ai cu ce, când tu îi dai 600 de lei pe lună. E bulibășeală națională, dar n-ai ce-i face. (...) Sunt blocate posturile și medicii nu au unde să profeseze. Dacă în doi-trei ani nu se deblochează posturile, peste 10 ani nu va mai avea cine să opereze în România. Și atunci, tinerii pleacă în străinătate. (...) Și acum, și pe vremea lui Ceaușescu era la fel. Operam trei luni, când ne dădea ministerul bani, și trei stăteam. Acum operăm așa, de la o zi la alta. Dacă nu ai bani, nu se poate face medicină. Pe toată țara, au fost repartizați bani pentru ca 300 de copii să poată beneficia de operații. Cel de-al 301-lea stă la coadă și așteaptă alți bani. Asta e situația noastră ingrată. Ai bani pentru un număr de bolnavi și atât. Sunt mai mulți bolnavi, iar noi avem liste de așteptare. Suntem puși în situația să alegem dintre doi sau cinci bolnavi, iar restul îi punem pe lista de așteptare. Unii mor pe listele de așteptare. (...) Sistemul e administrativ, majoritatea spitalelor nu sunt reparate de 20 de ani. Se adaugă vechimea, uzura. (...)”
Am prezentat aici doar o parte din lipsurile acestui sector, deși am putea scrie tomuri întregi despre starea catastrofală a sistemului sanitar păstorit de ministrul Cseke Attila.
Promovarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății în vederea descentralizării va acutiza și va complica și mai mult problematica cu care se confruntă spitalele românești, constituind un atentat la siguranța și sănătatea poporului român prin:
1) Reducerea a 9.200 de paturi, reprezentând 10% din paturile de spital din sistemul public de sănătate, fără o evaluare reală și profundă a indicatorilor de performanță, de utilizare a paturilor și a necesităților de servicii medicale – de multe ori, reducerea numărului de paturi a reprezentat un instrument de răfuială politică.
Simpla reducere matematică a paturilor, nesusținută de o dezvoltare și susținere reală a medicinii primare, de familie și a ambulatoriilor de specialitate, constituie o limitare periculoasă a accesului pacientului la servicii medicale. S-au scos paturile din spital și, în acest timp, cum tot mai mulți români se îmbolnăvesc, se ajunge la dureroasa situație când 2-3 pacienți se înghesuie într-un pat, nu rareori medicii expediindu-i acasă din acest considerent, căci, nu-i așa?, te duci la un spital să te îndrepți, și nu să vii de acolo și mai bolnav! Iar această reducere de paturi antrenează automat și o reducere similară (10%), mascată, e drept, a personalului medical, constituind un motiv suplimentar în luarea deciziilor de emigrare de către personalul medical românesc.
2) Promovarea prioritară a intereselor firmelor producătoare și distribuitoare de medicamente și materiale sanitare în detrimentul pacientului român și al personalului medical românesc
2.1 Creșterea nejustificată a prețurilor la medicamente – este pentru prima dată în istorie când se utilizează un curs de schimb leu/euro peste cursul de schimb al BNR de 4,25 pentru calcularea prețului de referință al medicamentelor. Oare de ce?
Stabilirea unor prețuri prohibitive ale medicamentelor după introducerea coplății va genera creșteri cu peste 700% la unele produse. Acoperirea doar în proporție de 65-70%, din punct de vedere al finanțării, a listei de medicamente compensate și modificarea prețului de referință în funcție de costul substanțelor conținute în medicament, respectiv compensarea celui mai ieftin medicament din fiecare clasă terapeutică, au un impact devastator asupra pacientului, pentru că acesta va achita sume mult mai mari pentru anumite afecțiuni, iar medicamente care până acum erau compensate vor fi, practic, plătite integral.
Iată deci un nou mod de a sprijini bolnavii cronici, pensionarii, toți cetățenii cu venituri reduse să supraviețuiască, pentru că, nu-i așa?, „sănătatea este prioritatea națională” pentru guvernarea PDL–UDMR.
2.2 Plata datoriei spitalelor, în sumă de circa 800 de milioane de lei, sumă provenită din reducerea cu 25% a salariilor medicilor și asistenților români – prin plata acestor datorii, respectarea legii devine opțională; datoriile spitalelor, constituite uneori moral, dar de multe ori cu încălcarea legii, respectiv Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care interzice sub sancțiunea privării de libertate depășirea prevederilor bugetare prin angajamente bugetare.
Prin reducerile salariale, întregul personal medical plătește incompetența managerială, politica excesivă a sistemului sanitar vizând, foarte probabil, umplerea viitoarelor „pușculițe electorale” ale PDL.
Cum și când vor plăti acei manageri de spitale care, în disprețul legii și sub oblăduirea Ministerului Sănătății, și-au permis să încalce legea, să-și bată joc de banul public, angajând câte 9-10 directori la un spital, 20 de informaticieni, 15-20 de salariați la achiziții publice, un personal TESA supradimensionat? Și exemplele pot continua.
Iată de ce considerăm că e absolut necesar ca plata acestor datorii să se facă după o atentă, corectă și responsabilă analiză a modului și obiectivelor pentru care au fost cheltuiți banii sau au fost făcute angajamente bugetare, iar Ministerul Sănătății să întreprindă măsuri ferme de recuperare de la cei vinovați a sumelor cheltuite fără temei legal și fără o justificare a necesității și oportunității cheltuielilor.
2.3 Informarea discriminatorie numai a firmelor de medicamente cu privire la situația fondurilor alocate programelor de sănătate și ignorarea totală a pacienților și medicilor prescriptori – Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), un organism care ar trebui să fie prioritar în slujba asiguraților, pacienților și medicilor, răsturnând logica firească a menirii sale, a anunțat prioritar, prin comunicate de presă, în august 2010, firmele de medicamente cu privire la epuizarea fondurilor pentru programele naționale de sănătate. Niciun cuvânt, nicio atenție, nicio informare adresată pacienților și personalului medical. Oare de ce? Oare de ce Ministerul Sănătății nu a intervenit la momentul oportun? Fără cuvinte! Gura păcătosului adevăr grăiește sau, altfel spus, pe cine iubești, nu-i uiți interesele...
3) Emigrarea fără precedent a medicilor și asistentelor medicale – în ultimii trei ani, 8.331 de medici au solicitat și au obținut de la Ministerul Sănătății certificate de conformitate necesare pentru a practica profesia în străinătate.
În perioada 2009–2010, au părăsit România circa 5.000 de medici specialiști și peste 3.000 de asistente medicale. Anual, circa 2.000 de medici solicită să emigreze. Circa 20% din cei 40.000 de medici ai României au solicitat să plece. Un studiu realizat de Federația „Solidaritatea Medicală” prezintă faptul că 70% din angajații din sănătate iau în calcul opțiunea plecării din țară.
Veniturile mici generate de politica salarială criminală a Guvernului Boc – 85% din salarii sunt sub 2.000 de lei –, precum și subfinanțarea sistemului, infrastructura necorespunzătoare, dar și stoparea angajării în sistemul sanitar public a două generații – 2008, 2009 – de medici specialiști, circa 4.500–5.000 de medici, constituie principalele cauze care au generat decizia de a părăsi țara. Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă erau blocate și granițele țării, nu doar posturile medicilor.
La acestea putem adăuga și atitudinea lipsită de responsabilitate și respect a Președintelui României, care, în loc să-i îmbărbăteze și să-i aprecieze, i-a încurajat cu nonșalanță să plece din țară, în virtutea dreptului la liberă circulație a forței de muncă.
Oare nu înțeleg Președintele României și Guvernul actual, pe care îl girează, fiind _de facto_ „premierul din umbră”, percepția adânc întipărită în conștiința majorității românilor că fără medici și asistente medicale sistemul sanitar intră în colaps?
Oare nu înțeleg că moartea clinică în care se află astăzi va duce, în final, la prăbușirea acestuia?
„Boală lungă, moarte sigură” – cum ne spune o înțeleaptă zicală românească – a sistemului de sănătate românesc, aceasta este perspectiva prin prisma modului cum gândesc și acționează actualii guvernanți, în frunte cu președintele țării. Aceasta este perspectiva domeniului sănătății cu actualii guvernanți „la timonă”.
Oare nu realizează guvernarea PDL–UDMR ce costuri uriașe suportă această țară pentru a-i pregăti pe specialiștii români pentru alții?
Salariile celor 5.000 de medici s-ar ridica la aproximativ 14-15 milioane de euro, pe când costul pregătirii celor aproape 5.000 de medici specialiști emigrați în UE se ridică la 1,5 miliarde de euro – pentru cetățenii non-euro, taxa de școlarizare în Anglia, de pildă, pentru Facultatea de medicină este de 23.000 de lire pe an... x 11 ani x 5.000 de medici.
Este limpede că Ministerul Sănătății poate breveta un nou indicator cu care se poate mândri: turismul medical!
Rușine, domnilor guvernanți!
4) Reducerea alarmantă și demotivantă a veniturilor personalului medical – deși, teoretic, reducerile salariale în domeniul bugetar au fost declarate la nivel de 25%, în realitate veniturile medicilor și asistentelor au scăzut cu 40–50%. Este limpede pentru oricine că un astfel de salariu nu te mai poate motiva. Problema e că pentru mulți dintre cei afectați nu mai asigură nici cheltuielile de subzistență, ce să mai vorbim despre plata ratelor la împrumuturi, cheltuielile pentru întreținerea și școlarizarea copiilor etc.?
Tratarea în continuare în batjocură a personalului medical și lipsa unor măsuri de stimulare financiară vor genera consecințe incalculabile, prin părăsirea în masă a sistemului sanitar, iar depopularea spitalelor de specialiști și cadre medii poate genera adevărate tragedii.
Oare Ministerul Sănătății a învățat ceva din drama petrecută la Maternitatea Giulești și, dacă da, care sunt măsurile întreprinse pentru a nu mai avea loc asemenea nenorociri, asta privitor la schema de personal și la normativele în vigoare, precum și la deblocarea unor posturi absolut necesare în spitale, și nu numai.
5) Limitarea alarmantă a accesului pacienților la servicii medicale necesare.
