Alexandru Athanasiu

## **Domnul Alexandru Athanasiu:**

## Nu!

Trecem la punctul 11 din ordinea de zi, proiectul Legii bibliotecilor.

Rog din partea Comisiei pentru culturã, culte, artã ºi mijloace de informare în masã, domnul vicepreºedinte Zanc.

Din partea iniþiatorului, v-aº ruga, domnule deputat, sã prezentaþi, pe scurt, propunerea legislativã adoptatã deja în Camera Deputaþilor.

## Ñ **Domnul Dumitru Bãlãeþ** _deputat:_

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Îmi revine onoarea de a prezenta în faþa dumneavoastrã, ca iniþiator, proiectul privind Legea bibliotecilor din România. Este o lege-cadru, cum avem deja realizate în multe alte domenii.

Încurajat de cei care au vorbit înaintea mea foarte mult, îndrãznesc ºi eu sã insist mai pe larg asupra domeniului pe care îl legiferãm astãzi în cadrul Senatului României, nu de alta, ci pentru faptul cã avem de-a face cu un domeniu extrem de important pentru viitorul þãrii.

De aceea, consider necesar sã subliniez, cu aceastã ocazie, patru idei care mi se par mai deosebite.

1. Ne aflãm în faþa unei legi foarte importante, care se înscrie în sfera interesului naþional, general, al nostru, al tuturor.

2. Aceastã lege are un caracter preponderent tehnic.

3. Este fãrã precedent în domeniu, la noi.

4. A fost elaboratã îndelung, în decurs de peste

6 ani, cu o foarte largã participare a cadrelor de specialitate din biblioteci ºi a factorilor responsabili cu bibliotecile din România ºi chiar din strãinãtate.

În legãturã cu primul punct, al importanþei domeniului pe care-l reglementãm astãzi, aº vrea sã precizez urmãtoarele: progresul unei þãri în toate domeniile de activitate depinde, în cea mai mare mãsurã, de gradul de pregãtire a oamenilor, de cultura lor, de specializarea lor cât mai deplinã într-un domeniu sau altul, în ultimã instanþã, de disciplina lor intelectualã. Or, toate acestea nu se pot realiza decât în biblioteci, biblioteci cât mai bine organizate, cât mai bine dotate, cât mai atractive pentru un numãr cât mai mare de oameni, oameni cât

mai bine formaþi ºi informaþi pe parcursul întregii lor vieþi ºi, mai ales, în perioada lor tânãrã, atunci când se plãmãdeºte structura lor sufleteascã ºi intelectualã.

Nicãieri ca-n liniºtea unei bune biblioteci, uneori chiar a unui ºir întreg de biblioteci, omul nu-ºi poate descoperi personalitatea, nu-ºi poate gândi idealurile, nu-ºi poate fixa o disciplinã interioarã a intelectului, a studiului, a muncii cu sine.

O bunã bibliotecã este o condiþie sine qua non a dezvoltãrii personalitãþii umane. Avem mii de mãrturii, în acest sens, ale personalitãþilor reprezentative ale omenirii. O bunã bibliotecã este deci, un dar divin, pe care puþini oameni îl pot moºteni de la strãmoºii ºi pãrinþii lor în mod direct. De aceea, societatea umanã a luat pe umerii ei înfãptuirea acestui dar divin pentru cât mai mulþi oameni.