Alexandru Athanasiu

## **Domnul Alexandru Athanasiu:**

Da. Aº dori sã iau ºi eu cuvântul asupra acestui ultim aspect, ca sã punem lucrurile în regulã.

Este adevãrat când se spune cã legea nu este retroactivã dacã se aplicã ºi unor firme care deja desfãºoarã activitate ºi care nu ºi-au pus de acord denumirea în limitele actualelor prevederi sau a prevederilor care vor intra în vigoare din aceastã ordonanþã, este foarte corect ce spune doamna secretar de stat. Nu este o lege retroactivã. Avem nenumãrate alte cazuri în care legi de ordine publicã nu sunt retroactive când obligã pe cei care se aflã într-o anumitã situaþie juridicã sã se punã de acord cu noua situaþie juridicã, pe care o creeazã legea nouã. Deci nu este vorba de încãlcarea principiului retroactivitãþii. Nu este ºi toþi juriºtii ºtiu lucrul ãsta.

Ceea ce însã este de discutat, ºi a fost deja spus aici, dar meritã o meditaþie serioasã din partea noastrã, este aspectul invocat de cãtre colegul senator Pusk—s. Este adevãrat cã prin aceastã lege, pe care o salutãm, se încearcã sã se facã ordine în abordarea de cãtre public ºi în abordarea publicului de cãtre firme a unei anumite încrederi, care trebuie sã existe, inclusiv prin denumire, dar acest lucru bine venit s-ar putea dovedi un bumerang, pentru cã, într-adevãr, în ani s-au consolidat niºte denumiri care au devenit chiar bunuri ale pieþei,

chiar firma în sine este un bun de piaþã. Ea vinde ca firmã... Deci nu numai produsul pe care-l face are piaþã, ci însãºi firma este un bun de piaþã. ªi acesta este un argument puternic, pentru cã e posibil, într-adevãr, doamna secretar de stat are perfectã dreptate, nu este obligatoriu sã i se modifice denumirea, dar este posibil. ªi, nu trebuie sã uitãm, România este o þarã a multor posibilitãþi ºi nu întotdeauna a celor mai bune. Atenþie mare aici! Atenþie la capacitatea nesigurã a administraþiei româneºti, de multe ori, de a interpreta foarte corect ºi prompt legea. Nu vreau sã duc mai departe raþionamentul, e cunoscut.

Gândiþi-vã, de asemenea, la posibilul abuz ºi subiectivism al funcþionarului, când uneori apreciazã aºa cum crede de cuviinþã dacã e cazul sau nu sã se punã denumirea de acord ºi ce l-ar putea stimula sã fie de acord sau ce l-ar putea inhiba sã nu fie de acord, aºa încât, trãgând o concluzie necesarã din punct de vedere juridic, amendamentul se susþine, dar din punct de vedere economic ºi al unor realitãþi din România, pe care vrem sã le îndreptãm, am început sã le îndreptãm, dar nu le-am îndreptat complet, cred, distinºi colegi, cã ar trebui, în mod clar, sã renunþãm la amendamentul Comisiei juridice, de numiri, imunitãþi ºi validãri privind firmele care funcþioneazã astãzi în România. De ce? Nu e o mare utilitate, ele ºi-au câºtigat încrederea sau neîncrederea publicului, dacã se poate spune aºa. De acum încolo este foarte bine cã intervine acest act normativ. De altfel, Guvernul nici n-a avut în vedere firmele deja înmatriculate, ci pe cele care urmeazã sã intre în regimul juridic al noii legi ºi cred cã n-are rost sã complicãm o lege care oricum va intra în mediere, întrucât Camera Deputaþilor a adoptat-o fãrã nici un amendament, ºi sã renunþãm la acest amendament.