5.1 Îngrădirea fără precedent a accesului la servicii medicale prin contractarea de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a doar 20 de consultații pe zi la
medicul de familie, ceea ce reprezintă o reducere cu 50–70% a consultațiilor acordate de medicii de familie, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
5.2 Contractarea pentru 2010 de către CNAS a aproximativ 60% din serviciile medicale necesare și posibil a fi efectuate de unitățile sanitare. Astfel spus, doar unul din doi pacienți va beneficia de asistență medicală, iar spitalele vor lucra la doar 60% din capacitate. Consecința: o nouă restructurare a sistemului.
5.3 Reducerea îngrijorătoare, criminală și fără precedent a numărului de consultații pentru cazurile acute la maximumul de 3 consultații/pacient pentru o afecțiune acută.
Întrebarea este: ne putem programa, anual și din timp, de câte afecțiuni acute vom suferi?! Evident că nu, iar în acest caz nu funcționează nici logica, nici măcar bunul-simț.
Îmbolnăviri programate și limitate, decese programate și nelimitate, iată formula magică a relansării sistemului sanitar, iată doi indicatori noi patentați de Ministerul Sănătății.
5.4 Intenția introducerii coplății în sistemul sanitar. Această măsură nu va rezolva problemele de subfinanțare ale sistemului, ci va limita drastic accesul pacienților la servicii medicale, condiționându-i de posibilitatea de acoperire a cofinanțării, respectiv a coplății – pentru o familie de patru persoane, echivalentul a 2.400 de lei pe an.
6) Politizarea excesivă, substituirea profesionalismului cu obediența politică, promovarea intereselor de clasă și de grup în domeniul sănătății
6.1 Toate numirile în conducerea sistemului sanitar public au fost făcute pe baza exclusivă a criteriilor politice, fără o evaluare a activității și a rezultatelor echipei manageriale.
Ministerul Sănătății nu a organizat niciun examen pentru ocuparea posturilor de conducere, toate numirile fiind rezultatul intereselor clientelare.
S-a dovedit că apartenența la PDL face mai mult decât orice examen sau concurs de apreciere a vocației manageriale și am văzut cu toții rezultatele acestei abordări.
6.2 Promovarea de nonvalori și de incompetenți, girați de multe ori de Ministerul Sănătății în funcții de răspundere, în conducerea sistemului sanitar românesc.
7) Descentralizarea rapidă, fără o analiză și o evaluare a capacității administrației publice locale și județene de a-și asuma și îndeplini noul rol de administrare a sistemului sanitar – descentralizarea a avut ca model „marea privatizare”, ale cărei efecte se resimt și astăzi.
Motivațiile reale ale grabei cu care s-a efectuat și raportat derobarea de responsabilități a Ministerului Sănătății nu au nimic comun cu interesul beneficiarului direct al acestor servicii medicale – pacientul român.
Pasarea responsabilității fără asigurarea unei finanțări corespunzătoare nu poate avea efecte benefice, generând în mod cert mai mulți „acari Păun” și atât.
8) Distrugerea rețelei de medicină școlară, reducerea a 1.776 de posturi în rețeaua de medicină școlară, o rețea cu un număr și așa insuficient de personal medical necesar îndeplinirii tuturor atribuțiilor ce revin medicului școlar în educația pentru sănătate, monitorizarea, urmărirea dezvoltării copilului, depistarea și tratarea precoce a bolilor, precum și impunerea normelor de igienă școlară în organizarea și derularea procesului educațional. 9) Reducerea veniturilor medicilor de familie – încercarea de a reduce veniturile medicilor de familie prin transformarea, în mod brutal, în cote mai mari ale bugetului pe servicii este contraproductivă și poate genera efecte periculoase pentru această categorie importantă reprezentată de medicii de familie. Orice reformă în sănătate începe cu medicina primară.
10) Lipsa fondurilor pentru cercetare, inexistența cercetării aplicative, plata necorespunzătoare a cercetătorilor și renunțarea la investițiile în acest domeniu reprezintă o altă „realizare” a Guvernului Boc.
Șeful Departamentului de Biochimie de la Universitatea Oxford, Raymond Dwek, spunea: „Aveți în România un potențial fantastic. Câțiva dintre cei mai buni oameni de știință se află aici și se ocupă de cercetare. Trebuie să ne asigurăm că acești oameni au un viitor și că Guvernul înțelege importanța cercetării fundamentale și susține cercetarea.”
Oare înțelege cineva din acest Guvern sau de la minister acest lucru? Dacă da, ce a făcut pentru aceasta?
11) Lipsa cronică a vaccinurilor – tetanos, difterie, tuberculoză etc. –, ce pune în pericol sănătatea publică și poate genera apariția unor afecțiuni grave și a focarelor de boală.
12) Situația dramatică a Institutului Cantacuzino, care riscă să devină un alt „Comtim”!
Ne întrebăm ce interese paralele sistemului românesc de sănătate blochează activitatea de producere românească a vaccinurilor vitale și extrem de costisitoare în cazul achizițiilor externe.
13) Situația jalnică a sistemului informatic, după 12 ani de la lansarea proiectului, cu consecințe majore privind evidența în spitale, diagnosticul și tratamentele urmate, urmărirea modului de elaborare a rețetelor compensate.
Referitor la acest ultim aspect, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate arăta într-un interviu acordat unui ziar central că sistemul sanitar a fost fraudat prin zeci de mii de rețete false, din lipsă de informatizare, cu importante consecințe financiare. Suntem singura țară europeană care nu avem un sistem medical informatizat.
14) Dezorganizarea Inspecției Sanitare de Stat, organism esențial în monitorizarea atentă și strictă a factorilor de risc pentru sănătate, în combaterea fermă și eficientă a acestora și în diminuarea riscurilor de îmbolnăvire.
Eliminarea din cadrul Inspecției Sanitare de Stat a medicilor specialiști epidemiologi, specializați și formați în cadrul serviciilor județene ale Inspecției Sanitare de Stat. Care este logica acestei măsuri?
15) Modul scandalos în care Ministerul Sănătății și ministrul Cseke Attila au reacționat cu ocazia tragediei de la Maternitatea Giulești.
Un minim de decență și moralitate, domnule ministru! Doamnelor și domnilor senatori,
Este limpede faptul că deficiențele sistemului de sănătate sunt atât de multe și atât de grave, încât ele pot genera o cădere fără precedent a acestuia și o foarte posibilă prăbușire, principala cauză reprezentând-o politica fiscală a Guvernului Boc, care a dus la o acută și inacceptabilă subfinanțare, dar și politica lipsită de orizont a Ministerului Sănătății.
Iată de ce atragem atenția actualei guvernări că suntem în ceasul al treisprezecelea. „Performanța” plasării noastre pe ultimele locuri la aproape toți indicatorii sanitari poate determina foarte ușor prăbușirea sistemului de sănătate românesc.
Consecințele unui posibil colaps sunt necuantificabile în bani, ele se măsoară în vieți omenești și în calitatea vieții. Pierderea unei vieți se poate înțelege și accepta în multe feluri, dar, în mod categoric, nu o putem accepta ca fiind generată de incompetența unui guvern, a unui minister, a unui ministru.
Prin prezenta moțiune, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC din Senatul României solicită luarea de urgență a măsurilor necesare pentru salvarea sistemului sanitar românesc prin:
– reconsiderarea finanțării sistemului sanitar și alocarea a cel puțin 6% din PIB pentru sănătate în anul 2011 și următorii;
– alocarea sumei necesare pentru susținerea programelor naționale de sănătate la proxima rectificare bugetară;
– realizarea unui program coerent de investiții și dotarea spitalelor cu aparatură medicală, precum și susținerea reparării și reabilitării acestora;
– reevaluarea grilei de salarizare a personalului medical și găsirea de soluții stimulative, care să stopeze migrația medicilor și a asistenților medicali;
– asigurarea medicamentelor compensate și a sumelor necesare compensării;
- deblocarea posturilor din sistemul sanitar românesc;
- realizarea descentralizării și alocarea resurselor
- necesare funcționării spitalelor;
- realizarea ghidurilor medicale;
- stabilirea pachetului minimal de servicii medicale,
- decontate de asigurările sociale de sănătate;
- finalizarea sistemului informatic unic integrat;
- depolitizarea funcțiilor de conducere;
- elaborarea Strategiei naționale de dezvoltare a
- serviciilor medicale.
## Stimați colegi,
Sistemul sanitar românesc este în mare dificultate. Actualul Guvern PDL–UDMR va trebui să înțeleagă că obligația sa și a statului este aceea de a asigura serviciile de sănătate pentru toți cetățenii și, cu precădere, pentru cei cu venituri reduse. Sănătatea trebuie să devină o problemă de securitate națională și o prioritatea în acordarea resurselor financiare necesare unei bune funcționări, în asigurarea medicamentelor, în salarizarea personalului, în realizarea programelor de investiții și a programelor de sănătate atât de necesare.
Suntem ferm convinși că pe fiecare dintre dumneavoastră vă preocupă problemele din domeniul sănătății, iată de ce facem apel la toții senatorii, indiferent de apartenența politică, pentru a vota în favoarea moțiunii simple.
Considerăm că adoptarea prezentei moțiuni de către Senatul României va constitui nu doar un avertisment pentru Guvern și pentru Ministerul Sănătății, ci și o premisă care să determine reformarea sistemului sanitar românesc și rezolvarea în regim de urgență a gravelor probleme cu care acesta se confruntă. Solicităm demisia domnului ministru Cseke Attila și desemnarea unui ministru al sănătății care să determine Guvernul să schimbe statutul de „Cenușăreasă” pe care-l are sănătatea în România și să o așeze printre priorități, acolo unde îi este locul, pentru că: „Unde sănătate nu e, nimic nu e!”.
Vă mulțumesc.
Este adevărat că rata natalității a scăzut de la 13,6 în 1990 la 10,4 la o mie de locuitori în anul 2009, dar cea mai mare scădere a fost între anii 1990 și 1996, ani în care acest indicator a fost doar de 10,2 la mie, iar cea mai mică valoare postdecembristă s-a înregistrat în anul 2002, când rata natalității a atins un minim de doar 9,7 nou-născuți vii la o mie de locuitori.
