Alexandru Pereș

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Unul dintre sectoarele economice cu cele mai mari probleme ca urmare a schimbărilor climaterice, precum și ca urmare a multiplelor calamități naturale este, desigur, sectorul agricol.

De când e lumea, agricultura, deci, și agricultorii au fost și vor fi dependenți de condițiile climatice, de soare, de precipitații și temperaturi.

În ultimii ani, însă, șocurile termice, ploile torențiale, grindina, fenomenele extreme — tornadele — și, mai nou, seceta excesivă, cu temperaturi constant de peste 40, 50 și chiar 60 de grade la soare, au bulversat calculele economice și chiar viața obișnuită a multor români care muncesc și trăiesc de pe urma agriculturii și a creșterii animalelor.

Guvernele postdecembriste, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și sistemul de asigurări au tratat mai mult sau mai puțin responsabil problema asanării sau, cel puțin, a reducerii efectelor negative pe care le produce schimbarea climei.

Modul șovăielnic și precar al ministerului de resort în refacerea sistemului de irigații și lipsa unei legislații coerente și ferme, aplicarea defectuoasă a Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi de retrocedare provoacă haos și pierderi economice majore atât producătorului agricol, cât și economiei naționale.

Ca urmare, din nou vom fi obligați să stăm și să dăm bani serioși pentru a compensa necesitățile zilnice ale populației, apelând la importuri, finanțând astfel piața externă în detrimentul celei românești.

Promisiunile ministrului agriculturii de a apela la bugetul de stat pentru a compensa pierderile, ca urmare a calamităților naturale, se înscriu într-o obișnuită, înrădăcinată și chiar păguboasă situație pentru finanțele românești.

Legea nr. 381/2002, Lege privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, a fost un prim pas, dar nu suficient. Ea nu a reușit și nu va reuși să acopere pagubele din ce în ce mai mari, ducând la disperare, la falimentarea unor societăți agricole și la abandonarea lucrării mai multor suprafețe agricole și, desigur, și a creșterii animalelor.

Societățile de asigurare nu au cum să suporte singure efectele calamităților fără a avea și o componentă din alte surse, poate de la bugetul de stat, dar cuantumul acestor subvenționări trebuie să fie mai mare decât cel actual.

Acum, în 2007, efectele negative ale secetei prelungite au obligat Guvernul Tăriceanu să modifice indicatorul de deficit bugetar de la 2,6% la 2,8%.

Propunerea ministrului agriculturii Decebal Traian Remeș de a obliga producătorii să-și asigure culturile, momindu-i cu vouchere, ar fi o soluție, ea fiind, însă, la stadiul de intenție, fără semnale clare de materializare într-un proiect legislativ.

Iată de ce mă văd nevoit a reaminti că în urmă cu doi ani o propunere legislativă a unor colegi deputați, privind constituirea Fondului național pentru dezastre în agricultură, era respinsă atât de Senat, cât și de Camera Deputaților, având, bineînțeles, un punct de vedere negativ de la Guvernul Tăriceanu pe două considerente, și anume: