Alexandru Sassu

## **Domnul Alexandru Sassu:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnilor preºedinþi, Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Înainte de a-mi spune punctul de vedere, am sã mã arãt uimit de aprecierea fãcutã mai devreme, ºi anume cã noi, parlamentarii, nu trebuie sã þinem cont de grupurile societãþii civile, de grupurile economice sau de alte tipuri de grupuri. Eu cred cã trebuie sã þinem cont, trebuie sã le ascultãm, trebuie sã vedem ce au de spus ºi, sigur, sã votãm în cunoºtinþã de cauzã.

De asemenea, mi se par ciudate afirmaþii de genul cã nu existã legãturã între angajaþi ºi consiliul de administraþie, atât timp cât sindicatul din Radiodifuziune exact acest lucru spune: ”Salariaþii din Societatea Românã de Radiodifuziune au posibilitatea de a intra oricând în audienþã la actualul preºedinteÉÒ ºi aºa mai departe.

Nu cred cã se poate discuta despre lipsã de legãturã între jurnaliºtii din Radio ºi consiliul de administraþie, atâta vreme cât un numãr de 224 de jurnaliºti semneazã pentru susþinerea actualului consiliu de administraþie, ºi cred cã semneazã în cunoºtinþã de cauzã. Cred cã nu putem sã îi bãnuim pe nici unul de pe acea listã-apel cãtre Parlamentul României Ñ ºi nu vreau sã citez numele, dar vã spun cã sunt 166 de profesori, academicieni ºi oameni de culturã, care semneazã acest apel Ñ, nu cred cã putem sã îi bãnuim cã semneazã fãrã sã ºtie ce semneazã.

Am sã revin, totuºi, la raport. În primul rând, aº vrea sã vã prezint cantitativ o apreciere. Deºi s-a zis cã raportul este raportul de activitate, este raportul anual al consiliului de administraþie, referirile la activitatea consiliului de administraþie în ceea ce priveºte, hai sã zicem, activitatea editorialã, ºi nu cea financiarã, se reduc la un paragraf. Restul de 6 pagini sunt chestiuni financiare. Concluziile raportului însã se referã la amândouã.

În ceea ce priveºte chestiunea pusã în discuþie, pentru cã discutãm de ceea ce s-a realizat în aceastã perioadã Ñ în parantezã fie spus, audienþa posturilor publice în lume este inferioarã acestui 47%, dacã el este real, ºi este normal sã fie aºa, din 1990 încoace au apãrut o puzderie de posturi private, care vin sã facã concurenþã postului public de Radiodifuziune, care, între altele, prin lege, are niºte obligaþii de care trebuie sã se achite ºi care nu sunt cele comerciale ºi care, de obicei, atrag audienþã, însã, revenind, spuneam, la raport, vreau sã pun în discuþie ceea ce se cheamã nerealizãrile pe anul 2000. În cadrul acestor nerealizãri sau ajungerea la concluzia cã existã aceste nerealizãri s-a bazat pe faptul, scrie în raport: ”Având în vedere unele reclamaþii ºi sesizãriÒ, care nu se ºtieÉ

Eu nu cred cã un Parlament al României poate sã ia o decizie, având în vedere unele reclamaþii ºi sesizãri.

De asemenea, se vorbeºte în raport cã s-a reproºat consiliului de administraþie cã trece sub tãcere în raportul sãu nerealizãrile din anul 2000 Ñ care nerealizãri nu am înþeles nici de la colegii mei, trebuie sã recunosc cã nu am înþeles nici din raport Ñ, care, mai mult, au fãcut în aºa fel încât au stârnit în interiorul organismelor de conducere conflicte, o stare de nemulþumire, de nesiguranþã ºi aºa mai departe. Asta este tot ceea ce se spune în raport despre activitatea editorialã, sã zic aºa, a Societãþii Române de Radiodifuziune.