Vreți să-i imputăm doamnei ministru Bartoș această cifră? Este adevărat că România se află pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce privește resursele alocate sănătății, dar, așa cum rezultă chiar din textul moțiunii, în timp ce domnul ministru Bazac nu a putut să obțină mai mult de 3,2% din PIB în anul 2009, noi am ridicat acest procent la 3,6% din PIB și chiar la 3,9% din PIB după recenta rectificare bugetară prin care am achitat arieratele sistemului.
Sigur, sunt de acord că nu este de ajuns. Sănătatea are nevoie de mai mulți bani și susțin acest demers, dar cifrele nu mint. Cifrele nu pot fi interpretate decât în sensul lor adevărat. Chiar dumneavoastră le recunoașteți în textul moțiunii.
În ultimii cinci ani, cel mai mic buget al sănătății s-a alocat în anul 2009, când dumneavoastră ați condus acest minister. Coincidență sau nu, este o realitate. Chiar dumneavoastră o spuneți la pagina 4 a acestui document.
Îmi reproșați că în anul 2009, prin grija „părintească” a Guvernului Boc, au fost trei rectificări bugetare în minus la Ministerul Sănătății. Sper că nu ați uitat cine era ministru și din ce partid provenea el.
Sunt de acord că poate nu era o decizie înțeleaptă, dar ce a păzit ministrul sănătății de atunci?
În schimb, îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar nu este adevărată cifra menționată de dumneavoastră de doar 1,9 medici și 3,89 asistenți medicali la o mie de locuitori.
Cifrele reale pentru anul 2009 sunt: 2,35 medici și 6 asistenți medicali la o mie de locuitori.
Deși dumneavoastră ați omis să menționați acest lucru, cea mai mică valoare a acestui indicator după 1990 s-a înregistrat în anul 1995. Ministrul sănătății era domnul Iulian Mincu, când aveam numai 1,77 medici la o mie de locuitori, dar nu voi continua cu analiza cifrelor indicatorilor de sănătate din ultimii 20 de ani, ci voi trece la analizarea afirmațiilor din moțiune.
Reducerea cu 9.200 a numărului de paturi din spitale reprezintă 6,6% din numărul de paturi, și nu 10%, așa cum greșit menționează semnatarii moțiunii. Este, într-adevăr, una dintre măsurile importante, luate după o evaluare reală și complexă, dar care a fost aplicată înaintea mea și de doamna ministru Bartoș, în anul 2003, când s-au redus peste 15.000 de paturi. Această măsură a fost luată și de domnul ministru Nicolăescu, în timpul căruia s-au mai redus aproape 5.000 de paturi.
Dacă este o măsură atât de proastă, vă rog s-o întrebați pe doamna Bartoș de ce a aplicat-o și Domnia Sa sau, poate, totuși era necesară.
## Stimați colegi senatori,
Mă întrebați, citez: „Cum și când vor plăti acei manageri de spitale, care, în disprețul legii și sub oblăduirea Ministerului Sănătății, și-au permis să încalce legea, să-și bată joc de banul public, angajând câte 9-10 directori la un spital: un manager, un director de cercetare, trei directori medicali, un director economic, un director de resurse umane, un director administrativ, un director de îngrijiri, un director IT?”
Să mai enumăr? În totalitate, nouă directori la un singur spital!
Într-adevăr, este bătaie de joc. Se întâmpla în România în anul 2009, cu ministru PSD.
Probabil, vă întrebați cine era managerul cu o astfel de clientelă politică în jurul lui.
Da, domnule senator, sunt ferm convins că nu v-au înștiințat la semnarea moțiunii. Am obligația să vă aduc la cunoștință faptul că acest domn este un actual lider al PC din Târgu-Mureș.
Eu, în schimb, am semnat revocarea acelor mulți directori la care vă referiți dumneavoastră, încă din luna februarie 2010, și am limitat prin lege numărul de directori din cadrul spitalelor.
Întrebarea este: de ce nu ați făcut-o dumneavoastră?
Referitor la problema migrației personalului medical, este evident că nu susținem plecarea medicilor sau a asistenților medicali din România. Cu toate acestea, fenomenul migrației personalului sanitar este o realitate a Europei unite.
Conștient de acest fenomen amplificat, Ministerul Sănătății a luat următoarele măsuri:
– reducerea duratei rezidențiatului pentru un număr de 36 de specialități;
– numărul de locuri de pregătire prin rezidențiat a crescut la patru mii pentru anul 2011;
– pentru asigurarea necesarului de personal, am aprobat organizarea concursurilor pentru aproximativ trei mii de posturi în unitățile sanitare. Lista va fi publică pe site-ul Ministerului Sănătății.
Vă referiți la problemele create de blocarea posturilor în sistemul sanitar, dar v-aș reaminti cine a fost la guvernare atunci când a fost adoptată respectiva ordonanță.
Vă rog, nu mai invocați decizii la care ați fost părtași la data respectivă. Sau, când erați la guvernare, era o decizie corectă blocarea posturilor, inclusiv în sistemul sanitar, iar acum, când sunteți în opoziție, nu mai este?
Stimați colegi,
Sunt surprins, dar îmi pare extrem de bine că ați menționat printre acuze și intenția de introducere a coplății, deoarece pot să vă amintesc, în caz că ați uitat, că, încă din data de 29 iunie 2009, domnul Bazac prezenta în fața mass-media și a societății românești, citez: „redefinirea pachetului general de servicii medicale și introducerea tichetelor pentru sănătate”.
Era pentru prima oară când cetățenii români auzeau despre coplată. Domnul ministru spunea la acea dată: „Pachetul general de servicii medicale și tichetele pentru sănătate reprezintă o necesitate, vor contribui la rezolvarea problemelor de calitate și de disponibilitate a asistenței medicale, a corupției și a finanțării, și o obligație, deoarece cele două măsuri fac parte din clauzele Acordului de finanțare încheiat cu FMI și Banca Mondială.”
Ce se întâmplă în anul 2010? Venim să fluturăm steagul grijii față de națiune.
În mandatul dumneavoastră s-a negociat cu FMI-ul introducerea coplății. Eu am primit, la preluarea mandatului, acest cadou de la dumneavoastră: includerea proiectului de introducere a coplății între condiționalitățile din Acordul cu FMI și Banca Mondială. Nu încercați acum manipularea opiniei publice dând dovadă de ipocrizie și arătând grijă pentru contribuabilul care va plăti în plus la sistem, când, de fapt, proiectul a fost inițiat și susținut chiar de dumneavoastră.
Mă criticați că am realizat descentralizarea. Mă bucur pentru această critică. Descentralizarea este cea mai amplă reformă din ultimii ani din sistemul sanitar, dar haideți să vedem cine pronunța cuvântul „descentralizare” la o lună de când a ocupat fotoliul de ministru în anul 2009.
Citez: „Am regândit direcții de sănătate astfel încât acestea să fie structuri complet noi, cu atribuții adaptate la cerințele actuale. În felul acesta, am pregătit deja premisele descentralizării, pe care am de gând să o realizez până la sfârșitul acestui an.”
Probabil, domnul ministru Bazac recunoaște declarația pe care a făcut-o la data de 10 februarie 2009. La data de 10 mai 2009, același ministru anunța, după ședința de plen, aprobarea prin Hotărârea Guvernului nr. 562/2009 a Strategiei de descentralizare în domeniul sănătății. Conform declarației sale, legea descentralizării în sănătate trebuia elaborată până la 1 iulie și avea termen de intrare în vigoare data de 1 septembrie 2009.
Stimați colegi semnatari ai moțiunii,
Erați la guvernare și la 10 mai, când s-a făcut afirmația, și la 1 septembrie, când trebuia finalizată legislația. De ce nu ați făcut-o?
Eu pot înțelege sentimentele de frustrare care vă încearcă pentru că aceste deziderate nu au fost îndeplinite conform celor ce v-ați propus, dar așa ați ales. Acum nu vă mai rămâne decât să spuneți, ca să citez un distins și marcant membru al PSD, președinte de consiliu județean: „Ne pare rău că noi nu am putut face descentralizarea și că ați făcut-o dumneavoastră, dar tot este bine că a făcut-o cineva.” Acesta este un fapt.
Descentralizarea s-a făcut, datoriile spitalelor s-au plătit. În trei luni, vom avea manageri responsabili pe trei ani. Ministerul Sănătății va susține în continuare eforturile administrațiilor publice locale pentru eficientizarea sistemului spitalicesc.
69 de primari și președinți de consilii județene de la PSD au considerat descentralizarea necesară și oportună și au preluat 111 spitale din aria lor teritorială. Să înțeleg din textul moțiunii că nu sunteți de acord cu ei?
Ceea ce noi am făcut odată cu decentralizarea a fost și plata arieratelor spitalelor acumulate în ultimii 4-5 ani. Vorbim despre o sumă importantă care intră în sistemul sanitar, de 800 de milioane de lei. Din punct de vedere financiar, noi am predat spitalele curate.
Poate vreți să mă provocați să fac o comparație. Dumneavoastră cum ați procedat când ați predat CET-urile autorităților locale, astfel încât acestea suferă și astăzi? Vă spun eu: le-ați predat cu datorii, pentru că așa ați înțeles să le descentralizați.
Semnatarii moțiunii consideră descentralizarea rețelei de medicină școlară – care a fost realizată în anul 2009, prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2009, de către ministrul de atunci – drept distrugerea acesteia. Noi avem o opinie contrară. Sprijinim în continuare funcționarea acestei rețele în sistem descentralizat, asigurăm plata drepturilor salariale pentru personalul sanitar din școli și vă asigurăm că nu am inițiat nicio măsură de disponibilizare pentru această categorie.
Știu de unde aveți aceste informații. Am rugămintea ca, atunci când mai primiți materiale din Ministerul Sănătății, să citiți și titlul acestora, pentru că documentul din care v-ați inspirat poartă titlul de „Scenarii” și, pe deasupra, provine și din anul 2009.
asumat responsabilitatea de a fi o instituție care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 352/2002 de înființare. Institutul Cantacuzino nu a inițiat însă, de-a lungul timpului, măsuri organizatorice și de dezvoltare a producției materiale în concordanță cu cerințele dinamice ale pieței.
