Liviu Marian Pop

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Faptul că Ministerul Justiției a spus că e nevoie de ordonanță, nu de hotărâre a Guvernului, deși Ministerul Educației a cerut hotărâre a Guvernului, ne aduce astăzi în discuție această propunere de lege.

Este trist că în România secolului XXI 70% dintre manuale nu au fost editate în ultimii șapte ani, adică de la apariția Legii nr. 1; 70% dintre disciplinele din România nu au avut manuale. Manuale în limba minorităților nu am avut decât foarte, foarte puține, nu mai vorbesc de cele pentru copiii cu dizabilități, astfel că suntem în acuze continue vizavi de manualul unic. Nu există manual unic. Drept dovadă, și anul acesta avem discipline la care există două manuale, chiar dacă licitația a fost organizată de către Editura Didactică și Pedagogică.

Anul trecut am avut manuale care..., pardon!, discipline pentru care nimeni nu a scris un manual. Prin legea pe care o avem, dacă la limba franceză pentru clasa a V-a anul trecut nu a participat la licitație niciun colectiv de autori, anul acesta niciun colectiv de autori, întrebarea-i simplă: cine răspunde

că a doua limbă modernă pe care o fac un număr considerabil de copii în clasa a V-a, câteva sute de mii, nu poate fi predată din manual?

De aceea e nevoie și de Editura Didactică și Pedagogică, și de Legea manualului școlar, pentru ca, în sfârșit, după 28 de ani de la evenimentele din ҆89, să avem manuale la toate disciplinele din trunchiul comun. Deci nu ne afectează nici decizia CEDO în cazul Ungariei, nu discutăm de manual unic, nu este astăzi prevăzut nicăieri în lege că este un manual unic. Sunt maximum trei manuale, care pot să fie create, evaluate de către Ministerul Educației, alături de experți în educație. De aceea, vă propun în continuare votul pentru respingere.

Mulțumesc.