Adrian Țuțuianu

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este intitulată „Comicul de ieri, tragicul de azi”.

Ne-am obișnuit să celebrăm personalități din toate domeniile de activitate, de cele mai multe ori formal, de dragul festivismului, bifând, cu ușurare, câte o manifestare, pe care le-o dedicăm cumva superficial, cumva din obligație. Dacă de cele mai multe ori ne merge, de data aceasta, când

e vorba despre Ion Luca Caragiale, situația se schimbă, și asta pentru că despre Caragiale nu putem, cu niciun chip, să vorbim la timpul trecut și, mai ales, nu putem răsufla ușurați, la final, că ne-am achitat de datorie.

De ce am ținut să vorbesc despre marele scriitor român care a surprins ca nimeni altul moravurile societății românești? Mai întâi de toate, pentru că vin din județul în care a văzut lumina zilei marele dramaturg. După cum bine știți, acesta s-a născut în localitatea Haimanale, actualmente Ion Luca Caragiale, județul Dâmbovița. Era, prin urmare, firesc ca un dâmbovițean să evoce amintirea celui ce a lăsat literaturii românești creații universale de o reală valoare și forță.

Apoi, de fiecare dată când vorbim despre Caragiale, vorbim despre actualitatea scrierilor sale. Totuși, parcă niciodată scenele zugrăvite de nenea Iancu nu au fost atât de vii ca cele care invadează astăzi spațiul public. Cât despre personaje, putem spune că acestea și-au schimbat doar stilul vestimentar, păstrând, din păcate, năravurile care au creat situații pline de un ridicol grotesc. Până și replicile de astăzi răsună cunoscut.

Un celebru politician român, întâmplător șeful statului, vorbește cu elan despre reforma statului: „Și dă-i, și luptă, și luptă!”, și dă-i cu revizuirea Constituției, cu eficientizarea aparatului de stat, cu depolitizarea instituțiilor..., clamând lacrimogen că se gândește „la țărișoara lui, la fericirea ei”. Numai că stilul haotic al discursului oferit opiniei publice seamănă izbitor cu logica fără cusur a maestrului Farfuridi, care cerea „ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo”.

Din punct de vedere economic, președintele are a-și aduce niscaiva laude. Ce dacă în fiecare zi foarte multe persoane își pierd locul de muncă! Ce dacă nivelul de trai aruncă România în cea mai neagră perioadă! Ce dacă firmele falimentează unele după altele! „Până când să nu avem și noi faliții noștri?”... Anglia își are faliții săi, Franța își are faliții săi, până chiar și Austria își are faliții săi, în fine, oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi. Numai noi să nu avem faliții noștri?!

Sensibil când vine vorba de dame, cunoscut, de altfel, pentru „naturelu-i” simțitor în materie, bărbatul de stat Traian Băsescu nu a putut niciodată să spună nu atunci când a fost vorba de vreo rugăminte venită de la vreun suflețel care mai de care „mai alunecos și mai zburdalnic”, blond, brunet, președintele nu a făcut discriminări, vorba aceea: „Nu am putut, dom’le, pentru ca să le tratez cu refuz”.