Opțiunea fermă a Ministerului Sănătății este pentru relansarea Institutului Cantacuzino la un nivel de competitivitate și performanță științifică și economică, drept pentru care Guvernul și Ministerul Sănătății au întreprins o serie de acțiuni de sprijin managerial și economic în vederea eficientizării activității acestuia.
Am derulat încă din februarie 2010 o evaluare complexă a situației financiare a institutului. Am procedat conform atribuțiilor legale la schimbarea managementului instituției și am aprobat și am contribuit, conform legii, la relansarea celor două proiecte ale Băncii Mondiale privind modernizarea unității de producție a vaccinului antigripal și continuarea lucrărilor de reabilitare a capacității VSL 3, prin care Institutul Cantacuzino a redobândit, în luna aprilie 2010, autorizarea de producție pentru vaccinul antigripal, iar reautorizarea liniei tehnologice BCG este într-un stadiu avansat.
Concomitent, pentru asigurarea bugetară necesară derulării tuturor lucrărilor de reabilitare, retehnologizare, demararea producției de vaccinuri gripale și plata datoriilor scadente acumulate în cadrul activităților și achizițiilor specifice, Ministerul Sănătății a inițiat și a obținut din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului un sprijin financiar substanțial în vederea bunei gestionări a programului de reabilitare. La rectificare bugetară, Institutul Cantacuzino a primit de la bugetul de stat o importantă subvenție.
Aveți dreptate. Am preluat o situație jalnică a sistemului informatic, situație pe care nu am comentat-o până acum. Vă anunț oficial că acest lucru a încetat și că anul acesta reușim să restartăm, să dezvoltăm toate cele patru componente ale informatizării și chiar să finalizăm unele dintre ele.
Din 1 ianuarie 2011, începem emiterea cardurilor naționale de sănătate, care trebuiau introduse de mult, ca parte componentă a informatizării sistemului sanitar. Am plecat pe un drum ireversibil și nu vom mai reveni niciodată la ceea ce a fost înainte.
## Stimați colegi,
Cu scuzele de rigoare, dacă vorbim de Inspecție Sanitară de Stat, nu am avut ce să dezorganizez, pentru că această instituție nu există, iar termenul de „inspecție sanitară” a fost abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008 și înlocuit cu termenul de „activitate de control în sănătate publică“.
## Stimați colegi,
Nu pot să închei fără să vă spun că moțiunea dumneavoastră nu reprezintă altceva decât o ediție 2010, varianta PSD, a ghidului metodic „De la lume adunate și înapoi la lume date”.
Textul moțiunii nu este altceva decât un caleidoscop de știri apărute în mass-media ultimelor săptămâni. Este un text făcut la repezeală, care nu are un fundament real. Până și măsurile urgent solicitate la final sunt niște subiecte de presă, numai că, din păcate pentru dumneavoastră, nu ați reușit să urmăriți subiectul de presă până la final. Multe dintre aceste cereri sunt rezolvate deja.
Solicitați creșterea fondurilor alocate sistemului de sănătate. De acord.
Vreau însă să vă reamintesc că cea mai mică finanțate din perioada 2005–2010 s-a înregistrat în anul 2009, când erați la guvernare. Noi am reușit, anul acesta, o rectificare bugetară în care au fost primite sume considerabile de aproape un miliard de euro și susținem în continuare alocarea de fonduri suplimentare pentru sistem.
În ceea ce privește deblocarea posturilor, este deja un fapt real. Astăzi aveți posturi deblocate, precum și specialitățile pentru care au fost deblocate aceste posturi.
Realizarea ghidurilor medicale.
Anul acesta, am trimis spre publicare la „Monitorul Oficial al României” un număr de 300 de ghiduri medicale, spre deosebire de anul trecut, când au fost publicate numai 21.
Realizarea unui program coerent de investiții.
Am anunțat deja pentru anul viitor susținerea unui program de investiții pe domenii prioritare: oncologia și terapia intensivă.
Finalizarea descentralizării.
Aici nu mai înțeleg nimic. Dacă vreți descentralizare, de ce mă criticați în textul moțiunii că am făcut-o?
Pentru informarea dumneavoastră, procesul a fost finalizat cu succes. Mă bucur că ne cereți tot ce am făcut până acum, pentru că îmi ușurați munca.
Vă stau la dispoziție cu orice alte informații, dar sper că v-ați lămurit că sunteți în eroare. Mulțumesc.
Între anii 1997 și 2006, 16 categorii populaționale devin neplătitoare la fond, fără ca o instituție să le suporte contribuția, respectiv autoritățile locale, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale etc.
Din anul 2003, Fondul național de pensii nu mai virează către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate 5%, astfel că principalii consumatori devin neplătitori.
Astăzi, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este susținut de 4,5 milioane de plătitori și consumat de 20 de milioane, cu un pachet de gratuitate extins la cele mai performante investigații și terapii.
Iată de ce Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, care înseamnă cel puțin 85% din bugetul total al sănătății, a devenit nesustenabil pentru serviciile de sănătate și de aici toate neajunsurile și necazurile din sistem.
Acesta este esențialul, acestea sunt cauzele. Efectul este ceea ce se vede. Nu este vinovat Partidul Democrat Liberal pentru această stare de fapt și nici ministrul sănătății din ultimele 8 luni.
Din prezentarea cronologică a datelor de mai sus, devine evident faptul că normativele elaborate de guvernele diferitelor partide au determinat nu creșterea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ci, dimpotrivă, scăderea lui.
Cu toate acestea, într-o perioadă de criză, pe un fond deloc propice reformărilor și restructurărilor, Ministerul Sănătății a procedat la descentralizarea unităților spitalicești, cu achitarea creanțelor până la 30 iunie 2010, aducând astfel managementul și decizia mai aproape de pacienți, în interiorul comunității, cu implicarea responsabilă a autorităților locale.
Plata datoriei spitalelor de către Ministerul Sănătății o consider o măsură corectă, pe de o parte, de respect și corectitudine față de autoritățile administrative locale care au preluat unitățile spitalicești, iar, pe de altă parte, o condiție _sine qua non_ pentru funcționalitatea în continuare a spitalelor care aveau arierate rostogolite chiar și din 2008 și care afectau considerabil relația cu furnizorii.
Mai mult decât atât, Ministerul Sănătății pregătește Strategia națională de raționalizare a spitalelor, cu obiectivul general de creare a unui sector al serviciilor spitalicești performante prin descentralizare, reorganizare și informatizare, cu remodelarea finanțării spitalelor.
Oricum, un pact național pentru sănătate se impune, cu reevaluarea sistemului actual de asigurări sociale de sănătate și a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, privind identitatea acestuia, volumul, colectarea și distribuirea, cu reașezarea relației dintre Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări, cu reconsiderarea raportului între diferite tipuri de asistență medicală și multe altele, în sfârșit, o reformă reală și de profunzime care să așeze de drept și de fapt sănătatea în poziție de prioritate națională. Vă mulțumesc pentru atenție.
Un al treilea aspect pe care trebuie să-l discutăm este acela al descentralizării fără orizont. Spitalele au ajuns, recent, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, la autoritățile administrației publice locale, în numele mult trâmbițatei descentralizări. Foarte bine, numai că descentralizarea, domnule ministru, înseamnă și asigurarea de resurse. Cum se realizează însă această asigurare de resurse, în condițiile în care, de exemplu, prin ordonanța de modificare a Legii finanțelor publice locale, cotele defalcate se reduc pentru autoritățile administrației publice locale?
Avem o reducere de 47% la municipii, 44% la orașe și comune, de la 13 la 12% cota defalcată pentru județe, de la 22 la 21% pentru echilibrarea bugetelor locale, cote reduse sunt prevăzute și pentru municipiul București, respectiv pentru sectoare, și pentru echilibrarea bugetului la nivel de municipiu.
Spitalul Județean Dâmbovița, de exemplu, avea la data de 1 iunie 2010 datorii de aproape 90 de miliarde de lei vechi. Acestea nu au fost plătite până acum, deși Guvernul și-a asumat această obligație prin ordonanța de urgență adoptată recent. Nimeni nu știe însă, domnule ministru, cine va plăti datoriile spitalului după 1 iunie 2010.
Ca urmare, vă întreb: cum se împacă această scădere a veniturilor pentru autoritățile administrației publice locale cu acordarea de competențe și atribuții noi și cu discuția privind autonomia locală?
A patra problemă este aceea a calității managerilor pe care îi avem la spitale. Ca să discutăm de declarațiile altora, nu de cele ale noastre sau ale celor din PDL, vă citez o declarație a domnului Sorin Oprescu:
„Am ajuns să avem directori de spital popi, tanchiști. Unul dintre ei era măcelar, domnilor. Avea mai puține clase decât trenul.”
În numele aceleiași autonomii, de exemplu, domnule ministru, primarul PDL din orașul Titu și-a permis să alunge conducerea unității spitalicești de acolo, folosindu-se de Poliția Comunitară, și a numit ca interimar un inginer metalurgist.
Deci avem directori de spitale popi, tanchiști, ingineri metalurgiști, în timp ce medicii sunt alungați cu Poliția Comunitară.
Aceasta nu este tot, descentralizarea făcută pe picior ridică o problemă acută: nu există o evaluare profesionistă a nevoilor de servicii medicale, în lipsa specialiștilor în sănătate publică din consiliile locale și județene. Ce înseamnă asta, mai exact? Că în multe locuri autoritățile locale habar nu au cu ce se mănâncă managementul unui spital. Este tristul adevăr.
Descentralizarea din sănătate a avut la bază rațiuni exclusiv politice și nu a urmărit o necesitate reală: îmbunătățirea sistemului medical. Această politică, după părerea noastră inconștientă, nu a făcut altceva decât să crească riscul desființării a numeroase spitale.
Se discută acum despre închiderea a circa 150 de spitale. De ce nu a făcut Guvernul acest lucru? Răspunsul este foarte simplu: a dorit să paseze o problemă dificilă, la care nu a avut soluții, către autoritățile locale.
În sfârșit, vreau să vă spun, domnule ministru, că prin Hotărârea Guvernului nr. 529 din 2 iunie 2010 ați procedat și la naționalizarea unor bunuri aflate în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale. Spre exemplu, Spitalul Voinești din județul Dâmbovița, care este înscris în domeniul public al unității administrativ-teritoriale prin Hotărârea Guvernului nr. 1.350/2001, a fost trecut abuziv, prin Hotărârea Guvernului nr. 529 din 2 iunie 2010, din domeniul public local în domeniul public județean, iar managementul asistenței medicale a fost trecut la Consiliul Județean Dâmbovița, pentru că așa a dorit președintele PDL al acestui consiliu județean.
## Stimați colegi,
Eu cred că dincolo de discuțiile noastre, ale oamenilor politici, cei care guvernați astăzi aveți obligația să vă aruncați măcar un ochi pe scrisoarea deschisă a celor trei mari profesori universitari, mă refer la Vasile Astărăstoae, Vladimir Beliș și Florin Chirculescu.
E un apel disperat acolo și dacă veți rămâne impasibili la acest apel, cu toată responsabilitatea, vă spun că vă faceți vinovați de aducerea unui întreg sistem în faliment. Consecințele unui colaps se cuantifică, din păcate, în pierderea unor vieți omenești și în umilirea unui popor întreg.
De aceea, eu cred că trebuie să spunem și astăzi: domnilor guvernanți, nu mai guvernați România prin forță, guvernați-o în interesul oamenilor, încetați umilirea poporului român!
Vă mulțumesc.
În situația dată în care vorbim de jumătate din decese evitabile la bărbați, eu nu mai știu sistemul actual pe ce își centrează acțiunea, pe cetățeanul viu sau pe cetățeanul mort?
Deci, înainte de a raționaliza spitale, eu cred că ar trebui să încurajați cele două sectoare pe care le amintiți mai puțin în strategiile dumneavoastră.
S-a făcut un progres notabil în toți acești ani care au trecut, în sensul că toată lumea este mai bine informată. Știm că avem cea mai mică alocare de buget, o recunoaștem, dar nu facem nimic pentru a schimba această situație.
Simplul fapt că în 20 de ani sau în 12 ani nu s-a definit pachetul minimal de servicii spune ceva în legătură cu bugetele alocate sănătății. Avem una dintre cele mai slabe resurse umane, cel mai mic procent din PIB. Știm că se pun stenturi în boala vasculară, dar pe bani, domnilor, pe mii de euro. Știm că se tratează leucemia, dar nu la noi în țară, în străinătate. Știm că există hepatită C, o diagnosticăm, și știm că se poate și trata, dacă ai răbdare doi ani, ca să ajungi la rând pe lista de așteptare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Știm că se poate trata cancerul, dacă îl depistăm precoce, dar nu facem nimic ca să încurajăm programele de screening, și știm multe, și multe, și multe. Știm că avem tuberculoză, dar acest Guvern a considerat că nu mai este o problemă de sănătate publică și a eliminat tuberculoza din rândul bolilor speciale.
Deci, în acest context, fără bani, fără resurse umane, nu putem vorbi de acreditarea spitalelor, care costă foarte mult, care presupune investiții foarte mari atât în clădiri, cât și în aparatură. Nu putem vorbi de clasificare pe competențe profesionale.
Atunci, cu cine ne comparăm? Cu vestul Europei sau cu vestul Africii? Trebuie să ne hotărâm odată și odată cu cine ne comparăm, atunci când vrem să performăm într-un sector, fie el și cel de sănătate.
De fapt, acum, noi nu solicităm performanță în sănătate. Noi dorim acele măsuri minime pentru supraviețuirea sistemului, pentru a fi capabil să acorde asistență medicală celor care sunt predispuși la boală. O boală netratată devine cronică, o boală cronică îți crește cheltuielile pe termen lung
în sistem, o boală cronică îți crește pensiile de invaliditate și suprasolicită bugetul de asigurări sociale. Toate aceste lucruri ar trebui să le știe specialiștii acestui Guvern și să nu ne mai pună în situația să le tot repetăm.
E o problemă foarte serioasă legată de plecarea specialiștilor din domeniu. Aceasta nu putem spune că se întâmplă de 20 de ani la același nivel! Sigur că este un proces firesc, dar, atunci când îți pleacă mii de doctori într-un an, trebuie să-ți ridici probleme serioase că ceva se întâmplă cu ei. De ce pleacă? Vor bani mai mulți? Nu au șanse în sistem? Oare de ce? Nu își pune nimeni această întrebare, ci ni se spune simplu: să plece! Sigur, să plece doctorii în partea cealaltă, să plece pacienții în mormânt și nu mai avem probleme nici în sistemul de sănătate, nici în sistemul de asigurări sociale.
Spunea un mare filozof: „Boala reprezintă șansa omului de a trăi mai mult.”, dar a spus-o înainte de a exista statul român și înainte de a exista Guvernul Boc.
Vă mulțumesc.
Ceea ce ne bucură totuși și trebuie s-o spunem este faptul că ați observat și dumneavoastră, stimați colegi din PSD, aflați la guvernare mai mult de jumătate din perioada scursă de la Revoluție, că sănătatea are nevoie de finanțare, că pacienții au nevoie de atenția dumneavoastră și între două campanii electorale, când ei sunt, într-adevăr, văzuți și de dumneavoastră în postura de alegători.
## Stimați colegi,
Dați-mi voie să vă vând un pont. Parlamentarii UDMR, inclusiv miniștrii, merg la fiecare sfârșit de săptămână în teritoriu, printre oameni, și nu le este rușine să se uite în ochii lor. Tot ceea ce a făcut UDMR la cârma Ministerului Sănătății a fost făcut cu bună-credință și țin să vă asigur că va da și rezultate.
Ministrul UDMR Cseke Attila este acuzat acum pe nedrept că ar fi responsabil de faptul că, după numai opt luni de mandat, „obiectivele pentru sănătate din Programul de guvernare al coaliției actuale au rămas fraze goale, scrise pe o bucată de hârtie”. Dar ministrul PSD de anul trecut oare câte obiective a putut să îndeplinească în cele zece luni de mandat, dacă programul nu s-a putut modifica în mod semnificativ?
Cea mai atacată măsură, descentralizarea sistemului sanitar, a început în anul 2002, când dumneavoastră, aflați și atunci la guvernare, ați decis transferarea la autoritățile publice locale și județene a clădirilor în care se află și azi spitalele noastre.
Vorbiți de grabă? Da, stimați colegi, din 2002 până în 2010 e doar o clipită, în care nu ați putut finaliza procesul de descentralizare, deși au fost rare lunile în care să nu vorbească despre acest proiect ministrul Ion Bazac, ultimul din șirul miniștrilor PSD-iști de la sănătate.
Ați fi avut timp să reformați sistemul din temelii, mai mult, ați avut și medici la conducerea ministerului, deci ați avut
oameni care cunosc sistemul și care ar fi trebuit să aibă cea mai multă înțelegere și aplecare pentru acest sistem și, cu toate acestea, printre puținii miniștri care au încercat să facă ceva constructiv în sănătate – atât de blamată și discutată în aceste zile și săptămâni – au fost un jurist și un economist.
Domnul ministru Hajdu Gabor – cred că mulți ne mai aducem aminte de dânsul –, jurist de profesie, a reușit începerea reformei sanitare prin introducerea asigurărilor de sănătate, iar domnul ministru Eugen Nicolăescu, economist, a dezvoltat rețeaua de medicină de familie.
Cu voia dumneavoastră, ministrul Cseke Attila, jurist, de asemenea, a finalizat descentralizarea sistemului, proces ce își va demonstra în câțiva ani efectele, care vor fi, cu siguranță, pozitive.
E adevărat, niciunul dintre cei trei nu a provenit din rândurile PSD sau alte prescurtări folosite de acest partid de-a lungul timpului. Recunosc, poate fi dureros pentru dumneavoastră, dar asta este realitatea.
## Stimați colegi,
În fiecare an, se elaborează un buget național, care are anumite limite. Noi, parlamentarii, putem să ne spunem cuvântul despre cele prevăzute în acea lege sub forma unui vot, dar, dacă vrem să facem propuneri de creștere a finanțărilor pentru un anumit domeniu, trebuie să avem în vedere și sursele acelor creșteri. Pentru sănătate, un ajutor substanțial ar fi fost atribuirea responsabilității de autoritate de management pentru derularea unor proiecte din fonduri europene. Am fi putut realiza, în ultimii ani, investiții substanțiale în sistemul sanitar din România. Nu-mi este foarte clar de ce negociatorii PSD-iști la Tratatul de aderare nu au văzut această necesitate, nu au considerat că ar fi nevoie de susținerea Uniunii Europene la acest capitol și au lăsat povara accesării fondurilor europene pentru reabilitări de spitale pe umerii autorităților locale.
Mă bucur că vedeți acum, stimați colegi, necesitatea investițiilor, a finanțării lor și sperăm să îndemnați și autoritățile locale conduse de PSD să acceseze acele fonduri pe care nu le administrează Ministerul Sănătății.
Mă bucur că observați necesitatea deblocării posturilor din sănătate, ceea ce nu s-a produs în anul 2009, dar se va produce peste o zi sau peste câteva ore.
Mă bucur că observați necesitatea informatizării, ce nu s-a concretizat în 20 de ani și, probabil, după toate șansele, se va concretiza din 2011.
Mă bucur că v-ați aplecat acum, deși spuneți și dumneavoastră că e prea târziu, asupra tuturor problemelor sănătății.
Și totuși, stimați colegi, vă rog, la următoarea moțiune, să aveți și un student la Litere sau, eventual, un jurnalist bun, care să știe ce înseamnă munca de documentare. Vă rog să vă consultați cu specialiștii din sănătate din cadrul partidului dumneavoastră, să vă dea o listă cu problemele ce nu au fost rezolvate încă, ca să nu mai cereți Guvernului măsuri pe care le-a bifat deja, ca descentralizare sau deblocări de posturi, iar pentru redactarea următoarei moțiuni, lăsați internetul.
Citiți cu atenție și, dacă aveți alte întrebări suplimentare sau dacă aveți manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului!
Vă mulțumesc.
Uniunea Națională pentru Progresul României va participa activ la acest lucru.
Stimați colegi semnatari ai moțiunii,
Se vede de la distanță că din grupul dumneavoastră parlamentar lipsesc medicii, lipsesc cei care sunt implicați activ în acest sistem și am să vă aduc aminte, încă o dată – dacă mai era necesar –, că, în ultimii 20 de ani, Partidul Social Democrat a fost 10 ani direct la guvernare, deci 10 ani
de zile ați avut ministru al sănătății. Doi ani de zile ați fost la guvernare în umbră, susținând Partidul Național Liberal, iar un an de zile, respectiv în anul 2009, ați participat cu ministru PSD al sănătății la o guvernare pestriță.
Dacă dumneavoastră, de multe ori, vorbeați de o tripletă malefică B-V-B dintr-un alt partid, vreau să vă spun că dumneavoastră, în PSD, aveți o cvadrupletă B-B-B-B – și toată această cvadrupletă în sistemul sanitar – și vă aduc aminte aici de miniștrii: doamna Bartoș – „ministrul manipulare”, domnul Beuran – „ministrul plagiat”, domnul Brânzan – „ministrul afiș” și domnul Bazac – „ministrul Ferrari”.
Cu privire la referirile pe care le-ați făcut în legătură cu asistența medicală primară, vreau să vă spun că sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, dar aceeași situație era și în anul 2002.
Când eram în stradă, împreună cu colegii medici de familie, protestând în fața Ministerului Sănătății, doamna ministru Bartoș, după ce ne-a promis că modifică condițiile contractului-cadru, a anunțat liderii Sindicatului „Sanitas” că încheierea unui protocol cu medicii de familie va duce la scăderea nivelului salariului asistenților medicali, motiv pentru care, a doua zi, Sindicatul „Sanitas” a declanșat grevă, iar protocolul nu a mai fost încheiat. Și aici vă dați seama de ce i-am spus doamnei Bartoș „ministrul manipulant”.
Este greu pentru pacienți, este greu acum, dar era greu și înainte.
De aceea, noi, reprezentanții UNPR, vom cere anularea Ordinului CNAS nr. 615/2010, care va duce la creșterea semnificativă a coplății cu medicamentele utilizate în bolile cronice din partea pacientului bolnav.
Nu am înțeles un lucru. Spunea colegul nostru care a prezentat moțiunea că în perioada 2008–2010 din România au plecat peste 8.000 de medici, iar în perioada 2009–2010, peste 5.000 de medici, ceea ce înseamnă că în 2008 au plecat 3.000 de medici, deci mai mulți medici decât în ultimii doi ani de zile. Să înțeleg că această moțiune se îndreaptă retroactiv și către guvernarea PNL sau este doar o lipsă de armonizare a conținutului acestei moțiuni? Sau aș putea să înțeleg că această moțiune nu se vrea altceva decât un material autoflagelant și persiflica... persifli... persiflant, scris de către dumneavoastră...
Legea nr. 95/2006 și miile de ordine ale ministrului sănătății au înlocuit funcționarea firească a spitalelor cu o birocrație aberantă, care a inferiorizat instituțiile medicale – oricine poate fi manager, nemaivorbind de cuvântul „manager”, nu știu de ce „director” părea învechit, nici măcar nu se potrivește cu semnificația lui în limba engleză –, deci a inferiorizat instituțiile, a eliminat competența profesională, dar și grija pentru pacienți.
În legătură cu managerii, s-a discutat și astăzi ce s-a întâmplat cu descentralizarea, astfel încât au ajuns manageri tanchiști, popi și alte categorii. A existat posibilitatea ca oricine să poată deveni director de spital. Aceasta a fost introdusă ferm de Legea nr. 95/2006 și am criticat-o de nu știu câte ori.
Totul a fost strivit sub un munte de hârtii, în mai multe exemplare și cu cât mai multe semnături.
Trec mai departe la indicatorii de sănătate. Este un lucru știut de cei din domeniu și de cei interesați că ocupăm în Europa, în Comunitatea Europeană, ultimul loc la TBC, că avem poziții joase sau foarte joase la decese materne și mortalitate infantilă, că avem o speranță de viață destul de mică în comparație cu țările Comunității Europene.
Aș vrea însă să subliniez două lucruri.
Serviciile de sănătate sunt numai un factor care influențează toți acești indicatori. De exemplu, la speranța de viață, pe primele două locuri sunt Andorra și San Marino – munte, câțiva oameni, curățenie de când lumea –, dar, în același timp, Bosnia-Herțegovina și Albania sunt la același nivel cu Olanda, Germania, Austria și alte țări avansate, care au servicii de sănătate incomparabile sau incomparabil superioare celor din Albania sau Bosnia-Herțegovina.
Ei bine, dacă nu se pot pune pe seama sănătății, dar chiar să spunem că s-a stricat speranța de viață și altele și că s-a înmulțit TBC-ul din cauza Guvernului Boc, eu aș zice că este puțin aberant.
În aceeași direcție, avem _Euro Health Consumer Index_ , care clasifică România, în anul 2006, pe locul 25 din 27 de țări, în anul 2007 pe locul 26 tot din 27 de țări, iar în anul 2008 s-a extins indexul, suntem pe locul 32 din 33.
Norocul nostru că Bulgaria a fost consecventă și s-a așezat constant în urma noastră, nu ne-a lăsat să ajungem pe ultimul loc.
Or, acest indice se referă exact la populație, la cea umilită de guvernarea actuală, adică se referă la consumatorii de servicii de sănătate. Cum stăm cu această umilință în perioada de glorie 2006–2008? De altfel, cu părere de rău și cu tot respectul, în această direcție, așa cum spunea și colegul de dinainte, trebuia o documentare ceva mai atentă, adică, până una-alta, rezultatele pe 2010 nu le avem la indicatori, deci toate aceste rezultate sunt din perioada când nu eram noi la Ministerul Sănătății.
## Situația spitalelor.
Cred că toată lumea recunoaște faptul că în actuala situație economică posibilitățile de investiții în spitale sunt foarte limitate. Oricum, plata creanțelor istorice reprezintă o realizare importantă pentru relansarea activității. Ministerul Sănătății a elaborat deja Strategia națională de raționalizare a spitalelor, care va da rezultate pe termen scurt și mediu.
Mergând mai departe la medicina primară, îndrăznesc să spun că reforma serviciilor de sănătate – s-a și afirmat aici –, într-adevăr, trebuie să înceapă cu reforma serviciilor primare de sănătate, dar la noi s-a oprit la acest nivel și în această zonă au fost și unele neconcordanțe de la început.
Este evident că în această organizare, în această reformă, medicii de familie au ieșit de sub orice formă de control tehnic. Ei sunt interesați doar de numărul de pacienți și de contractul cu CNSAS. Relația cu pacienții nu intră în nicio preocupare a niciunui organism. În această direcție a fost eliminată competența și eu mă întreb dacă cineva poate crede că un medic poate să acopere, să poarte de grijă, dacă vreți, la 2.000, 3.000, 4.000, 5.000 de pacienți.
Păi aici a dus plata _per capita_ și această posibilitate de a avea câți pacienți poți să aduni, dar cu stabilirea unui număr minim, ceea ce elimină competiția, foarte importantă într-o profesie liberală. Se leagă cumva și cu migrația, dacă vreți.
La ora aceasta, un medic poate să aibă 5.000 de pacienți, iar altul, care n-a adunat decât 500, nu poate să încheie contract cu CNSAS, pentru că are prea puțini pacienți și nu poate să intre în această competiție.
În final, pentru că nu vreau să ocup timpul dumneavoastră, m-aș referi la două subiecte sensibile. În legătură cu migrația medicilor, sigur, trecând peste reducerea salariilor, care a fost dezbătută și răsdezbătută și care a creat nemulțumiri justificate la o mare parte din populație și la toți salariații bugetari, nivelul de salarizare al personalului medical nu aparține nicidecum actualului Guvern. Acest nivel provine tot din anii ’80. Unii dintre dumneavoastră, mai în vârstă, și-aduc aminte că apărea câte o pagină de ziar cu salarizarea, care zicea: „Capitolul I – Industria grea, siderurgică, prelucrătoare...” La capitolul 15 se zicea: „Învățământ, sănătate, cultură”. Așa erau stabilite salariile, importanța domeniului etc.
Îmi pare foarte rău, toată lumea a clamat „sănătatea și educația – priorități naționale”, dar ele au rămas pe locul 15, în acești 20 de ani după ’90, și la preocupări, și la finanțare, și la salarizare.
Fără să generalizez, bineînțeles, haideți să fim oameni serioși și să recunoaștem că motivația de bază a plecării în străinătate este cea economică. Mi-a arătat contractul o asistentă de la spitalul de unde provin. A plecat la Londra și a venit cu contractul. 2.276 de lire pe lună unei asistente medicale, plecată din România de 3 luni. Este insolubilă problema pentru noi. Nu ne putem gândi la un asemenea nivel de salarizare. Asta nu înseamnă că n-avem foarte multe de făcut în sănătate, inclusiv privind situația medicilor.
Referitor la nefericitul accident de la Maternitatea Giulești, care, din păcate, a devenit în multe locuri cauză politică, achizițiile – știm cu toții, cei care am avut de-a face cu această chestiune – la orice fel de spitale, bineînțeles, și în alte domenii – mă refer la spitale acum – trebuie să se închine rigid la chipul cioplit format din miturile „licitație și prețul cel mai mic”, fără niciun fel de flexibilitate.
Există zone de siguranță, zone speciale. Ei bine, aceasta înseamnă și medicamente, și dotări, și instalații, și mobilier, și orice fel de achiziție, da? Și atunci, aceasta se aplică și la cumpărat incubatoare și la făcut instalația electrică. Consecințele sunt pe măsura prețului. Din păcate, multă marfă, atunci când este prezentată sau atunci când se face oferta de licitație... Caietul de sarcini are două capitole: unu, calitate – eu am un exemplu tradițional: hârtia de xerox, cât e de albă, cât e de groasă, cât e de fină și așa mai departe și, dedesubt, preț. În domeniul medical, de la medicamente până la incubatoare, e ca la roșii și alte legume din piață, deși ele sunt deosebit de importante în acțiunea lor.
## Stimați colegi,
Moțiunea dezbătută susține că Guvernul actual a reușit în 8 luni să distrugă sau, în fine, să defecteze serios minunatul nostru sistem de sănătate existent în anii 2008–2009. Aceasta da putere, eventual, dictatură, numai că nu știu cine poate crede așa ceva.
Așa cum am spus și în alte dăți, eu nu acuz persoane sau instituții, acuz situații și susțin că împreună putem și trebuie să găsim soluții pentru rezolvarea acestor probleme. Vă mulțumesc.
Dată fiind această situație, domnule ministru, poate ne spuneți care este, în prezent, politica ministerului față de serviciile medicale de urgență pe ambulanțe. Mai în amănunt, vrem să știm ce mijloace puneți la dispoziția acestui sector vital pentru toate comunitățile din țară, știut fiind că nu putem chema servicii de urgență din Paris sau din alte localități externe, unde se tratează românii cu bani mulți. Vă mulțumesc.
E adevărat că dânsul nu are nicio vină în legătură cu bugetul, recunosc treaba aceasta. Uite, sunt solidar cu Domnia Sa. Pe finalul anului trecut, bugetul a fost aprobat, era alt ministru interimar la sănătate, domnul Videanu. Ce să se priceapă dânsul la sănătate? S-a văzut.
O altă afirmație cu care sunt întru totul de acord. UDMR l-a invocat pe domnul Hajdu Gabor. Am lucrat cu Domnia Sa. Dânsul a făcut concesiuni în actele medicale, numai că, în ceea ce privea acțiunea în domeniul medical, îi avea în spate pe domnul profesor Irinel Popescu și pe domnul doctor Ioan Șerban Bubenek Turconi, oameni care au rezolvat sistemul medical.
Tot în materialul dumneavoastră – pentru că lucrăm cu „stofa clientului” – se spune în felul următor: „Facem un master-plan de raționalizare a unităților sanitare”.
Suntem la o moțiune simplă, dar felicit ministerul pentru că a spus ceva cinstit și adevărat: raționalizare, nu reformă. În DEX, reforma este una, reorganizare este alta, iar raționalizarea este cu totul altceva. Nu am bani să văd cât sistem și cât serviciu pot să ofer populației. Asta este realitatea și, în sfârșit, ați spus-o fairplay, este raționalizarea sistemului de sănătate. Nu este nicio reformă, nu este nicio reorganizare.
Tot în materialul prezentat de dumneavoastră se vorbește – și vă lăudați – despre descentralizare. Frumos. Hai să vedem ce efecte a avut.
Primul pas a fost făcut în anul 2008. Nu este niciun raport cu ce s-a întâmplat în medicina școlară și cu spitalele care au fost date în faza pilot. Vă spunem noi. Rezultatul a fost rău sau nesatisfăcător, nu dezastruos, dar nesatisfăcător.
Și atunci, am descentralizat tot, am fugit de responsabilitate și am schimbat directorii puși politic cu alți directori puși tot politic. Ce ați pățit la Brăila? Președintele Consiliului județean, când v-ați dus acum cu comisia de anchetă, ce v-a spus? Că nu aveți competență în domeniu. Să vă spun continuarea cu contractele luate deja de la spital? Directorii care erau numiți politic și care rezolvau treaba..., acum a venit președintele și a rezolvat treaba cu contractele, iar dumneavoastră, ministerul, ați renunțat la sistemul de urgență, baza societății, baza de asistență medicală, și ați lăsat-o pe mâna autorităților locale.
Vă reamintesc faptul că, în istoria României, o singură dată a fost descentralizat sistemul sanitar și a fost o catastrofă, pe vremea regelui Carol I, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Experimentul a fost o prostie și o gafă recunoscute de toți istoricii din branșă.
Este adevărat, aveți dreptate în acel material făcut în anul 2003, cu cele patru volume din anul 2004 publicate de experții Băncii Mondiale. Suntem de acord că se poate reduce, se poate eficientiza, dar nu peste noapte și fugind de responsabilitate.
Dacă aveați răspundere, o făceați dumneavoastră, nu ce se întâmplă acum. Ați dat un ordin de restructurare a unor posturi. Ați verificat dacă toți din teritoriu l-au pus în practică? Ați verificat dacă au fost reduse acele posturi? Pentru că aveați dreptate, unele posturi erau excedentare.
Acuzația mea, și-mi cer scuze, dar acesta este adevărul, este că ați fugit de responsabilitate din acest punct de vedere. Trebuia s-o faceți dumneavoastră și s-o dați bine reglată. Autoritățile locale nu au structuri în sistem care să regleze sistemul de sănătate. Vor face ce vor dori, iar când se pune la pământ un sistem de sănătate, cu greu se mai poate reface.
Țin să vă atenționez că sistemul de sănătate este sistem strategic național. Dacă nu ținem populația sănătoasă, nu mai are cine să muncească. 40% din populația activă, deci sănătoasă, este plecată din țară deja.
„Descentralizarea este un efect benefic”. Nemaipomenit! Consiliile locale, județene sau primăriile au primit totul cadou de la dumneavoastră, inclusiv o ordonanță de urgență a Guvernului prin care li s-au luat bani. Deci vă dau spitalele, vă iau din bugetele locale și finanțarea de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate rămâne aceeași, adică subfinanțată, iar dumneavoastră credeți că nu vor mai fi arierate cu un management nemaipomenit.
Altă idee, arieratele. Deși v-am sesizat cu anumite nereguli în domeniu, Ministerul Sănătății nu a catadicsit să verifice cum s-au făcut aceste arierate. Nimeni nu a răspuns, cu toate că v-am dat dovezi clare că a fost cel puțin lipsă de management și de profesionalism, la nivel de miliarde de lei, și nu ați luat nicio atitudine. Îmi pare rău.
Nu mă bag în „bătaia” aceasta între miniștri – că au fost de la PSD, de la UDMR, unul era ministru absolvent de medicină și de la Ferrari. Dumneavoastră..., îmi pare rău, este adevărat, îmi cer scuze, o să fac o comparație cu lumea tehnică, una este un inginer din producție, și alta este cel care stă la planșetă, una este un doctor din minister, și alta este cel din spital. Noi suntem înjurați în fiecare zi acolo.
Este adevărat, am făcut reformă, este bine, dar nu este o realitate. Se pare că nu este o realitate.
Pacienții își cumpără medicamente! Dar nu, este declarație politică, nu este adevărat! Hai să vedem ce spun cei care ne ascultă.
Pacienții își plătesc materialele sanitare. Nu, nu este adevărat, facem noi declarații politice.
Medicii pleacă din țară. Avem specialități deficitare. Nu mai avem anesteziști, imagiști. Dar nu este adevărat, dăm noi cu declarațiile politice.
Problema: dacă vă vedeam pe dumneavoastră – și vă spun acest lucru în nume personal – că ați fi propus clar ca bugetul care se calculează pentru anul următor – că nu vi-l imput dumneavoastră pe cel de anul acesta – să fie un minimum de 7% din PIB, ca sistemul să fie protejat, îmi scoteam pălăria în fața dumneavoastră. Asta este dorința noastră, a liberalilor, și o strigă colegii de la patul bolnavului, nu cei care fac și schimbă hârtii în minister. M-am săturat de hazul lor. Să vină să vadă ce se întâmplă în lumea reală.
Stimate domn coleg care ați vorbit de grila de salarizare, este adevărat, grila de salarizare a fost proastă, dar în Legea salarizării medicii se află pe linia a patra, patru și ceva, cine a propus-o și cine a votat-o, eu?!
Îmi pare rău, erau mai multe de spus, dar cred că v-am ținut suficient de vorbă. Părerea mea este că numai cu un buget adevărat..., și nu trebuie neapărat imputat tot actualului ministru, sunt racile care vin din timp, noi ni le-am recunoscut.
Tot la fel de adevărat, domnule ministru, nu știu cum or fi condus liberalii..., aici bag și eu puțină politică, dar asta este realitatea, în lumea noastră medicală se spune în felul următor: „Ca pe vremea liberalilor, nu am dus-o niciodată mai bine! Cum or fi condus aceștia nu știu, dar tare am dus-o bine!”
Ați redus fondurile sistemului secundar, sistemul ambulatoriu, precum și pe cele ale sistemul terțiar, spitalele, astfel încât nici medicii sau asistentele, nici bolnavii nu mai au încredere și nici speranță, dar vă spun că, în principal, este vorba de un management defectuos la nivelul ministerului. Probabil că veți spune că nu sunt bani. Eu vă spun că nu sunt bine gestionați.
S-au scumpit medicamentele și medicația bolnavilor. Ați dat drumul haitelor de lupi să sfâșie sistemul de sănătate, și aici mă refer la toate „comițiile și comitetele” ministerului, care se mai numesc și naționale pe deasupra și care stabilesc prețul la medicamentele angro mai mare decât farmaciile din centrul Parisului sau Londrei.
Cum este posibil să nu ajungă banii la medici și bolnavi, în condițiile în care fondurile din sănătate, CNAS plus minister, s-au mărit de patru ori în ultimii ani, iar populația țării a scăzut?
Dacă nu știți, vă spun eu unde trebuie să căutați. Prețuri mărite la medicamente și articole sanitare, care, deși se cumpără în cantități care ar presupune unele reduceri, sunt aduse și în preajma sfârșitului duratei de valabilitate, lucru ce ar impune prețuri de maximum 30% din prețul pieței, din cauza faptului că producătorii sau distribuitorii ar trebui să facă cheltuieli suplimentare cu tratarea acestora ca deșeuri medicale. Deoarece nu ați luat nicio măsură și nici nu ați desființat toate aceste organisme, ca variantă, dacă doresc să-și mențină sintagma de „național“, puteați să le trimiteți _..._ , aveți o mare vină.
Nu v-ați aplecat niciun minut asupra sistemului de educație din domeniu. În acest an, împreună cu cei din coaliția aflată la guvernare, reușiți trista performanță ca peste 80% din tinerii ce se înscriu la diverse forme de specializare în domeniul medical să o facă numai din dorința de a emigra din țară la definitivarea studiilor.
O ultimă picătură pe care ați pus-o în paharul cu amărăciune al oamenilor bolnavi o reprezintă schimbarea sistemului de compensare a medicamentelor, pe înțelesul tuturor, scumpirea acestora, astfel încât atât mecanismele prezentate anterior, cât și micșorarea valorii compensate vor conduce, cu siguranță, la situații atât de dramatice, încât,
știindu-vă un om de onoare, vă întreb: sunteți liniștit sufletește, domnule ministru?
Și pentru că nu ați avut curajul să vă prezentați demisia și vă doriți mai mult timp în Senatul României, opoziția vă întinde o mână de ajutor, votând moțiunea prezentată astăzi. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, stimați colegi.
Vă rog frumos, credeți-ne! Într-un program de guvernare sunt 28, 29 de subiecte, pe care le reluăm pe parcursul a patru ani, industrie, educație, sănătate, politică externă. Acest mod de abordare, prin care să încercăm să punem în cârca unui om, indiferent că este ministru, indiferent că este în coaliție, ceea ce noi nu am reușit să facem niciodată, nu ne face cinste și o asemenea abordare nu ne va duce la progres. Putem să ne lamentăm cât dorim, aceasta este realitatea.
Faptul că, după 20 de ani, nu avem un card de sănătate, cu un cip de care discutăm de 10 ani..., și atunci pot apărea rețete de 3 miliarde de lei, care sunt decontate de o farmacie la Casa de Sănătate, iar a doua zi sau a treia zi cel care a primit banii dispare, mă face, iertați-mă, să mă îndoiesc că mai ajung medicamente la Baia de Aramă a domnului Daea.
Gândiți-vă cu toții dacă nu avem și noi o responsabilitate, dacă nu contribuim la îmbunătățirea sistemului și dacă nu trebuie să facem niște acțiuni mai serioase.
Vă mulțumesc.
sunt pregătite, pentru că nu au capacitatea administrativă să managerieze o astfel de situație și probabil că, dacă reformam sistemul din acest punct de vedere, lucrurile ar fi stat altfel. Eu vă dau un singur exemplu: dacă în Spania sunt 95 de spitale la 20 de milioane de locuitori, noi avem în România 483 de spitale și trebuie să vedem ce facem cu ele.
Mă așteptam, domnule ministru, ca dumneavoastră să ne prezentați care este strategia ministerului din această perspectivă, ce dorește ministerul să facă referitor la depolitizarea funcțiilor, la direcția spre care se va îndrepta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dacă vom avea, în perspectivă, o Casă de Sănătate autonomă, dacă banii care se duc la bugetul centralizat se vor duce la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și vor fi alocați sănătății, dacă rentabilizăm într-un fel sau altul sau eficientizăm sistemul de sănătate și, nu în ultimul rând, să ne spuneți ce se întâmplă cu programele de sănătate.
Sigur, sunt foarte multe lucruri pe care le putem discuta aici și care ar trebui să stea în atenția dumneavoastră. Eu cred însă că este important ca România să aibă un pact pentru sănătate. Cred că este important ca Ministerul Sănătății să elaboreze această strategie și, indiferent de ce Guvern va conduce această țară, sănătatea să reprezinte o problemă de securitate națională, să reprezinte o prioritate în acordarea fondurilor și în tot ceea ce are nevoie pentru a funcționa.
Vă mulțumesc.
Eu am credința că, pentru prima dată, în 2012, la alegerile locale, sănătatea va fi un punct important în campania electorală a tuturor partidelor politice, deoarece, haideți să recunoaștem, de-a lungul a 20 de ani sănătatea nu a fost un punct important în strategia noastră, a tuturor, toate partidele care suntem astăzi în Parlament, dar în 2012 toți primarii și președinții de consilii județene, datorită acestei descentralizări, vor trebui să vină cu un program pe sistemul spitalicesc, și acesta este, din punctul meu de vedere, cel mai mare câștig al descentralizării.
Proiectul de strategie de raționalizare a spitalelor. Mă bucur foarte mult că ați făcut referire la proiectul de strategie de raționalizare a spitalelor. De aceea este în dezbatere și poate fi criticat fără niciun fel de problemă. Nu voi crede niciodată că tot ce facem noi este perfect. Această strategie poate fi discutată, de aceea este în dezbatere publică. Este important că avem ce critica. Până astăzi nu am avut o asemenea strategie. Astăzi avem o strategie despre care putem să discutăm și putem să o îmbunătățim fără niciun fel de probleme, suntem deschiși la acest lucru.
Nu suntem perfecți, stimați colegi, nici eu nu sunt perfect, dar încercăm să muncim ca să mișcăm acest sistem. În vremuri de criză, cred că cea mai mare greșeală a unui politician sau conducător al unui sistem ar fi să nu facă nimic, să stea cu mâinile în sân și să nu încerce măsuri, chiar radicale uneori, care să miște acest sistem. Eu voi refuza să nu muncim și să nu facem reformă și vă garantez că vom face reformă în continuare în sistemul sanitar.
Vă mulțumesc.
Anexez și o copie de pe memoriu. Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.
Nu înțeleg de ce nu stopați o astfel de acțiune, care, după cum am constatat, în opinia publică nu are nicio susținere cetățenească.
Solicit răspunsul dumneavoastră în scris. Vă mulțumesc.
Vă rog, domnule senator.
Plata la bancomat are și alte neajunsuri: de foarte multe ori, bancomatul nu eliberează chitanță, deși s-a solicitat acest lucru, din cauză că nu mai are hârtie. Alteori, sunt situații când se întrerupe curentul, iar terminalul bancar, respectiv „Roboțelul”, își întrerupe activitatea fără a înregistra suma încasată, care poate să fie parțială din cauza întreruperii curentului, și fără a emite chitanță.
În general, băncile tind să oblige asociațiile să facă plata la bancomat, situație defavorabilă asociațiilor de locatari/proprietari, care trebuie să depună în contabilitate documente justificative de plată legal întocmite.
S-a mai semnalat și faptul că unii casieri din bancă nu vor să lucreze cu bani mărunți și rotunjesc sumele, în dezavantajul asociațiilor.
Se poate continua enumerarea problemelor apărute în relația cu băncile, dar considerăm că cele prezentate mai sus sunt suficiente pentru a vă face o părere concretă și obiectivă. Din precizările făcute de către președintele Federației asociațiilor de locatari Timișoara, acesta arată că a luat legătura cu cei de la E.ON Gaz Timișoara, care au fost receptivi la problemele sesizate, dar, din păcate, nu s-a rezolvat nimic, deoarece ei nu au nicio putere, iar cei de la Târgu-Mureș, care au calitatea de a se adresa băncilor cu solicitarea de a-și face treaba, nu sunt interesați de problemele pe care le au consumatorii în prezent.
De asemenea, s-a luat legătura cu băncile atât la nivel local, în Timișoara, cât și la Cluj, dar nici reprezentanții acestor instituții nu sunt receptivi, încercând să transfere responsabilitatea către E.ON Gaz.
Întrucât singurii care pot rezolva aceste situații sunt cei de la E.ON Gaz, care au respectiva înțelegere cu băncile și au desființat casieriile înainte de perfectarea procedurii de plată a facturilor prin bancă, vă solicităm să luați de urgență măsurile legale care se impun, obligându-i, totodată, să depună toate diligențele pentru rezolvarea problemelor apărute, care creează confuzie și neplăceri consumatorilor.
În acest sens, vă rugăm să rezolvați problemele care au apărut și să ne dați un răspuns cât mai urgent, răspuns care să fie atât în scris, cât și verbal.
Vă mulțumesc.
Având în vedere aspectele semnalate, vă solicit, domnule ministru Daniel Funeriu, să-mi răspundeți la următoarele întrebări:
1. Care este poziția ministerului pe care îl coordonați cu privire la legalitatea numirii și menținerii în funcție a doamnei Elena Manolescu?
2. Care sunt criteriile pe baza cărora directorii mai multor unități de învățământ din județul Dâmbovița au fost înlocuiți chiar în debutul anului școlar 2010–2011?
3. Care sunt criteriile care au stat la baza propunerilor de alocare de fonduri, materializate în acte emise de Guvern și care nu țin cont de problemele concrete reale din infrastructura școlară județeană?
Vă mulțumesc.
– câte dosare mai are de soluționat ANRP, precum și data la care se estimează că se vor finaliza toate cererile;
– de ce nu dispuneți transparentizarea acestei situații prin acordarea efectivă, în mod succesiv, a unui număr de ordine fiecărui dosar soluționat, eliminându-se astfel eventualele elemente de subiectivism care pot plana prin promovarea spre plată a unora sau altora dintre dosare.
Solicit răspuns în scris și verbal.
Fac precizarea că, în momentul în care reprezentantul Guvernului îmi va răspunde, probabil, la această interpelare, voi aduce probe prin care voi dovedi că există filiere concrete prin care, luându-se comisioane mari, unii sunt avantajați și primesc la o lună după ce doresc și intră pe filiera respectivă sumele de bani pe care alții le așteaptă de ani de zile. Mulțumesc.
Având în vedere gravitatea situației prezentate, domnule ministru, vă rog să precizați:
1. Care este strategia Guvernului României privind continuarea programului de campusuri școlare?
2. Ce sume vor fi alocate din bugetul de stat pentru anul 2011 pentru finalizarea lucrărilor începute la campusurile școlare din țară?
Aștept răspuns în scris. Mulțumesc.
Nu sunt tendențios în exprimare, nu am menționat nici 10% din variantele de repercusiuni posibile asupra Guvernului actual.
Nu sunt interesat de repercusiuni negative asupra Guvernului, deși fac parte din opoziție. Sunt interesat doar de situația financiară actuală a acestor primării și doresc să se îmbunătățească în folosul elevilor.
Vă solicit, în urma unei analize în teritoriu a situației, formularea unui punct de vedere și luarea măsurilor urgente în acest sens.
Totodată, aștept un raport cât mai complet în ceea ce privește situația Sălajului și măsurile luate.
Cu deosebit respect, senatorul Gheorghe Pop.
Domnule președinte,
Mai am o interpelare, pe care vă rog să-mi permiteți, pentru timpul prețios, să o depun la secretariatul ședinței. Aceasta este adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și obiectul ei...
Mulțumesc.
Mulțumesc.
Domnul președinte Ion Ghizdeanu a solicitat amânarea răspunsului la întrebarea adresată de domnul senator Ilie Sârbu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
De asemenea, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat amânarea răspunsului la întrebarea adresată de domnul senator Alexandru Cordoș, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.
Vă rog, domnule senator Frâncu, aveți cuvântul. Microfonul 2.